Piciorul-lupului (Lycopus europaeus): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Piciorul-lupului (Lycopus europaeus) e o plantă perenă din familia mentei, care crește la marginea apelor și are, pe tulpina pătrată, verticile de flori mici, albe, cu puncte roșii. Un nume asemănător, „laba-lupului”, îl poartă în dicționare pedicuța, o plantă fără flori, fără nicio legătură cu el. Agenția Europeană a Medicamentului nu are pentru piciorul-lupului nicio monografie. Extractele lui au fost studiate mai ales pentru efectul asupra hormonilor tiroidieni, de aceea bolile de tiroidă se tratează la medic, nu cu această plantă. Mai jos afli cum îl recunoști, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile și ce trebuie să știi despre siguranță.

Ce este piciorul-lupului

Piciorul-lupului e o plantă perenă din familia Lamiaceae, a mentei. Rizomul se întinde pe orizontală și scoate stoloni lungi, îngroșați la capăt, cu frunze mici, ca niște solzi. Tulpina e dreaptă, înaltă de 15-80 cm, neramificată sau ramificată doar în vârf.¹ Genul Lycopus are cam 10 specii.¹

E o specie nativă în Europa și în Asia. În America de Nord a ajuns adusă de om și crește azi și în New England, unde a fost găsită în Massachusetts.^{1, 2} În engleză i se spune gypsywort sau European bugleweed.³ Pentru preparate se folosește partea aeriană înflorită.^{4, 5}

Cum arată piciorul-lupului

La prima vedere, piciorul-lupului seamănă cu o mentă: tulpină pătrată, frunze opuse, flori mici strânse la subsuoara frunzelor.² Diferențele se văd de aproape. Florile sunt albe, cu puncte roșii pe buza de jos, iar caliciul are dinți care se termină într-un vârf țepos.¹

Cum îl recunoști

• Tulpina: dreaptă, pătrată în secțiune ca la majoritatea labiatelor, înaltă de 15-80 cm, neramificată sau ramificată doar în vârf.¹
• Frunzele: opuse, alungite, de 3-9 cm lungime și 1-4 cm lățime, sau chiar mai mult, aproape fără codiță. Cele de jos și de la mijloc sunt lobate la bază și grosier dințate spre vârf, cele de sus doar dințate.¹
• Florile: în verticile globuloase, de 8-10 mm în diametru, la subsuoara frunzelor. Corola albă, cu puncte roșii pe buza de jos, are circa 3 mm. Doar două stamine sunt fertile; celelalte două lipsesc sau sunt reduse.¹
• Caliciul: de circa 3 mm, cu 10-15 nervuri și 4-5 dinți de circa 2 mm, drepți, cu vârful înțepător.¹
• Fructul: patru nucule cu patru fețe, de circa 1,5 × 1 mm. Planta înflorește vara, între iunie și septembrie, după loc, iar fructele se coc spre sfârșitul verii.^{1, 6}
• Mirosul: nu miroase puternic a mentă sau a fructe, cum miros mentele.²

Unde crește piciorul-lupului

Piciorul-lupului crește în locuri umede: la marginea câmpurilor, pe malurile apelor și în pajiști.¹ Grieve îl descrie, în 1931, ca frecvent în toată Europa și comun pe malurile pâraielor.⁶ Specia e nativă în Europa și în Asia.¹

La noi, baza de date GBIF are 136 de observații ale speciei, între altele din județele Cluj, Tulcea, Constanța și Timiș.⁷ În New England, unde a fost adusă de om, crește în locuri modificate de oameni.²

Piciorul-lupului sau pedicuță?

Cine caută „piciorul lupului” poate ajunge la două plante diferite. Pe lângă Lycopus europaeus, un nume asemănător îl poartă pedicuța (Lycopodium clavatum), o plantă fără flori, care se înmulțește prin spori.⁸ Dicționarele îi trec pedicuței, printre numele populare, „laba-lupului”.⁸ Pe deasupra, numele latin al ambelor plante înseamnă „picior de lup”: Lycopus și Lycopodium vin din grecescul lykos, lup, și pous, picior.^{9, 8} De aceea merită să le deosebești.

Surse: Flora of China; dexonline, pentru pedicuță; lista Agenției Europene a Medicamentului, consultată în septembrie 2026.^{1, 8, 10}

Pe etichetă, nu te baza pe numele popular: caută numele latin. Piciorul-lupului e Lycopus europaeus, pedicuța e Lycopodium clavatum. Pedicuța are propria ei fișă pe site.

Cum se numește în alte limbi

În română, planta se numește piciorul-lupului. Aceeași imagine apare în mai multe limbi: germana îi spune Wolfsfuß, neerlandeza wolfspoot, iar franceza pied de loup, adică tot „piciorul lupului”.³ În engleză, numele gypsywort și Egyptian’s herb vin dintr-o poveste veche despre o vopsea neagră, pe care o găsești mai jos.⁶

Surse: GBIF, după Catalogue of Life, Flora Helvetica, Info Flora și registrele de specii din Belgia și din Țările de Jos; Altmeyers Enzyklopädie, pentru Wolfstrappkraut; Grieve, pentru Egyptian’s herb; Flora of China, pentru chineză.^{3, 4, 6, 1}

Ce parte se folosește

Se folosește partea aeriană înflorită, numită în farmacie Lycopi herba, iar în germană Wolfstrappkraut.^{4, 5}

• Forme descrise: planta mărunțită, folosită ca infuzie, extractele în apă și alcool și sucul din planta proaspătă.⁴
• Doza: Agenția Europeană a Medicamentului nu a stabilit o doză pentru piciorul-lupului. Textele de fitoterapie citate de enciclopedia Altmeyers dau 1-2 g de plantă pe zi, dar planta acționează asupra hormonilor tiroidieni, așa că cifra nu e o recomandare de folosire fără medic.^{10, 4}

7 lucruri surprinzătoare despre piciorul-lupului

1. Numele înseamnă „piciorul lupului” în mai multe limbi. Germana îi spune Wolfsfuß, neerlandeza wolfspoot, franceza pied de loup.³ Numele latin, Lycopus, vine din grecescul lykos, lup, și pous, picior: frunzele tăiate adânc ar semăna cu laba unui lup.⁹
2. Seamănă cu menta, dar nu e mentă. Are doar 2 stamine fertile, față de 4 la mentă, iar fructele lui sunt turtite la vârf, nu rotunjite. Mentele au un miros puternic de mentă sau de fructe, piciorul-lupului nu.²
3. Se spunea că dă o vopsea neagră. Grieve scrie, în 1931, că planta dă o vopsea neagră, despre care se zicea că ține pe lână și pe mătase.⁶
4. Substanțele active au nevoie de oxidare. Într-un studiu din 1985, patru acizi fenolici din plantele studiate, între care piciorul-lupului (cafeic, rozmarinic, clorogenic și elagic), au blocat legarea hormonului care stimulează tiroida (TSH) de membranele tiroidei umane doar după ce s-au oxidat singuri. Neoxidați, erau inactivi.¹¹
5. Un extract din frunze a oprit, în laborator, stafilococul auriu. Extractul apos a omorât toate tulpinile de Staphylococcus aureus încercate, inclusiv cele rezistente la meticilină. E un rezultat de eprubetă, nu o dovadă că planta tratează infecții.¹²
6. A fost căutat și pentru cosmetice. La Innsbruck, un extract din părțile plantei de deasupra solului a inhibat puternic, în celule, o enzimă legată de îmbătrânirea celulelor, Nox4. Substanța principală a extractului a fost acidul rozmarinic.¹³
7. Cercetarea pe tiroidă are peste 70 de ani. În 1954 și 1955, E. Hiller și colaboratorii au publicat, în Arzneimittel-Forschung, lucrări despre efectul concentratelor din plantă asupra tiroidei, cu accent pe metabolismul iodului, și despre repartiția iodului în serul uman.^{14, 15}

Ce conține piciorul-lupului

Cele mai multe cifre despre compoziție vin din extracte făcute în laborator, nu din ceai. Planta conține, printre altele, ulei volatil, flavonoide și acizi fenolici.^{4, 12}

Surse: Fialová și colab., 2015, pentru extractul apos din frunze; Revoltella și colab., 2018; Altmeyers Enzyklopädie; Wagner și colab., 1970; Hussein și Rodríguez, 2000; Radulović și colab., 2010.

Cifrele din tabel descriu un extract apos din frunze, nu o cană de ceai sau un preparat anume.¹²

Ce spun studiile

Piciorul-lupului a fost studiat mai ales pentru efectul asupra tiroidei. Cele două studii clinice mai noi, din 2008 și 2013, sunt deschise, adică fără mascare, și s-au făcut în Germania, la persoane cu hipertiroidism ușor. Restul cercetării recente e pe animale și în laborator. În anii 1980, câteva lucrări de laborator au testat și specia americană, Lycopus virginicus.^{19, 20, 21}

Surse: lista Agenției Europene a Medicamentului, 2026; Eiling și colab., 2013; Fialová și colab., 2015.

La oameni

În 2013, un studiu făcut în Germania, la un centru de medicină de familie din Essen, a urmărit după punerea pe piață un extract comercial de Lycopus europaeus, în comprimate sau picături. Au fost 403 pacienți cu hipertiroidism ușor, cu simptome: 146 urmăriți în timpul unei cure de 4 săptămâni, 171 cunoscuți din dosare, care făcuseră cel puțin o cură de 4 săptămâni în ultimii 2 ani, și 86 care nu au luat niciun tratament. Ca „răspuns” au fost socotite fie valorile normale ale hormonilor tiroidieni la sfârșitul curei, fie o scădere de cel puțin 20% a numărului de simptome. Răspunsul a fost de 72,6% în primul grup, de 96,5% în al doilea și de 41,2% la cei netratați. Nu au fost raportate efecte adverse.²⁰

Studiul nu a fost randomizat și nu a avut placebo, așa că nu se poate spune cât din ameliorare vine din extract și cât din evoluția bolii: și la cei netratați, 41,2% s-au ameliorat.²⁰

Un studiu din 2008, prospectiv și deschis, cu două brațe, a urmărit timp de 3 luni pacienți cu TSH bazal sub 1,0 mU/l, adică cu hormonul care stimulează tiroida scăzut, și cu simptome asociate hipertiroidismului. La cei tratați cu Lycopus europaeus, excreția de tiroxină (T4) în urina de 24 de ore a crescut semnificativ (p = 0,032), iar simptomele specifice tiroidei, ca pulsul crescut dimineața, au scăzut. Preparatul a fost bine tolerat.¹⁹

La animale

La șobolani făcuți hipertiroidieni prin injecții cu tiroxină, un extract hidroalcoolic de Lycopus europaeus, dat timp de 5,5 săptămâni, a scăzut temperatura crescută a corpului, ritmul inimii și tensiunea și a redus hipertrofia inimii și numărul receptorilor beta din țesutul cardiac, aproape ca atenololul, un beta-blocant. Hormonii tiroidieni și TSH nu s-au schimbat semnificativ.²²

La alți șobolani, un extract în etanol, dat pe gură, a scăzut timp de peste 24 de ore nivelul de T3, iar după 24 de ore au scăzut puternic T4 și TSH. A scăzut și hormonul luteinizant (LH), ceea ce arată, după autori, un punct de atac central.²³ Pe scurt: dozele ridicate au scăzut hormonii tiroidieni la animale, iar la pacienții hipertiroidieni, dozele mici ar fi ameliorat simptomele inimii fără să schimbe hormonii.²²

În laborator

În anii 1980, studii de laborator au arătat că extractele liofilizate din Lycopus europaeus și din alte plante leagă TSH-ul bovin în complexe voluminoase, care nu se mai leagă de membranele tiroidei umane.²¹ Aceleași extracte au scăzut capacitatea imunoglobulinelor din boala Graves de a se lega de receptorul TSH. Autorii spun că rezultatele oferă o posibilă explicație pentru folosirea empirică, puțin documentată, a extractelor în boala Graves.²⁴

Un extract apos din frunze, testat la Bratislava, a omorât toate tulpinile de Staphylococcus aureus încercate, inclusiv cele rezistente la meticilină, la concentrații de 2.500-5.000 µg/ml.¹² La Innsbruck, un extract metanolic din părțile plantei de deasupra solului a inhibat puternic, în celule, enzima Nox4, iar 91% dintre celule au rămas vii. Acidul rozmarinic, compusul principal al extractului, a inhibat enzima cu o IC50 de 1 µM.¹³

Rezultatele de laborator și cele de pe animale nu arată ce se întâmplă la oameni. Piciorul-lupului nu tratează bolile tiroidei și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Pentru piciorul-lupului nu există o evaluare europeană a siguranței, pentru că Agenția Europeană a Medicamentului nu a analizat planta.¹⁰ Avertismentele de mai jos vin din textele de fitoterapie citate de enciclopedia Altmeyers și se leagă aproape toate de efectul asupra tiroidei.⁴

• Bolile de tiroidă: planta nu se ia pe cont propriu. Textele de fitoterapie spun să se evite la cei cu hipotiroidism cunoscut și la cei cu gușă nodulară fără tulburări de funcție.⁴
• Medicamentele pentru tiroidă: nu se ia împreună cu hormoni tiroidieni.⁴ Dacă urmezi orice tratament pentru tiroidă, întreabă medicul înainte.
• Investigațiile: preparatele cu Lycopus pot încurca investigațiile tiroidei cu izotopi radioactivi, așa că spune medicului că le iei.⁴
• Începutul și sfârșitul: se recomandă ca planta să fie începută și oprită treptat. După oprirea bruscă, simptomele pot reveni mai puternice.⁴
• Doze ridicate sau folosire îndelungată: în cazuri foarte rare, tiroida poate crește în volum.⁴
• Sarcina, alăptarea și copiii: nu am găsit date de siguranță. La șobolani, extractul a scăzut și hormonul luteinizant (LH), un hormon implicat în reproducere, așa că e prudent să nu fie folosit.²³

Cine are o boală de tiroidă sau ia tratament pentru ea nu folosește piciorul-lupului fără medic.

Ce spune legea

Pentru piciorul-lupului nu există nicio monografie a Agenției Europene a Medicamentului, nici măcar una în lucru.¹⁰ Nici ESCOP, cooperativa științifică europeană de fitoterapie, nu a evaluat planta.⁴

În Germania, Comisia E, un comitet de experți care a evaluat plante în urmă cu decenii, are o monografie pentru Lycopi herba: hipertiroidism ușor, cu tulburări vegetative și nervoase, și senzație de tensiune și durere în sân (mastopatie).⁴ Textul e vechi și nu a fost preluat de Agenția Europeană.

În România, Lycopus europaeus figurează pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman. În listă, planta are semnul (*), pentru care ordinul prevede că limitele maxime de substanțe active se stabilesc printr-un ordin comun al ministrului agriculturii și al ministrului sănătății.²⁵

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru piciorul-lupului: lista din Regulamentul (UE) nr. 432/2012 nu o cuprinde.²⁶

Piciorul-lupului de-a lungul timpului

Piciorul-lupului a fost folosit și ca plantă de vopsit. Grieve scrie, în 1931, că dă o vopsea neagră și că, după cum arată și numele englezesc, gypsywort, a fost folosită odinioară de unii nomazi, numiți atunci „egipteni”, ca să-și întunece pielea. Un alt nume vechi, „iarba egiptenilor”, vine din aceeași poveste.⁶

Manualul eclectic King’s American Dispensatory, din 1898, descrie în principal specia americană, Lycopus virginicus. Rafinesque o prezenta în 1828 ca pe un sedativ, iar în vremea lui se folosea mult în New York și în New Jersey.⁹

Interesul pentru tiroidă vine din secolul XX. După lucrările din 1954 și 1955 despre iod, în 1970 Wagner, Hörhammer și Frank au indicat acidul litospermic drept principiul cu efect antihormonal din piciorul-lupului.^{14, 15, 16} În anii 1980, alte lucrări au căutat în laborator mecanismul efectului asupra TSH.^{21, 24} În Germania, extractele din plantă se folosesc clinic, după cum scrie studiul din 2013, pentru controlul simptomelor vegetative și de iritabilitate din hipertiroidismul ușor.²⁰

Întrebări frecvente

Referințe

1. Li X.-w., Hedge I.C. Lamiaceae, genul Lycopus Linnaeus (p. 239) și Lycopus europaeus Linnaeus (p. 240), în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 17, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 1994, efloras.org.
2. Native Plant Trust. Lycopus europaeus, European water-horehound, și genul Lycopus, water-horehound, în Go Botany, gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
3. GBIF Secretariat. Lycopus europaeus L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
4. Altmeyer P., Bacharach-Buhles M. Lycopi herba (Wolfstrappkraut), în Altmeyers Enzyklopädie, Fachbereich Phytotherapie, actualizat la 11 martie 2025, altmeyers.org. Articolul se sprijină, printre altele, pe Schilcher H., Leitfaden Phytotherapie, Urban & Fischer, 2016, și pe Wenigmann M., Phytotherapie, Urban & Fischer, 2017.
5. Agence nationale de sécurité du médicament et des produits de santé. Lycopus pour préparations homéopathiques, în Pharmacopée française, 1992, ansm.sante.fr.
6. Grieve M. Gipsyweed, Common (Lycopus europaeus), în A Modern Herbal, 1931, botanical.com.
7. GBIF.org. GBIF Occurrence Search: Lycopus europaeus L., țara România, 136 de observații, gbif.org, consultat la 12 octombrie 2026.
8. dexonline.ro, articolele „licopodiu” (Dicționarul de neologisme, Marele dicționar de neologisme ’00, Scriban, Dicționarul etimologic de termeni științifici) și „pedicuță” sau „piedicuță” (Dicționarul limbii romîne literare contemporane, Micul dicționar academic, DEX ’09, Șăineanu, Dicționarul de sinonime).
9. Felter H.W., Lloyd J.U. Lycopus, Bugleweed, în King’s American Dispensatory, 1898, reeditat pe henriettes-herb.com.
10. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista substanțelor din plante evaluate sau în curs de evaluare de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), ema.europa.eu, consultată în septembrie 2026.
11. Auf’mkolk M., Amir S.M., Kubota K., Ingbar S.H. The active principles of plant extracts with antithyrotropic activity: oxidation products of derivatives of 3,4-dihydroxycinnamic acid. Endocrinology, 1985, 116(5):1677-1686.
12. Fialová S., Slobodníková L., Veizerová L., Grančai D. Lycopus europaeus: phenolic fingerprint, antioxidant activity and antimicrobial effect on clinical Staphylococcus aureus strains. Natural Product Research, 2015, 29(24):2271-2274.
13. Revoltella S., Baraldo G., Waltenberger B. și colab. Identification of the NADPH oxidase 4 inhibiting principle of Lycopus europaeus. Molecules, 2018, 23(3):653.
14. Hiller E., Girod E. Experimental studies on the effect of concentrates of Lycopus europaeus on thyroid gland with special reference to the histology of iodine metabolism (titlu englez, din PubMed). Arzneimittel-Forschung, 1954, 4(6):380-388.
15. Hiller E., Deglmann H. Influence of Lycopus europaeus extracts on distribution of iodine in human serum (titlu englez, din PubMed; articol în germană). Arzneimittel-Forschung, 1955, 5(8):465-470.
16. Wagner H., Hörhammer L., Frank U. Lithospermic acid, the antihormonally active principle of Lycopus europaeus L. and Symphytum officinale. 3. Ingredients of medicinal plants with hormonal and antihormonal-like effect (titlu englez, din PubMed; articol în germană). Arzneimittel-Forschung, 1970, 20(5):705-713.
17. Hussein A.A., Rodríguez B. Isopimarane diterpenoids from Lycopus europaeus. Journal of Natural Products, 2000, 63(3):419-421.
18. Radulović N., Denić M., Stojanović-Radić Z. Antimicrobial phenolic abietane diterpene from Lycopus europaeus L. (Lamiaceae). Bioorganic & Medicinal Chemistry Letters, 2010, 20(17):4988-4991.
19. Beer A.M., Wiebelitz K.R., Schmidt-Gayk H. Lycopus europaeus (Gypsywort): effects on the thyroidal parameters and symptoms associated with thyroid function. Phytomedicine, 2008, 15(1-2):16-22.
20. Eiling R., Wieland V., Niestroj M. Improvement of symptoms in mild hyperthyroidism with an extract of Lycopus europaeus (Thyreogutt® mono) (titlu englez, din PubMed; articol în germană). Wiener Medizinische Wochenschrift, 2013, 163(3-4):95-101.
21. Auf’mkolk M., Ingbar J.C., Amir S.M., Winterhoff H., Sourgens H., Hesch R.D., Ingbar S.H. Inhibition by certain plant extracts of the binding and adenylate cyclase stimulatory effect of bovine thyrotropin in human thyroid membranes. Endocrinology, 1984, 115(2):527-534.
22. Vonhoff C., Baumgartner A., Hegger M., Korte B., Biller A., Winterhoff H. Extract of Lycopus europaeus L. reduces cardiac signs of hyperthyroidism in rats. Life Sciences, 2006, 78(10):1063-1070.
23. Winterhoff H., Gumbinger H.G., Vahlensieck U., Kemper F.H., Schmitz H., Behnke B. Endocrine effects of Lycopus europaeus L. following oral application. Arzneimittel-Forschung, 1994, 44(1):41-45.
24. Auf’mkolk M., Ingbar J.C., Kubota K., Amir S.M., Ingbar S.H. Extracts and auto-oxidized constituents of certain plants inhibit the receptor-binding and the biological activity of Graves’ immunoglobulins. Endocrinology, 1985, 116(5):1687-1693.
25. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
26. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Piciorul-lupului nu are o evaluare europeană și acționează asupra hormonilor tiroidieni. Dacă ai o boală de tiroidă sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi orice preparat cu această plantă.