Priboi (Geranium macrorrhizum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Priboiul (Geranium macrorrhizum) e o plantă perenă din familia Geraniaceae, cu rizom gros, frunze rotunjite, adânc lobate, care miros puternic dacă le strivești, și flori roz-purpurii, cu caliciul roșu.^{1, 2} Crește pe stânci și prin păduri de munte, în sudul Europei, și se cultivă mult în grădini.^{1, 3, 2} Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru el, iar despre efectele lui s-au publicat doar studii de laborator și pe animale, niciunul pe oameni.^{4, 5} Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de năpraznic și de mușcată, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile și ce precauții are.

Ce este priboiul

Priboiul e o plantă perenă din familia Geraniaceae, cu un rizom gros, mai mult sau mai puțin orizontal, din care se ridică tulpini drepte.¹ Face parte din genul Geranium, același cu al năpraznicului. Numele lui latin înseamnă „cu rădăcină mare”, după rizomul gros, iar Linné l-a descris în 1753.^{6, 2}

În română, planta se numește priboi, un cuvânt care mai are și alte înțelesuri, despre care afli mai jos.⁷ Dicționarele o descriu ca pe o plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori mari, roșii sau albe, care crește pe stânci și prin locuri pietroase și se folosește în scopuri medicinale și decorative.⁷

Despre priboi nu există monografie europeană și nici studii pe oameni. Ce se știe vine din botanică, din chimia uleiului volatil și din experimente de laborator și pe animale.^{4, 5}

Cum arată priboiul

Priboiul se recunoaște după frunzele rotunjite, adânc lobate, și după mirosul lor: strivite între degete, sunt puternic aromate. Sunt lungi de 10-20 cm, au 5-7 lobi, fiecare cu 3-5 dinți la vârf, și sunt cenușiu-verzui. Toamna capătă tonuri roșii.² Frunzele de la bază formează o rozetă persistentă, iar cele de pe tulpină sunt opuse, cu cinci lobi, acoperite cu peri glandulari și neglandulari.¹

Florile sunt roz-purpurii, de până la 2,5 cm lățime, cu caliciul umflat, roșu-închis. Stau în inflorescențe asemănătoare unor umbele, deasupra frunzelor, de la sfârșitul primăverii până la începutul verii, uneori cu o a doua înflorire răzleață, în restul verii.² Staminele sunt mai lungi decât petalele și ies în afară.⁷

Cum îl recunoști

• Frunzele: rotunjite, cu 5-7 lobi dințați la vârf, lungi de 10-20 cm, cenușiu-verzui, foarte aromate când le strivești.²
• Rizomul: gros, mai mult sau mai puțin orizontal. Din el planta se întinde și formează un covor des.^{1, 2}
• Tulpina: dreaptă și lungă, fără frunze până la inflorescență.¹
• Florile: roz-purpurii, până la 2,5 cm, câte două pe o codiță, cu caliciu roșu-închis, umflat. Soiurile de grădină au flori de la alb la magenta.^{2, 7, 1}
• Fructul: are un cioc lung și subțire. De la acest cioc vine și numele genului, din grecescul geranos, cocor.²

Unde crește priboiul

Priboiul e originar din sudul Europei, din sud-estul Franței până în Crimeea.¹ Peninsula Balcanică e un centru de biodiversitate pentru genul Geranium, iar priboiul se întâlnește mai ales în zonele de munte și de pădure.³ Dicționarele românești îl pun printre plantele de stâncă și de locuri pietroase.⁷

În Italia, stațiunile din Apenini sunt pe stânci calcaroase, în păduri de fag sau pe grohotișuri, de obicei la peste 1.000 m altitudine.¹ Omul l-a dus apoi și în Europa Centrală și în America de Nord.¹ În România, o sinteză despre plantele din medicina populară îl trece printre cele native.⁸

Priboiul în grădină

Mulți îl cunosc din grădini, unde e un acoperitor de sol apreciat. În cultură ajunge de obicei la circa 30 cm înălțime și se întinde pe circa 60 cm, ca un covor des, rezistent la buruieni. Cere un sol uscat sau cu umezeală medie, bine drenat, la soare sau la semiumbră, și trece peste secetă datorită rizomilor groși. Rezistă la căprioare și la iepuri, iar toamna frunzele capătă tonuri roșii. Se răspândește ușor prin rizomi, iar tufele se pot împărți.² Au fost selectate soiuri cu flori de la alb la roz și magenta.¹

Priboi, năpraznic sau mușcată?

Numele de priboi se încurcă ușor cu alte nume de plante din aceeași familie. Priboiul și năpraznicul (Geranium robertianum) sunt din același gen. Mușcata de ghiveci e din alt gen, Pelargonium, dar tot din familia Geraniaceae.^{3, 7}

Surse: Cardinali și Ceccarelli, 2024; Missouri Botanical Garden; Flora of China; lista EMA din 23.09.2026; Ordinul 244/2005.^{1, 2, 9, 4, 10}

Mușcata de ghiveci e un Pelargonium, o plantă erbacee perenă, cu flori roșii, albe sau roz, strânse în umbele, cultivată ca plantă decorativă și venită mai ales din Africa de Sud.^{7, 3} Pentru rădăcina a două specii de Pelargonium, P. sidoides și P. reniforme, există monografie europeană, iar genul Pelargonium e pe Lista 3 din Ordinul 244/2005.^{4, 10}

Dicționarele mai încurcă numele. În DEX, ciocul-berzei e Geranium pratense, cu flori violete-purpurii, iar ciocul-cucoarei e Erodium cicutarium. „Pliscul-cucoarei” apare ca nume regional al priboiului în dicționarul de sinonime, dar CADE îl dă ca nume al lui Geranium pratense. Tot în dicționarul de sinonime, „priboi-căpresc” e un nume al năpraznicului.⁷ Singurul nume sigur e cel latin: Geranium macrorrhizum.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește priboi. Dicționarele mai trec, ca nume regionale, bănat, bribor, cumătră, floarea-raiului, floarea-vinului, floarea-viorii, pliscul-cucoarei, poala-Sfintei-Mării, talpa-gâștii și mușcată.⁷ Cuvântul vine din sârbo-croată (priboj), iar un dicționar îl leagă și de bulgarul „пробой”.⁷

Surse: dexonline, pentru română; GBIF (Catalogue of Life, Info Flora, DAISIE și alte liste), pentru celelalte limbi.^{7, 6}

Una dintre denumirile englezești e „Bulgarian geranium”, geraniul bulgăresc. În Bulgaria, planta face parte din medicina populară.^{11, 3}

Ce parte se folosește

În studii și în sursele etnobotanice apar două părți ale plantei: rizomul și părțile de deasupra solului, adică frunzele, tulpinile și florile.^{12, 13, 8} Nu există o monografie europeană care să stabilească partea recunoscută, doza sau forma de preparare.⁴ Studiile au folosit extracte și ulei preparate în laborator, în doze care nu se pot transpune direct într-o ceașcă de ceai sau într-o tinctură, așa că fișa nu poate da o doză.

• Rizomul: gros; din el se extrage un ulei volatil. Într-un studiu din sud-estul Serbiei, 94,6% din partea volatilă a părților subterane erau sesquiterpene.¹⁴
• Părțile aeriene: frunze, tulpini și flori. Uleiul lor are un randament mic: 0,03% într-un studiu din Bulgaria, cu plante cultivate, și 0,56% într-unul cu plante crescute în seră.^{3, 11}
• În medicina populară din România: frunzele și părțile aeriene, folosite în baie.⁸

7 lucruri surprinzătoare despre priboi

1. „Priboi” e și o unealtă, un băț pentru icre și un dans. În dicționare, același cuvânt numește o bară de oțel cu un capăt conic, cu care se găuresc sau se lărgesc găurile în metal, și un băț lung, cu o măciulie la capăt, cu care se bat icrele ca să se curețe de pielițe. În Deltă, bățul are 80-90 cm. Al patrulea sens, regional, e numele unui dans popular.⁷
2. Cuvântul vine din sârbo-croată și numește și o stâncă de pe malul apei. DEX îl derivă din priboj. Regional, priboi înseamnă și o stâncă abruptă pe malul unei ape curgătoare sau un loc de la cotul unui râu, lovit de valuri. Dicționarele nu spun dacă între aceste sensuri și numele plantei e o legătură.⁷
3. Are nume de pasăre. Genul Geranium își trage numele din grecescul geranos, cocor, pentru că fructul seamănă cu capul și ciocul unui cocor.² Și românii i-au spus priboiului „pliscul-cucoarei” și „talpa-gâștii”, tot nume luate de la păsări.⁷
4. O populație din Italia a fost declarată specie nouă, dar ADN-ul a spus altceva. La cascada Marmore, în Umbria, priboiul e cunoscut din 1837. Plantele de acolo, deosebite prin peri, frunze și caliciu și crescute la 190-250 m altitudine, față de peste 1.000 m în Apenini, au fost declarate specia Geranium lucarinii. Analizele ADN din 2024, făcute pe 22 de plante sălbatice, au susținut că toate sunt tot G. macrorrhizum.¹
5. Florile se deschid întâi „masculin”. Sunt protandre: staminele cu polen se coc primele, iar stigmatul devine receptiv abia după aceea. Nectarul se produce în ambele faze, dar mai mult în cea feminină.¹⁷
6. E într-o rimă populară din 1883. DLRLC dă ca exemplu de folosire un vers din culegerea lui Marian, Ornitologia poporană română, publicată în 1883: „Frunză verde de priboi”.⁷
7. Una dintre substanțele din ulei are numele genului. Germacrona, substanță principală în uleiul unor tipuri de priboi, are numele, probabil, de la genul Geranium, și cantități mari s-au obținut tocmai din priboi.¹⁸

Ce conține priboiul

Priboiul conține ulei volatil, taninuri, flavonoide și acizi fenolici.^{19, 3} Uleiul a fost cel mai studiat: într-o lucrare din 2010, în uleiul părților aeriene și al rizomului s-au identificat 283 de compuși, în mare parte sesquiterpene.¹²

Surse: Radulović și colab., 2010; Ilić și colab., 2020; Sabotinova și colab., 2026; Marcos-Herraiz și colab., 2026; Ivancheva și colab., 1992.^{12, 14, 3, 11, 19}

Compoziția uleiului nu e aceeași peste tot. Autorii studiului din Bulgaria notează că există tipuri chimice de ulei: unele cu monoterpene oxidate, precum citronelolul și geraniolul, altele cu cetone sesquiterpenice, precum germacrona.³ Cifrele de mai sus descriu uleiul volatil dintr-un lot de plante, nu o cană de ceai sau un extract anume.

La ce a fost folosit în medicina populară

Folosirile de mai jos sunt tradiționale. Nu au fost confirmate de studii pe oameni și nu sunt recomandări.

În Bulgaria, priboiul face parte de multă vreme din medicina populară: s-a folosit ca astringent, hemostatic și tonic, mai ales la vindecarea rănilor.³ O sinteză din 2024 despre genul Geranium trece pentru Polonia, Bulgaria și România aceste folosiri: dizenterie, diaree, ulcere ale tubului digestiv, oprirea sângerării din urină și menstruații abundente, plus una antivirală.¹⁸

În România, sinteza despre plantele folosite între 1860 și 1970 la bolile copiilor îl trece pe priboi o singură dată: frunzele și părțile aeriene, în baie, la copiii cu epilepsie.⁸ E o credință populară veche, fără dovezi.

Un studiu din 2012 a găsit, în laborator, o activitate antibacteriană puternică în extractul din frunze, mai ales împotriva bacteriei Staphylococcus aureus. Autorii o leagă de folosirea la răni, dar vindecarea rănilor nu a fost testată.¹³ Priboiul nu tratează dizenteria, diareea, rănile sau epilepsia, iar diareea cu sânge sau cu febră, rănile infectate și crizele de epilepsie se tratează la medic.

Ce spun studiile

În PubMed, o căutare după numele priboiului dă 21 de lucrări (7 octombrie 2026). Sunt de botanică, de chimie, de laborator sau pe animale. Niciuna nu e un studiu clinic.⁵

Surse: PubMed, 7 octombrie 2026; Radulović și colab., 2010; Sabotinova și colab., 2026; Marcos-Herraiz și colab., 2026.^{5, 12, 3, 11}

Studiile pe oameni

Nu există. Nu am găsit niciun studiu pe oameni în care priboiul să fie menționat în titlu sau în rezumat, nici ca plantă singură, nici ca extract. Tot ce se știe despre efecte vine din eprubetă și de la animale.⁵

În eprubetă

Uleiul volatil din părțile aeriene și din rizom a oprit în laborator creșterea bacteriei Bacillus subtilis la concentrații foarte mici, de 0,4-1,0 µg/ml. Germacrona nu a fost singura substanță răspunzătoare.¹² Două derivate epoxidice ale germacronei, găsite în ulei, au fost active și împotriva bacteriei Pseudomonas aeruginosa.²⁰ Extractul de frunze în metanol a avut o activitate antibacteriană puternică, mai ales împotriva bacteriei Staphylococcus aureus.¹³

Un studiu din 2026 a testat uleiul pe trei paraziți. A fost puternic activ împotriva parazitului Trichomonas gallinae și a parazitului Leishmania infantum, iar germacrona a fost substanța cu cea mai largă acțiune.¹¹ Extractele din frunze de priboi, de Geranium sanguineum și de Geranium phaeum au avut efecte antioxidante, antimicrobiene și de inhibare a unor enzime, precum hialuronidaza, elastaza și tirozinaza, și s-au arătat compatibile cu celulele pielii la concentrații mici. Priboiul și G. sanguineum au fost cele mai active.²¹ Rezultatele din eprubetă nu arată ce se întâmplă la oameni.

Pe animale

La 21 de șoareci, un extract etanolic din frunze, dat timp de 4 săptămâni, în doză de 1 mL pe zi, a crescut leucocitele din sânge de la 4,4 la 7,2 miliarde de celule pe litru (p<0,01) și procentul de limfocite de la 52% la 80% (p<0,001), la extractul de 10%. Extractul de 1% nu a produs modificări semnificative statistic.²² La șobolani cu ficatul lezat cu tetraclorură de carbon, extractele în metanol, injectate în peritoneu în doze de 120-480 mg/kg, au scăzut, în funcție de doză, transaminazele și bilirubina.¹³ La șoareci cu rinichii lezați de gentamicină, uleiul de priboi, 50 mg/kg, a scăzut în rinichi markerii stresului oxidativ și ai inflamației, față de șoarecii tratați doar cu gentamicină.²³ În alt studiu, unele extracte de geraniu, din priboi sau din G. sanguineum, au crescut supraviețuirea șoarecilor infectați cu Klebsiella pneumoniae.¹⁹

Un rezultat care nu confirmă

Într-un test cu cârnați fermentați, extractele polare de priboi au avut doar o activitate antioxidantă neglijabilă.²⁴

Niciun studiu nu arată că priboiul tratează sau previne o boală la om, iar rezultatele din eprubetă și de la animale nu se pot transfera automat la oameni.

Precauții și siguranță

Pentru priboi nu există date de siguranță la oameni. Nu are monografie europeană, nu are studii clinice, iar în lucrările găsite nu e niciun raport de alergie sau de intoxicație. Lipsa rapoartelor nu înseamnă însă lipsa riscului.^{4, 5}

• Teste pe celule: într-un studiu din 2010, două fracțiuni din extracte de priboi au fost toxice pentru fibroblaste de miel, în eprubetă. La dozele cele mai mari au crescut aberațiile cromozomiale din limfocitele umane, tot în eprubetă, iar schimburile între cromatidele surori au crescut în funcție de doză. În testul pe musca Drosophila, extractele nu au fost genotoxice. Autorii cer să se studieze mai mult înainte ca extractele să fie folosite în alimente funcționale sau în suplimente, din cauza acestor efecte, care vin mai ales de la derivații de quercetină din extracte.²⁵
• Sarcina, alăptarea și copiii: nu există date de siguranță, așa că nu se recomandă.
• Medicamentele: nu am găsit studii despre interacțiuni. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
• Semnele de alarmă: diareea cu sânge sau cu febră, durerile abdominale puternice și rănile infectate cer medic, nu ceai din plante.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, priboiul nu are monografie a Agenției Europene a Medicamentului. Lista plantelor evaluate de comitetul pentru medicamente din plante, generată pe 23 septembrie 2026, nu îl cuprinde, deci nu există o utilizare tradițională recunoscută la nivel european. Din genurile Geranium și Pelargonium, lista cuprinde doar rădăcina de Pelargonium sidoides și P. reniforme.⁴ Nici Comisia E germană nu i-a făcut monografie.²⁶

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru priboi: nici numele lui românesc, nici cel latin nu apar în lista din Regulamentul (UE) nr. 432/2012.²⁷

În România, priboiul nu e pe Lista nr. 1 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor periculoase pentru consumul uman, și nici pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Pe Lista nr. 3 se află năpraznicul (Geranium robertianum) și genul Pelargonium.¹⁰

Priboiul de-a lungul timpului

Priboiul a fost descris științific de Linné în 1753, în Species Plantarum.⁶ La cascada Marmore din Italia, un loc cu priboi era cunoscut încă din 1837.¹ În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, planta apare în atlase ilustrate ale florei alpine, precum Atlas der Alpenflora (1882) și Die Alpenpflanzen nach der Natur gemalt (1879-1884).^{15, 16}

La noi, dicționarele îl notează de mult: Scriban îl trece sub „priboi” și sub „geraniu”, iar DLRLC dă un vers din culegerea lui Marian, publicată în 1883.⁷ Între 1860 și 1970, o sinteză etnobotanică îl găsește în baia copiilor, într-o folosire populară fără dovezi.⁸

În secolul XX, priboiul intră și în cercetarea de laborator. În 1974, revista Academiei Sârbe de Științe a publicat trei lucrări despre priboiul din Iugoslavia, una despre influența climei, a solului și a reliefului.⁵ După 2010, un grup de la Universitatea din Niš a publicat mai multe studii despre uleiul volatil și extractele lui, iar cele mai recente lucrări, despre ulei, extracte și compoziție, sunt din 2025 și 2026.^{12, 13, 20, 23, 3, 21, 11}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Cardinali I., Ceccarelli M. Molecular and cytogenetic analyses in Geranium macrorrhizum L. wild Italian plants. Royal Society Open Science, 2024, 11(4):240035.
2. Missouri Botanical Garden. Geranium macrorrhizum, Plant Finder, missouribotanicalgarden.org, consultat în octombrie 2026.
3. Sabotinova D., Boycheva P., Ivanova N., Andonova V., Georgiev V., Zhelev I. Comparative phytochemical analysis of the aerial parts of Pelargonium radula and Geranium macrorrhizum cultivated in Bulgaria using GC-MS and HPLC. Pharmaceuticals (Basel), 2026, 19(3):346.
4. European Medicines Agency. Herbal medicines: lista substanțelor vegetale evaluate de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), cu monografii, rapoarte de evaluare și declarații publice, ema.europa.eu, listă generată automat la 23 septembrie 2026.
5. National Library of Medicine. PubMed: căutări după „Geranium macrorrhizum”, „bigroot geranium”, „Balkan cranesbill”, „zdravetz” și „G. macrorrhizum”, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, 7 octombrie 2026, 21 de lucrări.
6. GBIF Secretariat. Geranium macrorrhizum L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune și date de publicare, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
7. dexonline.ro, articolele „priboi”, „ciocul-berzei”, „geraniu” și „mușcată”, după DEX ’09, DEX ’98, DLRLC, NODEX, MDA2, CADE, DOOM 3, DER, DFL, DAR, Scriban, Șăineanu, dicționarul de sinonime și dicționarul onomastic.
8. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
9. Xu L., Aedo C. Geranium robertianum Linnaeus, în Flora of China Editorial Committee (ed.), Flora of China, vol. 11, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2008, efloras.org.
10. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
11. Marcos-Herraiz S., Irisarri-Gutiérrez M.J., Carrión J. și colab. Antiprotozoal potential of cultivated Geranium macrorrhizum against Giardia duodenalis, Trichomonas gallinae and Leishmania infantum. International Journal of Molecular Sciences, 2026, 27(2):1125.
12. Radulović N.S., Dekić M.S., Stojanović-Radić Z.Z., Zoranić S.K. Geranium macrorrhizum L. (Geraniaceae) essential oil: a potent agent against Bacillus subtilis. Chemistry & Biodiversity, 2010, 7(11):2783-2800.
13. Radulović N.S., Stojković M.B., Mitić S.S., Randjelović P.J., Ilić I.R., Stojanović N.M., Stojanović-Radić Z.Z. Exploitation of the antioxidant potential of Geranium macrorrhizum (Geraniaceae): hepatoprotective and antimicrobial activities. Natural Product Communications, 2012, 7(12):1609-1614.
14. Ilić M.D., Marčetić M.D., Zlatković B.K., Lakušić B.S., Kovačević N.N., Drobac M.M. Chemical composition of volatiles of eight Geranium L. species from Vlasina Plateau (South Eastern Serbia). Chemistry & Biodiversity, 2020, 17(2):e1900544.
15. Dalla Torre K.W. von, Hartinger A. Atlas der Alpenflora. Deutscher Alpenverein, 1882, planșa 113 (copie digitală: Biodiversity Heritage Library, prin Wikimedia Commons).
16. Graf F., Petrasch J., Seboth J. Die Alpenpflanzen nach der Natur gemalt, 1879-1884, planșa 25 (copie digitală: Biodiversity Heritage Library, prin Wikimedia Commons).
17. Konarska A., Masierowska M. Structure of floral nectaries and female-biased nectar production in protandrous species Geranium macrorrhizum and Geranium phaeum. Protoplasma, 2020, 257(2):501-523.
18. Alshehri B. The geranium genus: a comprehensive study on ethnomedicinal uses, phytochemical compounds, and pharmacological importance. Saudi Journal of Biological Sciences, 2024, 31(4):103940.
19. Ivancheva S., Manolova N., Serkedjieva J., Dimov V., Ivanovska N. Polyphenols from Bulgarian medicinal plants with anti-infectious activity. Basic Life Sciences, 1992, 59:717-728.
20. Radulović N.S., Zlatković D., Dekić M., Stojanović-Radić Z. Further antibacterial Geranium macrorrhizum L. metabolites and synthesis of epoxygermacrones. Chemistry & Biodiversity, 2014, 11(4):542-550.
21. Książkiewicz M., Paluch E., Widelski J. și colab. Phytochemical characterisation and skin-relevant in vitro biological activity of leaf extracts from selected Geranium species. Molecules, 2026, 31(14):2406.
22. Jurkstiene V., Kondrotas A.J., Kevelaitis E. Immunostimulatory properties of bigroot geranium (Geranium macrorrhizum L.) extract [articol în limba lituaniană]. Medicina (Kaunas), 2007, 43(1):60-64.
23. Georgiev T., Nikolova G., Dyakova V. și colab. Antioxidant potential and oxidative stress modulation of Geranium macrorrhizum L. oil extract in gentamicin-induced nephrotoxicity. Pharmaceuticals (Basel), 2025, 18(9):1283.
24. Miliauskas G., Mulder E., Linssen J.P.H., Houben J.H., van Beek T.A., Venskutonis P.R. Evaluation of antioxidative properties of Geranium macrorrhizum and Potentilla fruticosa extracts in Dutch style fermented sausages. Meat Science, 2007, 77(4):703-708.
25. Venskutonis P.R., Dedonyte V., Lazutka J., Slapsyte G., Maroziene A., Nemeikaite-Ceniene A., Cenas N., Miliauskas G. A preliminary assessment of singlet oxygen scavenging, cytotoxic and genotoxic properties of Geranium macrorrhizum extracts. Acta Biochimica Polonica, 2010, 57(2):157-163.
26. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte. Liste der Monographien der E-Kommission (Phytotherapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stadiul din 31 iulie 1994, cu corecturi până la 11 ianuarie 2002.
27. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi orice plantă.