Ridiche neagră (Raphanus sativus var. niger): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Ridichea neagră (Raphanus sativus var. niger) e o ridiche de toamnă, cu rădăcină mare, cu coaja neagră și carnea albă.^{1, 2} Se mănâncă crudă, iar în medicina populară rădăcina ei se folosește de mult, mai ales ca suc.^{3, 4} Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru ea, dar Comisia E germană a evaluat-o pozitiv în 1986, pentru neplăcerile digestive legate de căile biliare și pentru catarul căilor respiratorii superioare.^{5, 6, 4} Mai jos afli cum o recunoști, de ce e neagră, prin ce se deosebește de ridichea de lună, ce conține, ce spun studiile, cui nu i se potrivește și cum se consumă.

Ce este ridichea neagră

Ridichea neagră face parte din ridichea cultivată, Raphanus sativus, o plantă din familia Brassicaceae, numită și a cruciferelor, cu rădăcină cărnoasă.^{1, 7} Dicționarele românești o trec printre soiurile ridichii, alături de ridichea de lună și de cea albă.¹ Dicționarul enciclopedic o descrie ca bienală, spre deosebire de ridichea de lună, care e anuală.¹

Ca specie, ridichea neagră nu e separată de ridichea obișnuită. În baza de date GBIF, Raphanus sativus var. niger e un sinonim al lui Raphanus sativus L.,⁸ iar Flora Chinei trece Raphanus niger Miller printre sinonimele speciei.⁹ „Neagră” descrie deci un soi, nu o altă plantă.

Numele genului, Raphanus, vine din grecescul raphanos, „ridiche”.⁷ Numele românesc vine din latinescul radicula, un diminutiv al lui radix, „rădăcină”.¹

Cum arată ridichea neagră

Ridichea neagră se recunoaște după rădăcina mare, cu coaja neagră, și după carnea albă, care se vede când o tai.² Deasupra pământului are frunze verzi, adânc crestate, și flori cu patru petale, de la albe la violete.^{10, 7, 9} Descrierile botanice de mai jos privesc specia Raphanus sativus, nu doar soiul negru.

Cum o recunoști

• Rădăcina: mare, cu coaja groasă, neagră, și carnea albă.^{1, 2} În medie, o ridiche neagră cântărește 250 g.² La specie, rădăcina poate fi albă, roz, roșie sau neagră, liniară, fusiformă, alungită sau globuloasă.⁹
• Frunzele: cele de la bază au codiță de 1-30 cm și limb lung de 2-60 cm, de obicei crestat adânc, cu până la 12 lobi pe fiecare parte. Cele de pe tulpină sunt mai mici și adesea întregi.⁷
• Tulpina: dreaptă, simplă sau ramificată, înaltă de 10-130 cm, netedă, aspră sau cu peri.^{7, 9}
• Florile: petalele sunt de obicei violete sau roz, uneori albe, lungi de 15-25 mm, adesea cu vene mai închise.⁷
• Fructul: o păstaie de obicei fusiformă sau lanceolată, lungă de 3-15 cm și groasă de 7-13 mm, cu un cioc la vârf, care nu se deschide singură la maturitate. Semințele sunt globuloase sau ovale, de 2,5-4 mm în diametru.⁷

Unde crește ridichea neagră

Originea ridichii nu e sigură. Flora Chinei o dă ca originară din regiunea Mediteranei.⁹ Flora Americii de Nord notează că planta nu se cunoaște ca sălbatică și că ar putea proveni din Raphanus raphanistrum subsp. landra, o ridiche sălbatică a regiunii mediteraneene.⁷ Un dicționar mai vechi, al lui Scriban, o dădea originară din Asia.¹

Azi, ridichea e cultivată în aproape toate regiunile temperate ale lumii, ca legumă, și crește uneori și ca buruiană.⁷ În Asia de Est se cultivă de mult, ca legumă și ca plantă medicinală.⁹ Dicționarele românești descriu ridichea neagră ca pe o ridiche de toamnă sau de iarnă, recoltată toamna târziu.¹

Ridiche neagră, de lună sau albă?

Ridichea neagră nu e singura ridiche din piață. Dicționarele românești o trec alături de ridichea de lună, numită și roșie, și de ridichea albă, toate ca soiuri ale aceleiași plante, Raphanus sativus.¹

Surse: dexonline, după NODEX, Scriban și Dicționarul enciclopedic; catalogul D.M. Ferry & Co.^{1, 12}

Un alt soi, ridichea japoneză daikon, Raphanus sativus var. longipinnatus, are rădăcini uriașe, de până la 50 kg.⁹ Mai e și ridichea sălbatică, Raphanus raphanistrum, o buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură.¹ Rădăcina ei nu e cărnoasă, florile sunt galbene sau alb-crem, iar păstăile sunt strangulate între semințe și se rup de obicei în bucăți.⁷ Napul, Brassica napus, are și el rădăcina cărnoasă, aproape sferică, dar e o altă plantă a cruciferelor, nu o ridiche.¹

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, ridichea neagră se mai numește ridiche de iarnă sau ridiche de toamnă.¹ Pentru ridiche, în general, dicționarele înregistrează forme regionale ca rădiche, rădiță, ridichie sau ridiță, iar în Banat se spune și rotcă.¹ Numele Raphanus niger Miller e un sinonim al plantei.⁹

Surse: dexonline, pentru română; Flora Chinei și GBIF, pentru numele latine; Wikipedia, prin Wikidata, pentru celelalte limbi; BfArM, pentru numele din monografia Comisiei E; titlul unui studiu din 2014, pentru Spanish black radish.^{1, 9, 8, 13, 6, 14}

Ce parte se folosește și cum se consumă

Se folosește rădăcina, de obicei proaspătă. Monografia Comisiei E se referă la rădăcina de ridiche, Raphani sativi radix, sub formă de suc presat.^{4, 6}

• Rădăcina crudă: se mănâncă rasă, în salate. Scriban scria că se mănâncă „crudă cu sare”.^{2, 1} Gustul ei iute vine de la uleiurile de muștar.⁴
• Rădăcina gătită: se poate găti în supă sau în piure.²
• Sucul presat: e forma din monografia Comisiei E, cu o doză medie de 50-100 ml pe zi, cel mult 6 săptămâni.⁴
• Siropurile: nu sunt suc presat, așa că indicația Comisiei E nu li se aplică automat. Pe etichetă se citește compoziția întreagă, pentru că un sirop poate conține și miere sau zahăr și alte plante.⁴
• Păstrare: într-un loc răcoros și întunecat, de pildă în sertarul pentru legume al frigiderului, unde poate rămâne proaspătă câteva săptămâni. Deși e fermă, e fragilă, iar carnea ei tinde să se înmoaie.²
• Cosmetice: în produsele cosmetice apare sub numele Raphanus sativus extract.⁴ În 2026, un panel de experți pentru siguranța ingredientelor cosmetice a socotit sigure ingredientele din rădăcină de ridiche în cosmetice, în condițiile actuale de folosire, cu condiția să nu sensibilizeze pielea.¹⁵

7 lucruri surprinzătoare despre ridichea neagră

1. Sub coaja neagră, carnea e albă. Rădăcina are o coajă groasă, neagră, iar când o tai, miezul apare alb.^{1, 2}
2. Nici cercetătorii nu s-au înțeles asupra culorii. Într-un studiu din 2023, coaja neagră a ieșit plină de antociani, mai ales derivați ai cianidinei.¹⁶ Într-unul din 2024, la alt soi, s-a descris o melanină vegetală, un pigment închis la culoare cunoscut mai ales de la animale și microorganisme.¹⁷
3. Iuțeala nu e gata făcută în rădăcină. Uleiurile de muștar, care dau gustul iute, se eliberează abia după ce o enzimă desface glucozinolații.⁴
4. Nu se știe de unde vine. Ridichea nu se cunoaște ca plantă sălbatică. Se crede că ar putea proveni dintr-o ridiche sălbatică din regiunea Mediteranei.⁷
5. Apare într-o inscripție de la piramida lui Keops. Herodot povestește că interpretul i-a citit o inscripție egipteană despre banii cheltuiți pe ridichi, ceapă și usturoi pentru muncitori: 1.600 de talanți de argint.¹⁸
6. Un soi de ridiche are rădăcina de 50 kg. E vorba de daikon, o ridiche din China și Japonia, cu rădăcini de până la 50 kg și 1 m lungime, după Flora Chinei.⁹
7. Numele ei înseamnă „rădăcinuță”. Ridiche vine din latinescul radicula, diminutivul lui radix, „rădăcină”.¹

Ce conține ridichea neagră

Ridichea neagră e, în cea mai mare parte, apă. Are puține zaharuri și puține fibre, iar printre minerale iese în față potasiul.² Gustul iute vine de la glucozinolați, care nu apar în tabelele nutriționale.⁴

Sursa: ANSES, tabelul Ciqual 2020, „Radis noir, cru”, prin fișa nutrițională Aprifel. Valorile pot varia după soi, sezon și grad de maturitate.²

Cifrele descriu rădăcina crudă, ca aliment. Sucul și siropul au altă compoziție.

Glucozinolații sunt compuși cu sulf, pe care o enzimă, mirozinaza, îi desface în glucoză și uleiuri de muștar.¹⁹ La ridichea neagră, uleiurile de muștar, care dau gustul iute, se eliberează abia după această desfacere.⁴ Într-un studiu din 2011, șase suplimente cu ridiche neagră au avut șase glucozinolați diferiți, în cantități între 0,06 și 1,27 mg pe gram de produs, după substanță și după supliment. Cel mai mult a fost glucorafenina, între 0,84 și 1,27 mg pe gram.²⁰ Cifrele privesc suplimentele analizate, nu rădăcina proaspătă.

Ce spun studiile

Ridichea neagră a fost studiată mai ales în laborator și pe animale. O căutare în PubMed, făcută în octombrie 2026, a găsit 52 de lucrări despre ea. Doar una era un studiu clinic, pe 20 de bărbați sănătoși, finanțat de producătorul suplimentului testat.^{21, 14}

Surse: PubMed, 2026; Evans și colab., 2014; Castro-Torres și colab., 2012.^{21, 14, 22}

Singurul studiu clinic

În studiul din 2014, 20 de bărbați sănătoși, de 25-35 de ani, au luat patru săptămâni câte 6 comprimate pe zi, câte 2 la fiecare masă principală, dintr-un supliment cu ridiche neagră spaniolă. 19 au terminat studiul. La început și la final au luat 1.000 mg de paracetamol, iar cercetătorii au urmărit cum e prelucrat în organism. După patru săptămâni, cantitatea de paracetamol neschimbat din sânge, măsurată pe 8 ore, a fost cu 40% mai mică, iar în urină metaboliții de tip sulfat au crescut cu 11% și cei mercapturați cu 37%. Estradiolul din sânge a scăzut cu 10%, iar gama-glutamil-transferaza, o enzimă folosită ca indicator pentru ficat, a scăzut semnificativ.¹⁴

Autorii spun că rezultatele sugerează o activare a unor enzime din ficat care prelucrează medicamentele. Studiul nu a avut grup de control, nu a testat nicio boală și a fost finanțat de firma care produce suplimentul.¹⁴

La animale

Cele mai multe rezultate vin de la animale. Într-un studiu pe șoareci femele, hrăniți 34 de zile cu o dietă care provoacă pietre de colesterol în vezica biliară, 6 zile de tratament cu suc de ridiche neagră au eliminat semnificativ pietrele din vezica biliară. Colesterolul și trigliceridele din sânge au scăzut, iar colesterolul HDL a crescut. Testul de toxicitate acută, după ghidul OECD, nu a arătat toxicitate.²² Un articol de sinteză din 2014 leagă aceste rezultate de glucozinolații ridichii negre.²³

La șobolani hrăniți cu multe grăsimi, sucul a îmbunătățit semnele de stres oxidativ.³ La șoareci cu ficat gras provocat de o dietă fără metionină și colină, ridichea neagră fermentată a scăzut enzimele ficatului, trigliceridele și semnele de inflamație și de fibroză.²⁴

Rezultatele de la șoareci nu spun ce se întâmplă la oameni. Monografia Comisiei E contraindică, de altfel, rădăcina de ridiche în pietrele la fiere.⁴

Pietrele la rinichi

În medicina empirică, ridichea se folosește și la pietrele la rinichi.⁴ Un studiu mic din Nepal a măsurat cristalele de oxalat de calciu din urină la 36 de oameni, 21 cu pietre la rinichi și 15 sănătoși. După o săptămână cu ridiche în alimentație, cristalele erau semnificativ mai multe decât în săptămâna dinainte, atât la bărbați, cât și la femei. Studiul nu a avut grup de control și vorbește despre ridiche în general, nu despre cea neagră.²⁵

Ridichea neagră nu tratează bolile ficatului, ale căilor biliare sau ale plămânilor și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Pentru rădăcina de ridiche, Comisia E nu menționează efecte adverse cunoscute, dar contraindică folosirea la pietrele la fiere.⁴

• Pietrele la fiere: cine le are nu ia suc de ridiche neagră fără acordul medicului.⁴
• Durata: sucul presat nu se ia mai mult de 6 săptămâni, după Comisia E.⁴
• Alergia: au fost descrise cazuri de alergie la ridichea neagră, de la urticarie până la anafilaxie. Cine a avut o reacție după ce a mâncat ridiche nu o mai mănâncă.^{26, 27}
• Pietrele la rinichi: după un studiu mic, o săptămână cu ridiche în alimentație a crescut cristalele de oxalat de calciu din urină. Cine are pietre la rinichi întreabă medicul înainte să o mănânce des sau în cantități mari.²⁵
• Medicamentele: într-un studiu pe 20 de bărbați, un supliment cu ridiche neagră a schimbat felul în care organismul prelucrează paracetamolul. Nu se știe dacă are importanță în practică. Cine ia medicamente întreabă medicul sau farmacistul.¹⁴
• Sarcina, alăptarea și copiii: sursele consultate nu dau date despre siguranța sucului în aceste situații. Se cere părerea medicului.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, ridichea neagră nu are monografie a Agenției Europene a Medicamentului. Planta nu apare în lista monografiilor europene de pe site-ul Agenției, consultată în septembrie 2026, iar Comitetul pentru medicamente din plante nu a evaluat-o.^{5, 4}

În Germania, Comisia E, comisia de experți pentru medicamentele din plante, ale cărei monografii le păstrează acum BfArM, a publicat o monografie despre rădăcina de ridiche în Bundesanzeiger nr. 177a din 24 septembrie 1986. E una pozitivă: lista oficială marchează cu o liniuță monografiile negative, iar ridichea nu are liniuță.⁶ Monografia menționează tulburările dispeptice, mai ales cele legate de funcționarea căilor biliare, și catarul căilor respiratorii superioare, cu 50-100 ml de suc presat pe zi, cel mult 6 săptămâni, și contraindică rădăcina în litiaza biliară.⁴ E un document german, nu o autorizare europeană.

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru ridichea neagră: lista din Regulamentul (UE) nr. 432/2012 nu o cuprinde.²⁸

În România, ridichea, ca gen (Raphanus spp.), e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.²⁹

Ridichea neagră de-a lungul timpului

Ridichea e o plantă veche de cultură. Herodot povestește că interpretul i-a citit, pe piramida lui Keops, o inscripție egipteană despre banii cheltuiți pe ridichi, ceapă și usturoi pentru muncitori: 1.600 de talanți de argint.¹⁸ Ridichea apare și într-un manuscris bizantin din jurul anului 512, Dioscorides din Viena.³⁰

Mattioli, medic italian din secolul al XVI-lea, a pus în Kreutterbuch-ul lui, pe aceeași pagină, ridichea albă și ridichea neagră. Despre ridichea fiartă în apă, cu miere, scria că face bine la tusea veche. Era o părere a vremii, nu un rezultat de studiu.¹¹

La noi, ridichea neagră e trecută printre plantele de leac ale românilor din Bucovina, de pe ambele părți ale graniței. Interviurile făcute în 2018 și 2019 au notat-o crudă, în România, și fiartă, în Ucraina.³¹

Comisia E germană i-a dedicat o monografie în 1986.⁶ Un studiu din 2005 scria că rădăcina se folosește în medicina populară încă din antichitate pentru stimularea funcției bilei.³ Cercetările mai noi se uită la glucozinolații ridichii și la ce fac ei în organism.²³

Întrebări frecvente

Referințe

1. dexonline.ro, articolul „ridiche”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), NODEX, Dicționarul enciclopedic, dicționarele lui Șăineanu și Scriban și Dicționarul de sinonime.
2. ANSES. Table de composition nutritionnelle des aliments Ciqual 2020: „Radis noir, cru”, prin fișa nutrițională Aprifel, aprifel.com, consultată în octombrie 2026.
3. Lugasi A., Blázovics A., Hagymási K., Kocsis I., Kéry A. Antioxidant effect of squeezed juice from black radish (Raphanus sativus L. var niger) in alimentary hyperlipidaemia in rats. Phytotherapy Research, 2005, 19(7):587-591.
4. Altmeyer P., Bacharach-Buhles M. Raphani sativi radix. Altmeyers Enzyklopädie, secțiunea Fitoterapie, actualizare din 1 noiembrie 2025, altmeyers.org, cu indicațiile, doza și contraindicația din monografia Comisiei E.
5. European Medicines Agency. Herbal medicine, lista monografiilor, rapoartelor de evaluare și declarațiilor publice de pe ema.europa.eu, generată pe 23 septembrie 2026.
6. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte. Liste der Monographien der E-Kommission (Phyto-Therapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stare la 31 iulie 1994, intrarea „Raphani sativi radix / Rettich”, Bundesanzeiger nr. 177a din 24 septembrie 1986, bfarm.de.
7. Warwick S.I. Raphanus și Raphanus sativus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 7, Oxford University Press, 2010, pp. 439-440, efloras.org.
8. GBIF Secretariat. Raphanus sativus var. niger (Mill.) J.Kern., sinonim al lui Raphanus sativus L., GBIF Backbone Taxonomy, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
9. Flora of China Editorial Committee. Raphanus sativus Linnaeus, în Flora of China, vol. 8, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2001, p. 25, efloras.org.
10. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Brassicaceae, descrierea familiei, în Flora of North America North of Mexico, vol. 7, Oxford University Press, 2010, efloras.org.
11. Mattioli P.A. Kreutterbuch, p. 129, „Rättich” și „Schwartz Rättich”, exemplar la Butler University Libraries, prin Digital Public Library of America și Wikimedia Commons.
12. D.M. Ferry & Co. Seed Annual, Detroit, planșa „Radishes: eight desirable varieties”, Henry G. Gilbert Nursery and Seed Trade Catalog Collection, Biodiversity Heritage Library, prin Wikimedia Commons.
13. Wikipedia, articolele despre ridichea neagră în română, engleză, germană, franceză, maghiară, neerlandeză, rusă și suedeză, reunite în Wikidata (Q159587), consultate în octombrie 2026.
14. Evans M., Paterson E., Barnes D.M. An open label pilot study to evaluate the efficacy of Spanish black radish on the induction of phase I and phase II enzymes in healthy male subjects. BMC Complementary and Alternative Medicine, 2014, 14:475.
15. Raj P.S., Bergfeld W.F., Belsito D.V., Cohen D.E., Klaassen C.D., Liebler D.C. și colab. Safety assessment of radish root-derived ingredients as used in cosmetics. International Journal of Toxicology, 2026, 45(2 suppl):112S-123S.
16. Zhang J., Zhang Z.X., Wen B.Y., Jiang Y.J., He X., Bai R., Zhang X.L., Chai W.C. Molecular regulatory network of anthocyanin accumulation in black radish skin as revealed by transcriptome and metabonome analysis. International Journal of Molecular Sciences, 2023, 24(17):13663.
17. Zhang S., Yuan G., Peng Z., Li X., Huang Y., Yin C. și colab. Chemical composition analysis and transcriptomics reveal the R2R3-MYB genes and phenol oxidases regulating the melanin formation in black radish. International Journal of Biological Macromolecules, 2024, 271(Pt 1):132627.
18. Herodot. Istorii (The Histories), cartea a II-a, cap. 125, în traducerea engleză a lui A.D. Godley, Harvard University Press, 1920, Perseus Digital Library, perseus.tufts.edu.
19. Altmeyer P., Bacharach-Buhles M. Glucosinolates. Altmeyers Enzyklopädie, secțiunea Fitoterapie, actualizare din 29 octombrie 2020, altmeyers.org.
20. Ediage E.N., Di Mavungu J.D., Scippo M.L., Schneider Y.J., Larondelle Y., Callebaut A. și colab. Screening, identification and quantification of glucosinolates in black radish (Raphanus sativus L. niger) based dietary supplements using liquid chromatography coupled with a photodiode array and liquid chromatography-mass spectrometry. Journal of Chromatography A, 2011, 1218(28):4395-4405.
21. National Library of Medicine. PubMed, căutare după „black radish”, „Raphanus sativus var. niger” și „Raphanus niger” în titlu și rezumat, 52 de rezultate, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, octombrie 2026.
22. Castro-Torres I.G., Naranjo-Rodríguez E.B., Domínguez-Ortíz M.Á., Gallegos-Estudillo J., Saavedra-Vélez M.V. Antilithiasic and hypolipidaemic effects of Raphanus sativus L. var. niger on mice fed with a lithogenic diet. Journal of Biomedicine and Biotechnology, 2012, 2012:161205.
23. Castro-Torres I.G., De la O-Arciniega M., Gallegos-Estudillo J., Naranjo-Rodríguez E.B., Domínguez-Ortíz M.Á. Raphanus sativus L. var niger as a source of phytochemicals for the prevention of cholesterol gallstones. Phytotherapy Research, 2014, 28(2):167-171.
24. Ahn M., Kim J., Choi Y., Ekanayake P., Chun J.Y., Yang D. și colab. Fermented black radish (Raphanus sativus L. var. niger) attenuates methionine and choline deficient diet-induced nonalcoholic fatty liver disease in mice. Food Science & Nutrition, 2019, 7(10):3327-3337.
25. Kumar A. Influence of radish consumption on urinary calcium oxalate excretion. Nepal Medical College Journal, 2004, 6(1):41-44.
26. el Sayed F., Manzur F., Marguery M.C., Bayle P., Bazex J. Urticarial manifestations due to Raphanus niger. Contact Dermatitis, 1995, 32(4):241.
27. Sousa N., Gaspar A., Morais-Almeida M. Anaphylaxis to Raphanus niger. Allergy, 2010, 65(9):1202.
28. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
29. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
30. Pedanius Dioscurides. Der Wiener Dioskurides: Codex medicus Graecus 1 der Österreichischen Nationalbibliothek, vol. 2, Graz, Akademische Druck- und Verlagsanstalt, 1999, fol. 284 recto, comentariu de Otto Mazal; data, circa 512, după Wikimedia Commons.
31. Mattalia G., Stryamets N., Grygorovych A., Pieroni A., Sõukand R. Borders as crossroads: the diverging routes of herbal knowledge of Romanians living on the Romanian and Ukrainian sides of Bukovina. Frontiers in Pharmacology, 2020, 11:598390.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai pietre la fiere sau la rinichi ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi ridiche neagră.