Usturoi (Allium sativum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Usturoiul (Allium sativum) e o plantă cu bulb, cunoscută din bucătărie și din medicina populară. Bulbul lui, numit căpățână, se desparte în căței și are un gust iute, de la care vine și numele plantei. Agenția Europeană a Medicamentului îl recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, în medicamente pe bază de plante, pentru ameliorarea simptomelor răcelii și, ca adjuvant, pentru prevenirea aterosclerozei. Indicația pentru ateroscleroză a stârnit obiecții chiar în comitetul Agenției. Mai jos afli cum arată planta, de unde vine numele, ce conține, ce spun studiile, ce precauții are și cum se folosește.

Ce este usturoiul

Usturoiul e o plantă erbacee din genul Allium, la care se folosește bulbul. Bulbul e de obicei unic și rotunjit, format din mai mulți bulbi mici, numiți căței, învelit într-o tunică comună, subțire.¹ La înflorire, planta scoate o tulpină înaltă, cu o umbelă în vârf, în care sunt multe bulbili și puține flori.¹

Numele științific are două părți. Sativum înseamnă „sădit, cultivat”, iar Allium vine, după raportul Agenției Europene a Medicamentului, dintr-un cuvânt celtic care înseamnă „arzător, înțepător”.² Numele românesc pornește de la aceeași idee: usturoi vine de la a ustura.³ În fitoterapie, planta se folosește sub numele latin Allii sativi bulbus, adică bulbul de usturoi.⁴

Din magazinul Hypericum: Tinctura de Usturoi.

Cum arată usturoiul

Usturoiul se recunoaște ușor după bulb: o căpățână rotunjită, albă până la violetă, care se desface în căței. Deasupra pământului, planta are frunze late, de la liniare la lanceolate, iar la înflorire scoate o tulpină înaltă, cu o umbelă în vârf.¹

Cum îl recunoști

• Bulbul: unic, de la rotund la turtit, format de obicei din mai mulți căței, învelit într-o tunică comună, albă până la violetă, membranoasă.¹
• Frunzele: late, de la liniare la lanceolate, mai scurte decât tulpina florală, late de până la 2,5 cm, cu vârful ascuțit.¹
• Tulpina florală: de 25-50 cm, rotundă în secțiune, acoperită de tecile frunzelor cam pe jumătate din lungime.¹
• Spata: bractee care învelește mugurii florali, caducă, cu un vârf ca un cioc, lung de 7-20 cm.¹
• Umbela: cu multe bulbili și puține flori, pe pedicele subțiri, mai lungi decât floarea.¹
• Florile: cu perigon de obicei roșiatic-pal, cu segmente de cam 3-4 mm. În China înflorește în iulie.¹

Unde crește usturoiul

Usturoiul e probabil originar din Asia, dar se cultivă comercial în cele mai multe țări.² Flora of China îl descrie ca plantă cultivată ca legumă, nativă în Asia și răspândită prin cultură în multe alte locuri.¹ Raportul european notează că usturoiul a fost crescut peste tot în lume, de la climatul mediteranean până în Siberia.²

La noi, dicționarele o trec printre plantele legumicole, adică cele cultivate ca legume. Ele pomenesc usturoiul de primăvară, de vară, de toamnă și de iarnă.³ Cuvântul e vechi în română: Micul dicționar academic îi dă prima atestare în anii 1600-1630.³

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește usturoi, iar bulbul ei, căpățână de usturoi, cu căței. În Transilvania, în Banat și în Moldova se spune și ai, cuvânt venit direct din latinescul alium.³ Micul dicționar academic mai dă ca sinonime ceapă-albă și scăloi. Usturoiul baib, în Moldova, e cel a cărui căpățână nu se împarte în căței.³ Din același cuvânt latinesc vin numele din limbile romanice: ail în franceză, ajo în spaniolă, aglio în italiană, alho în portugheză.^{3, 4}

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2017, pentru celelalte limbi.^{3, 4}

Usturoi sălbatic, leurdă și usturoiță

Câteva nume seamănă cu al usturoiului, dar sunt alte plante. „Usturoi sălbatic” e, în unele dicționare, leurda (Allium ursinum), iar în altele ceapa-ciorii (Allium vineale).³ Usturoița (Alliaria officinalis) are miros puternic de usturoi, dar e din familia cruciferelor.³

Surse: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, Dicționarul limbii române literare contemporane și Dicționarul general de sinonime; Flora of China.^{3, 1}

Ce parte se folosește

Se folosește bulbul, adică căpățâna formată din căței. Monografia europeană descrie trei preparate: bulbul pulverizat, un extract lichid din bulb proaspăt, în ulei de rapiță rafinat, și un extract uscat, obținut cu etanol de 34%. Toate sunt forme solide, pentru uz oral.⁴

• Cățeii proaspeți: cei din bucătărie. Siguranța usturoiului crud, în cantități mici, ca mirodenie, se vede din folosirea lui în toată lumea.²
• Pulberea de usturoi: Farmacopeea Europeană cere cel puțin 0,45% alicină, în substanța uscată.²
• Uleiul de usturoi: se obține prin distilare cu abur sau prin macerare în ulei vegetal, din căței proaspeți. Cele două uleiuri au compoziții diferite.²
• Extractul de usturoi învechit: se obține păstrând usturoi tăiat, în amestec de apă și etanol, mai mult de 10 luni.²
• Tinctura: o tinctură 1:5, în etanol de 45%, apare în monografia ESCOP din 2003, dar nu în monografia europeană.^{2, 4}

7 lucruri surprinzătoare despre usturoi

1. Numele vine de la usturime. În dicționare, usturoi se explică prin a ustura. Șăineanu îl descria ca „plantă ce ustură mâncând-o”.³
2. Ai e cuvântul latinesc. În Transilvania, în Banat și în Moldova, usturoiul se mai numește ai, din latinescul alium, ca francezul ail, spaniolul ajo și italianul aglio.³
3. Alicina nu e în cățelul întreg. Cățelul întreg conține aliină. Alicina se formează când îl zdrobești, îl tai mărunt sau îl mesteci, prin enzima aliinază.²
4. În Egiptul antic, usturoiul era și monedă. Egiptenii l-au folosit ca monedă. Despre puterile lui medicale și magice se scria pe un papirus din jurul anului 1500 î.Hr., iar căței de usturoi au fost îngropați în mormântul lui Tutankhamon.²
5. I s-a spus „penicilina rusească”. În al Doilea Război Mondial, când antibioticele erau puține, usturoiul avea reputația asta. Era o reputație populară, nu un rezultat de studiu.²
6. Medicii americani îl prescriau pentru tensiune până spre 1960. Apoi a fost în mare parte abandonat, când au apărut medicamente cardiovasculare și antibiotice mai puternice.²
7. Se păzea în noaptea Sfântului Andrei. Micul dicționar academic consemnează „usturoiul păzit”: o căpățână de usturoi pe care flăcăii o păzesc în noaptea Sfântului Andrei și despre care se crede că e bună de leac. Într-un sat din Maramureș, în seara de Anul Nou, se ungeau cu usturoi, în semnul crucii, pragul, ușile, casa și grajdul, ca să nu se apropie „necurățeniile”.³

Ce conține usturoiul

Compoziția usturoiului e complexă. Conține ulei volatil, proteine, glucide, enzime și mai ales compuși cu sulf.²

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2017, care citează ESCOP, Lanzotti (2006) și Berginc și Kristl (2012).²

Cifrele descriu usturoiul ca materie primă. Ele nu spun cât conține o capsulă sau o linguriță de tinctură.

Ce se întâmplă când zdrobești un cățel

Compoziția usturoiului se schimbă mult după felul în care e prelucrat. Cercetările citate de Agenția Europeană a Medicamentului arată că același usturoi poate da, după prelucrare, substanțe foarte diferite.²

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2017, după Lawson (1992), Corzo-Martínez (2007) și Berginc și Kristl (2012).²

De aceea rezultatele unui studiu cu o formă de usturoi nu se pot muta pe alta. Raportul european notează că extractele din studii sunt foarte variate, adesea nestandardizate, așa că e aproape imposibil să generalizezi multe rezultate la un anumit preparat.²

Ce spun studiile

Usturoiul a fost studiat mult, mai ales pentru inimă și circulație. Agenția Europeană a Medicamentului a concluzionat că studiile clinice sunt neconcludente pentru o utilizare bine stabilită, pentru orice indicație. Rezultatele contradictorii pot veni din deficiențe metodologice, din formele diferite de usturoi și din duratele diferite ale studiilor.²

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2017; Gardner și colab., 2007; Behrouz și colab., 2026; Lissiman și colab., 2014.^{5, 6, 7, 8}

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

În 2017, Comitetul pentru medicamente pe bază de plante al Agenției a adoptat o monografie despre bulbul de usturoi, de utilizare tradițională. Ea are două indicații: ameliorarea simptomelor răcelii și, ca adjuvant, prevenirea aterosclerozei. Ambele se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{4, 2}

Pentru ateroscleroză, raportul notează că studiile sugerează beneficii ușoare asupra colesterolului total, a trigliceridelor, mai puțin a LDL, a agregării plachetelor, a tensiunii și a rigidității arterelor. Combinația lor a fost socotită suficientă pentru a susține folosirea tradițională, la o boală cu risc mare.²

Indicația nu a fost acceptată de toți. Monografia a fost adoptată cu 20 de voturi din 26, iar patru membri ai comitetului, din Marea Britanie, Suedia, Irlanda și Finlanda, au atașat poziții divergente. Ei au considerat că prevenirea aterosclerozei nu e potrivită pentru automedicație, pentru că riscul cardiovascular trebuie evaluat de medic, pe baza analizelor și a examenului clinic. Pentru indicația de răceală, doi dintre ei au spus explicit că o consideră acceptabilă.⁵

O revizuire a monografiei a fost pusă în consultare publică în 2025, între 15 aprilie și 15 iulie, cu aceleași două indicații.⁹

Colesterolul și tensiunea

Raportul european dă ca exemplu de studiu bine condus pe cel făcut la Stanford, în 2007.² Au fost 192 de adulți cu colesterol LDL între 130 și 190 mg/dL, împărțiți în patru grupuri: usturoi crud, pulbere de usturoi, extract de usturoi învechit și placebo. Doza a fost echivalentul unui cățel mijlociu, de 6 ori pe săptămână, timp de 6 luni. Niciuna dintre cele trei forme de usturoi nu a avut efecte semnificative statistic asupra LDL. După 6 luni, LDL-ul a variat în medie cu +0,4 mg/dL la usturoiul crud, +3,2 mg/dL la pulbere, +0,2 mg/dL la extractul învechit și -3,9 mg/dL la placebo.⁶

Raportul Agenției notează și sintezele mai vechi. Meta-analiza lui Khoo, din 2009, nu a găsit un efect benefic asupra colesterolului din sânge. Meta-analiza lui Ried, din 2013, a găsit o scădere modestă: -15,25 mg/dL la colesterolul total, -6,41 mg/dL la LDL și +1,49 mg/dL la HDL, cu eterogenitate mare între studii.²

O meta-analiză mai nouă, publicată în 2026, a adunat 108 studii randomizate, cu 7.137 de participanți. Față de grupurile de comparație, colesterolul total a fost mai mic în medie cu 10,21 mg/dL (interval de încredere 95%: -13,69 până la -6,74), LDL cu 5,90 mg/dL (-10,51 până la -1,29), trigliceridele cu 5,82 mg/dL, iar tensiunea sistolică, cu 3,71 mmHg (-5,07 până la -2,36). Autorii concluzionează că usturoiul poate îmbunătăți markerii de risc cardiovascular, mai ales la adulții cu risc mare, și cer studii mai mari, cu urmărire mai lungă, pentru concluzii definitive.⁷

Pentru tensiune, o sinteză Cochrane din 2012 a găsit doar două studii mici, cu 87 de pacienți hipertensivi în total. Într-unul, cu 47 de pacienți, usturoiul a scăzut tensiunea sistolică în decubit cu 12 mmHg și pe cea diastolică cu 9 mmHg, față de placebo. Autorii notează că intervalele de încredere nu sunt precise, că diferența se încadrează în variabilitatea obișnuită a măsurătorilor și că dovezile despre mortalitate și boli cardiovasculare sunt insuficiente.¹⁰ Agenția Europeană a Medicamentului concluzionează că usturoiul nu poate fi recomandat, în practica de zi cu zi, ca sfat antihipertensiv pentru cei cu hipertensiune.²

Usturoiul nu tratează hipertensiunea sau colesterolul mărit și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Răceala

Sinteza Cochrane din 2014 a găsit un singur studiu care îndeplinea criteriile. Au fost 146 de participanți, cu un supliment de usturoi cu 180 mg de alicină sau cu placebo, o dată pe zi, timp de 12 săptămâni. În grupul cu usturoi au fost 24 de episoade de răceală, față de 65 în grupul cu placebo, iar zilele de boală au fost 111, față de 366. Numărul de zile până la însănătoșire, pentru un episod, a fost asemănător: 4,63 față de 5,63. Episoadele au fost raportate de participanți. Reacțiile adverse au fost erupții pe piele și miros. Autorii concluzionează că dovezile clinice sunt insuficiente și că afirmațiile despre eficiență se sprijină în mare parte pe dovezi de calitate slabă.⁸

Raportul european adaugă un studiu cu extract de usturoi învechit, în care extractul ar putea reduce severitatea simptomelor raportate, și socotește că rezultatele pot susține folosirea tradițională pentru ameliorarea simptomelor răcelii.²

Pielea și ciuperca unghiei

Mulți caută usturoi pentru ciuperca unghiei. În PubMed, căutarea după usturoi sau ajoenă și micoze, printre studiile clinice randomizate și sintezele publicate, a dat doar două studii. Ambele au folosit ajoena, o substanță izolată din usturoi, nu usturoiul întreg, și ambele au privit micoze ale pielii, nu ale unghiilor.^{11, 12}

La piciorul atletului, 47 de soldați au fost evaluați după o săptămână de tratament, de două ori pe zi, cu ajoenă 0,6%, ajoenă 1% sau terbinafină 1%. Vindecarea micologică, la 60 de zile, a fost de 72%, 100% și 94%.¹¹ La tinea cruris și tinea corporis, 60 de soldați au primit gel cu ajoenă 0,6% sau cremă cu terbinafină 1%. La 60 de zile, vindecarea a fost de 73% și 71%.¹² Sunt studii mici, din 1999 și 2000, cu un preparat de laborator, nu cu usturoi din bucătărie.

Micoza unghiilor se tratează la medic. Usturoiul crud, zdrobit, aplicat pe piele poate provoca dermatită de contact sau arsuri, inclusiv la copii mici.² Nu pune usturoi crud pe piele: poate provoca arsuri.

În laborator

În eprubetă și pe animale, pe șobolani, șoareci, iepuri și câini, s-au testat pulberea de usturoi, extractele și compuși izolați. Experimentele pe grăsimile din sânge, pe tensiune, pe agregarea plachetelor și pe activitatea antioxidantă pot explica, după raportul european, folosirea îndelungată pentru prevenție cardiovasculară, dar unele rezultate sunt contradictorii.² Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Precauții și siguranță

Usturoiul crud, în cantități mici, ca mirodenie, se folosește peste tot în lume, iar siguranța lui e evidentă.² Preparatele concentrate cer mai multă atenție. În studii, mirosul de usturoi a fost cel mai frecvent efect, la până la 50% dintre cei care au luat până la 1,2 g de pulbere pe zi, dar nu e socotit reacție adversă.² Monografia europeană enumeră miros neplăcut al respirației sau al corpului, durere abdominală, balonare, flatulență, senzație de plenitudine și lipsa poftei de mâncare, reacții alergice, dureri de cap, amețeli, transpirație abundentă și sângerare. Cât de des apar nu se știe.⁴

• Alergia: nu îl iau cei hipersensibili la usturoi. Reacțiile pot fi dermatită de contact, conjunctivită, rinită sau bronhospasm, uneori severe. Cine reacționează la usturoi poate reacționa și la ceapă sau la lalea.^{4, 2}
• Sângerarea și operațiile: monografia cere să eviți usturoiul cu 7 zile înainte de o operație, din cauza riscului de sângerare după operație.⁴ Raportul european descrie cazuri izolate de sângerare, între care un hematom epidural la un bărbat de 87 de ani care consuma mult usturoi, dar notează și două studii în care usturoiul din alimentație nu a afectat funcția plachetelor.²
• Medicamentele pentru subțierea sângelui: preparatele de usturoi se folosesc cu precauție la cei care iau anticoagulante orale sau antiagregante, pentru că pot crește timpul de sângerare.⁴ Cu warfarina, rezultatele diferă: în două cazuri s-a văzut un INR crescut, dar două studii nu au găsit modificări.²
• Saquinavir și ritonavir: folosirea împreună e contraindicată, pentru că usturoiul poate scădea concentrația acestor medicamente pentru HIV în sânge, cu pierderea răspunsului virologic și posibilă rezistență.⁴
• Alte medicamente: raportul european citează, după o bază de date, și alte posibile interacțiuni, de exemplu cu izoniazida, cu unele medicamente pentru HIV și cu contraceptivele orale. Notează că, pentru medicamentele prelucrate de enzima CYP3A4, în afara saquinavirului nu există studii formale de interacțiune, dar că folosirea îndelungată a suplimentelor de usturoi ar putea scădea concentrația lor.²
• Sarcina și alăptarea: monografia nu recomandă preparatele, pentru că siguranța nu a fost stabilită.⁴ Ea privește preparatele, nu usturoiul din mâncare, a cărui folosire în cantități mici, ca mirodenie, e considerată sigură.²
• Vârsta: nu se recomandă sub 18 ani pentru indicația cardiovasculară și sub 12 ani pentru cea de răceală, din lipsă de date.⁴
• Pe stomacul gol: bulbii proaspeți, extractele sau uleiul de usturoi luate pe stomacul gol pot da uneori arsuri la stomac, greață, vărsături și diaree. După OMS, citată de raportul european, preparatele se iau cu mâncare.²
• Pe piele: usturoiul crud, zdrobit, poate provoca dermatită sau arsuri. La copii între 3 luni și 6 ani s-au raportat arsuri de gradul doi.²
• La animale: la șobolani, usturoiul crud, timp de 30 de zile, și 50 mg de pulbere, timp de 70 de zile, au afectat testiculele și au scăzut testosteronul, la aproximativ dublul dozei zilnice maxime la om. Un impact asupra fertilității masculine nu poate fi exclus.^{4, 2}

Cu 7 zile înainte de o operație, spune medicului dacă iei usturoi sub formă de preparate.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, bulbul de usturoi are o monografie de utilizare tradițională, adoptată pe 18 iulie 2017. Ea descrie două indicații, ameliorarea simptomelor răcelii și, ca adjuvant, prevenirea aterosclerozei, pentru medicamente tradiționale pe bază de plante, în forme solide pentru uz oral: bulb pulverizat, extract lichid în ulei de rapiță și extract uscat. Folosirea tradițională înseamnă că indicațiile se sprijină exclusiv pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.⁴

Agenția nu a acceptat usturoiul ca utilizare bine stabilită pentru nicio indicație, pentru că studiile clinice au fost neconcludente.² Monografia privește medicamentele tradiționale pe bază de plante, nu suplimentele alimentare, iar tinctura nu e una dintre formele descrise.⁴ Pulberea de usturoi are monografie și în Farmacopeea Europeană.²

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru usturoi în lista din Regulamentul nr. 432/2012.¹³ În România, usturoiul nu se află nici pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase, nici pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, din Ordinul nr. 244/2005.¹⁴

Usturoiul de-a lungul timpului

Usturoiul se folosește de mii de ani, în bucătărie, în medicină și în ritualuri. Despre puterile lui medicale și magice se scria în Egiptul antic, pe un papirus din jurul anului 1500 î.Hr. L-au folosit medicii greci Hipocrate și Galen, iar în Evul Mediu, Hildegard von Bingen.²

În Evul Mediu se credea că usturoiul alungă deochiul, vrăjitoarele și vampirii. În China, călugărilor budiști le era interzis, din cauza reputației de stimulent sexual.² Louis Pasteur a arătat, în 1858, că are activitate antiseptică, iar Albert Schweitzer l-a folosit în Africa împotriva dizenteriei. În Primul Război Mondial, cataplasmele cu usturoi se puneau pe răni, ca să le ferească de infecții, iar în al Doilea Război Mondial, când antibioticele erau puține, usturoiul era numit „penicilina rusească”.²

Medicii americani l-au folosit pentru tensiune până spre sfârșitul anilor 1950. L-au abandonat apoi în mare parte, când au apărut medicamente cardiovasculare și antibiotice mai puternice, dar fitoterapeuții au continuat să-l recomande.²

La noi, Micul dicționar academic atestă cuvântul usturoi încă din anii 1600-1630, iar forma ai la Șincai. Scriban nota că poporul îl întrebuința împotriva unor boli, de pildă a holerei, și în descântece.³

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu usturoi

Până aici ai citit despre usturoi. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște bulbul de usturoi, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor răcelii și, ca adjuvant, pentru prevenirea aterosclerozei, în medicamente tradiționale pe bază de plante, în forme solide pentru uz oral.⁴ Tinctura noastră nu e una dintre formele descrise de monografie. Suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Tinctura de Usturoi

• 30% extract hidroenzimatic din bulbi de usturoi (Allium sativum), alcool etilic din cereale și apă demineralizată
• Flacon din sticlă brună, cu picurător, 50 ml, 38% vol. alcool
• Pe etichetă: 1 linguriță (aproximativ 5 ml) diluată în 100 ml de apă sau ceai, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol
• Monografia europeană nu descrie tincturi. Pentru bulbul pulverizat, în prevenirea aterosclerozei, descrie 300-750 mg pe doză, 900-1.380 mg pe zi, în 3-5 prize, iar pentru extractul uscat, în răceală, 100-200 mg, o dată sau de două ori pe zi⁴

12,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Și alte plante, pentru aceeași folosire

Pentru răceală, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru alte plante: floarea de soc, pentru ameliorarea simptomelor de început, la adolescenți și adulți, și floarea de tei, pentru ameliorarea simptomelor răcelii.^{15, 16}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Soc vrac

11,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Tei doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Tinctura de Usturoi	1 linguriță (aproximativ 5 ml) diluată în 100 ml de apă sau ceai, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol	Conține alcool, 38% vol. Despre luarea pe stomacul gol, vezi mai sus, la precauții
Ceai Soc, vrac	1-2 lingurițe de flori la 200-500 ml de apă fierbinte, infuzie sau macerat la rece, 6 ore; 3 căni pe zi; nu se fierbe	Monografia europeană: 2-5 g la 150 ml de apă clocotită, de 3 ori pe zi; nu sub 12 ani
Ceai Tei, doze	1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 1,5 g la 150 ml de apă clocotită, de 2-4 ori pe zi; la răceală, nu sub 4 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile de soc și de tei nu recomandă preparatele în sarcină și alăptare. Dacă simptomele durează peste 1 săptămână sau se agravează, e nevoie de medic.^{15, 16}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Flora of China Editorial Committee (ed.). Allium sativum Linnaeus, în Flora of China, vol. 24, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2000, p. 200, efloras.org.
2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Allium sativum L., bulbus, EMA/HMPC/7686/2013, 18 iulie 2017.
3. dexonline.ro, articolele „usturoi”, „ai”, „baib”, „leurdă” și „usturoiță”, după DEX ’98 și ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), NODEX, Scriban, Șăineanu, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), Dicționarul limbii române literare contemporane, Dicționarul etimologic român, Dicționarul limbii române literare vechi (termeni regionali), Dicționarul general de sinonime și Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (Dorin Ștef, ed. a III-a, 2021).
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Allium sativum L., bulbus, EMA/HMPC/7685/2013, 18 iulie 2017.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Opinion of the HMPC on a European Union herbal monograph on Allium sativum L., bulbus, EMA/HMPC/171136/2017, 18 iulie 2017.
6. Gardner C.D., Lawson L.D., Block E. și colab. Effect of raw garlic vs commercial garlic supplements on plasma lipid concentrations in adults with moderate hypercholesterolemia: a randomized clinical trial. Archives of Internal Medicine, 2007, 167(4):346-353.
7. Behrouz V., Zahroodi M., Clark C.C.T., Mir E., Atashi N., Rivaz R. Effects of garlic supplementation on cardiovascular risk factors in adults: a comprehensive updated systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Nutrition Reviews, 2026, 84(1):1-35.
8. Lissiman E., Bhasale A.L., Cohen M. Garlic for the common cold. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2014, (11):CD006206.
9. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Allium sativum L., bulbus, ciornă, revizia 1, EMA/HMPC/329435/2024, 19 martie 2025, consultare publică între 15 aprilie și 15 iulie 2025.
10. Stabler S.N., Tejani A.M., Huynh F., Fowkes C. Garlic for the prevention of cardiovascular morbidity and mortality in hypertensive patients. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2012, (8):CD007653.
11. Ledezma E., Marcano K., Jorquera A. și colab. Efficacy of ajoene in the treatment of tinea pedis: a double-blind and comparative study with terbinafine. Journal of the American Academy of Dermatology, 2000, 43(5 Pt 1):829-832.
12. Ledezma E., López J.C., Marin P. și colab. Ajoene in the topical short-term treatment of tinea cruris and tinea corporis in humans. Randomized comparative study with terbinafine. Arzneimittel-Forschung, 1999, 49(6):544-547.
13. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
14. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Sambucus nigra L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/611512/2016, 27 martie 2018.
16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Tilia cordata Miller, Tilia platyphyllos Scop., Tilia x vulgaris Heyne or their mixtures, flos, EMA/HMPC/337066/2011, 22 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală cardiovasculară, iei anticoagulante sau alte medicamente, urmează să fii operat sau ești însărcinată ori alăptezi, discută cu medicul înainte de a folosi usturoi sub formă de preparate.