Leurdă (Allium ursinum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Leurda (Allium ursinum) e o plantă de pădure din același gen cu usturoiul și ceapa. Primăvara, înainte ca arborii să-și scoată frunzele, acoperă solul cu covoare de frunze late, apoi cu flori albe, și miroase puternic a usturoi. Pentru leurdă nu există monografie a Agenției Europene a Medicamentului, iar efectele descrise în studii vin mai ales din laborator și de la animale. Cel mai important lucru de știut e altul: frunzele ei, fără flori, seamănă cu ale unor plante otrăvitoare, brândușa de toamnă, lăcrămioara și stirigoaia, iar confuzia a dus la otrăviri grave. Mai jos afli cum o recunoști, unde crește, când se culege, ce conține, ce spun studiile și cum se folosesc produsele noastre cu leurdă.

Ce este leurda

Leurda e o plantă perenă cu bulb, din genul Allium, al usturoiului și al cepei. Clasificările moderne o așază în familia Amaryllidaceae, iar dicționarele românești o trec printre liliacee.^{1, 2} Deasupra solului are o viață scurtă: scoate frunze la sfârșitul iernii, înflorește în aprilie și în prima jumătate a lui mai, iar vara partea de deasupra solului se usucă brusc.¹

Leurda e rudă cu usturoiul de grădină (Allium sativum), dar e altă specie. Usturoiul are o monografie europeană de utilizare tradițională, iar leurda nu are una; monografia usturoiului se referă numai la usturoi.^{3, 4} Numele latin, ursinum, vine de la ursus, „urs”: după o poveste veche, ursul mănâncă planta după somnul de iarnă, ca să-și scoată toxinele din corp și să prindă puteri.¹

Din magazinul Hypericum: Tinctura de Leurda și Capsule Leurda.

Cum arată leurda

Leurda e o plantă înaltă de până la 50 cm. Din bulb ies 2-3 frunze late, netede și plate, ascuțite la vârf și îngustate treptat într-o codiță. Între ele se ridică o tulpină cu trei muchii, plină pe dinăuntru, iar în vârf se deschide o umbelă rotunjită, cu 3-30 de flori albe, în formă de stea.¹

Cum o recunoști

• Frunzele: 2-3 pe plantă, late de 20-64 mm, netede, plate, ascuțite la vârf și îngustate într-o codiță.¹ Fiecare frunză iese separat, pe codița ei. Nervura de la mijloc iese bine în relief, iar celelalte nervuri sunt mai rare.⁵
• Mirosul: frunza zdrobită miroase puternic a usturoi.⁵ E un semn bun, dar nu ajunge: cei în vârstă, cu simțul mirosului slăbit, pot să nu simtă diferența dintre plante.⁵
• Florile: 3-30 într-o umbelă rotunjită, albe, în stea, cu părțile florii în grupuri de șase. Până se deschid florile, umbela e înconjurată de 2-3 bractee.¹
• Tulpina: dreaptă, cu trei muchii, plină pe dinăuntru.¹
• Bulbul: îngust și alungit, lung de 1,5-6 cm, cu învelișuri subțiri, transparente, și cu puține fibre la bază.¹
• Fructul: capsule cu semințe negre, aproape sferice, de 2-3 mm, care cad în iunie și iulie.¹

Unde crește leurda

Leurda crește în Europa, din regiunea Mediteranei până în Scandinavia, și în Asia, până în Siberia și în Peninsula Kamciatka. Nu urcă mai sus de 1.900 m și nu ajunge mai departe de aproximativ 64° nord.¹

Preferă pădurile umbroase, cu sol umed, dar bine drenat, bogat în humus și în nutrienți. Formează adesea covoare dese în pădurile de carpen cu stejar și de fag, iar în zona deluroasă a Transilvaniei, în pădurile de stejar cu carpen și de carpen cu fag, poate forma pâlcuri dintr-o singură specie.^{1, 5}

Crește devreme: începe între sfârșitul lui februarie și începutul lui martie, înainte ca arborii să-și dezvolte frunzele, și are 3,5-4 luni de creștere activă.¹

Când se culege leurda

Frunzele se culeg în aprilie și mai, iar bulbii, în septembrie și octombrie.¹ Cisteină sulfoxizii, compușii cu sulf din care se formează alicina, ating în frunze cel mai mare nivel în martie și aprilie, înainte de înflorire.¹

Tocmai în perioada culesului apar și plantele cu care se confundă. Într-o grădină din Debrecen, în Ungaria, frunzele de brândușă de toamnă au ieșit primele, la începutul lui aprilie, cele de leurdă la mijlocul lui aprilie, iar cele de lăcrămioară abia la sfârșitul lui aprilie.⁵ Brândușa nu înflorește primăvara: printre frunze se văd doar capsulele cu semințe, deci nu ai după ce să o recunoști în floare.^{5, 2} Cei 16 pacienți din Ljubljana au mâncat frunzele ei în loc de leurdă tot primăvara.⁶

Regula de culegere din studiul de la Debrecen: frunzele de leurdă se culeg una câte una, cu codița lor. La brândușa de toamnă și la lăcrămioară nu merge așa, pentru că frunzele cresc câte două-trei, una în jurul alteia.⁵

Leurdă, lăcrămioară sau brândușă de toamnă?

Aici e cel mai important capitol al paginii. În păduri umbroase cresc, în aceleași locuri și în aceeași perioadă, plante otrăvitoare ale căror frunze, fără flori, seamănă cu cele de leurdă. Cele mai des confundate sunt brândușa de toamnă (Colchicum autumnale) și lăcrămioara (Convallaria majalis). S-au descris și otrăviri cu stirigoaie (Veratrum album) mâncată în loc de leurdă.^{5, 1, 7}

Surse: M-Hamvas și colab., 2025 (măsurători și date de apariție dintr-o grădină din Debrecen, în 2022 și 2023; în natură, ele variază); Sobolewska și colab., 2015; Rosan și colab., 2026; dexonline; Ordinul nr. 244/2005, în care Lista 1 cuprinde plantele periculoase pentru consumul uman.^{5, 1, 8, 2, 9}

Lăcrămioara

Lăcrămioara are frunze ovale, mari, și flori albe, mici, plăcut mirositoare, în formă de clopoței.² Conține glicozide cardiace, între care convalatoxina, care dau o otrăvire asemănătoare celei cu digitală.⁸ Pe frunza proaspătă, nervurile paralele, dese, se văd bine, spre deosebire de leurdă, la care nervura de la mijloc iese în relief, iar celelalte sunt rare.⁵ Lățimea frunzei nu ajută la deosebire: la leurdă, la lăcrămioară și la brândușa de toamnă, ea e de 4-6 cm.⁵

Brândușa de toamnă

Brândușa de toamnă conține colchicină, o substanță care perturbă diviziunea celulelor.¹⁰ În Ljubljana, în 20 de ani, 16 adulți au ajuns la spital cu otrăvire cu colchicină, după ce mâncaseră primăvara frunze de brândușă în loc de leurdă. Vărsăturile și diareea au apărut la 1-9 ore după masă. La 15 dintre ei, măduva osoasă a produs mai puține celule din sânge, la 5 a fost afectată inima, iar 4 au murit. Adunând și cazurile din literatură, 74 în total, 26 s-au terminat cu moartea, adică 35%.⁶

Cazuri asemănătoare au fost descrise și în Elveția, în Franța și în Ungaria, ultimul în 2026.^{11, 12, 10}

Stirigoaia

Stirigoaia (Veratrum album) e o plantă cu tulpină robustă și frunze mari.² Conține alcaloizi steroidici, care dau greață, vărsături, dureri de cap, tulburări de vedere, amețeală, puls rar, tensiune mică și leșin. Se confundă des cu Gentiana lutea, numită popular ghințură galbenă.⁷ Patru adulți au mâncat-o în salate și în supe, crezând că e leurdă: în 15-30 de minute au avut greață, vărsături și dureri de burtă și, în același timp, amețeală, furnicături, vedere încețoșată, o orbire trecătoare și confuzie. La spital aveau puls rar și tensiune mică, iar după tratament au plecat acasă la 24-48 de ore după masă.⁷

Dacă ai mâncat o plantă greșită

Greața, vărsăturile, diareea, amețeala sau pulsul rar după o masă cu plante culese din natură cer ajutor medical imediat, la 112. Simptomele pot apărea abia după câteva ore, așa că nu aștepta să se treacă. Spune medicilor ce ai mâncat și arată-le planta, dacă ai păstrat-o: într-un caz din Lausanne, starea s-a agravat repede, înainte să se afle ce plantă fusese mâncată.^{6, 11} La orice dubiu, planta nu se mănâncă.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește leurdă, cu varianta leordă. Regional i se mai spune usturoi sălbatic, usturoi de pădure, ai de pădure, aiul-ursului sau usturoiul-ursului. Unele dintre aceste nume se dau și altor specii de Allium, așa că nu identifică planta sigur.² Cuvântul leurdă e socotit autohton, adică din fondul cel mai vechi al limbii române. Originea lui nu e lămurită: s-a propus o legătură cu albanezul hudhër, „usturoi”, dar un dicționar etimologic o socotește insuficientă.² Și numele pot induce în eroare: în Maramureș, leordacă a fost notat pentru o altă plantă, Platanthera bifolia.²

Surse: dexonline, pentru română; Sobolewska și colab., 2015, pentru engleză, germană, franceză, poloneză și rusă; M-Hamvas și colab., 2025, pentru maghiară; Kolosova și colab., 2017, pentru bulgară.^{2, 1, 5, 13}

În multe limbi din Eurasia, numele plantei îl pomenește pe urs: „usturoiul ursului” sau „ceapa ursului”, adesea după numele latin sau pentru că ursul o mănâncă. Se întâlnește la albanezi, bulgari, danezi, estonieni, lituanieni, ruși, turci și ucraineni.¹³

Ce parte se folosește

Toată planta e comestibilă. Pentru leac, în tradiție se foloseau frunzele sau partea aeriană, culese în aprilie și mai, și bulbii, culeși în septembrie și octombrie. Drogurile se numesc Allii ursini folium sau herba, pentru frunze și partea aeriană, și Allii ursini bulbus, pentru bulbi.¹

• Frunzele: se mănâncă crude sau gătite, ca pesto, în supe, în risotto, în găluște sau în ravioli, ori ca mirodenie pentru brânzeturi tari și pentru cremele de brânză de vaci.¹
• Florile: se pun ca decor în salate.¹
• Bulbii: se pot folosi ca usturoiul obișnuit.¹
• Din natură sau din cultură: leurda se culege de obicei din natură.¹ În Polonia e parțial protejată din 2004, iar culesul din natură nu mai e posibil.¹ Pentru produse, o sinteză din 2026 cere materie primă din culegere controlată sau din cultură, cu identificare botanică documentată și cu controlul contaminanților.⁸

7 lucruri surprinzătoare despre leurdă

1. Numele ei din multe limbi pomenește ursul. Latinescul ursinum vine de la ursus, iar în albaneză, bulgară, estonă, rusă sau turcă planta e „usturoiul ursului” sau „ceapa ursului”. În română, la fel: usturoiul-ursului, aiul-ursului.^{1, 13, 2}
2. Oamenii o mănâncă de mii de ani. În Danemarca, într-o așezare din mezoliticul târziu, de la Halsskov, s-au găsit bulbi carbonizați de leurdă. Se crede că planta făcea parte din hrana vânătorilor-culegători.¹
3. Iese înaintea copacilor și dispare vara. Începe să crească între sfârșitul lui februarie și începutul lui martie, înainte ca arborii să-și dezvolte frunzele, iar vara partea de deasupra solului se usucă brusc.¹
4. Trăiește mult și se înmulțește greu. În medie, o plantă trăiește 8-10 ani și înflorește prima dată după 4-5 ani, iar din plăntuțe doar 1-10% ajung la vârsta la care se reproduc.¹
5. Laptele vacilor care o mâncau avea gust de usturoi. Potrivit unor însemnări, în Elveția secolului al XIX-lea se făcea unt din laptele vacilor hrănite cu leurdă, iar laptele avea un ușor gust de usturoi.¹
6. La microscop, se deosebește sigur. Frunza de leurdă are stomate doar pe fața de jos, iar cea de lăcrămioară și cea de brândușă de toamnă, pe ambele fețe. Deosebirea se vede și în material uscat.⁵
7. Un proverb spune cât ține mirosul. „Pe unde a mâncat lupul leurdă, și după zece ani miroase”, notează Scriban în dicționarul lui, explicând proverbul ca pe o aluzie la amintirile unor iubiri trecute.²

Ce conține leurda

Frunzele proaspete de leurdă sunt în mare parte apă: substanța uscată e de doar 9-11 g la 100 g.⁸ În ea, cel mai important grup e al compușilor cu sulf, care dau mirosul și gustul de usturoi.¹

Surse: Sobolewska și colab., 2015; Radušienė și colab., 2025 (11 populații din Lituania); Rosan și colab., 2026.^{1, 14, 8}

Alicina și ceilalți tiosulfinați nu există în planta întreagă: apar când frunza e strivită, tăiată sau prelucrată, prin acțiunea unei enzime.¹ Cifrele de mai sus descriu planta uscată sau proaspătă din laborator, nu o capsulă sau o tinctură anume.

Ce spun studiile

Studiile despre compoziția și efectele leurdei sunt relativ recente și puține.¹ O sinteză din 2026 spune că efectele descrise vin din eprubetă, din culturi de celule și de la animale, iar validarea clinică, pe oameni, e limitată.⁸

Surse: Rosan și colab., 2026; Radušienė și colab., 2025; Razinger și colab., 2021.^{8, 14, 6}

Ce arată sintezele

O sinteză din 2026 a căutat în literatură studii cu leurdă și concluzionează că dovezile vin mai ales din analize chimice, din culturi de celule și de la animale. Nu a găsit studii controlate pe oameni cu efecte cardiovasculare și niciun studiu clinic care să arate un efect antimicrobian al leurdei. Tot ea precizează că rezultatele din eprubetă nu se pot extinde la un efect terapeutic la om.⁸

În eprubetă și la animale

În eprubetă, un extract de leurdă în alcool a oprit adunarea trombocitelor umane, recoltate de la voluntari sănătoși, provocată prin calea ADP, la fel ca un extract de usturoi. Extractul în apă a avut doar o acțiune nespecifică.¹⁵ Un extract în apă din frunze a oprit, în eprubetă, mai mult decât cel din frunze de usturoi enzima care convertește angiotensina: 58% față de 30%.¹ O sinteză din 2025 leagă efectul antiinflamator observat în culturi de celule de compușii cu sulf, iar activitatea antioxidantă puternică, de compușii fenolici.¹⁶

Pe șobolani cu tensiune mare, o hrană cu 1% frunze de leurdă pudră, timp de 45 de zile, a coborât tensiunea sistolică medie la 173 mmHg, față de 189 mmHg la animalele de control. Cu usturoi, în aceeași doză, valoarea a fost 175 mmHg.¹ Șobolanii nu sunt oameni: rezultatele nu arată ce se întâmplă după o porție de frunze sau câteva picături de tinctură.

Extractele de leurdă au oprit în laborator creșterea unor bacterii și ciuperci, dar la concentrații mari: pentru un extract în metanol, concentrația minimă care oprește creșterea bacteriilor a fost în medie de 35 mg/ml.¹ Împotriva paraziților există tot doar experimente de laborator: sucul de bulbi a oprit dezvoltarea ouălor de Ascaris suum, un parazit al porcului.¹

Compoziția variază mult

În Lituania, 11 populații de leurdă au arătat diferențe mari: alicina din flori a variat între 62 și 144 mg la 100 g substanță uscată, iar carotenoidele din frunze, între 38 și 66 mg. Mai multe precipitații și temperaturi moderate de primăvară au favorizat un conținut mai mare de fenoli.¹⁴ O sinteză din 2026 notează că variabilitatea compoziției, stabilitatea la prelucrare, biodisponibilitatea, autenticitatea și controlul calității rămân obstacole majore pentru standardizare.⁸

Leurda nu tratează și nu previne boli, iar un produs cu leurdă nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Cel mai mare risc nu vine de la leurdă, ci de la plantele cu care se confundă; despre ele ai citit mai sus. Agenția Europeană a Medicamentului nu a făcut o evaluare de siguranță a leurdei, pentru că nu a evaluat planta. O sinteză din 2015 o numește, în general, sigură, dar enumeră câteva precauții.^{3, 1}

• Anticoagulantele: sinteza din 2015 spune că trebuie luată în calcul posibilitatea ca leurda să întărească un tratament anticoagulant, iar în eprubetă extractul de leurdă a oprit adunarea trombocitelor.^{1, 15} Cine ia anticoagulante sau antiagregante întreabă medicul sau farmacistul înainte de produse cu leurdă.
• Alergia: au fost descrise reacții alergice la unii compuși din usturoi, iar o enzimă din plantele de acest gen, alinaza, e un alergen comun.¹ Cine a avut o reacție alergică la usturoi, la ceapă sau la leurdă nu mai folosește leurdă.
• Globulele roșii: alte plante din genul Allium au provocat anemie hemolitică la animalele domestice. La oameni nu s-a raportat așa ceva, dar cine are globulele roșii neobișnuit de sensibile la stresul oxidativ trebuie să fie atent.^{1, 8}
• Locul de culegere: frunzele din locuri poluate pot aduna metale grele. Într-un studiu din Serbia, la unele locuri de recoltare, arsenicul, cadmiul, cromul și plumbul au depășit limitele permise.⁸
• Sarcina, alăptarea și copiii: nu am găsit, în sursele consultate, date de siguranță pentru tincturi și capsule cu leurdă. Cine e însărcinată, alăptează sau dă produsul unui copil întreabă întâi medicul.
• Medicamentele și bolile diagnosticate: cine urmează un tratament sau are o boală diagnosticată discută cu medicul înainte de a folosi produse cu leurdă.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, pentru leurdă nu există monografie a Agenției Europene a Medicamentului, nici de utilizare tradițională, nici de utilizare bine stabilită: lista substanțelor vegetale evaluate nu o cuprinde. Usturoiul (Allium sativum) are, în schimb, o monografie de utilizare tradițională, adoptată în 2017.^{3, 4} Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru leurdă.¹⁷

În România, plantele din genul Allium sunt pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme predozate, precum capsulele. Leurda nu e pe lista plantelor periculoase.⁹

Plantele cu care se confundă sunt, în schimb, pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman: brândușa de toamnă, lăcrămioara și stirigoaia (genul Veratrum), la care se adaugă Arum maculatum. Ordinul interzice să se comercializeze, sub formă de suplimente alimentare, plantele de pe această listă.⁹

Leurda de-a lungul timpului

Leurda e cunoscută de foarte mult timp. În Danemarca, bulbi carbonizați de leurdă au fost găsiți într-o așezare din mezoliticul târziu. Era cunoscută celților și romanilor, iar medicul grec Dioscoride a trecut-o printre cele patru feluri de ceapă pe care le descrie și i-a atribuit un efect de dezintoxicare.¹

Carol cel Mare a trecut-o în Capitulare de Villis, în care a catalogat plantele pentru grădinile imperiale, mai ales pe cele cu proprietăți medicinale. Mai târziu, Hieronymus Bock a inclus-o, cu ilustrații, în cartea lui de ierburi, Kreutterbuch, iar Lonicerus a socotit-o mai bună decât usturoiul obișnuit.¹

În medicina populară europeană, leurda se recomanda pentru digestie, pentru „eliminarea toxinelor”, pentru inimă și circulație și pentru probleme respiratorii, precum răceala cu febră și bronșita, iar la exterior, pentru răni, boli de piele și acnee.¹ Sunt tradiții, nu dovezi: o sinteză din 2026 precizează că înregistrările etnobotanice nu trebuie citite ca dovadă de eficacitate clinică.⁸

La noi, Dicționarul enciclopedic o descrie drept plantă folosită în alimentație și în medicina umană și veterinară.² Scriitorul Mihail Sadoveanu o pomenește, sub numele de leordă, drept usturoi sălbatic de căutat la marginea unei bălți atunci când nu ai ceapă.²

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu leurdă

Până aici ai citit despre leurdă. De aici încolo, despre produsele noastre. Pentru leurdă nu există o monografie europeană și nici o mențiune de sănătate autorizată.^{3, 17} Suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Produsele de mai jos conțin doar leurdă, fără alte plante.

Tinctura de Leurdă

• 30% extract hidroenzimatic din frunze de leurdă (Allium ursinum), alcool etilic și apă
• Flacon de 50 ml
• Pe etichetă: 10-15 picături de 3 ori pe zi, dizolvate în apă sau în ceai; 30 de zile, apoi 15 zile de pauză
• Conține alcool etilic: nu se potrivește celor care nu au voie să consume alcool
• Pentru leurdă nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană³

17,13 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu leurdă: capsule

Capsulele noastre conțin extract integral de leurdă, cu maltodextrină, în capsule de gelatină. Pentru leurdă nu există o monografie europeană, în nicio formă.³

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Leurda

38,56 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Tinctura de Leurdă	10-15 picături de 3 ori pe zi, dizolvate în apă sau în ceai; 30 de zile, apoi 15 zile de pauză	Conține alcool etilic; flacon de 50 ml
Capsule Leurda	2 capsule de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale; 10 zile, apoi 7 zile de pauză	Extract din leurdă, maltodextrină și capsule de gelatină; 60 de capsule

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru leurdă nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană. Cine ia anticoagulante, cine e însărcinată sau alăptează și cine are o boală diagnosticată întreabă medicul înainte.³

Întrebări frecvente

Referințe

1. Sobolewska D., Podolak I., Makowska-Wąs J. Allium ursinum: botanical, phytochemical and pharmacological overview. Phytochemistry Reviews, 2015, 14(1):81-97.
2. dexonline.ro, articolele „leurdă”, „leordă”, „stirigoaie”, „brândușă” și „lăcrămioară”, după DEX ’09, DOOM 3, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (Candrea), Dicționarul limbii române literare contemporane, Dicționarul enciclopedic (Editura Enciclopedică), Dicționarul general de sinonime, Dicționarul etimologic român (Ciorănescu), Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (Ștef) și dicționarele lui Scriban și Șăineanu.
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Herbal medicines: lista monografiilor, a rapoartelor de evaluare și a declarațiilor publice, ema.europa.eu/en/medicines/herbal, consultată în septembrie și octombrie 2026. Pentru Allium ursinum nu există niciun document.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Allium sativum L., bulbus, versiune finală, EMA/HMPC/7685/2013, adoptată pe 18 iulie 2017.
5. M-Hamvas M., Tótik A., Freytag C., Gáspár A., Nouar A., Garda T., Máthé C. Histological Features Detected for Separation of the Edible Leaves of Allium ursinum L. from the Poisonous Leaves of Convallaria majalis L. and Colchicum autumnale L. Plants (Basel), 2025, 14(15):2377.
6. Razinger G., Kozelj G., Gorjup V., Grenc D., Brvar M. Accidental poisoning with autumn crocus (Colchicum autumnale): a case series. Clinical Toxicology, 2021, 59(6):493-499.
7. Gilotta I., Brvar M. Accidental poisoning with Veratrum album mistaken for wild garlic (Allium ursinum). Clinical Toxicology, 2010, 48(9):949-952.
8. Rosan C.A., Opris G.A., Tocai Moțoc A.C., Gitea D., Budău R., Gitea M.A., Vicas S.I. Allium ursinum L. as a Source of Natural Antioxidants: Phytochemical Diversity, Biological Effects, and Functional Food Applications. Antioxidants (Basel), 2026, 15(9):1144.
9. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
10. Kovács-Ábrahám Z., Aczél T., Lakner B., Ónodi M., Csontos C., Németh M. Successful Management of Accidental Colchicine Intoxication After Ingestion of Colchicum autumnale: A Case Report. Toxics, 2026, 14(4):309.
11. Galland-Decker C., Charmoy A., Jolliet P., Spertini O., Hugli O., Pantet O. Progressive organ failure after ingestion of wild garlic juice. Journal of Emergency Medicine, 2016, 50(1):55-60.
12. Rousseau G., Clément J., Fezard J.B., Laribi S. Colchicum poisoning by confusion with wild garlic (Allium ursinum) (articol în franceză). La Revue de Médecine Interne, 2022, 43(9):559-561.
13. Kolosova V., Svanberg I., Kalle R. și colab. The bear in Eurasian plant names: motivations and models. Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2017, 13:14.
14. Radušienė J., Karpavičienė B., Zymone K., Marksa M., Raudone L. Climate-Driven Variability in the Chemical Composition and Antioxidant Activity of Allium ursinum L. Antioxidants (Basel), 2025, 14(12):1477.
15. Hiyasat B., Sabha D., Grotzinger K., Kempfert J., Rauwald J.W., Mohr F.W., Dhein S. Antiplatelet activity of Allium ursinum and Allium sativum. Pharmacology, 2009, 83(4):197-204.
16. Szczepaniak O., Neugart S., Przeor M., Esatbeyoglu T. Allium ursinum as a Centuries-old Medicinal Plant. Short Review of Anti-inflammatory and Antimicrobial Properties of the Rare Garlic Species. Planta Medica, 2025, 91(12):626-634.
17. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Plantele culese din natură se mănâncă numai după identificare sigură. Dacă urmezi un tratament sau ai o boală diagnosticată, discută cu medicul înainte de a folosi produse cu leurdă.