Stejar (Quercus robur): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Stejarul (Quercus robur) e arborele cu frunze lobate și ghinde pe care îl știe oricine, un copac care poate trăi peste o mie de ani. În fitoterapie se folosește scoarța ramurilor tinere, bogată în taninuri. Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru diareea ușoară, pentru inflamațiile ușoare ale mucoasei gurii și ale pielii și pentru mâncărimea și usturimea date de hemoroizi, după ce medicul a exclus o boală gravă. Mai jos afli cum îl recunoști, cum îl deosebești de gorun, de cer și de gârniță, ce conține scoarța, ce spun studiile, ce e cu ghinda și cu frunzele și cum se folosește fără riscuri.

Ce este stejarul

Stejarul e un arbore din familia fagului, Fagaceae, din care face parte și castanul.^{1, 2} Genul Quercus are în jur de 400 de specii, răspândite în America de Nord și în America Centrală, până în Columbia, în Europa, în Asia și în nordul Africii.^{3, 2}

În centrul și în nordul Europei, cei mai cunoscuți sunt doi stejari mari, foarte asemănători: stejarul pedunculat (Quercus robur) și gorunul (Quercus petraea). Se pot încrucișa între ei, așa că unii copaci au trăsături amestecate și sunt greu de încadrat.^{2, 4} Monografia europeană acceptă scoarța amândurora, ca și pe cea a stejarului pufos (Quercus pubescens).⁵

Numele latin, quercus, era la romani numele stejarului și pare împrumutat dintr-o limbă din centrul Europei.³ După o explicație pomenită și de Agenția Europeană a Medicamentului, ar veni din cuvintele celtice quer, „frumos”, și cuez, „copac”.²

Din magazinul Hypericum: Ceai Stejar vrac.

Cum arată stejarul

Stejarul crește de obicei până la 30 m, dar unele exemplare trec de 40 m și ajung la 3-4 m în diametru. Trunchiul se pierde în coroană, în ramuri groase și întortocheate. Scoarța e cenușie și crapă în plăci alungite, dreptunghiulare.⁴

Cum îl recunoști

• Frunzele: alungite, lungi de obicei de 7-15 cm, cu lobi rotunjiți, mai adânci sau mai puțin adânci. La bază au două urechiușe, iar coada e foarte scurtă, de 2-7 mm.^{6, 4}
• Florile: pe același copac cresc flori bărbătești și flori femeiești, polenizate de vânt. Cele bărbătești stau în amenți galbeni, atârnați, lungi de aproximativ 5 cm. Cele femeiești sunt mici, de 1 mm, în vârful lujerilor, și apar imediat după primele frunze.⁴
• Ghindele: câte 1-3, pe o codiță subțire lungă de obicei de 3,5-6,5 cm, uneori de până la 10 cm. Ghinda are 1,5-3 cm și stă cu un sfert până la jumătate din lungime într-o cupă cu solzi lipiți.⁶ Proaspătă, are dungi lungi, verde-măsliniu.⁴
• Frunzișul: apare târziu, abia la sfârșitul lui aprilie sau la începutul lui mai, așa că înghețurile târzii îl ating rar.⁴
• Rădăcina: pivotantă și adâncă. Îl ține bine în pământ pe vânt puternic și îl ajută să treacă peste secetele moderate.⁴

Unde crește stejarul

Stejarul și gorunul cresc în cea mai mare parte a Europei, din sudul Norvegiei și al Suediei până în nordul Peninsulei Iberice, în sudul Italiei, în Balcani și în Turcia. Stejarul ajunge spre est până în Munții Urali, iar în Alpi urcă până la 1.300 m.⁴

Cele două specii preferă locuri diferite. Stejarul crește pe soluri grele și umede, în lunci și pe lângă râuri, și suportă inundațiile trecătoare, iar în română i se spune și stejar-de-luncă. Gorunul preferă solurile ușoare, bine drenate, adesea pietroase, pe versanți și pe culmi.^{4, 1}

Stejarul are nevoie de multă lumină. În pădurile de câmpie și de deal crește adesea alături de carpen, frasin, jugastru și tei, iar acolo unde se simte bine fagul, care suportă umbra, îl poate întrece.⁴

În România, dicționarele îl dau ca foarte răspândit la câmpie și la deal.¹ După Inventarul Forestier Național, speciile de stejar au în pădurile țării aproximativ 314 milioane de metri cubi de lemn, adică 13% din tot volumul, după fag și rășinoase.⁷

Stejar sau gorun?

Stejarul și gorunul seamănă mult și se pot încrucișa. Două semne îi deosebesc totuși ușor: coada frunzei și codița ghindei.⁴

Surse: Atlasul european al speciilor forestiere, 2016; Flora of North America; Dicționarul dendrofloricol, prin dexonline; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2010.^{4, 6, 1, 5}

Numele latin al gorunului, petraea, înseamnă „al locurilor pietroase”, după locurile în care crește.⁴ Ghinda de stejar atârnă pe o codiță lungă, iar ghinda de gorun stă aproape lipită de ramură.

Speciile de stejar din România

În România cresc mai multe specii de stejar. Doar trei dintre ele au scoarța acceptată în monografia europeană: stejarul, gorunul și stejarul pufos.^{5, 1}

Surse: dexonline, după Dicționarul dendrofloricol și Micul dicționar academic; Atlasul european al speciilor forestiere, 2016; GBIF; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2010.^{1, 8, 9, 10, 11, 5}

Stejarul pufos, numit și tufan, e un arbore mai mic, iubitor de căldură, care crește mai ales pe dealuri însorite, între 200 și 800 m, pe soluri calcaroase și bine drenate. Frunzele lui tinere sunt acoperite cu peri deși, de unde îi vine numele.^{8, 1}

Cerul se recunoaște după cupa ghindei, acoperită cu solzi lungi, ca niște peri, și după mugurii înconjurați de fire lungi, răsucite. Ghindele lui se coc abia în al doilea an. Lemnul lui e mai slab decât al stejarului și se folosește mai ales ca lemn de foc.^{9, 1} Gârnița are frunzele cele mai adânc lobate dintre toți stejarii, lungi de până la 25 cm și mai late spre vârf.¹⁰

Stejarul brumăriu, cu frunzele cenușii și pufoase pe dos, crește în zonele secetoase de la marginea stepei și în perdelele de protecție a câmpului.¹ Baza de date GBIF îl socotește azi o subspecie a stejarului pedunculat, Quercus robur subsp. pedunculiflora.¹¹ Stejarul roșu american e un arbore exotic, bine aclimatizat la noi, care se plantează și pe marginea străzilor.¹

Denumiri populare și nume în alte limbi

Originea cuvântului „stejar” e nesigură. DEX îl apropie de bulgarescul stežer, iar dicționarul etimologic al lui Ciorănescu îl trage din slavul stežerŭ, „băț”, înrudit cu sârbescul stežer, „trunchi”. Hasdeu se gândea la un cuvânt dacic.¹

Regional, cuvântul are multe forme, precum stăjar, stăjer, ștejar, strajer sau trăjer. În Muntenia i se mai spune și ghindar, iar tufan se folosește pentru stejarul pufos, dar și pentru alți stejari. O pădure de stejari se numește stejăriș sau dumbravă.¹

Numele celorlalți stejari au alte origini: „cer” vine din latinescul cerrus, „gorun” și „gârniță”, din bulgară și sârbă, iar „ghindă”, din latinescul glans. „Dumbravă” vine din slavă, de la un cuvânt care însemna copac sau stejar.¹

Surse: dexonline, pentru română; Catalogue of Life, prin GBIF, și Flora of North America, pentru celelalte limbi; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru numele scoarței în engleză, poloneză și cehă.^{1, 11, 6, 5, 2}

Ce parte se folosește

În fitoterapie se folosește scoarța. Farmacopeea Europeană o definește ca scoarța tăiată și uscată a ramurilor tinere și a lăstarilor laterali de stejar, de gorun sau de stejar pufos, cu cel puțin 3% taninuri, calculate ca pirogalol. Se recoltează primăvara, în martie și aprilie.²

• Scoarța mărunțită: pentru ceaiul de băut și pentru fierturile folosite la gargară, comprese și băi.⁵
• Pulberea: în capsule sau tablete, pentru uz intern.⁵
• Extractul uscat: făcut cu alcool de 50%, din 5-6,5 kg de scoarță pentru 1 kg de extract.⁵
• Frunzele și ghinda: monografia europeană se referă doar la scoarță.⁵

Scoarța nu are mereu aceeași cantitate de taninuri. Ea variază mult, cu data recoltării, cu vârsta ramurilor și chiar cu metoda de analiză.²

7 lucruri surprinzătoare despre stejar

1. Poate trăi peste o mie de ani. Unii stejari trec de 1.000 de ani și de 40 m înălțime, cu trunchiuri de 3-4 m în diametru.⁴
2. Îl plantează gaița. Multe păsări și mamifere îi împrăștie ghindele, dar principalul „grădinar” al stejarului e gaița.⁴ În Bucovina, gaiței i se spune chiar ghindar.¹
3. Scoarța lui a dat un cuvânt românesc. Verbul regional „a dubi”, adică a tăbăci pielea, vine din ucraineanul dub, „stejar”, pentru că substanța cu care se tăbăcea se scotea din scoarța lui.¹
4. Ghindele și mugurii pot otrăvi vitele. În aprilie 1985, în nordul Californiei, aproximativ 2.700 de vite au murit după ce, într-o perioadă cu zăpadă și ger, au mâncat muguri ai unui stejar american.² Și în Europa, în toamnele cu multă ghindă, bovinele pot face insuficiență renală după ce mănâncă prea multe ghinde.¹²
5. Din gogoșile de ristic se făcea cerneală. Gogoașa de ristic e o umflătură bogată în tanin, pe care o face pe ramurile unor stejari înțepătura unei viespi. Se folosea la cerneala neagră, la tăbăcit și la sulimanul pentru sprâncene.¹
6. „Stejarul unguresc” nu e din Ungaria. Gârnița se numește în engleză Hungarian oak, dar în Ungaria apare doar sporadic, adusă de om. E originară din sud-estul Europei, mai ales din Balcani.¹⁰
7. Sub stejarul pufos cresc trufe. Stejarul pufos e una dintre gazdele cele mai frecvente ale tuturor trufelor cu valoare comercială.⁸

Ce conține scoarța de stejar

Scoarța de stejar e bogată în taninuri, dar cantitatea lor variază mult, între 8% și 20%. Are atât taninuri hidrolizabile, cât și taninuri condensate.²

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2010.²

Gustul astringent vine mai ales de la proantocianidinele oligomere, iar elagitaninii contribuie foarte puțin la el.² În plus, taninurile nu sunt stabile: elagitaninii se descompun în timp, cu formare de acid elagic, iar taninurile condensate se pot oxida în flobafene, care nu mai tăbăcesc.² Cifrele descriu scoarța uscată, nu cana de ceai.

Cum lucrează taninurile

Taninurile se leagă de proteine și le fac să se strângă și să se depună. Pe același efect se sprijină și tăbăcirea pieilor, de la care își trag numele.^{2, 1}

• În gură: taninurile leagă proteinele din salivă, iar gura devine uscată, aspră și strânsă. Cele care le leagă sunt mai ales proteinele bogate în prolină, care fac aproximativ 70% din proteinele salivei.²
• Pe piele și pe mucoase: proteinele de la suprafață se depun și formează un strat subțire, care protejează locul iritat.²
• Cu medicamentele: luate în același timp, taninurile pot întârzia absorbția altor medicamente. De aceea, scoarța de stejar se ia la cel puțin o oră înainte sau după ele.⁵
• Cu fierul: unii autori spun că taninurile pot scădea absorbția fierului, așa că e mai prudent ca suplimentele cu fier să nu se ia deodată cu scoarța.²

Monografia pune și limite clare: cel mult 3 zile pentru uz intern și cel mult o săptămână pentru gargară, comprese și băi.⁵

Ce spun studiile

Scoarța de stejar e folosită de secole, dar a fost foarte puțin studiată pe oameni. Agenția Europeană a Medicamentului nu a găsit niciun studiu clinic controlat, așa că folosirea ei rămâne una tradițională.²

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2010 și 2019; Florez și colab., 2020.^{2, 13, 14}

Pe oameni

Datele pe oameni vin din practica medicală, nu din studii controlate. În dermatologie, scoarța de stejar e recomandată pe dinafară ca astringent, la leziunile care zemuiesc și la unele inflamații ale pielii. În același scop se folosesc și taninuri sintetice, inclusiv la nou-născuți și la copii.² Comitetul european a considerat folosirea sigură și justificată în dozele recomandate, pe durate scurte.²

Taninurile, testate ca medicament

Un produs pe bază de tanin, tanatul de gelatină, a fost testat la copii cu diaree acută. O sinteză din 2020 a găsit trei studii randomizate cu placebo, cu 276 de copii. Tanatul de gelatină nu a scurtat semnificativ diareea față de placebo, iar la a doua zi numărul scaunelor a fost practic același.¹⁴ Studiile nu s-au făcut cu scoarță de stejar, ci cu un tanin prelucrat.

În laborator și pe animale

Pe colon izolat de cobai, doi galotanini, în concentrație de 0,1%, au oprit complet secreția de apă provocată de o substanță laxativă.² Pe șoareci, un extract în metanol din frunze de stejar a întârziat și a redus diareea provocată în laborator cu un laxativ; la doza cea mai mare, rezultatele nu s-au deosebit de cele ale loperamidei, un medicament contra diareii.¹⁵

În eprubetă și pe animale, extractele din diferite specii de stejar și unele taninuri au avut efecte astringente, antibacteriene, antivirale și de protecție a stomacului. Comitetul european a considerat că aceste rezultate fac plauzibilă folosirea tradițională.² Tot în eprubetă, un decoct din scoarță a scăzut eliberarea de substanțe ale alergiei din unele celule imunitare.¹⁶ Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Scoarța de stejar nu înlocuiește medicul atunci când diareea durează peste 3 zile, revine sau are sânge.

Ghinda, frunzele și gogoșile de ristic

Ghinda e fructul stejarului.¹ Multă vreme a fost hrană pentru oameni, în Europa, în Asia și în America. În țările dezvoltate a ieșit din uz, pentru că trebuie prelucrată îndelung, ca să piardă taninurile și gustul puternic, dar rămâne hrană pentru animalele sălbatice și domestice.³ La noi, dicționarele o dau ca nutreț bun pentru porci.¹

Din ghindă se face și făină. Nu are gluten și are multe fibre, minerale și polifenoli. În pâine, cercetătorii recomandă cel mult 15% făină de ghindă, iar în produsele de patiserie, între 10% și 60%, după produs.¹⁷ Ghinda poate da, rar, alergii grave: un băiat de 4 ani a făcut o reacție alergică severă după ce a mâncat o ghindă de stejar de piatră (Quercus ilex), un stejar mediteranean.^{2, 1}

Pentru vite, ghindele și frunzele tinere pot fi otrăvitoare. Taninurile din ele se descompun în stomacul rumegătoarelor în substanțe care pot afecta rinichii și ficatul.² În Belgia, în toamna lui 2022, din 7 bovine ajunse la clinică cu insuficiență renală după ghinde, 5 au trebuit eutanasiate. Nu există antidot.¹²

Frunzele de stejar nu au monografie europeană. În raportul Agenției Europene a Medicamentului apar mai ales la toxicitate: frunzele tinere, mâncate în cantitate mare, au otrăvit vite în Europa, în America și în Asia.²

Gogoșile de ristic sunt umflături bogate în tanin, de mărimea unei alune, care se formează pe ramurile și pe frunzele unor stejari după înțepătura unei viespi.¹ După Micul dicționar academic, gogoașa de ristic se formează pe Quercus infectoria, un stejar din sudul Europei și din Orientul Mijlociu, iar pe stejarul pufos se formează gogoașa de tufă.^{1, 2} Gogoșile s-au folosit ca astringent, la cerneala neagră, la tăbăcit și la sulimanul pentru sprâncene.¹ Medicina tradițională chineză și cea uigură le folosesc de mult, la diaree, sângerări și boli de piele, dar studiile clinice lipsesc.¹⁸

Precauții și siguranță

Scoarța de stejar e considerată sigură în dozele recomandate și pe durate scurte, iar statele europene nu au raportat efecte adverse. Datele de toxicitate sunt însă puține: testele pentru reproducere, pentru efectele asupra genelor și pentru cancer nu s-au făcut.^{2, 5}

• Alergia: s-au raportat reacții alergice, cu frecvență necunoscută. Nu o folosesc cei alergici la scoarța de stejar, iar alergia la alte plante din familia fagului trebuie luată în seamă.^{5, 2}
• Vârsta: nu se recomandă sub 18 ani, pentru nicio formă de folosire, din lipsă de date.⁵
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, din lipsă de date.⁵
• Medicamentele și fierul: pentru uz intern, se ia la cel puțin o oră înainte sau după alte medicamente. Suplimentele cu fier e mai prudent să nu se ia deodată cu ea.^{5, 2}
• Diareea: cel mult 3 zile. Dacă neplăcerile continuă, dacă diareea revine sau dacă apare sânge în scaun, e nevoie de medic.⁵
• Băile și compresele: cel mult o săptămână. Băile nu se fac pe răni deschise, pe leziuni mari ale pielii sau ale mucoaselor și nici pe infecții ale pielii sau ale mucoaselor. Băile calde nu se fac cu febră, cu o boală infecțioasă, cu insuficiență cardiacă sau cu hipertensiune.⁵
• Hemoroizii: întâi medicul trebuie să excludă o boală gravă, pentru că și alte boli ale intestinului gros dau aceleași semne. Dacă apare sângerare în timpul folosirii, tot medicul.^{5, 2}
• Omida procesionară a stejarului: trăiește în pădurile de stejar din cele mai multe țări europene. Perii ei urticanți, purtați și de vânt, dau mâncărimi și iritații ale pielii, uneori și ale ochilor sau ale gâtului. Lângă Viena, 5,6% dintre oamenii care locuiau pe o rază de 500 m de trei stejari infestați au avut astfel de simptome, iar perii s-au găsit în sol și după un an.¹⁹
• Polenul: polenul de stejar poate da alergie și are alergeni asemănători cu ai polenului de mesteacăn.^{20, 2}

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, scoarța de stejar are o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, adoptată în 2010 și publicată în ianuarie 2011, de utilizare tradițională. Ea acoperă trei folosiri: diareea ușoară, inflamațiile ușoare ale mucoasei gurii și ale pielii și mâncărimea și usturimea date de hemoroizi, după ce medicul a exclus o boală gravă.⁵ Comitetul european nu a recomandat însă trecerea ei pe lista europeană a substanțelor din plante de uz tradițional, pentru că datele de toxicitate au fost insuficiente.²

În 2019, comitetul a verificat 1.347 de publicații noi și a hotărât că monografia nu trebuie schimbată.¹³ În martie 2026 a deschis o nouă cerere de date științifice, pentru următoarea revizuire.²¹ Scoarța de stejar are și o monografie în Farmacopeea Europeană.⁵

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru stejar.²² În România, genul Quercus e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.²³

Stejarul de-a lungul timpului

Stejarul a fost un copac sfânt pentru greci și romani, dar și pentru germani, slavi și celți. Romanii îl legau de Jupiter.^{2, 4, 1} A apărut pe monede germane, croate și britanice și e pe stema Bulgariei.⁴

Efectul astringent al scoarței și al gogoșilor de stejar e cunoscut de secole. Scoarța se punea pe arsuri și pe răni și se lua la gastrită și la diaree. Stejarul apare în scrierile lui Dioscoride, iar mai târziu la Hieronymus Bock, în 1565, la Matthiolus, în 1626, și la Haller, în 1755.²

Scoarța a fost și o materie primă prețuită. Din Evul Mediu, cu ea s-au tăbăcit pieile, iar infuzia ei vopsea lâna la țară. În medicina populară din multe țări se dădea la diaree, se făcea gargară la durerile de gât și se punea în baia caldă pentru picioarele dureroase sau foarte transpirate și pentru gleznele scrântite.² În trecut, lemnul de stejar a fost cel mai important pentru construcția corăbiilor cu pânze din Europa, iar din el se fac butoaie pentru vin și băuturi tari, cărora le dă o aromă căutată.^{4, 6}

În secolul XX, scoarța a intrat, din 1947, în farmacopeea cehoslovacă și în cea poloneză. În Germania, tabletele cu extract uscat din scoarță se vând cel puțin din 1976, iar în Belgia, ceaiurile cu stejar sunt autorizate din 1962.² Pulberea de scoarță se folosește și în medicina veterinară, pentru prevenirea diareii la vite, cai, porci, oi și găini.²

La noi, stejarul e simbolul tăriei: se spune „verde ca stejarul”.¹ Într-o analiză a plantelor folosite în medicina populară pentru piele în România și în Europa de Est, stejarul a ieșit printre cele 15 plante cu cea mai mare importanță, cu un scor de 51 din 100.²⁴

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu stejar

Până aici ai citit despre stejar. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște scoarța de stejar, pe baza utilizării tradiționale, pentru diareea ușoară, cel mult 3 zile, și, pe dinafară, pentru inflamațiile ușoare ale gurii și ale pielii și pentru mâncărimea și usturimea date de hemoroizi, după ce medicul a exclus o boală gravă.⁵ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Stejar

• 100% scoarță de stejar (Quercus robur), de pe ramuri tinere, de 2-3 ani
• Vrac, 30 g
• Pe etichetă, pentru uz intern: 2 lingurițe de scoarță la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute la acoperit; 2-3 căni pe zi
• În monografia europeană: 3 g, cam o linguriță, la 250 ml de apă, de 3 ori pe zi, cel mult 3 zile; pentru gargară, o fiertură cu 20 g de scoarță la litru^{5, 2}

8,56 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu stejar: capsule și șampon pentru păr

Scoarța de stejar se găsește la noi și în produse pentru păr. Capsulele Hyper Păr au extracte din 7 plante, cu 38,58 mg de extract din scoarță de stejar pe capsulă. Monografia europeană se referă la scoarța mărunțită, la pulbere și la un extract uscat în alcool, nu la amestecuri, iar pentru amestecuri nu există o monografie europeană.⁵ Hyper Șamponul are extract din scoarță de stejar alb american (Quercus alba), alături de extracte din alte 6 plante, și e un produs cosmetic, de uz extern.

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Par

39,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Hyper Sampon anticadere si antimatreata 250ml

31,41 lei

Adaugă în coș

Și alte plante pentru diaree și pentru gură

Pentru diareea ușoară și pentru inflamațiile ușoare din gură și gât, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru turița mare, și pentru frunzele de zmeur. Mușețelul are monografie pentru ulcerațiile mici și inflamațiile din gură și gât și, după ce medicul a exclus o boală gravă, pentru iritațiile pielii și ale mucoaselor din zona anală și genitală.^{25, 26, 27}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Turita Mare vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Zmeur vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Musetel vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Pentru diareea care durează, revine sau are sânge, mergi întâi la medic. Niciun ceai nu tratează aceste probleme.

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Stejar, vrac	2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute la acoperit; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 3 g la 250 ml, de 3 ori pe zi, cel mult 3 zile; nu sub 18 ani
Capsule Hyper Păr	3-6 capsule pe zi, câte 1-2 după mesele principale, 21 de zile	7 plante; 38,58 mg de extract din scoarță de stejar pe capsulă
Hyper Șampon anticădere și antimătreață	Pe părul umed, se masează scalpul, apoi se clătește bine	Cosmetic; extract din scoarță de Quercus alba
Ceai Turiță Mare, vrac	Infuzie din 1 linguriță la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi; pe dinafară, gargară sau comprese	Monografia europeană: nu sub 12 ani
Ceai Zmeur, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute la acoperit; 2-3 căni pe zi	Frunze de zmeur; monografia europeană: nu sub 18 ani
Ceai Mușețel, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute la acoperit; 2-3 căni pe zi	Nu la alergia la plantele din familia Asteraceae

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru scoarța de stejar, monografia europeană recomandă cel mult 3 zile pentru diaree și cel mult o săptămână pe dinafară, nu o recomandă sub 18 ani și cere o oră distanță față de alte medicamente.^{5, 25, 26, 27}

Întrebări frecvente

Referințe

1. dexonline.ro, articolele „stejar”, „gorun”, „cer”, „gârniță”, „brumăriu”, „tufan”, „ghindă”, „ghindar”, „stejăriș”, „dumbravă”, „ristic”, „gogoașă”, „tanin” și „dubi”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul etimologic român al lui Ciorănescu, Dicționar dendrofloricol (1989), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș și Dicționarul de sinonime.
2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Quercus robur L., Quercus petraea (Matt.) Liebl., Quercus pubescens Willd., cortex, EMA/HMPC/3206/2009, 25 noiembrie 2010.
3. Nixon K.C. Quercus Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 3, Oxford University Press, 1997, efloras.org.
4. Eaton E., Caudullo G., Oliveira S., de Rigo D. Quercus robur and Quercus petraea in Europe: distribution, habitat, usage and threats, în San-Miguel-Ayanz J., de Rigo D., Caudullo G., Houston Durrant T., Mauri A. (ed.), European Atlas of Forest Tree Species, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2016.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Quercus robur L., Quercus petraea (Matt.) Liebl., Quercus pubescens Willd., cortex, EMA/HMPC/3203/2009, 25 noiembrie 2010, publicată pe 28 ianuarie 2011.
6. Nixon K.C. Quercus robur Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 3, Oxford University Press, 1997, efloras.org.
7. Inventarul Forestier Național. Rezultate IFN, ciclul II (2013-2018), roifn.ro, consultat pe 30 septembrie 2026.
8. Pasta S., de Rigo D., Caudullo G. Quercus pubescens in Europe: distribution, habitat, usage and threats, în San-Miguel-Ayanz J. și colab. (ed.), European Atlas of Forest Tree Species, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2016.
9. de Rigo D., Enescu C.M., Houston Durrant T., Caudullo G. Quercus cerris in Europe: distribution, habitat, usage and threats, în San-Miguel-Ayanz J. și colab. (ed.), European Atlas of Forest Tree Species, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2016.
10. Mauri A., Enescu C.M., Houston Durrant T., de Rigo D., Caudullo G. Quercus frainetto in Europe: distribution, habitat, usage and threats, în San-Miguel-Ayanz J. și colab. (ed.), European Atlas of Forest Tree Species, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2016.
11. GBIF, Global Biodiversity Information Facility: GBIF Backbone Taxonomy și numele comune preluate din Catalogue of Life pentru genul Quercus, pentru Quercus robur și pentru Quercus robur subsp. pedunculiflora, consultat pe 30 septembrie 2026.
12. Eppe J., Bayrou C., Casalta H. și colab. Oak acorn poisoning in cattle during autumn 2022: a case series and review of the current knowledge. Animals, 2023, 13(16):2678.
13. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to assessment report on Quercus robur L., Quercus petraea (Matt.) Liebl., Quercus pubescens Willd., cortex, EMA/HMPC/645526/2018, 20 noiembrie 2019, publicat pe 23 ianuarie 2020.
14. Florez I.D., Sierra J.M., Niño-Serna L.F. Gelatin tannate for acute diarrhoea and gastroenteritis in children: a systematic review and meta-analysis. Archives of Disease in Childhood, 2020, 105(2):141-146.
15. Mady M.S., Ibrahim R.R., El-Sayed E.K. și colab. UHPLC-MS profiles and antidiarrheal activity of Quercus coccinea Münchh. and Quercus robur L. employing in vivo technique. Frontiers in Pharmacology, 2023, 14:1120146.
16. Lorenz P., Heinrich M., Garcia-Käufer M. și colab. Constituents from oak bark (Quercus robur L.) inhibit degranulation and allergic mediator release from basophils and mast cells in vitro. Journal of Ethnopharmacology, 2016, 194:642-650.
17. Szabłowska E., Tańska M. Acorn flour properties depending on the production method and laboratory baking test results: a review. Comprehensive Reviews in Food Science and Food Safety, 2021, 20(1):980-1008.
18. Elham A., Arken M., Kalimanjan G., Arkin A., Iminjan M. A review of the phytochemical, pharmacological, pharmacokinetic, and toxicological evaluation of Quercus infectoria galls. Journal of Ethnopharmacology, 2021, 273:113592.
19. Maier H., Spiegel W., Kinaciyan T. și colab. The oak processionary caterpillar as the cause of an epidemic airborne disease: survey and analysis. British Journal of Dermatology, 2003, 149(5):990-997.
20. Egger C., Focke M., Bircher A.J. și colab. The allergen profile of beech and oak pollen. Clinical and Experimental Allergy, 2008, 38(10):1688-1696.
21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Quercus cortex, EMA/HMPC/57401/2026, 4 martie 2026.
22. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
23. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
24. Gilca M., Tiplica G.S., Salavastru C.M. Traditional and ethnobotanical dermatology practices in Romania and other Eastern European countries. Clinics in Dermatology, 2018, 36(3):338-352.
25. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Agrimonia eupatoria L., herba, EMA/HMPC/680597/2013, 28 ianuarie 2015.
26. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Rubus idaeus L., folium, EMA/HMPC/44211/2012, 28 ianuarie 2014.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, 7 iulie 2015.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Diareea care durează sau are sânge și sângerarea la hemoroizi cer consult medical.