Saschiu (Vinca minor): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Postat de

Actualizat 7 octombrie 2026

Publicat 30 aprilie 2020

Saschiul (Vinca minor) e o plantă mică, cu tulpini care se târăsc pe pământ, frunze lucioase, verzi tot anul, și flori albastre-violete, cu cinci petale, primăvara.^{1, 2} În Transilvania, din frunzele lui se împleteau cununi de nuntă, iar de la un alcaloid al lui, vincamina, s-a ajuns la vinpocetină, o substanță de sinteză folosită ca medicament în unele țări.^{2, 3, 4} Planta în sine nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului, iar în Germania, Comisia E, comisia de experți pentru plante medicinale, a dat în 1986 un aviz negativ pentru folosirea ei terapeutică.^{5, 6} Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de Vinca major, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile și ce precauții se impun.

Pe scurt

Saschiul e o plantă perenă, cu tulpini târâtoare, din familia Apocynaceae, cu frunze lucioase, verzi tot anul, și flori albastre-violete, primăvara.^{1, 2, 7}
Se folosește partea aeriană, care conține peste 50 de alcaloizi. Cel mai studiat e vincamina, dar cantitatea ei e mică și foarte variabilă.^{6, 7, 8}
Nu are monografie europeană, iar Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate.^{5, 9}
În Germania, Comisia E a dat în 1986 un aviz negativ: eficacitatea nu e suficient dovedită, iar la animale planta a scăzut numărul globulelor albe și nivelul unor proteine din sânge.⁶
Nu îl confunda cu Vinca major, mai mare, nici cu Catharanthus roseus, o plantă din alt gen, aflată pe Lista nr. 1 din Ordinul 244/2005, a plantelor periculoase.^{1, 10}

Denumire

Saschiu; în dicționare și pervincă; în engleză, common periwinkle
Vinca minor L., familia Apocynaceae

Părți folosite

Partea aeriană, frunzele și tulpinile, Vincae minoris herba

Conține

Peste 50 de alcaloizi indolici, între care vincamina; flavonoide, acizi fenolici, carotenoide și aminoacizi

Recunoaștere

Fără monografie europeană; în Germania, monografie cu evaluare negativă, din 1986

Atenție la

Scăderea globulelor albe la animale; fără date despre siguranța ceaiului la om

Ce este saschiul

Saschiul e o plantă perenă, un subarbust mic din familia Apocynaceae, cu tulpini târâtoare, lignificate la bază, și latex lăptos.^{1, 2, 7} Genul Vinca are 7 specii, iar în America de Nord se întâlnesc doar două dintre ele, saschiul și Vinca major.¹

Numele latin, Vinca, vine probabil de la verbele latinești vinco, „a învinge”, sau vincio, „a lega”, pentru felul în care planta le leagă și le acoperă pe celelalte din jurul ei.¹ Numele românesc a venit din maghiară, cum afli mai jos.² În fitoterapie s-a folosit partea aeriană.⁶

Din magazinul Hypericum: Ceai Saschiu vrac.

Cum arată saschiul

Saschiul se recunoaște după frunzele mici, lucioase, verzi tot anul, așezate două câte două pe tulpinile târâtoare, și după floarea albastră-violetă, cu cinci petale late, care apare primăvara.^{1, 2}

Floare de saschiu văzută de aproape, albastru-violet, cu cinci petale late, pe un fundal întunecat de frunze — În stânga, floarea văzută de aproape, cu cinci petale late. În dreapta, frunzele lucioase, eliptice, așezate în perechi pe tulpină.¹Foto: Cbaile19 și AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons

Frunze de saschiu, verde-închis, lucioase, eliptice, așezate două câte două, față în față, pe tulpină — În stânga, floarea văzută de aproape, cu cinci petale late. În dreapta, frunzele lucioase, eliptice, așezate în perechi pe tulpină.¹Foto: Cbaile19 și AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons

Cum îl recunoști

Tulpinile: târâtoare, lignificate la bază; în dicționar, lungi de 60-100 cm.^{1, 2}
Frunzele: opuse, pieloase, persistente. Cele de sus au 1,5-4,5 cm lungime și 0,5-2,5 cm lățime, de la lanceolate la eliptice, uneori ovate, cu marginea fără cili și cu codița de 1-2 mm, rar până la 10 mm.^{1, 2}
Florile: de obicei câte una la subsuoara frunzelor, pe un peduncul de 1,5-2,5 cm. Corola e albastră-violetă, rar albastru-pal, roșu-purpuriu sau albă, cu tubul de 3-6 mm și cinci lobi desfăcuți, lungi de 10-15 mm. Caliciul are lobi înguști, de 3-4 mm.¹
Fructul: doi foliculi subțiri, de obicei împreună, lungi de 20-30 mm, cu semințe de 5-7 mm. Planta înflorește primăvara și face fructe vara.¹

Planșă botanică veche, colorată, cu saschiu: tulpini cu frunze opuse, flori cenușii-violete, rădăcini și, desenate separat, detalii ale florii și ale fructului — Saschiul în două flore vechi. În stânga, la Thomé, cu floarea tăiată, staminele și fructul cu semințe desenate separat. În dreapta, în Flora Batava, cu tulpinile ridicate din rădăcini subțiri.Otto Wilhelm Thomé, Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz, 1885, planșa 542; Jan Kops, Flora Batava, vol. 6, planșa 479. Domeniu public, Wikimedia Commons

Planșă botanică veche, colorată, cu tufe de saschiu cu frunze opuse, lucioase, flori violete, rădăcini subțiri și detalii desenate separat — Saschiul în două flore vechi. În stânga, la Thomé, cu floarea tăiată, staminele și fructul cu semințe desenate separat. În dreapta, în Flora Batava, cu tulpinile ridicate din rădăcini subțiri.Otto Wilhelm Thomé, Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz, 1885, planșa 542; Jan Kops, Flora Batava, vol. 6, planșa 479. Domeniu public, Wikimedia Commons

Unde crește saschiul

Saschiul e originar din Europa și din vestul Asiei.¹ Crește de la nordul Spaniei și vestul Franței, prin centrul și sudul Europei, până în Caucaz.⁷ În România, crește în flora spontană. Într-un studiu din 2023, planta a fost recoltată la marginea lacului Siutghiol, în Dobrogea, unde e considerată naturalizată.⁸

Preferă locurile umbrite și e cultivat des sub copaci sau pe lângă ziduri, în grădini și în cimitire.² În Maramureș, dicționarul regional notează că trăiește în pădure, la răcoare, și că se pune între pietrele fântânii.² În America de Nord, unde a fost adus ca plantă decorativă, crește pe marginea drumurilor, în păduri deschise și prin cimitire vechi, până la 1.300 m altitudine. Acolo e considerat invaziv în părți din Georgia, Kentucky, Carolina de Sud și Tennessee.¹

Strat des de saschiu, cu frunze verzi lucioase, care acoperă solul unei păduri de foioase — În stânga, un covor de saschiu sub copaci, într-o pădure. În dreapta, o pernă deasă de frunze într-o grădină din Frankenthal, în Germania, în afara înfloririi.Foto: Walnussbäumchen și Sciencia58, CC0, Wikimedia Commons

Pernă deasă de saschiu cu frunze mici, verzi, într-o grădină, lângă o piatră, pe un strat de mulci — În stânga, un covor de saschiu sub copaci, într-o pădure. În dreapta, o pernă deasă de frunze într-o grădină din Frankenthal, în Germania, în afara înfloririi.Foto: Walnussbäumchen și Sciencia58, CC0, Wikimedia Commons

Saschiu sau Vinca major?

Cine caută „vinca” dă peste mai multe plante. Dicționarele românești numesc „saschiu” două plante, Vinca minor și Vinca herbacea.² Mai există Vinca major, o plantă de grădină mai mare, și Catharanthus roseus, din alt gen.^{1, 11}

Floare albastru-violet de saschiu între frunze verzi, lucioase, lungi de câțiva centimetri — În stânga, saschiul, cu frunze mici, lanceolate. În dreapta, *Vinca major*, cu frunze mult mai late.¹Foto: AnRo0002, CC0, și Rosser1954, domeniu public, Wikimedia Commons

Floare violetă de Vinca major între frunze verzi, late, lucioase, mai mari decât la saschiu — În stânga, saschiul, cu frunze mici, lanceolate. În dreapta, *Vinca major*, cu frunze mult mai late.¹Foto: AnRo0002, CC0, și Rosser1954, domeniu public, Wikimedia Commons

Ce comparăm	Saschiu	Vinca major
Numele latin	Vinca minor	Vinca major
Tulpinile	Târâtoare	Ridicate și târâtoare
Frunzele de sus	1,5-4,5 × 0,5-2,5 cm, de la lanceolate la eliptice	2,5-9 × 2-6 cm, ovate sau larg ovate
Marginea frunzei	Fără cili	Cu cili
Codița frunzei	1-2 mm, fără glande	5-15 mm, cu 2 glande mici în jumătatea de sus
Lobii caliciului	3-4 mm, fără cili	7-15 mm, cu cili
Lobii corolei	10-15 mm	15-20 mm
Semințele	5-7 mm	7-10 mm
Ordinul 244/2005	Lista nr. 3, cu asterisc	Lista nr. 3, cu asterisc

Surse: Flora of North America; Ordinul nr. 244/2005.^{1, 10}

Celălalt „saschiu” din dicționare, Vinca herbacea, are tulpina ierboasă, de 10-40 cm, și frunze subțiri, căzătoare, și crește în locuri însorite, la câmpie și pe dealuri joase. Saschiul mic are tulpina mai lungă, de 60-100 cm, lignificată la bază, și frunze pieloase, persistente, și crește în locuri umbrite.²

Nu îl confunda nici cu Catharanthus roseus. Alcaloizii vincristină și vinblastină, folosiți ca medicamente de spital, vin din Catharanthus roseus, nu din saschiu.¹¹ Catharanthus roseus e pe Lista nr. 1 din Ordinul 244/2005, a plantelor periculoase pentru consumul uman.¹⁰ Pe o etichetă, numele latin, Vinca minor, îți spune sigur despre ce plantă e vorba.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are mai multe nume, multe dintre ele doar regionale. Cuvântul „saschiu” a venit din maghiară, „brebenoc” din ucraineană, iar „pervincă” din latină.²

Limba	Numele plantei
Română	saschiu, pervincă; regional, brebenoc sau bărbănoc, cununiță, merișor, foiofiu, foaie-n fir, nurișor, secfiu
Română, variante regionale	sasău, sansiu, sasfiu, saști, zaschiu
Maghiară	szászfű, „iarba sașilor”, de unde vine cuvântul românesc
Ucraineană și poloneză	барвінок, barwinek, de unde vine „brebenoc”
Latină	pervinca, de unde vine „pervincă”
Franceză	petite pervenche
Engleză	common periwinkle; lesser periwinkle
Germană	Immergrünkraut (iarba de saschiu); Kleines Sinngrün, la Thomé

Surse: dexonline, pentru română, maghiară, ucraineană, poloneză și latină; Flora of North America, pentru franceză și engleză; Comisia E, 1986, și planșa lui Thomé, pentru germană.^{2, 1, 6, 12}

Atenție la nume: unele dintre ele numesc și alte plante. În Transilvania și în Maramureș, „saschiu” a numit și garoafa, iar „sasău”, papura. „Cununiță” a numit și un arbust mic din genul Spiraea.²

Ce parte se folosește

Se folosește partea aeriană a plantei, adică frunzele și tulpinile, în latină Vincae minoris herba.⁶

Când se recoltează: alcaloizii ating maximul în timpul înfloririi.⁷ Plantele din studiul din Dobrogea au fost culese în mai, în perioada înfloririi.⁸
Frunze sau tulpini: în analiza din Dobrogea, frunzele aveau de peste 3 ori mai multă vincamină decât tulpinile, 2,459 mg la 100 g, față de 0,794 mg la 100 g de substanță uscată.⁸
Cât alcaloid conține: Comisia E a notat că vincamina din plantă e puțină și foarte variabilă. Pentru terapie, spunea comisia, vincamina e disponibilă ca substanță pură.⁶

7 lucruri surprinzătoare despre saschiu

Numele vine de la sași. Cuvântul „saschiu” vine din maghiară, de la szászfű, „iarba sașilor”: szász înseamnă săsesc, iar fű, iarbă.²
Același cuvânt a numit și garoafa. În Transilvania și în Maramureș, „saschiu” a însemnat și garoafă, iar „sasău”, papură.²
E planta cununiei. În Transilvania, cu bărbănoc se împodobea steagul de la nuntă și se împletea cununa miresei și a mirelui, iar în Maramureș se făceau cununi pentru mireasă.²
În alte părți ale Europei, era planta cimitirelor. Speciile de Vinca au fost mult timp legate de moarte: se plantau în cimitire, iar în Evul Mediu se făceau din ele coroane, purtate uneori de condamnații duși la execuție.¹
Un alcaloid al ei a stat la baza unui medicament. Vinpocetina, folosită ca medicament în unele țări, e un derivat semisintetic al vincaminei din saschiu.^{3, 4}
Două analize, două cifre foarte diferite. Vincamina era de 0,057% din planta uscată în Iran, dar de doar 2,459 mg la 100 g, adică 0,0025%, în frunzele culese în Dobrogea.^{7, 8} Comisia E notase deja că planta conține puțină vincamină, cu variații mari.⁶
Era o plantă cu multe întrebuințări. În vestul Ucrainei, în anii 1930, saschiul se număra printre plantele cu cele mai mari valori de întrebuințare, alături de coada-șoricelului, usturoi, sunătoare și ienupăr.¹³

Știai că?

Numele Vinca vine probabil de la latinescul vinco, „a învinge”, sau vincio, „a lega”, pentru că planta își acoperă vecinii. Numele „pervincă” vine, în schimb, din latinescul pervinca.^{1, 2}

Ce conține saschiul

Saschiul e bogat în alcaloizi indolici: din părțile lui aeriene și din rădăcină s-au izolat peste 50.⁷ Cel mai studiat e vincamina, dar cantitatea ei variază mult, după climă, sol, îngrășăminte și momentul recoltării.⁷

Ce conține	Cât	De reținut
Alcaloizi indolici	Peste 50, izolați	Din părțile aeriene și din rădăcină
Vincamină	0,057% din partea aeriană uscată, în Iran; 2,459 mg la 100 g de frunze uscate, în Dobrogea	Comisia E a notat un conținut mic și foarte variabil
Alți alcaloizi	Vincaminoreină, eburnamonină și 1,2-dehidroaspidospermidină, în jur de 1 mg la 100 g, în Dobrogea; minovină, minovincină și vincaminorină, în Iran	În frunze, mai puțin abundenți decât vincamina
Minerale în frunzele uscate	Calciu 25.640 mg/kg, magneziu 1.436 mg/kg, fier 621 mg/kg, mangan 296 mg/kg, zinc 65 mg/kg	Cadmiu, plumb și nichel au fost sub limita de detecție
Alte substanțe	Flavonoide, acizi fenolici, carotenoide, aminoacizi	Prezente după literatura de specialitate, fără cantități stabilite

Surse: Farahanikia și colab., 2011; Neculai și colab., 2023; Comisia E, 1986.^{7, 8, 6}

Cifrele vin din două analize de laborator și nu descriu un ceai anume. Nicio dintre cele două analize nu a măsurat ce ajunge într-o cană de ceai.

Saschiu, vincamină sau vinpocetină?

Pe etichete și în studii apar trei nume apropiate. Nu sunt același lucru.

Saschiul: planta, sau partea ei aeriană uscată, cu peste 50 de alcaloizi.⁷
Vincamina: unul dintre acești alcaloizi, cel mai studiat. Ca substanță pură, vincamina era disponibilă pentru terapie, spunea Comisia E.⁶
Vinpocetina: un derivat semisintetic al vincaminei, deci o substanță de sinteză, nu un extract din plantă. A fost descoperită la sfârșitul anilor 1960.^{3, 12}

Studiile despre „saschiu pentru memorie” sunt, de fapt, studii pe vincamină sau pe vinpocetină, date ca medicament, în doze de zeci de miligrame pe zi. Ceaiul e altceva: conține puțină vincamină, iar cantitatea ei variază.^{6, 14, 12} Comisia E a mai notat că din plantă și din preparatele ei nu se ating niveluri suficiente de vincamină în sânge.⁶

Ce spun studiile

Pentru saschiu, ca plantă sau ceai, nu am găsit studii clinice pe oameni. Studiile clinice pe care le-am găsit sunt făcute pe vincamină, alcaloidul pur, sau pe vinpocetină, derivatul ei de sinteză, și nu spun nimic despre ceai.^{14, 12}

Niciomonografie europeană pentru saschiu, în lista Agenției Europene a Medicamentului din 23 septembrie 2026

50+de alcaloizi indolici izolați din saschiu

142de pacienți au încheiat un studiu de 12 săptămâni cu vincamină, 30 mg de două ori pe zi, față de placebo

583de pacienți cu demență în cele 3 studii din sinteza Cochrane despre vinpocetină

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2026; Farahanikia și colab., 2011; Fischhof și colab., 1996; Szatmari și Whitehouse, 2003.^{5, 7, 14, 12}

Vincamina, în demență

Un studiu din 1996 a început cu 152 de pacienți cu demență, cu vârste între 50 și 85 de ani, iar 142 dintre ei au încheiat cele 12 săptămâni de tratament dublu-orb, cu 30 mg de vincamină sau placebo, de două ori pe zi. Vincamina a fost mai bună decât placebo la toate cele patru măsuri urmărite.¹⁴ Studiul e vechi de 30 de ani și privește substanța pură, nu un ceai.

Vinpocetina

O sinteză Cochrane din 2003 a analizat studiile cu vinpocetină în demență. Au intrat 3 studii, cu 583 de pacienți, toate făcute înainte de 1990. Rezultatele au arătat un beneficiu la 30 și la 60 mg pe zi față de placebo, dar puțini pacienți au fost tratați 6 luni sau mai mult. Autorii au conchis că dovezile sunt neconcludente și nu susțin folosirea clinică.¹² O altă sinteză Cochrane, din 2008, a găsit doar 2 studii, cu 70 de participanți, la accidentul vascular ischemic acut, și a conchis că nu sunt destule dovezi pentru a spune dacă vinpocetina ajută.⁴

În sarcină, la animale

La femelele gestante de șobolan și de iepure, vinpocetina dată pe gură a crescut pierderile de după implantare și a scăzut greutatea fetușilor. La șobolani, la 60 mg pe kg, au fost mai puțini pui vii, iar defectele septului dintre ventriculele inimii și coastele în plus au devenit tot mai frecvente odată cu doza. La iepuri, pierderile de după implantare au crescut la 300 mg pe kg, iar greutatea fetușilor a scăzut de la 75 mg pe kg. Autorii au vorbit despre un posibil pericol pentru gravidele care iau vinpocetină.³ Rezultatele sunt pe animale și privesc vinpocetina, nu ceaiul.

Studiile pe vincamină și pe vinpocetină nu arată ce face un ceai de saschiu.

Avizul negativ al Comisiei E din Germania

Comisia E a fost comisia de experți pentru plante medicinale a fostului Oficiu Federal al Sănătății din Germania (BGA), azi BfArM. Ea a evaluat partea aeriană a saschiului, Vincae minoris herba, într-o monografie publicată în Bundesanzeiger nr. 173, din 18 septembrie 1986. Evaluarea generală a fost negativă.⁶

Întrebuințările revendicate: tulburări de circulație, mai ales cerebrală, memorie și concentrare, sedativ, scăderea tensiunii, dar și catar, diaree, dureri de gât și de dinți, retenție de apă, vindecarea rănilor și altele. Comisia a constatat că eficacitatea nu e suficient dovedită.⁶
Riscurile: la animale, planta a dus la modificări ale analizelor de sânge: scăderea numărului de leucocite și de limfocite și scăderea nivelului globulinelor α1, α2 și γ, probabil printr-un efect imunosupresor.⁶
Conținutul: vincamina din plantă e puțină și foarte variabilă.⁶
Concluzia: eficacitatea nu e suficient dovedită, din plantă și din preparatele ei nu se ating niveluri suficiente de vincamină în sânge, iar bănuiala unor modificări ale analizelor de sânge nu a fost înlăturată prin studii la oameni. Din aceste motive, comisia a socotit că folosirea terapeutică a plantei și a preparatelor ei nu poate fi susținută.⁶

La oameni nu s-a dovedit un rău, dar nici beneficiul, iar riscul nu a fost exclus. Agenția Europeană a Medicamentului nu are nicio monografie pentru saschiu.⁵

Precauții și contraindicații

Pentru ceaiul de saschiu nu există o evaluare europeană a siguranței, iar singura evaluare oficială pe care am găsit-o, cea germană, e negativă.^{5, 6} De aceea, lista de mai jos arată ce nu se știe, nu ce e permis.

Sângele și imunitatea: la animale, planta a scăzut globulele albe și nivelul unor globuline, iar la oameni bănuiala nu a fost înlăturată.⁶ Cine are boli de sânge sau infecții repetate ori ia medicamente care slăbesc imunitatea nu o folosește fără acordul medicului.
Medicamentele: nu am găsit studii despre interacțiunea ceaiului cu medicamentele. Planta a fost folosită pentru tensiune și circulație,⁶ iar vincamina acționează asupra circulației din creier,⁷ așa că cine ia medicamente pentru inimă, tensiune sau circulație întreabă medicul sau farmacistul înainte.
Sarcina și alăptarea: pentru ceai nu există date. La vinpocetină, studiile pe animale au arătat pierderea sarcinii și defecte ale fetușilor.³
Copiii: nu există date despre siguranța ceaiului la copii.
Doza și durata: nu există o doză stabilită de o monografie europeană. Cifrele de pe etichetă sunt ale producătorului, nu ale unei autorități.
Semnele de alarmă: dacă apar febră, infecții care se repetă sau o oboseală neobișnuită, oprește ceaiul și mergi la medic.
Nu înlocuiește tratamentul: ceaiul de saschiu nu înlocuiește medicamentele prescrise pentru tensiune, ritm cardiac, circulație sau memorie.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, saschiul nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului: nu se află în lista plantelor evaluate de Comitetul pentru produse medicinale pe bază de plante, generată pe 23 septembrie 2026.⁵ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru saschiu.⁹ În Germania, Comisia E a publicat în 1986 o monografie cu evaluare negativă, descrisă mai sus.⁶

În România, Vinca minor e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. E marcată cu asterisc, iar pentru plantele marcate astfel limitele maxime de substanțe active se aprobă printr-un ordin comun al ministrului agriculturii și al ministrului sănătății.¹⁰ Nu e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase, unde se află însă Catharanthus roseus.¹⁰

Saschiul de-a lungul timpului

În Europa, speciile de Vinca au fost mult timp legate de moarte: se plantau în cimitire, iar în Evul Mediu se făceau din ele coroane, purtate uneori de condamnații duși la execuție.¹ La noi, aceeași plantă a avut un rost opus: era împletită în cununa miresei și a mirelui, în Transilvania, și în cununile miresei, în Maramureș.²

Ca plantă de leac, a fost folosită mult în est. În anii 1930, în vestul Ucrainei, avea una dintre cele mai mari valori de întrebuințare între cele 179 de plante notate, iar un studiu din 2018 o numără printre plantele preferate în medicina populară a grupurilor etnice din Carpații Beskizi.^{13, 15}

La sfârșitul anilor 1960 a fost descoperită vinpocetina, derivat al vincaminei din saschiu.¹² În 1986, Comisia E din Germania a dat avizul negativ pentru plantă.⁶ Analize mai noi, din Iran, în 2011, și din Dobrogea, în 2023, au măsurat cât alcaloid conține, cu rezultate foarte diferite.^{7, 8}

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu saschiu

Până aici ai citit despre saschiu. De aici încolo, despre produsul nostru. Pentru saschiu nu există o monografie europeană și nici o mențiune de sănătate aprobată, iar Comisia E din Germania a dat un aviz negativ pentru folosirea terapeutică a plantei.^{5, 9, 6} De aceea nu facem nicio recomandare de tratament. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Saschiu

100% părți aeriene de saschiu (Vinca minor), uscate și mărunțite
Vrac, 20 g
Pe etichetă: 1 linguriță de plantă la 200 ml de apă clocotită, câteva minute acoperit, apoi se strecoară; 3 căni pe zi
Pentru saschiu nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană⁵

9,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coș Vezi produsul

Cum se folosește

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Saschiu, vrac	1 linguriță de plantă la 200 ml de apă clocotită, câteva minute acoperit, apoi se strecoară; 3 căni pe zi	Fără monografie europeană; în Germania, aviz negativ al Comisiei E

Modul de folosire este cel de pe eticheta produsului. Pentru saschiu nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană, iar pentru sarcină, alăptare și copii nu există date. Cine are boli de sânge sau ia medicamente, mai ales pentru inimă, tensiune sau imunitate, întreabă întâi medicul sau farmacistul.^{5, 6}

Întrebări frecvente

Saschiul (Vinca minor) este o plantă perenă, un subarbust mic din familia Apocynaceae, cu tulpini târâtoare, frunze lucioase care rămân verzi tot anul și flori albastre-violete, cu cinci petale, primăvara. În dicționare i se mai spune pervincă, iar regional, brebenoc.

Are tulpini târâtoare și frunze opuse, de la lanceolate la eliptice, lungi de 1,5-4,5 cm, fără cili pe margine. Floarea, albastră-violetă, rar albă sau purpurie, are lobi de 10-15 mm. Fructul e format din doi foliculi subțiri, de 20-30 mm, cu semințe de 5-7 mm.

Vinca major are frunze mai mari, de 2,5-9 cm, late, cu cili pe margine, caliciul cu lobi de 7-15 mm și semințe de 7-10 mm. La saschiu, frunzele au 1,5-4,5 cm și nu au cili, caliciul are lobi de 3-4 mm, iar semințele au 5-7 mm. Tulpinile saschiului sunt târâtoare, ale lui Vinca major sunt și ridicate.

În dicționarele românești, pervincă și saschiu numesc aceleași plante, Vinca minor și Vinca herbacea. Pe etichete, caută numele latin, Vinca minor, pentru că „saschiu” a numit în unele regiuni și alte plante, de pildă garoafa.

Dicționarele notează, pe lângă pervincă, brebenoc sau bărbănoc, cununiță, merișor, foiofiu, foaie-n fir, nurișor și secfiu. Multe sunt regionale, iar unele, ca „cununiță” și „merișor”, numesc și alte plante.

Din maghiară: szászfű, adică „iarba sașilor”, de la szász, „săsesc”, și fű, „iarbă”. Numele latin, Vinca, vine probabil de la verbele latinești vinco, „a învinge”, sau vincio, „a lega”.

Peste 50 de alcaloizi indolici, între care vincamina, cel mai studiat, plus flavonoide, acizi fenolici, carotenoide și aminoacizi. Cantitatea de vincamină variază mult: 0,057% din planta uscată într-o analiză din Iran și 2,459 mg la 100 g de frunze uscate într-una din Dobrogea.

Vincamina este un alcaloid din saschiu. Vinpocetina este un derivat semisintetic al ei, o substanță de sinteză, nu un extract din plantă. Studiile clinice despre „saschiu pentru memorie” sunt, de fapt, pe vincamină sau pe vinpocetină, nu pe ceai.

Nu există o recunoaștere europeană: Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru saschiu. Planta a fost folosită pentru circulație, memorie și tensiune, dar Comisia E din Germania a constatat în 1986 că eficacitatea nu e suficient dovedită. Nu o folosi în locul tratamentului prescris.

Comisia E a scris în 1986 că eficacitatea nu e suficient dovedită, că din plantă nu se ating niveluri suficiente de vincamină în sânge și că, la animale, planta a scăzut globulele albe și nivelul unor globuline, iar bănuiala unor modificări ale analizelor de sânge nu a fost înlăturată prin studii la oameni. De aceea a socotit că folosirea terapeutică nu poate fi susținută.

Nu există o listă oficială de contraindicații, pentru că nu există monografie europeană. Din avizul german și din studiile pe vinpocetină reies motive de prudență la boli de sânge, la medicamente care slăbesc imunitatea, în sarcină, la alăptare și la copii. Dacă iei medicamente pentru inimă, tensiune sau circulație, întreabă medicul.

Ca plantă singură, saschiul se găsește la noi doar ca ceai vrac, din partea aeriană; capsule cu saschiu singur nu avem. Semințele nu se folosesc: fructul are semințe de 5-7 mm, dar partea folosită e cea aeriană, adică frunzele și tulpinile.

Pentru saschiu nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană. Pe eticheta ceaiului nostru scrie: 1 linguriță de plantă la 200 ml de apă clocotită, câteva minute acoperit, apoi se strecoară; 3 căni pe zi. Cine are boli sau ia medicamente întreabă întâi medicul.

Vinca minor e pe Lista nr. 3 din Ordinul 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele, și nu pe lista plantelor periculoase. E marcată cu asterisc: limitele maxime de substanțe active se aprobă printr-un ordin comun al ministrului agriculturii și al ministrului sănătății.

Referințe

Lemke D.E. Vinca, Vinca minor și Vinca major, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 14, Oxford University Press, 2023, efloras.org.
dexonline.ro, articolele „saschiu”, „pervincă”, „brebenoc” și „foiofiu”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic, Dicționarul enciclopedic ilustrat al lui Candrea (1926-1931), DEXI, Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (ed. a III-a, 2021), dicționarul lui Scriban și Dicționarul de sinonime.
Catlin N., Waidyanatha S., Mylchreest E. și colab. Embryo-fetal development studies with the dietary supplement vinpocetine in the rat and rabbit. Birth Defects Research, 2018, 110(10):883-896.
Bereczki D., Fekete I. Vinpocetine for acute ischaemic stroke. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2008, (1):CD000480.
European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor, declarațiilor publice și evaluărilor Comitetului pentru produse medicinale pe bază de plante (HMPC), generată automat de pe ema.europa.eu pe 23 septembrie 2026.
Kommission E, Bundesgesundheitsamt (azi BfArM). Vincae minoris herba (Immergrünkraut), monografie cu evaluare negativă. Bundesanzeiger nr. 173 din 18 septembrie 1986, text consultat pe heilpflanzen-welt.de.
Farahanikia B., Akbarzadeh T., Jahangirzadeh A. și colab. Phytochemical investigation of Vinca minor cultivated in Iran. Iranian Journal of Pharmaceutical Research, 2011, 10(4):777-785.
Neculai A.-M., Stanciu G., Mititelu M. Determination of active ingredients, mineral composition and antioxidant properties of hydroalcoholic macerates of Vinca minor L. plant from the Dobrogea area. Molecules, 2023, 28(15):5667.
Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
Fishbein M., Lemke D.E., Krings A. Apocynaceae Jussieu, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 14, Oxford University Press, 2023, efloras.org.
Szatmari S.Z., Whitehouse P.J. Vinpocetine for cognitive impairment and dementia. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2003, (1):CD003119.
Kujawska M., Łuczaj Ł., Typek J. Fischer’s Lexicon of Slavic beliefs and customs: a previously unknown contribution to the ethnobotany of Ukraine and Poland. Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2015, 11:85.
Fischhof P.K., Möslinger-Gehmayr R., Herrmann W.M., Friedmann A., Russmann D.L. Therapeutic efficacy of vincamine in dementia. Neuropsychobiology, 1996, 34(1):29-35.
Kozlowska W., Wagner C., Moore E.M., Matkowski A., Komarnytsky S. Botanical provenance of traditional medicines from Carpathian Mountains at the Ukrainian-Polish border. Frontiers in Pharmacology, 2018, 9:295.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de inimă, de sânge sau de circulație ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi saschiu.