Țelină (Apium graveolens): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Țelina (Apium graveolens) e o plantă bienală din familia Apiaceae, aceeași cu morcovul și pătrunjelul. Se cultivă în trei forme: pentru rădăcina groasă, pentru tulpinile suculente sau pentru frunze, iar fructele ei, numite semințe, sunt un condiment. Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie despre țelină, iar legea europeană o trece printre cei 14 alergeni care se declară pe etichetă. Mai jos afli cum o recunoști, ce deosebește cele trei forme, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile despre tensiune și glicemie, cine trebuie să o evite și ce spune legea.

Ce este țelina

Țelina e o plantă bienală din familia Apiaceae, cu tulpină dreaptă, frunze lobate și flori mici, grupate în umbele. Specia a fost descrisă de Linné în 1753, în Species Plantarum.¹ Genul Apium are în jur de 20 de specii, răspândite în zonele temperate din ambele emisfere.¹

În sălbăticie, planta are gust aspru și miros puternic. Prin cultivare și albire, tulpinile pierd asprimea și capătă gustul dulceag, aromat, cunoscut din salate.² Dicționarele o definesc drept o plantă aromatică din familia umbeliferelor, cultivată ca plantă culinară.³ Fructele ei, numite de obicei semințe, sunt un condiment foarte folosit.⁴

Țelina nu e însă o plantă cu utilizare medicinală recunoscută în Europa: Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie despre ea.⁵ De aceea, fișa de față vorbește despre țelină ca aliment și condiment, despre ce se știe din studii și despre precauții.

Cum arată țelina

Țelina are o tulpină dreaptă, cu muchii, și frunze împărțite în lobi cu marginea dințată. Planta întreagă are un miros puternic.¹

Cum o recunoști

• Înălțimea: între 15 și 150 cm.¹
• Tulpina: dreaptă, fără peri, cu muchii și șanțuri puțin adânci. Frunzele se prind de ea printr-un pețiol cu teacă membranoasă.¹
• Frunzele: cele de la bază au 7-18 cm lungime și sunt împărțite în 3 lobi sau în 3 părți. Segmentele de la capăt, aproape romboidale, au 1,2-2,5 cm și marginea crenată sau dințată. Frunzele de sus au pețiolul scurt și limbul triunghiular, de obicei cu 3 părți.¹
• Florile: mici, albe sau galben-verzui, în umbele compuse de 1,5-4 cm lățime, cu 3-8 raze, rar până la 16, și 7-25 de flori pe umbelulă. Sub umbele nu sunt bractee.¹
• Fructul: are 1,3-1,5 mm și cinci coaste proeminente. Se desparte la maturitate în două părți, așa că ceea ce numim semințe sunt, botanic, fructe sau jumătăți de fruct.^{1, 6}

Unde crește țelina

Țelina sălbatică crește pe marginea șanțurilor și în locurile mlăștinoase, mai ales pe coastă. E răspândită în zona temperată nordică a Lumii Vechi.² Specialiștii o socotesc probabil originară din Eurasia. Azi se cultivă pe tot globul și scapă din culturi în multe locuri.^{1, 6}

Țelina cultivată se seamănă din semințe, apoi se răsădește. Tulpinile se albeau, de obicei, prin mușuroit: pământul adunat în jurul lor le ferea de lumină și le făcea mai blânde la gust. În sudul Europei, țelina se albea rar și se folosea verde.²

La noi, țelina e cunoscută mai ales ca legumă de grădină, cultivată pentru rădăcină și pentru frunze.³

Țelină de rădăcină, de tulpină sau de frunze?

Țelina are trei forme cultivate, care se deosebesc prin partea care s-a dezvoltat cel mai mult. Botanic, toate sunt aceeași specie, Apium graveolens.⁷

Surse: Lai și colab., 2025; Wang și colab., 2026; Encyclopaedia Britannica, 1911; Flora of China.^{1, 2, 7, 8}

În dicționarele românești, țelina e descrisă mai ales prin rădăcina ei groasă, adesea sferică, dar și frunzele ei se folosesc în bucătărie.³

Țelină, leuștean sau umbelifere otrăvitoare?

Țelina face parte din familia Apiaceae, ca pătrunjelul, leușteanul, morcovul și mărarul. Din aceeași familie fac parte și plante otrăvitoare, care au tot frunze tăiate fin și flori mici, în umbele.¹

În bucătărie, cel mai apropiat de țelină e leușteanul (Levisticum officinale), o plantă perenă, viguroasă, cu mai multe bractee la umbele și cu petale galben-verzui până la galbene. Țelina trăiește unul sau doi ani și nu are bractee sub umbele.¹ Deosebirea contează și pentru legea europeană: rădăcina de leuștean are monografie a Agenției Europene a Medicamentului, țelina nu.⁵

Mai grav e cu plantele otrăvitoare. Cucuta (Conium maculatum) e atât de otrăvitoare, încât o cantitate mică poate ucide un om.⁶ Buruiana Aethusa cynapium, în engleză fool’s parsley, e și ea otrăvitoare.⁶

Surse: Flora of China; Go Botany; dexonline; Ordinul 244/2005.^{1, 3, 6, 9}

Aethusa cynapium are între 20 și 70 cm și poartă sub umbelule 2-5 bracteole subțiri, ascuțite.⁶ Cucuta, Aethusa cynapium și cucuta de apă (Cicuta virosa) sunt toate pe Lista nr. 1 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor periculoase pentru consumul uman.⁹

Atenție și la nume. În unele regiuni, „țelina sălbatică” e numele mărărașului (Oenanthe aquatica), o plantă de apă pe care dicționarele o descriu ca toxică.³ Nu culege și nu mânca umbelifere din natură dacă nu ești sigur de specie.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește țelină, iar cuvântul vine din greaca sélinon, prin limbile slave.³ Dicționarele înregistrează și alte forme: „seler” și „țeler” (acesta din urmă în Transilvania și în Banat), „celer” și, învechit, „selină” și „achiu”. Formele „țeler” și „seler” au venit din germană, de la Sellerie, prin sârbă și prin dialectul săsesc.³

Surse: dexonline, pentru română și etimologie; GBIF, pentru celelalte limbi; Lai și colab., 2025, pentru „celeriac” și „smallage”.^{3, 7, 10}

Ce parte se folosește

Din țelină se folosește aproape toată planta, mai ales în bucătărie.

• Rădăcina: la țelina de rădăcină, în salate și în supe.²
• Pețiolii, numiți în bucătărie tulpini: la țelina de tulpină, cruzi, în salate, sau fierți, în supe și mâncăruri gătite.^{2, 8}
• Frunzele: se mănâncă în salate, se murează sau se gătesc.³
• Fructele, numite semințe: se folosesc ca aromă și condiment. Conțin cam 2% ulei volatil.⁴
• În medicina tradițională chineză: toate părțile plantei se folosesc, sub numele „qin”, ca plantă dietetică.¹
• În studii: s-au folosit extracte și pulberi din semințe, frunze și tulpini, în capsule, și decocturi din țelină gătită.¹¹

Agenția Europeană a Medicamentului nu a evaluat țelina, așa că nu există o parte a plantei, o formă sau o doză recunoscute în Europa.⁵

7 lucruri surprinzătoare despre țelină

1. Rădăcina de țelină nu e chiar rădăcină. La țelina de rădăcină, partea îngroșată e hipocotilul, adică tulpina de sub frunze, mărit prin selecție.⁷
2. Cea mai veche țelină cultivată a fost cea de frunze. Analizele genetice arată că țelina de frunze din regiunea Mediteranei e cel mai vechi tip cultivat. Din ea, oamenii au ales plante cu bulb gros, de unde țelina de rădăcină, și cu pețioli plini, de unde țelina de tulpină.⁷
3. Tulpina de țelină e aproape numai apă. La 100 g de tulpină crudă sunt 95,4 g de apă și doar 14 kcal.¹²
4. E unul dintre cei 14 alergeni din Uniunea Europeană. Alături de arahide, ouă, lapte sau muștar, țelina trebuie evidențiată pe etichetă.¹³ Poate fi ascunsă în produse gata făcute, ca supele și amestecurile de condimente.¹⁴
5. În unele regiuni, „țelina sălbatică” nu e țelină. Numele e dat și mărărașului, o plantă de apă din aceeași familie, pe care dicționarele o descriu ca toxică.³
6. O țelină aleasă pentru rezistența la boli a îmbolnăvit lucrători din magazine. În 1986, medicii au descris o erupție cu vezicule, pe mâini și pe brațe, la 30 din 127 de lucrători dintr-un lanț de magazine. Țelina vândută acolo, aleasă pentru rezistența la boli, avea mai multe furanocumarine, substanțe care fac pielea sensibilă la soare, decât alte mărci.¹⁵
7. „Țelină” înseamnă și pământ nelucrat. Dicționarele au un al doilea cuvânt, la fel scris, venit din bulgară sau din sârbă: pârloagă, pământ lăsat mulți ani nearat. O expresie veche spune despre un pământ că „a rămas în țelină”, adică nelucrat.³

Ce conține țelina

Cifrele de mai jos sunt pentru țelina ca aliment, la 100 g. Tulpina crudă e aproape numai apă, iar rădăcina crudă are mai multe calorii, mai multe proteine și mai multe glucide.¹²

Sursa: USDA, FoodData Central, baza SR Legacy, „Celery, raw” și „Celeriac, raw”, valori la 100 g.¹²

Semințele, folosite ca condiment, sunt mult mai concentrate: la 100 g au 25,3 g de grăsimi, 11,8 g de fibre, 1.770 mg de calciu și 44,9 mg de fier. Ca aromă, însă, se pun în cantități mici, așa că cifrele nu spun cât primești dintr-o porție.¹²

Aroma și substanțele din semințe și din frunze

Surse: Sowbhagya, 2014; Liu și colab., 2025; Held, 1989.^{4, 11, 16}

Ce spun studiile

Țelina a fost studiată pe oameni mai ales în Iran, în Indonezia și în China, sub formă de extract sau de pulbere, în capsule, sau ca decoct. Majoritatea studiilor au puțini participanți și durează de la câteva zile la câteva luni.¹¹

Sursa: Liu și colab., 2025.¹¹

Tensiunea, glicemia și grăsimile din sânge

Cea mai nouă sinteză, publicată în 2025, a adunat zece studii randomizate, cu 511 participanți adulți. Țelina a fost dată în capsule, în doze de la 562,5 mg la 2.250 mg pe zi, sau ca decoct din 100-250 g de țelină gătită. Participanții aveau tensiune ridicată, prediabet, sindromul ovarelor polichistice sau erau supraponderali.¹¹

Față de grupurile de comparație, țelina a scăzut tensiunea sistolică, tensiunea diastolică, glicemia à jeun și trigliceridele. Rezultatele sunt date în unități de abatere standard, nu în mmHg sau în mg/dl, așa că nu arată cu cât scade tensiunea. Pentru colesterolul total, LDL și HDL nu s-a văzut niciun efect.¹¹ Pentru glicemie, limita de jos a intervalului de încredere e foarte aproape de zero, deci rezultatul e la limită.¹¹

Sursa: Liu și colab., 2025, Frontiers in Nutrition.¹¹

Sinteza a găsit efecte mai bune la semințe sau la preparatele de peste 1.000 mg pe zi decât la alte părți ale plantei. Evenimentele adverse nu au diferit semnificativ față de placebo. Printre cele raportate, în ambele grupuri, au fost refluxul gastric, greața, durerile de cap, amețelile și iritațiile pielii.¹¹

Autorii înșiși cer prudență. Studiile sunt mici și au fost făcute numai în populații asiatice, iar diferențele dintre ele sunt considerabile. Doar unul avea risc scăzut de erori în toate domeniile, unul a pierdut peste 10% dintre participanți, iar două au fost fără mascare. În unele studii, grupul de comparație nu a primit placebo, ci medicamente, precum amlodipină sau metformin.¹¹ Autorii concluzionează că țelina ar putea fi un supliment alimentar util, dar că sunt necesare studii mai bune, mai lungi, care să stabilească și doza.¹¹

Sucul de țelină

Sinteza din 2025 nu a inclus niciun studiu cu suc proaspăt de țelină: studiile au folosit capsule, pulberi și decocturi. În discuția sintezei apare un studiu pe șoareci hrăniți cu grăsimi, la care sucul fermentat de țelină a redus dislipidemia și grăsimea viscerală.¹¹ Rezultatele pe animale nu arată ce se întâmplă la oameni.

În laborator

Revizuirile amintesc, pentru extractele de țelină, efecte antioxidante, de scădere a lipidelor și a glicemiei și de împiedicare a agregării plachetelor, observate în studii de laborator și pe animale.^{4, 11} Aceste rezultate nu dovedesc un efect la oameni.

Țelina e un aliment, nu un tratament: nu tratează hipertensiunea, diabetul sau colesterolul crescut și nu înlocuiește medicamentele prescrise de medic.

Precauții și siguranță

În studiile clinice din sinteza din 2025, efectele adverse ale țelinei nu au fost semnificativ mai frecvente decât cele ale placebo.¹¹ Cele mai importante riscuri sunt alergia, reacțiile pielii la soare și, în teorie, interacțiunea cu anticoagulantele.

• Alergia: țelina e unul dintre cei 14 alergeni din anexa II a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011.¹³ Alergia la țelină se asociază adesea cu alergia la polenul de mesteacăn și de pelin negru. Într-un studiu din 1990, la 70 de pacienți alergici la acest polen și la țelină, 94% au avut test cutanat pozitiv la rădăcina crudă și 36% la cea fiartă. La cei 6 pacienți alergici la țelină și la pelin negru, testele au rămas pozitive și cu extractele încălzite.¹⁷ La 22 de pacienți cu alergie la rădăcina de țelină, confirmată printr-o probă dublu-orb, 13 aveau anticorpi la Api g 1, principalul alergen al țelinei.¹⁸
• Cât de gravă poate fi: au fost descrise cazuri de reacție anafilactică gravă la 15 minute după țelină proaspătă, la o femeie de 28 de ani cu alergie la polen,¹⁹ și de anafilaxie declanșată de efort fizic după țelină.²⁰
• Alergenul ascuns: țelina apare des în supe și în amestecuri de condimente.¹⁴ Pe etichetă, ea trebuie evidențiată în lista ingredientelor, printr-un tip de literă, un stil sau o culoare a fundalului care o deosebesc clar de restul listei. Dacă nu există listă, apare cuvântul „conține”, urmat de numele ei.¹³
• Pielea și soarele: țelina conține furanocumarine, care fac pielea sensibilă la lumină. Contactul cu țelina, urmat de soare, poate da roșeață și umflături, iar mai târziu pete mai închise la culoare.¹⁶ Un studiu din 1986 a descris dermatită cu vezicule la 30 din 127 de lucrători dintr-un lanț de magazine. Contactul cu țelina a avut cel mai ridicat risc relativ, de 6,3, dar autorii nu au putut dovedi rolul țelinei singure, pentru că lucrătorii veniseră în contact și cu alte legume.¹⁵
• Anticoagulantele: o revizuire din 2000 enumeră țelina printre plantele care ar putea crește riscul de sângerare sau ar putea intensifica efectul warfarinei. Autorii precizează că aproape toate informațiile vin din studii în eprubetă, pe animale sau din cazuri izolate.²¹ Cine ia anticoagulante întreabă medicul sau farmacistul înainte de a folosi extracte din semințe de țelină.
• Sarcina, alăptarea și copiii: studiile din sinteza din 2025 au fost făcute pe adulți, iar Agenția Europeană a Medicamentului nu a evaluat țelina, așa că nu există recomandări europene pentru aceste situații.^{5, 11}
• Doza: pentru extractele din semințe nu există o doză zilnică stabilită sau recomandată în Europa. În studiile cu capsule s-au folosit între 562,5 și 2.250 mg pe zi, timp de 12-84 de zile.¹¹

Ce spune legea

Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie europeană despre țelină, nici pentru rădăcină, nici pentru tulpină, frunze sau semințe. Planta nu figurează în lista substanțelor din plante evaluate de comitetul european pentru medicamente din plante, din 23 septembrie 2026.⁵

În România, Apium graveolens e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.⁹

În Uniunea Europeană, țelina e unul dintre cei 14 alergeni din anexa II a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, deci trebuie evidențiată în lista ingredientelor produselor preambalate.¹³ Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu o cuprinde.²²

Țelina de-a lungul timpului

Țelina se cultivă din vechime. Flora of China o descrie drept o plantă cultivată din timpuri străvechi, prezentă în tradițiile medicale ale multor civilizații.¹

Analizele genetice a 177 de soiuri din toată lumea arată că țelina de frunze din regiunea Mediteranei e cel mai vechi tip cultivat. După prima domesticire, selecția a mărit hipocotilul, de unde țelina de rădăcină, și a făcut pețiolii plini, de unde țelina de tulpină.⁷ O lucrare din 2026, cu 305 soiuri, vede o împărțire între est și vest.⁸

Un articol din 1911 descria țelina sălbatică din Anglia, cu gust aspru, și pe cea cultivată, albită prin mușuroit. Țelina de rădăcină se cultiva atunci mai ales în nordul Europei.²

La noi, cuvântul „țelină” vine din greaca sélinon, prin limbile slave.³ Etnograful Tudor Pamfile, citat în dicționar, nota că poporul înțelege prin verdețuri toate zarzavaturile, dar mai ales morcovii, pătrunjelul, țelina, ridichea și sfecla.³

Întrebări frecvente

Referințe

1. She M., Pan Z., Watson M.F. Genurile Apium, Levisticum, Petroselinum, Conium și Cicuta și specia Apium graveolens Linnaeus, în Flora of China, vol. 14 (Apiaceae), Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2005, efloras.org.
2. Encyclopaedia Britannica, ediția a 11-a, 1911, vol. 5, articolul „Celery”, accesat prin Wikisource.
3. dexonline.ro, articolele „țelină”, „cucută” și „mărăraș”, după DEX ’09, MDA2, DLRLC, NODEX, CADE, DER, Scriban, Șăineanu și Dicționarul de sinonime.
4. Sowbhagya H.B. Chemistry, technology, and nutraceutical functions of celery (Apium graveolens L.): an overview. Critical Reviews in Food Science and Nutrition, 2014, 54(3):389-398.
5. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene de plante medicinale, export automat de pe ema.europa.eu, 23 septembrie 2026.
6. Native Plant Trust. Apium graveolens (celery), Conium maculatum (poison-hemlock) și Aethusa cynapium (fool’s-parsley), Go Botany, gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
7. Lai E., Guo S., Wu P. și colab. Genome of root celery and population genomic analysis reveal the complex breeding history of celery. Plant Biotechnology Journal, 2025, 23(3):946-959.
8. Wang C., Zhang M., Xu Q. și colab. East-west divergence and metabolic differentiation in celery domestication. Nature Communications, 2026, 17(1):9286.
9. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
10. GBIF Secretariat. Apium graveolens L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
11. Liu D., Zhao H., Xu H., Hu J. Effects of celery (Apium graveolens) on blood pressure, glycemic and lipid profile in adults: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Frontiers in Nutrition, 2025, 12:1597680.
12. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central, baza SR Legacy: „Celery, raw” (FDC 169988), „Celeriac, raw” (FDC 170400) și „Spices, celery seed” (FDC 170920), valori la 100 g, date publicate în aprilie 2019, fdc.nal.usda.gov, consultat în octombrie 2026.
13. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, articolul 21 și anexa II, punctul 9. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 22 noiembrie 2011.
14. Dölle S., Welter S., Ruppel E. și colab. Clinical reactivity of celery cultivars in allergic patients: role of Api g 1. Clinical & Experimental Allergy, 2018, 48(4):424-432.
15. Berkley S.F., Hightower A.W., Beier R.C. și colab. Dermatitis in grocery workers associated with high natural concentrations of furanocoumarins in celery. Annals of Internal Medicine, 1986, 105(3):351-355.
16. Held J.L. Phytophotodermatitis. American Family Physician, 1989, 39(4):143-146.
17. Wüthrich B., Stäger J., Johansson S.G. Celery allergy associated with birch and mugwort pollinosis. Allergy, 1990, 45(8):566-571.
18. Lüttkopf D., Ballmer-Weber B.K., Wüthrich B., Vieths S. Celery allergens in patients with positive double-blind placebo-controlled food challenge. Journal of Allergy and Clinical Immunology, 2000, 106(2):390-399.
19. Pałgan K., Götz-Żbikowska M., Tykwińska M., Napiórkowska K., Bartuzi Z. Celery: cause of severe anaphylactic shock. Postępy Higieny i Medycyny Doświadczalnej, 2012, 66:132-134.
20. Silverstein S.R., Frommer D.A., Dobozin B., Rosen P. Celery-dependent exercise-induced anaphylaxis. Journal of Emergency Medicine, 1986, 4(3):195-199.
21. Heck A.M., DeWitt B.A., Lukes A.L. Potential interactions between alternative therapies and warfarin. American Journal of Health-System Pharmacy, 2000, 57(13):1221-1227.
22. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
23. Vilmorin-Andrieux & Cie. Les plantes potagères. Description et culture des principaux légumes des climats tempérés, ediția a 3-a, Paris, 1904, planșele „Céleri Pascal” și „Céleri-rave de Paris”, accesate prin Wikimedia Commons.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Țelina e un aliment: nu tratează și nu previne boli. Dacă ești alergic la țelină, urmezi un tratament cu anticoagulante, ești însărcinată sau alăptezi, discută cu medicul înainte de a folosi extracte din semințe de țelină.