Volbură (Convolvulus arvensis): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Volbura (Convolvulus arvensis) e o plantă agățătoare sau târâtoare, cu flori albe sau roz în formă de pâlnie, care crește pe câmpuri, pe marginea drumurilor și prin grădini, unde e greu de scos.^{1, 2} Nu are monografie europeană și nici mențiune de sănătate autorizată.^{3, 4} În ea s-au găsit alcaloizi, iar pe pășuni năpădite de volbură au fost semnalați cai cu colici, în timp ce pe oameni nu s-au găsit studii clinice.^{5, 6} Mai jos afli cum o deosebești de cupa-vacii, de unde vin numele ei, ce conține, ce spun studiile și de ce cere prudență.

Ce este volbura

Volbura e o plantă perenă din familia Convolvulaceae, cu rizomi, adică tulpini subterane. Din ei pornesc tulpini subțiri care se întind pe pământ sau se răsucesc în jurul altor plante și pot depăși un metru.^{1, 7} Familia are circa 1.600-1.700 de specii, răspândite aproape în toată lumea, iar genul Convolvulus are 190.¹

Numele latin al genului vine de la verbul convolvo, „a încolăci”, o aluzie la tulpinile răsucite ale majorității speciilor.¹ Numele românesc are aceeași rădăcină: dicționarele îl trag din latina populară *volvula, de la volvere, „a rostogoli, a răsuci”.¹¹ În română, „volbură” înseamnă și vârtej de apă sau de vânt.¹¹

În agricultură, volbura e o buruiană greu de combătut, pe care Flora of North America o socotește o pacoste agricolă majoră.¹ Aceeași lucrare notează că volburii i s-au atribuit numeroase folosiri medicinale.¹

Din magazinul Hypericum: Ceai Volbura vrac.

Cum arată volbura

Volbura se recunoaște după tulpinile subțiri, culcate pe pământ sau răsucite pe suporturi, după frunzele în formă de săgeată și după florile în formă de pâlnie, albe sau roz.^{1, 7, 2}

Cum o recunoști

• Tulpinile: subțiri, culcate pe pământ sau agățătoare, de un metru sau mai mult.^{1, 7}
• Frunzele: alungite până la ovale, lungi de 1-10 cm, cu baza în formă de săgeată sau de inimă și cu trei nervuri puternice la bază. Codița lor are 3-20 mm. Frunzele de la baza tulpinii sunt mai mari decât cele din vârf.^{1, 7, 2}
• Florile: câte una sau câte 2-3 într-un grup mic. Corola are 12-30 mm, e albă sau roz, în formă de pâlnie, cu marginea cu cinci unghiuri. Bracteele, frunzele mici de sub floare, sunt de 2-3 mm.^{1, 7}
• Fructul: o capsulă ovală până la rotundă, de 5-8 mm, cu cel mult patru semințe brun-închis sau negre, de 3-4 mm, cu mici umflături pe suprafață.^{7, 2}
• Plantulele: primele două frunze, cotiledoanele, sunt aproape pătrate, cu o mică crestătură în vârf, iar primele frunze adevărate au deja formă de săgeată. Plantele care pornesc din rizomi nu au cotiledoane.²
• Înflorirea: în America de Nord, din aprilie până în octombrie; în China, din iunie până în august.^{1, 7}

Unde crește volbura

Volbura e originară din Eurasia și a fost dusă apoi în multe alte locuri temperate și tropicale blânde.^{1, 2} În America de Nord crește pe câmpuri, pe terenuri răscolite și pe marginea drumurilor, de la 30 m sub nivelul mării până la 3.000 m altitudine, iar în China, între 600 și 4.500 m.^{1, 7}

La noi, dicționarul lui Șăineanu o descrie ca plantă cu tulpină volubilă și cu flori parfumate, albe sau roze, care crește prin arături și pe lângă drumuri.¹¹

Ca buruiană, volbura are o forță neobișnuită. Rădăcinile verticale pot coborî 6 m sau mai mult, deși 70% din masa rădăcinilor stă în primii 60 cm de sol. O plantă dă în medie circa 550 de semințe. La o lună după formare, învelișul lor devine impermeabil la apă, iar semințe vechi de 60 de ani s-au dovedit încă viabile.²

Volbură sau cupa-vacii?

În poze, volbura se amestecă ușor cu cupa-vacii (Calystegia sepium), o plantă din aceeași familie. DEX o descrie ca plantă agățătoare cu frunze în formă de săgeată și cu flori mari, albe, asemănătoare cu ale zorelelor, și o mai numește volbură mare, volbură-de-garduri sau volbură urcătoare.¹¹

Cel mai ușor se vede mărimea. Floarea cupei-vacii are 28-80 mm, față de 12-30 mm la volbură, iar sepalele ei, 10-25 mm, față de 3-5 mm. Cupa-vacii are și bractee mari, de 12-34 mm, chiar sub sepale, pe când bracteele volburii sunt de 2-3 mm.^{1, 10}

Surse: Flora of North America; Flora of China; dexonline.^{1, 7, 10, 11}

O a treia plantă pe care unii o numesc tot volbură e Fallopia convolvulus (sinonim, Polygonum convolvulus), numită în DEX hrișcă-deasă. Nu face parte din aceeași familie, ci din cea a hrișcii, Polygonaceae. E anuală, fără rizomi, cu flori verzui-albe de 3-5 mm, strânse câte 3-6 în inflorescențe asemănătoare cu un spic, lungi de 2-10 cm, și cu fructe negre. Și ea poate fi o buruiană agresivă în culturi.^{11, 12}

Zorelele (Ipomoea) sunt tot din familia Convolvulaceae. DEX le descrie ca plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, și le numește și bună-dimineața sau adormițele.¹¹ Floarea lor are circa 5 cm, față de 2,5-4 cm la volbură.² Genul Ipomoea e pe Lista 1 a plantelor periculoase din Ordinul 244/2005, despre care afli mai jos, la „Ce spune legea”.¹³

Cel mai sigur semn al volburii rămân frunzele mici în formă de săgeată și florile mici, de cel mult 3 cm.

Denumiri populare și nume în alte limbi

Cuvântul are variante: DEX trece „holbură” și „bolbură” ca forme ale lui „volbură”. După Scriban, „holbură” se zicea în Moldova, iar „bolbură” sau „bolboră” în Banat, în Oltenia și în Serbia.¹¹ Ca nume de plantă, dicționarele mai dau rochița-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului, cămașa-Maicii-Domnului și adormițele, iar în compuse, volbură-de-câmp și volbură-mică.¹¹

Cuvântul „volbură” a numit și alte plante: cupa-vacii (Calystegia sepium), zorelele (Ipomoea purpurea), zorelele-pitice (Convolvulus tricolor), hrișca-deasă (Fallopia convolvulus) și alte specii de Convolvulus și de Calystegia. Micul dicționar academic îi dă zece sensuri de plantă.¹¹ Volbura de nisip, pe care o caută unii oameni, e Convolvulus persicus, o plantă de pe dunele marine, semnalată la Agigea și în Delta Dunării.^{11, 14}

Surse: dexonline, pentru română; Flora of North America, GBIF și Flora of China, pentru celelalte limbi.^{11, 1, 15, 7}

Ce parte se folosește

Pentru volbură nu există o parte recunoscută oficial, pentru că nicio monografie europeană nu o descrie.³ După o lucrare din 2022, în medicina tradițională din Pakistan se folosesc rădăcinile, ca purgativ, iar pasta de frunze se aplică pe furuncule, pe inflamații și pe dureri reumatice.¹⁶

• Ce nu există: o doză recunoscută, o formă standardizată sau o cantitate de alcaloizi stabilită pentru vreo parte a plantei.³
• Ce scrie pe eticheta ceaiului din magazinul Hypericum: rădăcină, rizom, tulpini aeriene cu frunze și flori.

7 lucruri surprinzătoare despre volbură

1. Același cuvânt înseamnă și vârtej. În română, „volbură” e și vârtejul de apă sau de vânt, nu doar planta cu tulpini răsucite. Dicționarele le trag pe amândouă din latinescul volvere, „a răsuci”.¹¹
2. Poartă nume de haine. Rochița-rândunicii, poala-rândunicii, poala-Maicii-Domnului și cămașa-Maicii-Domnului sunt toate nume ale volburii în dicționare.¹¹
3. Rădăcinile ajung la 6 m. Rădăcinile verticale pot coborî 6 m sau mai mult, iar semințele pot rămâne vii în sol până la 60 de ani, așa că o grădină năpădită de volbură nu se curăță ușor.²
4. Crește de la 30 m sub nivelul mării până la 4.500 m. În America de Nord a fost găsită între 30 m sub nivelul mării și 3.000 m, iar în China între 600 și 4.500 m.^{1, 7}
5. Un studiu i-a descris drumul „de la medicament la pacoste”. Chiar așa se numește un articol din 2000 despre volbura din America de Nord, unde a ajuns din Europa.^{17, 1}
6. Pe pășuni năpădite de ea, cai au avut colici. În câteva pășuni din nordul statului Colorado au fost găsiți cai cu colici și cu fibroză a intestinului subțire, iar planta de acolo conținea mai mulți alcaloizi.⁵
7. O substanță din rădăcina ei se găsește și în cartofi. Calisteginele, alcaloizi din rădăcinile volburii, au fost izolate și din cartofi: se găsesc în familiile Convolvulaceae și Solanaceae.^{18, 19}

Ce conține volbura

Volbura conține mai multe grupe de substanțe. Cele mai studiate sunt alcaloizii și compușii fenolici.^{5, 18, 16}

Surse: Todd și colab., 1995; Molyneux și colab., 1993; Abdul Khaliq și colab., 2022.^{5, 18, 16}

Pentru volbură nu există o compoziție standardizată: planta nu are monografie europeană, iar studiile folosesc extracte și metode diferite.³ Nu există cifre pe 100 g de plantă uscată și nu se poate spune cât ajunge din aceste substanțe într-o cană de ceai. În literatură mai sunt raportate cumarine, glicozide rășinoase, flavonoide și fitosteroli.¹⁶

Alcaloizii și calisteginele din volbură

Alcaloizii sunt substanțe cu azot făcute de unele plante, care pot acționa asupra organismului chiar în cantități mici. În volbură s-au găsit mai multe feluri.

• Alcaloizi tropanici simpli: tropină, pseudotropină și tropinonă. Pseudotropina e principalul, iar autorii studiului spun că influențează motilitatea intestinului și că ar putea fi cauza bolii intestinale a cailor.⁵
• Alcaloizi pirolidinici: cuscohigrină și higrină.^{5, 9}
• Calistegine: alcaloizi cu structură asemănătoare zaharurilor. Extractul de alcaloizi din rădăcini a încetinit în eprubetă două enzime, beta-glucozidaza și alfa-galactozidaza. Calisteginele B, izolate din culturi de rădăcini de cupa-vacii și testate pure, au fost inhibitori puternici ai ambelor enzime.¹⁸
• Calisteginele nu sunt doar ale volburii: se găsesc în familiile Convolvulaceae și Solanaceae, inclusiv în plante din care mâncăm. Calisteginele A3 și B2, izolate din cartofi, au fost testate în eprubetă pe enzimele care descompun zaharurile din intestinul uman: A3 a inhibat slab, iar B2 mai ales zaharaza. Niciuna nu a trecut prin celulele Caco-2, ceea ce arată o disponibilitate mică în organism.¹⁹

Asta nu înseamnă că volbura e inofensivă: cantitatea de alcaloizi din planta uscată nu e standardizată, iar pe animale volbura a provocat boală.^{5, 9}

Ce spun studiile

Despre volbură s-au publicat mai ales studii de chimie, de laborator și pe animale. O căutare în PubMed, făcută în octombrie 2026, nu a găsit niciun studiu clinic cu Convolvulus arvensis.⁶

Surse: PubMed; Schultheiss și colab., 1995; Todd și colab., 1995; Abdul Khaliq și colab., 2022.^{6, 9, 5, 16}

Cai și șoareci

În nordul statului Colorado, în câteva pășuni, cai au slăbit și au avut colici. La necropsie s-au găsit fibroză a intestinului subțire și scleroză a vaselor lui. Pășunile erau năpădite de volbură, iar planta de acolo conținea tropină, pseudotropină, tropinonă, cuscohigrină și higrină. Autorii spun doar că pseudotropina ar putea fi cauza bolii.⁵

Într-un al doilea studiu, al aceleiași echipe, șoarecii hrăniți exclusiv cu volbură au murit sau au fost eutanasiați după 4-7 zile și aveau necroză severă a ficatului, plus gastrită cu ulcerații sau eroziuni. Cei care au primit volbură în doze mici, amestecată cu hrana obișnuită, timp de 6 sau 8 săptămâni, nu au avut semne de boală, dar la microscop au arătat leziuni ușoare de hepatită și de gastrită.⁹

În laborator

Într-un studiu din 2022 s-au identificat provizoriu 45 de compuși în extractele de volbură, mai ales fenolici. Extractele cu acetat de etil și cu metanol au scăzut, pe celule de șoarece stimulate cu lipopolizaharide bacteriene, nivelul unor mediatori ai inflamației. Rezultatele sunt de laborator și nu arată ce s-ar întâmpla la oameni.¹⁶

Pentru răni: un studiu retras

Un studiu din 2022 pe șobolani, publicat în BioMed Research International, a susținut că un unguent cu extract de volbură ajută la vindecarea rănilor. Articolul a fost retras de revistă în 2025, așa că rezultatele lui nu pot fi folosite ca dovadă.²⁰

Pe oameni

O sinteză din 2020 despre genul Convolvulus a adunat date de chimie, de laborator și de medicină tradițională și a concluzionat că sunt necesare studii preclinice și clinice înainte de orice folosire la om.²¹

Volbura nu are o folosire recunoscută oficial și nu înlocuiește un tratament prescris de medic.

Precauții și siguranță

Pentru volbură nu există date de siguranță la oameni: nicio monografie, nicio doză stabilită și niciun studiu clinic găsit.^{3, 6} Ce se știe vine din laborator și de la animale.^{5, 9}

• Animalele: cai cu colici și cu fibroză a intestinului pe pășuni cu volbură, șoareci cu necroză a ficatului. Planta nu se dă animalelor, nici celor de companie, nici celor de fermă.^{5, 9}
• Copiii, sarcina și alăptarea: nu există date de siguranță, așa că planta nu se folosește în aceste situații.
• Ficatul: la șoareci, dozele mari au dat leziuni ale ficatului. Cine are o boală de ficat vorbește întâi cu medicul.⁹
• Digestia: constipația care durează, durerea abdominală puternică, sângele în scaun sau scăderea în greutate fără explicație cer consult medical, nu ceaiuri.
• Medicamentele: nu există studii despre interacțiuni ale volburii cu medicamentele. Cine ia medicamente întreabă medicul sau farmacistul.
• Doza: nu există o doză stabilită. Fără ea și cu alcaloizi în compoziție, e prudent să nu depășești cantitatea de pe ambalaj și să nu folosești volbura zilnic, luni la rând.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, volbura nu are monografie a Agenției Europene a Medicamentului: planta nu figurează în lista substanțelor vegetale evaluate de comitetul pentru medicamente din plante, exportată în septembrie 2026.³ Nu figurează nici în lista monografiilor Comisiei E germane.⁸ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru volbură.⁴

În România, Convolvulus arvensis nu figurează pe niciuna dintre listele Ordinului nr. 244/2005. Alte plante din același gen și din aceeași familie figurează însă: Convolvulus scammonia și toate speciile din genul Ipomoea sunt pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman, iar Convolvulus scoparius e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele.¹³

Flora of North America notează că unele specii din familia Convolvulaceae sunt surse de halucinogene și de medicamente, mai ales purgative.¹ Volbura nu e pe Lista 1, dar asta nu o face recomandată: lipsesc evaluarea oficială și datele de siguranță.

Volbura de-a lungul timpului

Genul Convolvulus și numele Convolvulus arvensis datează din Species Plantarum, lucrarea lui Linné din 1753.¹

Despre folosirea ei medicală, un studiu din 2022 spune că volbura e printre plantele des folosite în medicina tradițională din Pakistan, unde rădăcinile se întrebuințează ca purgativ, iar pasta de frunze se aplică pe furuncule și pe inflamații.¹⁶ Sinteza din 2020 despre genul Convolvulus notează că plantele lui se folosesc de multe secole ca remedii din plante.²¹ Sunt folosiri tradiționale, nu dovedite prin studii clinice.

În America de Nord a ajuns din Europa. A fost semnalată în California în 1884, iar în primul sfert al secolului XX era socotită cea mai rea buruiană din California și din multe alte state din vest. Probabil a venit ca impuritate în semințele de cultură și de grădină, dar unele semințe au fost sădite ca plantă ornamentală, în ghivece suspendate sau pe spaliere.²

La noi, Scriban, în 1939, trecea formele regionale „holbură” și „bolbură”, iar Șăineanu o descria ca plantă de arături și de margine de drum.¹¹

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu volbură

Până aici ai citit despre volbură. De aici încolo, despre produsul nostru. Pentru volbură nu există o monografie europeană și nici o mențiune de sănătate aprobată.^{3, 4} Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Pentru volbură nu există date de siguranță la oameni, așa că nu o recomandăm copiilor, în sarcină sau în alăptare.

Ceai Volbură

• 100% volbură (Convolvulus arvensis): rădăcină, rizom, tulpini cu frunze și flori
• Vrac
• Pe etichetă: 2 lingurițe de plantă la 250 ml de apă fierbinte, 10-15 minute acoperit; o dată pe zi, dimineața
• Pentru volbură nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană

7,13 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Cum se folosește

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Volbura, vrac	2 lingurițe de plantă la 250 ml de apă fierbinte, 10-15 minute acoperit; o dată pe zi, dimineața	Fără doză stabilită în Uniunea Europeană; nu se dă copiilor, în sarcină, în alăptare și nici animalelor

Modul de folosire este cel de pe eticheta produsului. Pe animale, volbura a provocat boală. Dacă apar dureri abdominale, vărsături sau diaree, oprește ceaiul și vorbește cu medicul.^{5, 9}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Austin D.F. Convolvulaceae, Convolvulus și Convolvulus arvensis Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 14, Oxford University Press, 2023, pp. 337-338, efloras.org.
2. Wright S.D., Elmore C.L., Cudney D.W. Pest Notes: Field Bindweed, UC ANR Publication 7462, University of California Agriculture and Natural Resources, ipm.ucanr.edu, actualizat în octombrie 2011.
3. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista plantelor medicinale cu monografii și evaluări ale Comitetului pentru medicamente din plante, export din 23 septembrie 2026, ema.europa.eu; în listă nu figurează Convolvulus, Calystegia și Ipomoea.
4. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
5. Todd F.G., Stermitz F.R., Schultheis P., Knight A.P., Traub-Dargatz J. Tropane alkaloids and toxicity of Convolvulus arvensis. Phytochemistry, 1995, 39(2):301-303.
6. National Library of Medicine. PubMed, căutări după „Convolvulus arvensis” cu filtrele studiu clinic, studiu randomizat și sinteză, făcute în octombrie 2026, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov.
7. Flora of China Editorial Committee (ed.). Convolvulus arvensis Linnaeus, în Flora of China, vol. 16, p. 291, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 1995, efloras.org.
8. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte (BfArM). Liste der Monographien der E-Kommission (Phyto-Therapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stare la 31 iulie 1994, în care nu figurează Convolvulus.
9. Schultheiss P.C., Knight A.P., Traub-Dargatz J.L., Todd F.G., Stermitz F.R. Toxicity of field bindweed (Convolvulus arvensis) to mice. Veterinary and Human Toxicology, 1995, 37(5):452-454.
10. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Calystegia sepium (Linnaeus) R. Brown, în Flora of North America North of Mexico, vol. 14, Oxford University Press, 2023, pp. 333-334, efloras.org.
11. dexonline.ro, articolele „volbură”, „rochița-rândunicii”, „poala-Maicii-Domnului”, „cămașa-Maicii-Domnului”, „adormițele”, „cupă” și „zorele”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), CADE, Dicționarul de sinonime, dicționarele lui Scriban și Șăineanu și DOOM 3.
12. Flora of North America Editorial Committee (ed.). Fallopia convolvulus (Linnaeus) Á. Löve, în Flora of North America North of Mexico, vol. 5, Oxford University Press, 2005, efloras.org.
13. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
14. Wikipedia în limba română, articolele „Dunele marine de la Agigea” și „Delta Dunării”, ro.wikipedia.org, consultate în octombrie 2026.
15. GBIF Secretariat. Convolvulus arvensis L., GBIF Backbone Taxonomy, numele comune în alte limbi, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
16. Abdul Khaliq H., Ortiz S., Alhouayek M., Muccioli G.G., Quetin-Leclercq J. Dereplication and quantification of major compounds of Convolvulus arvensis L. extracts and assessment of their effect on LPS-activated J774 macrophages. Molecules, 2022, 27(3):963.
17. Austin D.F. Bindweed (Convolvulus arvensis, Convolvulaceae) in North America, from medicine to menace. Journal of the Torrey Botanical Society, 2000, 127(2):172-177.
18. Molyneux R.J., Pan Y.T., Goldmann A., Tepfer D.A., Elbein A.D. Calystegins, a novel class of alkaloid glycosidase inhibitors. Archives of Biochemistry and Biophysics, 1993, 304(1):81-88.
19. Jocković N., Fischer W., Brandsch M., Brandt W., Dräger B. Inhibition of human intestinal α-glucosidases by calystegines. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2013, 61(23):5550-5557.
20. Saleem U., Khalid S., Zaib S. și colab. Wound healing potential and in silico appraisal of Convolvulus arvensis L. methanolic extract. BioMed Research International, 2022, 2022:1373160; articol retras în BioMed Research International, 28 octombrie 2025, 2025:9868063.
21. Salehi B., Krochmal-Marczak B., Skiba D. și colab. Convolvulus plant: a comprehensive review from phytochemical composition to pharmacy. Phytotherapy Research, 2020, 34(2):315-328.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi preparate cu volbură.