Ienupăr (Juniperus communis): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Ienupărul (Juniperus communis) este conifera mică din regiunile de deal și de munte ale cărei „boabe” albastru-negricioase aromatizează ginul și mâncărurile de vânat. De fapt, boabele sunt conuri cărnoase. Agenția Europeană a Medicamentului le recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru creșterea cantității de urină, în scopul spălării tractului urinar, în afecțiuni urinare minore, și pentru ameliorarea unor tulburări digestive, precum dispepsia și flatulența. Mai jos afli cum îl recunoști, cum îl deosebești de cetina-de-negi, care e otrăvitoare, ce conține, ce spun studiile, cui nu i se potrivește și ce spune legea.

Ce este ienupărul

Ienupărul face parte din familia Cupressaceae, a chiparoșilor, și din genul Juniperus, cu circa 60 de specii, mai ales din emisfera nordică.¹ Numele românesc vine din latinescul juniperus, de unde vin și italianul ginepro, francezul genièvre și spaniolul enebro.²

Juniperus communis este cea mai răspândită specie de ienupăr. I s-au descris atât de multe subspecii și varietăți, încât botaniștii spun că taxonomia ei cere încă un studiu amplu.³ Ienupărul este o plantă dioică: pe o plantă stau numai conurile cu semințe, pe alta numai conurile mici cu polen.^{3, 1}

Ceea ce numim boabe nu sunt fructe adevărate. Ienupărul este o gimnospermă, deci nu face fruct, iar „boaba” e un con cărnos, format din trei solzi sudați, care închide de obicei 3 semințe foarte tari.^{4, 1} De aceea Farmacopeea Europeană le numește acum galbulus, „con-bacă”, nu pseudo-fructus, „fals fruct”, cum le numea înainte.⁴

Din magazinul Hypericum: Ceai Ienupar doze și Tinctura de Ienupar.

Cum arată ienupărul

Ienupărul e un arbust sau un arbore mic, cu mai multe tulpini, de obicei culcate, rar drepte. Are cel mult 4 m înălțime, iar ca arbore, până la 10 m. Scoarța e maro, fibroasă și se desface în fâșii subțiri.³

Cum îl recunoști

• Frunzele: sunt ace ascuțite, verzi, dispuse câte trei pe ramură, cu o bandă albicioasă pe fața de sus.^{4, 3}
• Conurile: rotunde sau ușor ovale, de 6-13 mm, albastru-negricioase, cu un strat ceros albăstrui. La vârf au o crăpătură închisă, în trei raze.^{3, 4}
• Semințele: de obicei 3, rar 2, foarte tari, alungite, cu trei muchii ascuțite.⁴
• Coacerea: conurile se coc în 2 ani și sunt de două mărimi.³
• Ce nu are: frunze solzoase, ca la cetina-de-negi. La ienupărul comun frunzele sunt de un singur fel, ace, iar conurile cresc la subsuoara frunzelor.¹

Unde crește ienupărul

Ienupărul crește în Europa, în vestul și în centrul Asiei, în nordul Africii și în America de Nord.⁴ La noi, dicționarele îl descriu ca arbust al regiunilor de deal și de munte, din pădurile stâncoase și de pe pășunile pietroase.²

• Are multe forme. Poate fi o tufă înaltă, o coloană îngustă sau un arbust culcat pe pășuni de munte, cum se vede în pozele de mai jos.³
• Există și un ienupăr pitic. Dicționarul enciclopedic vorbește despre un ienupăr târâtor, de cel mult 0,5 m, care crește în părțile mai înalte ale arealului.²
• Conurile se coc greu. Fiecare con are nevoie de 2 ani, iar Farmacopeea Europeană admite în marfă cel mult 5% conuri necoapte sau decolorate.^{3, 4}

Ienupăr, cetină-de-negi și alte confuzii

Ienupărul se confundă cu alte plante, dar și cu alte nume. Cel mai important lucru de reținut: cetina-de-negi (Juniperus sabina) este otrăvitoare și nu se culege, nici nu se folosește în locul ienupărului.^{2, 5}

Surse: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic, dicționarul lui Candrea, dicționarul lui Scriban, Dicționarul enciclopedic și Dicționarul dendrofloricol; Flora of China, pentru cetina-de-negi; raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului, pentru cade; evaluarea de siguranță din 2001 a extractelor de ienupăr, pentru gudronul de cade; Ordinul 244/2005.^{2, 6, 4, 7, 5}

Atenție la nume: în unele regiuni, cetină înseamnă ienupăr, dar cetina-de-negi este o cu totul altă plantă.² Diferența se vede pe ramură. Ienupărul are ace ascuțite, pe când cetina-de-negi are frunze mici, solzoase, lipite de ramură, iar ace are de obicei doar cât e tânără.⁶ Botaniștii le pun în secțiuni diferite ale genului: la ienupărul comun frunzele sunt de un singur fel, iar conurile cresc la subsuoara frunzelor; la sabină frunzele sunt de două feluri, ace și solzi, iar conurile stau la vârful ramurilor.¹

Confuzia are urmări practice. Raportul Agenției Europene a Medicamentului notează că marfa de ienupăr este uneori falsificată cu fructe ale altor specii, de exemplu cele de Juniperus oxycedrus, roșu-brune și mai mari, sau cele de Juniperus sabina, aproape negre și de doar 5-8 mm.⁴ Uleiul esențial de sabină se numără printre cele 11 uleiuri esențiale descrise într-un articol de neurologie ca puternic convulsivante, din cauza unor compuși precum acetatul de sabinil.⁸ La femelele gestante de șoarece, uleiul de sabină, injectat sub piele, a fost toxic pentru embrioni; la cele care au pierdut toată fătarea s-a observat și toxicitate pentru ficat.⁹

Denumiri populare și nume în alte limbi

DOOM 3 dă forma ienupăr, cu pluralul ienuperi. Forma „enupăr” nu apare în dicționarele din dexonline. Boabele se numesc ienupere, iar regional se mai spune inipere.²

Pentru arbust, dicționarele mai trec jneapăn, cetină, archiș, brădișor în Transilvania, tămâier în Moldova și turtel în Banat și Transilvania. Regional i se spune și brazi pitici, ghipăi, globurău sau ialovăț.²

Surse: GBIF; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru numele boabelor, al maghiarei și al polonezei.^{10, 11, 12}

Ce parte se folosește

Se folosesc conurile coapte, uscate, numite în farmacie Juniperi galbulus. Farmacopeea Europeană cere ca marfa să aibă cel puțin 10 ml de ulei esențial la kilogram și să nu conțină mai mult de 5% conuri necoapte sau decolorate și mai mult de 2% alte impurități.⁴

Monografia europeană pentru boabe descrie planta mărunțită, pentru ceai, și preparate lichide pentru uz oral: extract lichid 1:1 în etanol 25%, tinctură 1:5 în etanol 45% și extract moale apos.¹¹ Pulberea și boabele întregi nu sunt în monografie. Raportul de evaluare spune că nu e clar dacă pulberea are tradiție, iar pentru boabele întregi, folosite la cura lui Kneipp, nu există produse pe piață.⁴

Uleiul esențial se obține prin distilare cu vapori din conurile coapte, nefermentate. Are propria monografie europeană, din 2010.¹²

În bucătărie și în fitoterapie, ienupărul înseamnă lucruri diferite. Ca mirodenie, boabele se folosesc mai ales în marinade pentru vânat și la varză, iar ginul este o băutură din cereale aromatizată cu boabe de ienupăr.² Cantitățile dintr-o rețetă nu sunt doze de ceai sau de extract. Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante, nu mâncarea, și dă doze, durată și precauții doar pentru ceai, extracte și ulei.¹¹

7 lucruri surprinzătoare despre ienupăr

1. Boabele nu sunt fructe. Sunt conuri cărnoase, cu trei solzi sudați, și de aceea Farmacopeea Europeană le numește acum galbulus, „con-bacă”.^{4, 1}
2. Se coc în doi ani. Conurile ienupărului au nevoie de 2 ani ca să se coacă și sunt de două mărimi distincte.³
3. Este cea mai răspândită specie de ienupăr. Flora of North America o descrie așa și notează că are atâtea subspecii și varietăți, încât taxonomia ei mai cere un studiu mare.³
4. Dă gustul ginului. Regulamentul european cere ca ginul să fie o băutură aromatizată cu boabe de ienupăr, cu gustul dominat de ienupăr și cu cel puțin 37,5% alcool.¹³
5. Are zeci de nume populare. Dicționarele trec, între altele, archiș, brazi pitici, ghipăi, globurău, ialovăț, jip-mic, tămâier și turtel.²
6. Doar plantele femele fac boabe. Ienupărul este dioic: pe o plantă stau conurile cu semințe, pe alta, cele cu polen.³
7. Teama de rinichi are o istorie încurcată. Multe manuale avertizează că ienupărul dăunează rinichilor, dar raportul Agenției Europene a Medicamentului spune că multe surse pot să fi copiat avertismentele unele de la altele, iar constatările despre terebentină au fost, cel mai probabil, trecute pe seama uleiului de ienupăr fără nicio analiză. Monografia rămâne totuși prudentă în boala gravă de rinichi.⁴

Ce conține ienupărul

Boabele conțin ulei volatil, zaharuri, taninuri, flavonoide și acizi diterpenici. Cifrele de mai jos vin din raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului, care citează Farmacopeea Europeană și alte surse.⁴

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2023, care citează Farmacopeea Europeană, Wichtl și ESCOP.⁴

Limitele din tabel se referă la boabele uscate și la uleiul extras din ele, nu la ceaiul din cană. Raportul notează că procentele din farmacopee sunt cerințe de calitate, nu intervale de conținut posibile.⁴

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Agenția are două monografii pentru ienupăr, ambele de utilizare tradițională, adică bazate doar pe folosirea îndelungată, fără dovezi din studii clinice.^{11, 12}

• Boabele: prima monografie a fost adoptată în noiembrie 2009. Revizia din 15 martie 2023 a scos cuvântul „adjuvant” din prima indicație și a mutat boala renală gravă de la contraindicații la avertismente.^{11, 4}
• Indicația 1, urina: creșterea cantității de urină, pentru spălarea tractului urinar, în afecțiuni urinare minore. Ceai, pentru adulți: 2-2,5 g de plantă mărunțită la 150 ml de apă clocotită, de 1-3 ori pe zi, cu o doză zilnică de 2,5-6 g. Se bea suficient lichid.¹¹
• Indicația 2, digestia: ameliorarea simptomelor unor tulburări digestive, precum dispepsia și flatulența, numai cu planta mărunțită: 2-2,5 g la 150 ml, de 1-4 ori pe zi, cu o doză zilnică de 2,5-10 g.¹¹
• Preparate lichide, pentru urină: extract lichid 1:1, 2-4 ml de 3 ori pe zi; tinctură 1:5 în etanol 45%, 1-2 ml de 3 ori pe zi; extract moale apos, 0,57 g o dată pe zi.¹¹
• Cât timp: dacă simptomele durează mai mult de 2 săptămâni, e nevoie de medic sau de alt profesionist din sănătate.¹¹
• Uleiul esențial, monografia din 2010: pe gură, la adulți, 60-100 mg de ulei pe zi, în 1-3 doze, pentru aceleași două indicații; pe piele, ca adaos la baie, 1-1,5 g de ulei într-o baie plină, de 3-4 ori pe săptămână, câte 10-20 de minute, la 35-38°C, de la 12 ani, ca adjuvant în durerile musculare și articulare minore.¹²
• Revizuirea uleiului: în 2019-2020, agenția a evaluat 305 lucrări noi. Niciuna nu privea folosirea terapeutică sau siguranța la oameni, iar cele mai multe erau studii preclinice. Agenția a hotărât să nu schimbe monografia uleiului.¹⁴

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2023 și 2010; Albrecht și colab., 2025.^{11, 12, 4, 15}

Studiile pe oameni

Pentru boabe și preparatele din ele nu s-au publicat studii clinice, spune raportul din 2023, care a căutat în literatură până în mai 2021. Din acest motiv, agenția nu a putut recunoaște o utilizare bine stabilită, ci doar una tradițională.⁴

În 2025, o echipă din Germania a publicat un studiu dublu-orb, cu placebo, pe 76 de adulți cu dispepsie funcțională. Timp de 28 de zile, ei au primit, o dată pe zi, fie un preparat standardizat de ulei de ienupăr, fie placebo. La sfârșit, scorul simptomelor, format din disconfort, presiune și senzație de plenitudine în partea de sus a abdomenului, scăzuse mai mult în grupul cu ienupăr. Reacțiile adverse au fost rare, mai ales digestive, și asemănătoare în cele două grupuri.¹⁵ E un singur studiu, cu un singur produs, pe 4 săptămâni. Nu arată dacă rezultatul se aplică și ceaiului din boabe.

În laborator și pe animale

Cele mai vechi experimente care arată o acțiune diuretică datează de acum peste 80 de ani. S-au folosit mai ales șobolani, iar efectul nu a fost mereu același și a apărut la doze mari, dacă le transformi pentru un om. Extractele au crescut și eliminarea unor minerale, în special a clorurilor, deci nu e vorba doar de eliminare de apă. Pentru folosirea în dispepsie nu există dovezi experimentale.⁴

Un decoct de boabe, fiert 60 de minute, a inhibat aproape complet în eprubetă enzima CYP3A4, care prelucrează multe medicamente. Autorii au spus că decoctul poate influența siguranța și eficiența altor medicamente, dar studiul a testat doar această enzimă.⁴

La șobolani, doze de extract corespunzătoare la 300 și 500 mg de boabe pe kilogram, date în prima săptămână de sarcină, au dus la lipsa implantării la 5 din 10 animale, respectiv la 8 din 10. Experimentele au folosit o singură specie și nu respectau ghidul european pentru testele de reproducere, așa că raportul nu poate concluziona că extractele sunt antifertilitate sau avortive. Fără date bune, folosirea în sarcină nu se recomandă.⁴

Rezultatele din laborator nu arată ce face un ceai în corpul unui om. Recunoașterea europeană se bazează pe tradiție, nu pe studii clinice cu boabe.^{11, 4}

Precauții și siguranță

Monografiile europene spun clar cine nu ar trebui să folosească ienupăr și când se merge la medic:^{11, 12}

• Boala de rinichi: pentru boabe, monografia nu recomandă folosirea în boala renală gravă, inclusiv în nefrita interstițială infecțioasă, pielită și pielonefrită. Pentru ulei, aceleași boli sunt contraindicații.^{11, 12}
• Apa băută: pentru ca urina să crească, trebuie băut destul lichid, așa că ienupărul nu se folosește când medicul a cerut să bei mai puțin, de exemplu în bolile grave de inimă. Uleiul nu se recomandă nici în edemele cauzate de funcția redusă a inimii și a rinichilor.^{11, 12}
• Semnele de alarmă: febra, usturimea sau durerea la urinat, spasmele și sângele în urină cer medic.¹¹
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că nu există date suficiente.¹¹
• Copiii și adolescenții: sub 18 ani, folosirea pe gură nu se recomandă; în baie, nu sub 12 ani.^{11, 12}
• Alergia: nu se folosește la cei alergici la ienupăr. Uleiul a provocat reacții alergice ale pielii, cu frecvență necunoscută.^{11, 12}
• Hipertensiunea: baia cu ulei de ienupăr se face cu prudență.¹²
• Durata: dacă simptomele durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.¹¹

La medicamente, monografia spune că nu s-au raportat interacțiuni.¹¹ Un singur caz, prezentat la o conferință în 2013, descrie o scădere a valorii INR la un pacient tratat cu fenprocumonă, un anticoagulant, după ce a luat 5-7 boabe pe zi. Raportul de evaluare notează că alte cauze nu pot fi excluse și nu a pus o avertizare pe baza lui. Tot raportul spune că nu pare logic să combini ienupărul cu diuretice de sinteză.⁴ Dacă iei anticoagulante sau diuretice, întreabă medicul sau farmacistul.

Pentru diabet, experimentele arată, limitat, că ienupărul ar putea influența glicemia, dar monografia uleiului nu pune o avertizare, pentru că datele sunt contradictorii.^{12, 16} Dacă iei medicamente pentru diabet, spune medicului.

Supradozajul contează mai ales la ulei. Monografia lui descrie, după folosire îndelungată și supradozaj, urină cu miros de violete, iritație și dureri de rinichi, urinare abundentă, sânge sau proteine în urină, tulburări digestive, bătăi de inimă și tensiune mai mari, rar convulsii și, la femei, sângerări uterine și avort.¹² Pentru boabe, monografia spune că nu s-a raportat niciun caz de supradozaj, iar raportul notează că relatările din literatură sunt vagi, de calitate îndoielnică, și amestecă uleiul cu boabele și ienupărul cu alte specii.^{11, 4}

Pe piele, un extract de ienupăr a dat reacții la 14 din 26 de pacienți cu suspiciune de dermatită de contact de la plante, într-un test din 1979. Reacțiile au fost atribuite caracterului iritant al extractului.⁴ Evaluarea de siguranță din 2001 a extractelor de ienupăr folosite în cosmetice a socotit datele insuficiente pentru a stabili siguranța lor. Extractul de Juniperus communis a afectat fertilitatea și a fost avortiv la șobolani albi.⁷

Pentru mirodenie, raportul notează că boabele figurează pe lista Consiliului Europei a condimentelor admise în alimente, cu posibilă limitare a principiului activ din produsul final.⁴ Asta nu schimbă regula: ce pui într-o marinadă e altceva decât ceaiul sau extractul. Dacă ai o boală de rinichi sau ești însărcinată și ai îndoieli, întreabă medicul.

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, Juniperus communis e pe Lista nr. 3, intitulată „Plante ce urmează a fi notificate dacă sunt supuse predozării”. Pe aceeași listă sunt Juniperus oxycedrus, Juniperus procera și Juniperus virginiana.⁵ Produsele predozate, precum capsulele, cu plante care nu sunt nici pe Lista 2, nici pe Lista 3, nu se pot fabrica sau vinde fără o notificare prealabilă la Institutul de Bioresurse Alimentare.⁵

Juniperus sabina, cetina-de-negi, e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman. Plantele din această listă nu pot fi comercializate ca produse prelucrate sau ca suplimente alimentare.⁵

Uniunea Europeană nu i-a aprobat ienupărului nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde ienupărul.¹⁷ Monografiile europene privesc medicamentele tradiționale din plante. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Alte țări au reguli proprii pentru suplimente. În Belgia, etichetele suplimentelor cu boabe de ienupăr trebuie să spună că nu se folosesc mai mult de 6 săptămâni fără sfat medical și nu în caz de disfuncție renală.⁴

Ienupărul de-a lungul timpului

Raportul Agenției Europene a Medicamentului îl citează pe Rembert Dodoens, care scria în 1608, după Galenus, că boabele de ienupăr „curăță rinichii”.⁴ Sursele mai vechi îl pomenesc pentru multe necazuri, de la dispepsie și cistită până la gută și tuse, dar Comisia E din Germania a reținut, în 1984, doar dispepsia.⁴

Sebastian Kneipp (1821-1897) recomanda, pentru stomacul slab, o cură de 21 de zile: 5 boabe bine mestecate în prima zi, apoi câte una în plus în fiecare zi, până la 15, apoi invers, până la 5. Agenția o socotește o tradiție istorică și nu a păstrat-o în monografie.⁴

În Polonia, un ceai din boabe figurează într-un registru încă din 1955, iar în Germania un extract moale de boabe a fost folosit din 1976 până în 2011.⁴ Dicționarele românești vechi îl descriu la fel: Scriban, în 1939, nota că fructele lui sunt bace aromatice, cu acțiune stomahică și diuretică, iar Candrea, în 1926-1931, le trecea printre cele folosite în medicină și la băuturi alcoolice.²

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu ienupăr

Până aici ai citit despre ienupăr. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Monografia europeană se referă la ceai și la preparate lichide, iar forma cea mai apropiată de ea este ceaiul nostru din boabe.¹¹

Ceai Ienupăr doze

• Fructe (galbule) de ienupăr (Juniperus communis), 20 de plicuri de 1,5 g, 30 g
• Pe etichetă, pentru uz intern: 1-2 pliculețe la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute la infuzat, 3 căni pe zi, cel mult 6 săptămâni
• În monografia europeană, pentru adulți: 2-2,5 g la 150 ml de apă clocotită, de 1-3 ori pe zi pentru urină și de 1-4 ori pe zi pentru digestie; la simptome peste 2 săptămâni, medic

6,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tinctura și amestecurile cu ienupăr

Tinctura noastră e tot numai din ienupăr. Monografia europeană descrie o tinctură 1:5 în etanol 45%, iar a noastră are 38% alcool, deci nu e aceeași preparare.¹¹ În celelalte produse, ienupărul este una dintre cele 30 de plante din formula Taina Plantelor: în lichid cu alcool, în lichid fără alcool, în capsule și în balsam cosmetic. Pentru aceste amestecuri nu există o monografie europeană.

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Ienupar

13,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina Plantelor 200ml

38,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina plantelor fara alcool 200ml

24,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Bitter Taina Plantelor

31,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Balsam Taina Plantelor 250ml

23,99 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, altă plantă: mesteacăn, coada-calului, urzică și splinuță

Pentru creșterea cantității de urină, ca adjuvant în afecțiunile urinare minore, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, și frunza de mesteacăn, partea aeriană de coada-calului, frunza de urzică și partea aeriană de splinuță. La toate patru, monografiile trec printre contraindicații stările în care se recomandă să bei mai puține lichide, de exemplu boala gravă de inimă sau de rinichi.^{18, 19, 20, 21}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Mesteacan vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Calului doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Urzica doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Splinuta vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Ienupăr doze	1-2 pliculețe la 200 ml de apă fierbinte; 3 căni pe zi	În monografie: 2-2,5 g, de 1-3 ori pe zi; peste 2 săptămâni, medic
Tinctură de Ienupăr	2 lingurițe pe zi, câte una după cele 2 mese principale	Conține alcool, 38%; monografia descrie altă tinctură, 1-2 ml de 3 ori pe zi
Bitter Taina Plantelor, 200 ml	6 lingurițe pe zi, câte 2 de trei ori pe zi, ca atare sau în ceai	30 de plante; conține alcool, 38%
Bitter Taina Plantelor fără alcool, 200 ml	6 lingurițe pe zi, câte 2 de trei ori pe zi, ca atare sau în ceai	30 de plante; fără alcool
Capsule Bitter Taina Plantelor	2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale	30 de plante; cure de 6 săptămâni, cu pauze de 10 zile
Balsam Taina Plantelor, 250 ml	Se aplică pe pielea curățată, cu masaj ușor	Cosmetic, cu extracte din 30 de plante
Ceai Mesteacăn, vrac	2-3 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	În monografie: 2-3 g la 150 ml, până la 4 ori pe zi
Ceai Coada Calului, la plic	1-2 pliculețe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi	În monografie: 1-4 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi
Ceai Urzică, la plic	1 plic la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi	În monografie: 2-4 g, de 3-6 ori pe zi
Ceai Splinuță, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi	În monografie: 3-5 g, de 2-4 ori pe zi

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pentru uz intern, cu excepția balsamului. Dozele din monografii sunt pentru adulți.^{11, 18, 19, 20, 21}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Adams R.P. Juniperus Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
2. dexonline.ro, articolele „ienupăr”, „ienuperă”, „jneapăn”, „ienibahar”, „cetină”, „sabină” și „gin”, precum și căutarea „enupăr”, fără rezultate, după DEX ’09, DOOM 3, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat al lui Candrea (1926-1931), dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționar enciclopedic (1993-2009), Dicționar dendrofloricol (1989), Dicționar gastronomic explicativ (2003) și dicționarele de sinonime.
3. Adams R.P. Juniperus communis Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Juniperus communis L., galbulus (pseudo-fructus), revizia 1, EMA/HMPC/241319/2021, 15 martie 2023.
5. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
6. Flora of China Editorial Committee. Juniperus sabina Linnaeus, în Flora of China, vol. 4, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 1999, efloras.org.
7. Final report on the safety assessment of Juniperus communis Extract, Juniperus oxycedrus Extract, Juniperus oxycedrus Tar, Juniperus phoenicea Extract, and Juniperus virginiana Extract. International Journal of Toxicology, 2001, 20(Suppl. 2):41-56.
8. Burkhard P.R., Burkhardt K., Haenggeli C.A., Landis T. Plant-induced seizures: reappearance of an old problem. Journal of Neurology, 1999, 246(8):667-670.
9. Pages N., Fournier G., Chamorro G., Salazar M., Paris M., Boudene C. Teratological evaluation of Juniperus sabina essential oil in mice. Planta Medica, 1989, 55(2):144-146.
10. GBIF Secretariat. Juniperus communis L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
11. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Juniperus communis L., galbulus (pseudo-fructus), revizia 1, EMA/HMPC/241320/2021, adoptată pe 15 martie 2023.
12. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Juniperus communis L., aetheroleum, EMA/HMPC/12402/2010, adoptată pe 25 noiembrie 2010.
13. Regulamentul (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind băuturile spirtoase (definire, descriere, prezentare și etichetare), anexa I, categoriile 19 și 20. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 130 din 17 mai 2019.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Juniperus communis L., aetheroleum, EMA/HMPC/616091/2019, adoptat pe 23 septembrie 2020.
15. Albrecht U., Madisch A., Stefenelli U., Schablauer L., Felix L., Lonnemann N. Efficacy and safety of Roleca® juniper 100 mg in the treatment of functional dyspepsia: a randomized, double-blind, placebo-controlled trial. Phytomedicine, 2025, 149:157542.
16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Juniperus communis L., aetheroleum, EMA/HMPC/12401/2010, 25 noiembrie 2010.
17. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Betula pendula Roth and/or Betula pubescens Ehrh. as well as hybrids of both species, folium, EMA/HMPC/573241/2014, adoptată pe 24 noiembrie 2014.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278091/2015, adoptată pe 2 februarie 2016.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/508015/2007, adoptată pe 14 ianuarie 2010.
21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Solidago virgaurea L., herba, EMEA/HMPC/285758/2007, adoptată pe 4 septembrie 2008.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a ienupărului se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar pentru simptome urinare sau digestive care durează mai mult de 2 săptămâni este nevoie de medic.