Lichen de piatră (Cetraria islandica): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Lichenul de piatră (Cetraria islandica) nu e o plantă și nu e un mușchi, deși în engleză și în germană i se spune „mușchi de Islanda”. E un lichen: o ciupercă și o algă care trăiesc împreună într-un singur tal ramificat, de până la 15 cm. Agenția Europeană a Medicamentului îl recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, ca emolient pentru iritația gurii și a gâtului și pentru tusea seacă asociată, și în pierderea temporară a poftei de mâncare. Mai jos afli cum arată, unde crește, ce conține, ce spun studiile, cum se prepară ceaiul și ce precauții trebuie luate.

Ce este lichenul de piatră

Lichenul de piatră e o ciupercă și o algă care trăiesc împreună. Alga dă ciupercii zaharuri, iar ciuperca o apără de vremea aspră și de lovituri.¹ Împreună formează un singur corp, numit tal, care nu se împarte în rădăcină, tulpină și frunze.²

Specia face parte din familia Parmeliaceae. GBIF, baza de date internațională de biodiversitate, o așază în regnul ciupercilor, în încrengătura Ascomycota.³ Numele științific, Cetraria islandica, pornește de la numele dat de Linné, Lichen islandicus: Erik Acharius a mutat specia în genul Cetraria în 1803.^{1, 3}

Pentru ceai și pentru extracte se folosește talul uscat, întreg sau tăiat, numit în farmacie Lichen islandicus.⁴

Din magazinul Hypericum: Ceai Lichen de Piatra vrac.

Cum arată lichenul de piatră

Lichenul de piatră seamănă cu un tufiș mic, din benzi plate sau ușor canelate, care se ramifică neregulat în două. Deasupra e verzui, verde-brun sau brun-castaniu, dedesubt mai deschis.^{2, 4}

Cum îl recunoști

• Talul: înalt de până la 15 cm, ramificat neregulat în două, din benzi rigide, casante, late de 0,3-1,5 cm și groase de circa 0,5 mm.⁴
• Fața de sus: verzuie, verde-brună sau brun-castanie.^{2, 4}
• Fața de jos: cenușiu-albicioasă sau brun-deschis, cu mici pete albicioase, adâncite, numite pseudocifele sau, în descrierea Agenției, „cavități respiratorii”.^{1, 4}
• Marginile: uneori zimțate, cu aspect de gene mici.⁴
• Discurile brune: rar, în vârful lobilor apar discuri brune, numite apotecii, organele de înmulțire ale ciupercii.^{1, 4}
• Locul: crește pe sol.¹

Unde crește lichenul de piatră

Lichenul de piatră crește în regiunile arctice și subarctice din nordul și estul Europei, din Siberia și din America de Nord, iar mai la sud, în munții din Germania, nordul Italiei, Cehia, Slovacia, Polonia și Rusia.⁴ E un lichen de sol, care trăiește direct pe pământ.¹

La noi, dicționarele îl descriu ca pe un lichen din regiunea alpină, din locuri uscate.² În GBIF sunt 67 de observații din România, între altele din județele Prahova, Hunedoara, Alba, Sibiu, Neamț și Maramureș. La cele 26 care au altitudinea notată, valorile merg de la 200 la 2.300 m, iar mediana e de 1.850 m.³

România apare și printre țările de unde vine materia primă pentru medicamente: o sursă din 1993, citată de Agenția Europeană a Medicamentului, o numără, alături de țările scandinave, Bulgaria, fosta Iugoslavie și Canada, între furnizorii de lichen pentru farmacie.⁴

Lichen, mușchi sau plantă?

Mulți caută „planta cetraria” sau „lichen plantă”. Lichenul de piatră nu e o plantă în sens botanic. Dicționarele românești îi spun încă „plantă inferioară”,² dar în clasificarea de azi un lichen se numără printre ciuperci: partea lui principală e o ciupercă, în simbioză cu o algă sau cu cianobacterii.^{1, 3} Se cunosc aproximativ 20.000 de specii de licheni în lume, iar familia lichenului de piatră e cea mai numeroasă, cu peste 2.700 de specii în circa 70 de genuri.¹

Nici „mușchi” nu e. Mușchii adevărați sunt plante fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire verzi, în locuri umede și umbroase, iar numele de „mușchi” a fost dat și unor licheni care seamănă cu ei.² De aici vine și „mușchiul de Islanda”.

„Lichen” mai înseamnă, în dicționar, și o boală de piele cu evoluție cronică și mâncărime.² Boala nu are legătură cu lichenul de piatră, în afară de nume, iar monografia europeană nu are nicio indicație pentru piele.⁵

Lichenul de ren e alt lichen și nu e un înlocuitor. În experimentele din 1986 pe șoareci, după înmuiere în apă cu cenușă, lichenul de piatră a fost tolerat destul de bine timp de 3 săptămâni, dar lichenul de ren, nu.⁶ Monografia europeană se referă doar la Cetraria islandica, nu la alți licheni.⁵

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește lichen de piatră, lichen de Islanda sau lichen islandic. Dicționarele pomenesc și, cu „mușchi” în față, mușchi-de-piatră, mușchi-de-munte și mușchi-creț.² Numele genului, Cetraria, vine de la cetra, cuvântul latin pentru un scut mic și ușor, din piele.¹ Mai jos sunt numele din limbile Europei, așa cum le dă Agenția Europeană a Medicamentului.⁵

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru „Iceland lichen”; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2014, pentru celelalte limbi.^{2, 3, 5}

Ce parte se folosește

Se folosește talul uscat, întreg sau tăiat.⁴

• Cum arată materia primă: benzi rigide, casante, verzui-brune deasupra și cenușiu-albicioase sau brun-deschis dedesubt.⁴
• Ce cere Farmacopeea Europeană: un indice de umflare de cel puțin 4,5, măsurat pe pulbere, și cel mult 10 ppm plumb.⁴
• Forme recunoscute de monografie: talul mărunțit, pentru ceai, ca infuzie sau macerat, iar pentru pofta de mâncare și ca decoct; extractele moi, făcute cu apă, pentru uz oromucos, adică pastile care se sug; tinctura în etanol 40%, în raport de 1 la 5.⁵

7 lucruri surprinzătoare despre lichenul de piatră

1. E ciupercă, nu plantă. Un lichen e o ciupercă și o algă care trăiesc împreună. GBIF îl pune în regnul ciupercilor, dar dicționarele românești îl numesc încă „plantă inferioară”.^{2, 3}
2. Românește i s-a spus mușchi. Dicționarele pomenesc „mușchi-de-piatră”, „mușchi-de-munte” și „mușchi-creț” pentru lichenul de Islanda, deși nu e mușchi.²
3. S-a mâncat. În nordul Europei, în vreme de foamete, lichenul se punea în pâine, uneori amestecat cu orez sau cu făină, după ce i se scotea amarul prin înmuiere în apă cu cenușă de lemn și fierbere. În Islanda, intră și azi în supe, terciuri și cârnați, se adaugă în skyr și se vinde chiar ca băutură amară, de 38% alcool.^{1, 4}
4. Netratat, a fost mortal pentru șoareci. Într-un experiment din 1986, șoarecii hrăniți cu un amestec de 50% lichen netratat au murit în 4-5 zile. După înmuiere în apă cu cenușă și fierbere, amestecul de 25% a fost tolerat 6 săptămâni. Cantitățile sunt mult peste cele dintr-un ceai.^{4, 7}
5. Ține minte poluarea. După accidentul de la Cernobîl, a fost greu de găsit lichen din țările scandinave cu radioactivitate sub 600 Bq; situația s-a îmbunătățit din 1994.⁴ Cercetătorii îl folosesc ca indicator al poluării aerului.¹
6. A dat glucoză în timpul războiului. În Rusia, în 1942-1943, lichenul a fost folosit industrial pentru glucoză, din lipsa zahărului din sfeclă.¹
7. Pastilele sunt vechi, dar tolerabilitatea lor a fost studiată târziu. Preparatele cu extract de lichen se vând din secolul al XIX-lea, dar tolerabilitatea lor a fost cercetată sistematic abia în 2004, pe 3.143 de copii.⁸

Ce conține lichenul de piatră

Talul uscat conține în primul rând polizaharide, adică zaharuri mari, iar apoi acizi lichenici, care dau gustul amar.⁴

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2014, după literatura de specialitate citată acolo. Ea mai notează acizi grași, steroli și carotenoide.⁴

Cifrele descriu talul uscat, nu cana de ceai. Într-un studiu italian din 2017, 14 mostre de lichen tăiat, cumpărate de pe piața europeană, au fost analizate pentru 11 elemente, între ele arsenic, cadmiu și plumb, atât ca atare, cât și în decoctul făcut din ele. În decoct, concentrațiile au fost semnificativ mai mici decât în materia primă, la niveluri fără îngrijorare pentru sănătate. Trecerea din lichen în decoct a variat de la 2% pentru cupru la 95% pentru zinc.⁹

Ce spun studiile

Lichenul de piatră e mai bine descris decât studiat pe oameni. În 2014, Agenția Europeană a Medicamentului a constatat că nu există studii clinice controlate. Cele două studii clinice analizate sunt mici și fără placebo.⁴ La revizuirea din 2021, Agenția a găsit 33 de referințe noi, dar niciuna nu a justificat schimbarea monografiei.¹⁰ O căutare în PubMed, pentru perioada de după revizuire, până în octombrie 2026, a dat 27 de lucrări, în principal de laborator, de chimie sau de ecologie, fără niciun studiu clinic nou.¹¹

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2014 și 2021; Hecker și Völp, 2004.^{4, 8, 10}

Gâtul iritat și tusea seacă

Recunoașterea se sprijină pe două studii clinice mici. În primul, o echipă din Kaiserslautern a urmărit, în 1997, pacienți operați la septul nazal, care respirau doar pe gură și aveau mucoasa gurii uscată și iritată. Autorii au numărat 61 de pacienți, împărțiți în trei grupuri, care au primit între prima și a cincea zi de după operație pastile cu trei concentrații diferite de extract de lichen; raportul Agenției îi numără 63. Mucoasa s-a ameliorat în toate grupurile, fără diferențe între ele, iar autorii au socotit suficientă doza de 0,48 g pe zi, adică 10 pastile.^{4, 12} Studiul nu a avut grup cu placebo, așa că nu arată cât din ameliorare se datorează lichenului.⁴

Al doilea, un studiu deschis din 1981, a urmărit 100 de pacienți între 7 și 85 de ani, care au luat 1-2 pastile la 2-3 ore, între 4 zile și 3 săptămâni, fiecare cu 160 mg de extract de lichen și 5 mg de extract de brânca-ursului. Dintre ei, 63 aveau inflamații ale gurii sau ale gâtului, 29 catar bronșic acut sau cronic și 6 boli bronșice mai grave. Rezultatul a fost apreciat ca pozitiv la 86%, dar nu și la cei cu boli bronșice mai grave. Pastila avea și un al doilea extract, iar studiul nu a avut grup de comparație.⁴

Agenția a socotit că aceste date nu ajung pentru o utilizare bine stabilită, dar susțin folosirea tradițională ca emolient pentru iritația gurii și a gâtului și tusea seacă asociată.⁴ Despre cum ar acționa, literatura spune că mucilagiul din lichen acoperă mucoasa cu un strat protector. Singura dovadă de laborator a fost obținută cu polizaharide purificate, care s-au lipit slab, în proporție de 10%, de o membrană de obraz de porc izolată, mai mult la concentrații mai mari. Raportul Agenției notează că un astfel de sistem nu reflectă pe deplin situația din gură.⁴

Siguranța la copii

Un studiu de supraveghere după punerea pe piață, făcut în 300 de cabinete, mai ales pediatrice, din Germania, a urmărit 3.143 de copii de 4-12 ani, cu boli ale căilor respiratorii superioare. Ei au primit 1-2 săptămâni pastile cu 80 sau 100 mg de extract apos de lichen, iar 61% au luat 4-6 pastile pe zi. Au apărut 73 de evenimente adverse, la 57 de copii (1,8%), mai ales legate de boala de bază. La 6 copii (0,2%) și 7 evenimente, adică 2 mâncărimi, 2 grețuri, o durere de abdomen, o arsură în stomac și o arsură în gură, o legătură cu extractul nu a putut fi exclusă. Toate au trecut de la sine.⁸

La sfârșitul observării, 39% dintre copii erau complet vindecați și alți 55% ameliorați. Studiul nu a avut grup de comparație, deci nu arată ce s-ar fi întâmplat fără pastile, iar primul autor lucrează la o firmă farmaceutică, Engelhard Arzneimittel.⁸

Pofta de mâncare

În dosarul Agenției nu există niciun studiu, nici clinic, nici de laborator, pentru pierderea temporară a poftei de mâncare. Agenția a socotit folosirea plauzibilă pentru că acizii lichenici sunt amari.^{4, 13}

În laborator

În eprubetă și pe animale, extractele și substanțele izolate din lichen au arătat mai multe efecte, pe care Agenția nu le poate lega direct de situația clinică.⁴ Extractele au oprit în eprubetă unele bacterii Gram-pozitive, dar nu și bacteriile Gram-negative, ciupercile sau actinomicetele testate.⁴ Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la om.

Lichenul de piatră nu tratează infecțiile respiratorii și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

În dozele recomandate, lichenul de piatră e bine tolerat, iar monografia europeană nu menționează reacții adverse cunoscute.⁵ În 2021, Agenția a verificat baza europeană de rapoarte de siguranță: din 92 de rapoarte despre lichenul de Islanda, doar 4 puteau fi legate de el, cu hipersensibilitate, vărsături, tuse și diaree. Reacțiile au trecut după oprirea tratamentului, în afară de hipersensibilitate, iar o legătură de cauzalitate nu a putut fi stabilită.¹⁰

• Alergia: nu îl iau cei care au avut o reacție alergică la lichen.⁵
• Semnele de alarmă: dacă apar dificultăți de respirație, febră sau spută purulentă, e nevoie de medic. La fel, dacă neplăcerile durează mai mult de o săptămână.⁵
• Vârsta: ceaiul pentru gât și tuse nu se recomandă sub 12 ani, pastilele cu extract moale, sub 6 ani, iar ceaiul pentru pofta de mâncare și tinctura, sub 18 ani, din lipsă de date.⁵
• Sarcina și alăptarea: siguranța nu a fost stabilită, așa că nu se recomandă.⁵
• Medicamentele: monografia nu raportează interacțiuni, dar absorbția altor medicamente poate fi întârziată. Ca măsură de precauție, lichenul nu se ia cu o jumătate de oră până la o oră înainte sau după alte medicamente.⁵
• Poluanții: lichenul adună din aer metale grele și substanțe radioactive.⁴ Pentru ceai, se alege lichen controlat, de la un producător care îi verifică proveniența.
• Acidul usnic: În compendiul publicat în 2012 de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, cu plante care conțin substanțe naturale ce pot îngrijora, lichenul de piatră figurează din cauza acidului usnic și a capacității de a aduna metale grele. Acidul usnic lipsește sau apare doar în urme, iar Agenția nu a ridicat o problemă de siguranță pentru materia primă de calitate farmaceutică.⁴
• Mâncat în cantități mari: la șobolanii hrăniți 3 luni cu un amestec de 25% lichen tratat cu cenușă au apărut proteine în urină și leziuni ușoare la rinichi, probabil din cauza plumbului din lichen.^{4, 7} Sunt rezultate de laborator, la cantități mult peste cele dintr-un ceai, dar arată de ce lichenul nu e un aliment de mâncat crud.
• Tinctura: conține alcool și nu e potrivită pentru cine nu are voie să consume alcool.⁵

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, talul de lichen de piatră are din 2014 o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională. Ea acoperă două folosiri: ca emolient (în monografie, „demulcent”, adică un agent care calmează mucoasa) pentru iritația gurii și a gâtului și tusea seacă asociată, ceaiul de la 12 ani și pastilele de la 6 ani, și în pierderea temporară a poftei de mâncare, doar la adulți.^{5, 13} „Utilizare tradițională” înseamnă că eficacitatea e plauzibilă și că produsul se folosește în siguranță de cel puțin 30 de ani, din care cel puțin 15 în Uniune, fără să existe studii clinice suficiente.¹³ Monografia descrie ceaiul din tal mărunțit, extractele moi și tinctura.⁵ La revizuirea încheiată în noiembrie 2021, Agenția a lăsat monografia neschimbată.¹⁰

Talul are monografie și în Farmacopeea Europeană (07/2010:1439).⁵ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru lichenul de piatră.¹⁴

În România, lichenul de piatră e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁵

Lichenul de piatră de-a lungul timpului

După o sinteză din 1938, citată de Agenția Europeană a Medicamentului, botanistul Valerius Cordus a pomenit planta pentru prima dată, sub numele „Muscus crispae Lacticae similis”. Prima imagine e de la Breyne, din 1672, iar în același an Bartholin a descris-o sub numele „Lichen islandicus” și a socotit-o un ajutor de purgare de primăvară.⁴

Linné îl socotea, în 1737, un medicament important, emolient și tonic în boli cronice, iar prima cercetare chimică e a lui Hjärne, din 1744. În 1838, Lindley nota că în Europa lichenul era popular printre unii medici pentru plămâni și digestie, între altele în catarul cronic, în dispepsie și în dizenteria cronică.⁴ Cărțile vechi îl pomenesc și pentru boli grave, ca astmul, tuberculoza sau tusea convulsivă. Monografia de azi nu păstrează aceste folosiri.⁴

Lichenul a intrat în farmacopei: în cea austriacă, ediția a 8-a, din 1906, apoi în cea elvețiană din 1953 și în Deutsches Arzneibuch 6, din 1956, până la Farmacopeea Europeană, ediția a 3-a, din 2001, și ediția a 8-a, din 2014.⁴ În Germania, un extract moale de lichen e autorizat ca medicament cel puțin din 1976.⁴

La noi, planta a intrat în dicționare sub nume de mușchi. Dicționarul lui Șăineanu spune că din lichenul de Islanda se face o tizană tonică, iar Scriban pomenește un ceai pectoral și pastile.²

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu lichen de piatră

Până aici ai citit despre lichenul de piatră. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște talul de lichen de piatră, pe baza utilizării tradiționale, ca emolient pentru iritația gurii și a gâtului și pentru tusea seacă asociată și în pierderea temporară a poftei de mâncare.^{5, 13} Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Lichen de Piatră vrac

• 100% taluri de lichen de piatră (Cetraria islandica), uscate
• Vrac, 30 g
• Pe etichetă: infuzie sau decoct din 1 lingură de taluri la 250 ml de apă; macerat la rece din 1 linguriță la 200 ml de apă rece
• Monografia europeană descrie 1,5 g de lichen mărunțit la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie sau macerat, de 3-4 ori pe zi⁵

8,56 lei Prețul inițial a fost: 8,56 lei.5,99 leiPrețul curent este: 5,99 lei.Economisești 2,57 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu lichen de piatră: capsulele Hyper Digestiv

Lichenul de piatră se găsește la noi și în capsulele Hyper Digestiv, într-un extract atomizat din 6 plante, alături de enzime din ananas și din papaya. Rădăcina de ghințură face 50% din extract, iar lichenul 20%. Pentru amestecuri nu există o monografie europeană: monografia se referă la talul mărunțit, la extractele moi făcute cu apă și la tinctura 1 la 5.⁵

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Digestiv

37,13 lei Prețul inițial a fost: 37,13 lei.25,99 leiPrețul curent este: 25,99 lei.Economisești 11,14 lei

Adaugă în coș

Și alte plante pentru gât și pentru pofta de mâncare

Pentru iritația gurii și a gâtului și tusea seacă, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru floarea și frunza de nalbă și pentru frunza de pătlagină-îngustă. Pentru pofta de mâncare are o monografie și pentru partea aeriană a țintaurei.^{16, 17, 18, 19} Ceaiul nostru de nalbă e din părțile aeriene, iar monografiile se referă la floare și la frunză.

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Nalba vrac

9,99 lei Prețul inițial a fost: 9,99 lei.6,99 leiPrețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Adaugă în coș

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Patlagina vrac

8,56 lei Prețul inițial a fost: 8,56 lei.5,99 leiPrețul curent este: 5,99 lei.Economisești 2,57 lei

Adaugă în coș

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Tintaura vrac

8,56 lei Prețul inițial a fost: 8,56 lei.5,99 leiPrețul curent este: 5,99 lei.Economisești 2,57 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Lichen de Piatră, vrac	Infuzie sau decoct: 1 lingură de taluri la 250 ml de apă; macerat la rece: 1 linguriță la 200 ml de apă rece	Monografia europeană: 1,5 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi, pentru gât și tuse; maceratul se folosește imediat după preparare
Capsule Hyper Digestiv	3-6 capsule pe zi, câte 1-2, în timpul meselor, cu un pahar de apă	Extract din 6 plante; lichenul face 20% din extract
Ceai Nalbă, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte; 1-2 căni pe zi	Monografia pentru floare: 1-2 g la 250 ml, de 2-3 ori pe zi; nu sub 12 ani
Ceai Pătlagină, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 1,4-2 g la 150-250 ml, de 2-3 ori pe zi; nu sub 12 ani; nu la alergicii la polenul de pătlagină
Ceai Țintaură, vrac	1 lingură la 250 ml de apă fierbinte; 2 căni pe zi, înainte de mesele principale	Monografia europeană: 1-4 g la 200 ml, până la 4 ori pe zi, doar la adulți; nu în ulcer peptic

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Lichenul de piatră nu se ia cu o jumătate de oră până la o oră înainte sau după alte medicamente. Dacă apar dificultăți de respirație, febră sau spută purulentă, sau dacă neplăcerile durează mai mult de o săptămână, e nevoie de medic.^{5, 16, 18, 19}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Sánchez M., Ureña-Vacas I., González-Burgos E., Divakar P.K., Gómez-Serranillos M.P. The genus Cetraria s. str.: a review of its botany, phytochemistry, traditional uses and pharmacology. Molecules, 2022, 27(15):4990.
2. dexonline.ro, articolele „lichen”, „mușchi” și „tal”, după DEX ’09, DLR, DLRLC, MDA2, DGS, MDN ’00, CADE, Scriban și Șăineanu.
3. GBIF Secretariat. Cetraria islandica (L.) Ach., GBIF Backbone Taxonomy și înregistrările de observații din România, gbif.org, consultat pe 6 octombrie 2026.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Cetraria islandica (L.) Acharius s.l., thallus, EMA/HMPC/36866/2014, 24 noiembrie 2014.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Cetraria islandica (L.) Acharius s.l., thallus, EMA/HMPC/678891/2013, adoptată la 24 noiembrie 2014.
6. Airaksinen M.M., Peura P., Antere S. Toxicity of Iceland lichen and reindeer lichen. Archives of Toxicology, Supplement, 1986, 9:406-409.
7. Airaksinen M.M., Peura P., Ala-Fossi-Salokangas L. și colab. Toxicity of plant material used as emergency food during famines in Finland. Journal of Ethnopharmacology, 1986, 18(3):273-296.
8. Hecker M., Völp A. Tolerability of Icelandic moss lozenges in upper respiratory tract diseases: multicentric drug monitoring study with 3,143 children (titlu tradus în PubMed; articol în germană). Forschende Komplementärmedizin und Klassische Naturheilkunde, 2004, 11(2):76-82.
9. Giordani P., Minganti V., Brignole D., Malaspina P., Cornara L., Drava G. Is there a risk of trace element contamination in herbal preparations? A test study on the lichen Cetraria islandica. Chemosphere, 2017, 181:778-785.
10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Cetraria islandica (L.) Acharius s.l., thallus, EMA/HMPC/502105/2021, 24 noiembrie 2021.
11. National Library of Medicine. PubMed, căutarea „Cetraria islandica” sau „Iceland moss” sau „Icelandic moss” sau „Isla-Moos” sau „Isländisch Moos”, pentru perioada dintre 1 septembrie 2021 și 6 octombrie 2026, consultată pe 6 octombrie 2026.
12. Kempe C., Grüning H., Stasche N., Hörmann K. Icelandic moss lozenges in the prevention or treatment of oral mucosa irritation and dried out throat mucosa (titlu tradus în PubMed; articol în germană). Laryngo-Rhino-Otologie, 1997, 76(3):186-188.
13. European Medicines Agency. Herbal medicine: summary for the public. Iceland moss, EMA/812331/2016, 31 ianuarie 2017.
14. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
15. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Malva sylvestris L., flos, EMA/HMPC/749511/2016, 20 noiembrie 2018.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Malva sylvestris L. and/or Malva neglecta Wallr., folium, EMA/HMPC/749510/2016, 20 noiembrie 2018.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Plantago lanceolata L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/887979/2022, adoptată la 9 iulie 2025.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Centaurium erythraea Rafn. s.l., herba, EMA/HMPC/277493/2015, 24 noiembrie 2015.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o afecțiune a gâtului sau a căilor respiratorii ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi lichen de piatră.