Plante medicinale

Brânca-ursului (Heracleum sphondylium): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Brânca ursului (Heracleum sphondylium)

Brânca-ursului (Heracleum sphondylium) e o plantă înaltă, din familia Apiaceae, cu frunze late, păroase, și flori mici, albe, strânse în umbele mari. Crește pe pajiști și pe marginea drumurilor, iar planta conține furocumarine, substanțe care fac pielea sensibilă la soare. Nu are monografie europeană și nicio mențiune de sănătate aprobată, iar un studiu din România a găsit, în unele tincturi de pe piață, mult mai multă furocumarină decât pragul considerat fără risc important. Mai jos afli cum o recunoști, prin ce se deosebește de ruda ei uriașă, periculoasă, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile și ce precauții cere.

Pe scurt

  • Brânca-ursului e o plantă bienală sau perenă, din familia Apiaceae, înaltă de obicei de 1-2 m, cu frunze late, păroase, și flori albe sau verzui-gălbui, în umbele de până la 25 cm.
  • Planta conține furocumarine: atinsă de piele, apoi expusă la soare, poate produce înroșire și bășici. Specia uriașă, Heracleum mantegazzianum, e cu mult mai periculoasă.
  • Nu are monografie europeană și nicio mențiune de sănătate aprobată în Uniunea Europeană. Pentru potență, fertilitate, hormoni sau tensiune nu există studii pe oameni.
  • Într-un studiu din România, 3 din 10 suplimente, toate tincturi, aveau la doza zilnică de pe etichetă furocumarine aproape de sau peste pragul de 1,5 mg. Maximul a fost de aproape 20 mg pe zi. În capsule nu s-au găsit.
  • Nu o confunda cu brânca-ursului uriașă: are 2-5 m, tulpina groasă de 5-10 cm, cu pete purpurii, și umbele de zeci de centimetri. Seva ei produce arsuri grave.
Denumire
Brânca-ursului, crucea-pământului; în engleză, hogweed
Heracleum sphondylium L., familia Apiaceae
Părți folosite
Partea aeriană înflorită; în alte preparate, rădăcina sau semințele
Conține
Furocumarine, ulei volatil, polifenoli, fitosteroli
Recunoaștere
Fără monografie europeană și fără mențiuni de sănătate aprobate; pe Lista 3 din Ordinul 244/2005
Atenție la
Planta și preparatele pot sensibiliza pielea la soare; nu o confunda cu specia uriașă, periculoasă

Ce este brânca-ursului

Brânca-ursului e o plantă bienală sau perenă din familia Apiaceae, cea a umbeliferelor, din care fac parte și păstârnacul sălbatic și angelica.1, 2, 3 Are un rizom gros, ramificat. Tulpina ajunge de obicei la 1-2 m, uneori la 3,5 m, iar planta înflorește din iunie până în septembrie.4, 3

Genul Heracleum e numit după Hercule, eroul din mitologia greacă faimos pentru forța lui fizică. Cele mai multe specii sunt plante foarte înalte, iar multe au o sevă foarte iritantă.5 Dicționarele românești trec brânca-ursului la crucea-pământului, plantă meliferă, cu tulpina și frunzele păroase și cu flori albe sau roz.1

Din magazinul Hypericum: Ceai Branca Ursului doze, Capsule Branca Ursului și Tinctura de Branca Ursului.

Cum arată brânca-ursului

Brânca-ursului se recunoaște după mărime și după peri: tulpina are coaste adânci și, ca frunzele, e păroasă. Florile mici, albe, sunt strânse în umbele late, cu raze inegale.3, 4

Plante de brânca-ursului înflorite pe malul unui râu, cu tulpini înalte, păroase, frunze tăiate și umbele albe în vârfUmbelă de brânca-ursului văzută de jos, cu raze lungi, păroase, care pornesc dintr-un singur punct, și flori mici, albe
În stânga, brânca-ursului înflorită, pe malul unui râu: tulpini înalte, păroase, frunze tăiate și umbele albe în vârf. În dreapta, o umbelă văzută de jos: razele ei, lungi și păroase, pornesc dintr-un singur punct.3, 4Foto: Nicolas Weghaupt și Vatadoshu, CC0, Wikimedia Commons

Cum o recunoști

  • Înălțimea: de obicei 80-200 cm, rar până la 3,5 m.3, 4
  • Tulpina: cu coaste adânci, groasă de 4-20 mm, păroasă: peri rari jos, mai deși sus.3, 4
  • Frunzele: late, tăiate în segmente mari, foarte păroase, lungi de obicei de cel mult 60 cm. Ele variază mult: de la frunze întregi sau doar lobate, până la frunze cu 3-5 segmente inegale, lobate.3, 4
  • Umbelele: de 20-25 cm, cu până la 40 de raze inegale și cu puține bractee sau deloc.3, 4
  • Florile: albe sau verzui-gălbui, uneori roz, adesea ușor păroase pe dinafară.3, 4, 1
  • Fructul: turtit, elipsoidal sau aproape rotund, cu aripi pe coaste.4
Tulpină de brânca-ursului acoperită cu peri aspri, cu o teacă umflată la baza unei frunzeFrunză de brânca-ursului ținută în palmă, lată, cu cinci segmente lobate și nervuri în relief
În stânga, tulpina cu peri aspri și cu teaca umflată de la baza unei frunze. În dreapta, o frunză ținută în palmă: lată, cu cinci segmente lobate.3, 4Foto: AnRo0002 și Vatadoshu, CC0, Wikimedia Commons

Unde crește brânca-ursului

Brânca-ursului crește în cea mai mare parte a Europei, mai puțin în nordul extrem și în părți din regiunea mediteraneană. O găsești și în părți din Asia și în nordul Africii.3, 4 E frecventă în locurile cu iarbă, pe lângă garduri și pe marginea drumurilor.3

În România e frecventă în toată țara, de la câmpie la munte: prin tufișuri, pe fânețe și pajiști, pe marginea apelor, prin păduri rare și pe pajiști stâncoase. Planta e foarte variabilă: în flora Europei se descriu nouă subspecii, dintre care trei în flora României.4

Brânca-ursului sau brânca-ursului uriașă?

Pericolul mare al genului vine de la o rudă a brâncii-ursului, brânca-ursului uriașă (Heracleum mantegazzianum), o plantă care nu e nativă în Europa. Vine din vestul Caucazului și a ajuns în Europa ca plantă de grădină: prima înregistrare e din 1817, pe lista de semințe a grădinii botanice Kew, din Londra, iar prima populație sălbatică, din 1828, în Anglia. De atunci s-a răspândit repede în Europa.3

Umbelă de brânca-ursului cu flori albe, pe malul unui râu, cu petalele florilor de la margine mai mariUmbelă uriașă de brânca-ursului uriașă, cu multe raze și fructe verzi, deasupra unor tufișuri și a unei clădiri
În stânga, umbela brâncii-ursului obișnuite, în floare, pe malul râului Saar, în Germania. În dreapta, brânca-ursului uriașă, în iulie: umbela are zeci de raze și, deja, fructe verzi.3Foto: AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons
Ce comparămBrânca-ursuluiBrânca-ursului uriașă
Numele latinHeracleum sphondyliumHeracleum mantegazzianum
De unde vineNativă în EuropaDin vestul Caucazului; adusă ca plantă de grădină
Înălțimea80-200 cm, rar până la 3,5 m200-400 cm, până la 5 m
TulpinaCu coaste adânci, păroasă, groasă de 4-20 mmGroasă până la 10 cm, cu pete purpurii și păroasă
FrunzeleLate, foarte păroase, de obicei de cel mult 60 cmCirca 1 m, uneori până la 3 m lungime
Umbela20-25 cm, cu până la 40 de razeCirca 50 cm, până la 80 cm, cu 30-150 de raze
Cât trăieșteBienală sau perenăMoare după ce înflorește, de obicei în al 3-5-lea an
FurocumarinePrezente, mai ales în rădăcină și în fructMult mai multe: 256 mg la 100 g de frunze proaspete, 396 mg la 100 g de fructe proaspete
Riscul pentru pieleMai mic, dar existăMare: arsuri chimice, uneori pe toată grosimea pielii
Lista UE a speciilor invaziveNuDa, din 2017
În Ordinul 244/2005Lista 3Lista 1, a plantelor periculoase

Surse: Nielsen și colab., 2005; Segneanu și colab., 2024; Laczkó Zöld și colab., 2025; Ordinul 244/2005; Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1263; Preda, 1989.3, 4, 6, 7, 8, 9

În România, un dicționar dendrofloricol din 1989 trecea specia uriașă printre plantele cu efect ornamental, prin mărimea frunzelor și a umbelelor.9 Seva ei, pe pielea expusă la soare, produce arsuri chimice, uneori pe toată grosimea pielii.10, 11, 2

Alte rude mari și alte plante cu care se confundă

  • Brânca-ursului a lui Sosnowski (Heracleum sosnowskyi) seamănă foarte mult cu specia uriașă: are 100-300 cm, tulpina cu pete purpurii și umbele de 30-50 cm. Vine din Caucaz și din nord-estul Turciei și a fost adusă în anii 1940 în Rusia și în țările baltice, ca plantă de nutreț.3
  • Brânca-ursului persană (Heracleum persicum) vine din Turcia, Iran și Irak și are un miros de anason. Toate brâncile uriașe au seva fototoxică.3
  • Angelica sălbatică (Angelica sylvestris) are până la 2 m, tulpini purpurii și umbele mari, dar e aproape fără peri și are benzi purpurii la baza frunzei. Crește în locuri umede, lângă lacuri și pâraie.3
  • Păstârnacul sălbatic (Pastinaca sativa) are flori galbene, iar seva lui poate da și ea fotodermită.3
  • Angelica de grădină (Angelica archangelica) are 100-230 cm, umbele puternic bombate, cu flori verzui, iar seva ei poate răni pielea.3

O plantă de 3-4 m, cu tulpina groasă și cu pete purpurii, nu se atinge cu mâna goală. Dacă nu ești sigur ce plantă ai în față, păstrează distanța.3

Denumiri populare și nume în alte limbi

Brâncă înseamnă, în graiuri, labă și, uneori, mână. Cuvântul vine din latinescul branca, „labă”.1, 12 Brânca-ursului e, deci, „laba ursului”. Numele a călătorit prin Europa: în evul mediu, branca ursina, „laba ursului”, era numele acantului (Acanthus mollis), ale cărui bractee semănau cu o labă cu gheare. De acolo a trecut, întâi în Franța, la Heracleum sphondylium, care are frunze mari, tăiate, asemănătoare cu ale acantului.12

Planșă veche, colorată de mână, cu frunze late, verde-închis, și o umbelă fină, sub titlul Sphondylium vulgare hirsutum și numele italian Branca ursina di GermaniaPlanșă veche, colorată, cu brânca-ursului: tulpină groasă, frunze tăiate adânc, umbelă verzuie, floare și fruct, sub titlul danez Bjørneklo
În stânga, planșa din Hortus Romanus, cu numele italian „Sfondilis, e Branca ursina di Germania”, adică „laba ursului din Germania”. În dreapta, planșa din Billeder af Nordens Flora, cu numele danez „bjørneklo”, „ghiara ursului”.12, 13Hortus Romanus, Roma, secolul XVIII, scanare NYPL; A. Mentz și C. H. Ostenfeld, Billeder af Nordens Flora, planșa 251. Domeniu public, Wikimedia Commons
LimbaNumele plantei
Românăbrânca-ursului, crucea-pământului, laba-ursului, talpa-ursului; învechit și regional, sclipeț
Englezăhogweed, common hogweed, cow parsnip; eltrot; în Somerset, bear’s breech
Spaniolăbranca ursina
Italianăpanace comune
GermanăWiesen-Bärenklau, Gemeiner Bärenklau
Francezăberce commune, berce des prés, patte d’ours
Maghiarăközönséges medvetalp, medvetalp
Polonezăbarszcz zwyczajny
Rusăборщевик обыкновенный (borșcevik)

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru celelalte limbi; Kolosova și colab., 2017, pentru bear’s breech și medvetalp.1, 13, 12

„Mâna ursului”, pe care o caută unii, nu apare în dicționare, dar brâncă înseamnă și „mână”.1

Același nume, alte plante

Numele de urs se repetă la mai multe plante, așa că o rețetă sau un preparat cu „brânca ursului” nu e neapărat cu Heracleum sphondylium. În dicționare, brânca-ursului mai e și piedicuța (Lycopodium clavatum), laba-ursului mai înseamnă și niște ciuperci din genul Clavaria, iar talpa-ursului, acantul sau Heracleum palmatum. Într-un dicționar din 1929, și acantul, planta ale cărei frunze sunt imitate în arhitectură, e numit „brânca ursului”.1 În Transilvania, brânca-ursului a fost numită uneori, greșit, cucută, nume pe care dicționarul îl rezervă altei plante, Conium maculatum.1

Ce parte se folosește

La brânca-ursului se folosesc, după preparat, partea aeriană, rădăcina sau semințele. Nu toate părțile conțin la fel de multe furocumarine.6

  • Partea aeriană: tulpini, frunze și inflorescențe, recoltate de obicei la înflorire. Fiindcă înflorirea durează mult, în produsele din partea aeriană pot ajunge și fructe verzi.6
  • Rădăcina: în studiul din Târgu Mureș, a avut cele mai multe furocumarine, peste 6 mg la gram de extract cu etanol.6
  • Fructele și semințele: fructele verzi au cam jumătate din cantitatea de furocumarine din rădăcină.6
  • În bucătărie: în Europa de Est și în nord-estul Asiei, din plantă se fac supe.4 În cantonul Valais din Elveția, tulpinile tinere și semințele se folosesc în mâncăruri gătite și în salate.6

7 lucruri surprinzătoare despre brânca-ursului

  1. Numele vine de la o altă plantă. Branca ursina, „laba ursului”, a fost întâi numele acantului. Abia apoi a trecut la brânca-ursului.12
  2. Borșul a început cu ea. În polonă, barszcz era supa făcută din brânca-ursului, o supă care a dispărut încet din bucătăria poloneză.14 Scriban notează că borș, din rutenul boršč, era și numele unei plante umbelifere țepoase, Heracleum sphondylium, din care se făcea odinioară borș.15
  3. Genul are numele lui Hercule. Heracleum a fost numit după Hercule, eroul grec cunoscut pentru forța lui fizică, iar cele mai multe specii ale genului sunt plante foarte înalte.5
  4. E printre plantele cu cele mai multe nume de urs. Într-un studiu despre numele de plante cu „urs” în limbile Europei, brânca-ursului e printre cele mai des întâlnite, alături de Arctostaphylos uva-ursi, Acanthus mollis și Allium ursinum.12
  5. Ruda ei uriașă a venit ca plantă de grădină. Brânca-ursului uriașă apare în 1817 pe lista de semințe de la Kew. Azi, Uniunea Europeană interzice să fie ținută, cultivată sau vândută.3, 8, 16
  6. Contactul cu specia uriașă nu doare. Atingerea plantei e nedureroasă, așa că cine o atinge poate continua ore întregi, iar roșeața și umflătura apar abia după aproape o zi.3
  7. Cantitatea de furocumarine nu e controlată. Autorii unui studiu din 2025 notează că suplimentele cu brânca-ursului se vând fără ca extractele să fie standardizate sau verificate pentru furocumarine.6

Știai că?

În germană, franceză și maghiară, planta poartă tot un nume de urs: Bärenklau, „ghiara ursului”, patte d’ours și medvetalp, ambele „laba ursului”. Românescul brânca-ursului spune același lucru.13, 12

Ce conține brânca-ursului

Brânca-ursului conține furocumarine, ulei volatil, polifenoli, fitosteroli și alte substanțe. Într-un extract din planta crescută în România s-au identificat 88 de substanțe, de la terpenoide și flavonoide până la fitosteroli și acizi grași.4

Ce conțineCât și undeDe reținut
Furocumarine din rădăcinăPeste 6 mg la gram, în extract cu etanol 50-80%Izopimpinelina e de două ori mai multă decât izobergaptenul și bergaptenul
Furocumarine din fructul verdeCam jumătate din cât în rădăcinăSubstanța principală e imperatorina, care nu s-a găsit în rădăcină
Furocumarine din frunze și tulpiniSub limita de detecție, în studiul din Târgu MureșUn alt studiu, cu metanol 80%, a găsit în planta uscată (herba) peste 8 mg/g izopimpinelină și 5 mg/g bergapten
Ulei volatil din partea aeriană înflorităBicyclogermacren 31,6% și acetat de octil 29,5%O probă din insula Skye, din Scoția
Polifenoli, fitosteroli, acizi grașiPrezenți, printre cele 88 de substanțe identificateÎntr-un extract din planta crescută în România; cantitățile nu sunt date aici

Surse: Laczkó Zöld și colab., 2025; Porrello și colab., 2024; Segneanu și colab., 2024.6, 17, 4

Cifrele descriu extracte de laborator, nu ceaiul din cană sau o capsulă anume. Rezultatele diferă de la un studiu la altul, după partea plantei, solvent și metodă.6

Ce spun studiile

Brânca-ursului are multe lucrări de chimie și de laborator, dar niciun studiu care să testeze pe oameni un beneficiu: căutarea după numele latin în PubMed, la 30 septembrie 2026, dă 32 de lucrări, iar niciuna nu testează un beneficiu la oameni.18

Niciunstudiu pe oameni care să testeze un beneficiu, printre cele 32 de lucrări din PubMed
3 din 10suplimente cu brânca-ursului, toate tincturi, aveau furocumarine aproape de sau peste prag, într-un studiu din România
1,5 mgde furocumarine pe zi, aportul din preparate din plante pe care Agenția Europeană a Medicamentului nu îl consideră o contribuție semnificativă la risc
19,97 mgde furocumarine pe zi, cea mai mare doză calculată pentru o tinctură de pe piață

Surse: PubMed, 2026; Laczkó Zöld și colab., 2025; Agenția Europeană a Medicamentului, 2007.18, 6, 19

La oameni

Nu există niciun studiu care să arate că brânca-ursului crește potența sau fertilitatea, echilibrează hormonii ori scade tensiunea.18 În România, planta se folosește în automedicație pentru potență și fertilitate, iar suplimentele cu ea se vând cu promisiuni despre funcția organelor reproducătoare, echilibrul hormonal și efectul afrodiziac.6

În laborator și pe animale

Un extract cu diclormetan din plantă a relaxat inele de aortă de șobolan, scoase din animal, prin scăderea intrării calciului în celule și prin acțiunea asupra canalelor de potasiu. Autorii spun că datele susțin folosirea tradițională împotriva tensiunii mari, dar experimentul nu s-a făcut pe oameni.20

La șoareci, unele extracte din rădăcina și din partea aeriană înflorită a patru tipuri de Heracleum din Turcia, dintre care trei subspecii de H. sphondylium, date în doză de 100 mg pe kg, au redus umflarea labei provocată de substanțe inflamatorii. Cel mai puternic efect l-a avut rădăcina subspeciei cyclocarpum: o reducere de 22,8-36,9% la carrageenan, față de 12,8-44,3% pentru indometacin, un medicament antiinflamator. Tocmai rădăcina, în care s-au găsit și cele mai multe cumarine, a fost cea mai activă.21

Suplimentele de pe piață

Un studiu din Târgu Mureș a analizat 10 suplimente cu brânca-ursului, cumpărate de la farmacii, drogherii și magazine online: 4 tincturi, 5 formule în capsule și un comprimat. În capsule și în comprimat nu s-au găsit furocumarine detectabile. Trei dintre cele patru tincturi, în schimb, aveau: la doza zilnică maximă de pe etichetă, aportul de furocumarine era aproape de pragul de 1,5 mg pe zi sau mult peste el, de până la 13 ori, cu un maxim de aproape 20 mg pe zi. La două tincturi, pragul se depășea deja la o singură doză. Tinctura cu cea mai multă furocumarină era făcută din rădăcină și semințe.6

Pragul de 1,5 mg vine dintr-un document al Agenției Europene a Medicamentului despre furocumarinele din angelică: un aport zilnic de 1,5 mg prin preparate din plante nu contribuie semnificativ la riscul total, față de cât mâncăm oricum.19 Pentru comparație, cea mai mică doză la care s-au văzut efecte fototoxice la adulți, împreună cu razele UVA, e de 14 mg de xantotoxină, iar 200 g de păstârnac sau de țelină dau, după estimări, 4-10 mg de furocumarine.6

Nu există dovezi că brânca-ursului crește potența sau fertilitatea, echilibrează hormonii sau scade tensiunea.

Precauții și siguranță

Riscul cunoscut al brâncii-ursului e sensibilitatea pielii la soare. Pentru alte efecte adverse nu există o evaluare europeană, pentru că planta nu are monografie.22

  • Pielea și soarele: planta conține furocumarine. Atinsă de piele și urmată de lumina soarelui, produce o reacție nealergică numită fitofotodermatită: înroșire, bășici și, apoi, pete închise la culoare. Leziunile dor sau ard, de obicei nu mănâncă, iar petele pot rămâne 1-2 ani.2 Fototoxicitatea speciei Heracleum sphondylium e descrisă în literatura de specialitate încă din 1980.23 La specia uriașă, roșeața și umflătura apar după aproape o zi, reacția inflamatorie după trei zile, iar după o săptămână apare o pigmentare închisă, care poate dura luni. Reacția poate merge până la arsuri chimice, uneori pe toată grosimea pielii.3, 10, 2
  • După contactul cu planta sau cu seva: spală pielea cât mai repede cu apă și săpun și ferește zona de soare cel puțin 48 de ore. Seva poate rămâne câteva ore și pe haine.3, 2 Dacă seva ajunge în ochi, clătește-i cu multă apă și poartă ochelari de soare. După un contact intens sau dacă apar bășici, mergi la medic.3
  • Preparatele luate pe gură: furocumarinele luate pe gură, împreună cu razele UVA, pot face pielea sensibilă la soare.6 Pentru preparatele cu furocumarine, Agenția Europeană a Medicamentului cere un avertisment privind expunerea la razele UV. Peste 1,5 mg pe zi e nevoie de o evaluare separată a riscului.19
  • Copiii și gravidele: același document spune că, din cauza incertitudinilor, copiii și gravidele trebuie să aibă contraindicație pentru preparatele cu furocumarine.19 Pentru brânca-ursului nu există monografie, deci nici o evaluare europeană pentru sarcină, alăptare sau copii.22
  • Medicamentele: furocumarinele liniare pot modifica felul în care corpul prelucrează unele medicamente, prin enzimele citocromului P450. Cine ia medicamente întreabă medicul sau farmacistul înainte.6
  • Expunerile mari și repetate: psoralenul, folosit împreună cu razele UVA în tratamentul psoriazisului, crește în timp riscul de cancer de piele. De aceea Agenția tratează cu atenție aportul de furocumarine.19
  • Plantele culese din natură: nu se culeg decât dacă le recunoști sigur. Confuzia cu specia uriașă sau cu alte umbelifere poate duce la arsuri.3

Ce spune legea

Brânca-ursului nu are monografie a Agenției Europene a Medicamentului.22 Uniunea Europeană nu a aprobat nicio mențiune de sănătate pentru ea.24

În România, Heracleum sphondylium e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Specia uriașă, Heracleum mantegazzianum, e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman, și nu are voie în suplimente alimentare.7

Uniunea Europeană a trecut pe lista speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune brânca-ursului persană și pe cea a lui Sosnowski în 2016, iar brânca-ursului uriașă în 2017. Pentru aceste specii e interzis să fie ținute, cultivate, transportate, vândute, schimbate sau lăsate în natură.25, 8, 16

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a trecut brânca-ursului, alături de specia uriașă, în compendiul ei de plante care conțin substanțe de posibilă îngrijorare pentru sănătate în alimente și în suplimente. Compendiul nu are forță de lege.6

Brânca-ursului de-a lungul timpului

În bucătăria Europei de Est, planta a fost multă vreme baza unei supe. Din același cuvânt slav vine și borșul românesc, iar în Polonia supa originală de brânca-ursului a dispărut treptat din bucătărie: în secolul XX s-au mai găsit doar două folosiri ale ei, în Carpații polonezi.14, 15

În medicina populară românească din anii 1860-1970, frunzele și tulpinile apar în băi și în decocturi turnate pe cap, pentru copiii speriați sau care nu puteau merge.26 Partea aeriană se folosește în medicina tradițională și pentru tensiunea mare.20 În ultimele decenii, în România, planta a devenit foarte populară în automedicație pentru potență și fertilitate.6

Pe ruda ei uriașă, Europa a cunoscut-o ca plantă de grădină din 1817. În anii 1940, specia lui Sosnowski a fost cultivată ca nutreț în Rusia și în țările baltice, dar plantațiile s-au abandonat, în parte pentru că planta dădea gust cărnii și laptelui animalelor și în parte din cauza riscului pentru oameni și vite.3

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu brânca-ursului

Până aici ai citit despre brânca-ursului. De aici încolo, despre produsele noastre. Pentru brânca-ursului nu există monografie europeană și nicio mențiune de sănătate aprobată.22, 24 Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Planta conține furocumarine, care fac pielea sensibilă la soare: în timpul folosirii se evită plaja prelungită și solarul.19, 6

Ceai Brânca-ursului

  • Părți aeriene de brânca-ursului (Heracleum sphondylium), singurul ingredient
  • 20 de pliculețe, 30 g
  • Pe etichetă: 1 pliculeț la 200 ml de apă clocotită, câteva minute acoperit; 3 căni pe zi, în cure de 6 săptămâni
  • Pentru brânca-ursului nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană22

6,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu brânca-ursului: capsule și tinctură

Brânca-ursului se găsește la noi și în capsule, cu extract fermentat și atomizat din părți aeriene, și în tinctură, cu alcool de 38%. Pentru aceste forme nu există monografie europeană. Într-un studiu din România, furocumarinele au fost găsite în tincturi, nu și în capsule. De aceea, la orice preparat cu brânca-ursului se respectă doza de pe etichetă și se evită soarele.22, 6

Cum se folosesc

ProdusCum se foloseșteDe reținut
Ceai Brânca-ursului, doze1 pliculeț la 200 ml de apă clocotită, câteva minute acoperit; 3 căni pe ziPe etichetă, cure de 6 săptămâni; nu există doză europeană. După orice aplicare pe piele, zona se ferește de soare
Capsule Brânca-ursului1-2 capsule de 3 ori pe zi, înainte de masă, pe stomacul gol, cu suficient lichid; cure de 20 de zile, apoi 10 zile de pauzăExtract fermentat și atomizat din părți aeriene, 320 mg pe capsulă; 60 de capsule în flacon
Tinctură de brânca-ursului20-30 de picături de 3 ori pe zi, înainte de mese; cure de 20 de zileConține alcool, 38% vol.; flacon de 50 ml. După orice aplicare pe piele, zona se ferește de soare

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru brânca-ursului nu există doză europeană. În timpul folosirii se evită plaja prelungită și solarul. Preparatele nu se dau copiilor și nu se folosesc în sarcină sau alăptare: pentru brânca-ursului nu există o evaluare europeană a siguranței.19, 22

Întrebări frecvente

Brânca-ursului (Heracleum sphondylium) este o plantă bienală sau perenă din familia Apiaceae, înaltă de obicei de 1-2 m, cu frunze late, păroase, și flori albe în umbele. Crește în toată țara, de la câmpie la munte, iar planta conține furocumarine.
Are tulpina cu coaste adânci, păroasă, frunze late, foarte păroase, lungi de cel mult 60 cm, și umbele de 20-25 cm, cu flori albe sau verzui-gălbui. Fructul e turtit, cu aripi pe coaste. Înflorește din iunie până în septembrie.
Brânca-ursului uriașă (Heracleum mantegazzianum) are 2-5 m, tulpina groasă până la 10 cm, cu pete purpurii, frunze de până la 3 m și umbele de până la 50-80 cm. Brânca-ursului obișnuită are de obicei 80-200 cm, tulpina de 4-20 mm și umbele de 20-25 cm. Specia uriașă conține mult mai multe furocumarine și produce arsuri grave.
Planta conține furocumarine, care fac pielea sensibilă la soare. Contactul urmat de expunere la soare poate produce înroșire și bășici. Specia uriașă e mult mai periculoasă, cu arsuri chimice, și e interzisă în Uniunea Europeană.
Se spală pielea cât mai repede cu apă și săpun și se ferește zona de soare cel puțin 48 de ore. Dacă seva a ajuns în ochi, se clătesc cu multă apă și se poartă ochelari de soare. La bășici sau la un contact intens, mergi la medic.
Brânca-ursului nu are monografie europeană și nicio folosire recunoscută de o autoritate europeană. În medicina populară românească din secolele trecute, frunzele și tulpinile se foloseau în băi și în decocturi turnate pe cap, pentru copii, iar în bucătăria Europei de Est, pentru supe. Nu există studii pe oameni care să arate un beneficiu.
Nu există studii pe oameni care să arate așa ceva. În România, suplimentele cu brânca-ursului se vând cu astfel de promisiuni, dar nicio autoritate europeană nu le-a recunoscut. Problemele de potență, de fertilitate sau de menopauză se discută cu medicul.
Nu s-a dovedit la oameni. Un extract a relaxat inele de aortă de șobolan scoase din animal, dar asta nu arată ce face un ceai sau o tinctură în corpul unui om. Tensiunea mare se tratează la medic.
Furocumarine (izopimpinelină, bergapten, izobergapten, xantotoxină, imperatorină), ulei volatil, polifenoli, fitosteroli și acizi grași. Furocumarinele sunt mai multe în rădăcină și în fructul verde decât în frunze și tulpini.
Plaja prelungită și solarul se evită. Furocumarinele luate pe gură, împreună cu razele UVA, pot face pielea sensibilă la soare, iar Agenția Europeană a Medicamentului cere un avertisment privind expunerea la razele UV pentru preparatele cu furocumarine.
Nu se recomandă. Pentru preparatele cu furocumarine, Agenția Europeană a Medicamentului spune că, din cauza incertitudinilor, copiii și gravidele trebuie să aibă contraindicație, iar pentru brânca-ursului nu există date de siguranță.
În Europa de Est, din plantă se făceau supe, iar în cantonul Valais din Elveția, tulpinile tinere și semințele se folosesc în mâncăruri și în salate. Planta conține însă furocumarine, deci nu se culege decât dacă e recunoscută sigur.
În dicționare apar crucea-pământului, laba-ursului, talpa-ursului și, învechit și regional, sclipeț. „Mâna ursului” nu apare în dicționare, dar brâncă înseamnă și „mână”. Numele de urs se repetă și la alte plante, de pildă la piedicuță și la acant.
În engleză, hogweed sau cow parsnip; în spaniolă, branca ursina; în italiană, panace comune; în germană, Wiesen-Bärenklau; în maghiară, közönséges medvetalp; în franceză, berce commune sau patte d’ours.

Referințe

  1. dexonline.ro, articolele „brâncă”, „cruce”, „laba”, „talpa-ursului”, „piedicuță”, „brădișor”, „acant”, „sclipeț” și „cucută”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), DEXI, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), Dicționarul limbii române literare contemporane, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul de sinonime și Dicționarul etimologic român.
  2. Grosu Dumitrescu C., Jîjie A.R., Manea H.C., Moacă E.A., Iftode A., Minda D., Chioibaș R., Dehelean C.A., Vlad C.S. New insights concerning phytophotodermatitis induced by phototoxic plants. Life (Basel), 2024, 14(8):1019.
  3. Nielsen C., Ravn H.P., Nentwig W., Wade M. (ed.). The giant hogweed best practice manual: guidelines for the management and control of an invasive weed in Europe. Forest & Landscape Denmark, Hørsholm, 2005.
  4. Segneanu A.E., Vlase G., Vlase T., Bejenaru L.E., Mogoșanu G.D., Buema G., Herea D.D., Ciocîlteu M.V., Bejenaru C. Insight into Romanian wild-grown Heracleum sphondylium: development of a new phytocarrier based on silver nanoparticles with antioxidant, antimicrobial and cytotoxicity potential. Antibiotics (Basel), 2024, 13(9):911.
  5. Ornamental Plants from Russia and Adjacent States of the Former Soviet Union, Heracleum L., efloras.org, consultat pe 30 septembrie 2026.
  6. Laczkó Zöld E., Kis C., Nagy-György E., Domokos E., Ferencz E., Szabó Z.-I. Fast determination of furocoumarins in food supplements containing Heracleum sphondylium L. using capillary electrophoresis. Foods, 2025, 14(13):2348.
  7. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  8. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1263 al Comisiei din 12 iulie 2017 de actualizare a listei speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune stabilite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1141.
  9. Preda M. Dicționar dendrofloricol. Editura Didactică și Pedagogică, 1989, articolul Heracleum mantegazzianum, pe dexonline.ro.
  10. Baker B.G., Bedford J., Kanitkar S. Keeping pace with the media; giant hogweed burns: a case series and comprehensive review. Burns, 2017, 43(5):933-938.
  11. Rzymski P., Klimaszyk P., Poniedziałek B. Invasive giant hogweeds in Poland: risk of burns among forestry workers and plant distribution. Burns, 2015, 41(8):1816-1822.
  12. Kolosova V., Svanberg I., Kalle R., Strecker L., Özkan A.M., Pieroni A., Cianfaglione K., Molnár Z., Papp N., Łuczaj Ł., Dimitrova D., Šeškauskaitė D., Roper J., Hajdari A., Sõukand R. The bear in Eurasian plant names: motivations and models. Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2017, 13:14.
  13. GBIF Secretariat. Heracleum sphondylium L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat pe 30 septembrie 2026; nume din Catalogue of Life, TAXREF, Flora Helvetica și alte liste naționale.
  14. Łuczaj Ł., Szymański W.M. Wild vascular plants gathered for consumption in the Polish countryside: a review. Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2007, 3:17.
  15. Scriban A. Dicționaru limbii românești. Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, 1939, articolul „borș”, pe dexonline.ro.
  16. Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive, articolul 7.
  17. Porrello A., Merra R., Badalamenti N., Bruno M. Heracleum sphondylium L. subsp. sphondylium (Apiaceae) of the Isle of Skye (Scotland): the chemical composition of essential oil from the flowering aerial parts. Natural Product Research, 2024, 38(16):2920-2925.
  18. PubMed, National Library of Medicine. Căutarea „Heracleum sphondylium”, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, 30 septembrie 2026, 32 de rezultate.
  19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Reflection paper on the risks associated with furocoumarins contained in preparations of Angelica archangelica L., EMEA/HMPC/317913/2006, 31 octombrie 2007.
  20. Senejoux F., Demougeot C., Cuciureanu M., Miron A., Cuciureanu R., Berthelot A., Girard-Thernier C. Vasorelaxant effects and mechanisms of action of Heracleum sphondylium L. (Apiaceae) in rat thoracic aorta. Journal of Ethnopharmacology, 2013, 147(2):536-539.
  21. Kurtul E., Küpeli Akkol E., Karpuz Ağören B., Yaylacı B., Bahadır Acıkara Ö., Sobarzo-Sánchez E. Phytochemical investigation and assessment of the anti-inflammatory activity of four Heracleum taxa growing in Turkey. Frontiers in Pharmacology, 2025, 15:1494786.
  22. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene de plante medicinale, ema.europa.eu, exportată pe 23 septembrie 2026; nu conține genul Heracleum.
  23. Weimarck G., Nilsson E. Phototoxicity in Heracleum sphondylium. Planta Medica, 1980, 38(2):97-111.
  24. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  25. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1141 al Comisiei din 13 iulie 2016 de adoptare a unei liste a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1143/2014.
  26. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă urmezi un tratament, ai pielea sensibilă la soare sau ești gravidă, discută cu medicul înainte de a folosi preparate din brânca-ursului. După contactul cu o plantă necunoscută, urmat de soare, mergi la medic dacă apar bășici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *