Muștar negru (Brassica nigra): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Muștarul negru (Brassica nigra) e o plantă anuală din familia cruciferelor, înaltă de 30 cm până la 2 m, cu flori galbene și păstăi mici, lipite de tulpină. Din semințele lui, brune până la negre, se făcea odinioară muștarul de masă. Zdrobite cu apă, ele dau izotiocianatul de alil, cel care înțeapă nasul și irită pielea. Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru el, iar în Germania a fost recunoscut doar pentru folosire pe piele. Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de muștarul brun și de cel alb, de ce i se spune și Sinapis nigra, ce conțin semințele, ce s-a studiat și ce trebuie să știi dacă îl folosești în bucătărie sau pe piele.

Ce este muștarul negru

Muștarul negru e o plantă anuală din familia Brassicaceae, cunoscută și ca familia cruciferelor, în care intră varza, rapița și muștarul alb.^{1, 2} Are tulpina dreaptă, ramificată în partea de sus, și poate rămâne la 30 cm sau poate trece de 2 m.^{3, 1} Floarea are patru petale așezate în cruce, de unde și vechiul nume al familiei, Cruciferae.¹

Din semințele lui se făcea mult muștarul de masă, până când a fost înlocuit în bună parte de muștarul brun.^{1, 2} Azi, în Occident, se cultivă mai ales pentru semințele folosite ca mirodenie și la murături.¹ Nu e același lucru cu muștarul alb, care are pagina lui pe site: cele două plante sunt rude, dar diferă prin păstăi, semințe și gust.^{3, 2}

Cum arată muștarul negru

Muștarul negru se recunoaște după păstăile mici, lipite de axul florilor, și după frunzele cu un lob larg la vârf. Înflorește din aprilie până în iulie, uneori până în septembrie, iar tulpinile se acoperă de raceme de flori galbene.^{3, 1}

Cum îl recunoști

• Tulpina: dreaptă, ramificată sus, de la 30 cm până la 2 m, uneori mai mult, cu peri aspri, mai ales la bază.^{3, 1}
• Frunzele: cele de la bază, lungi de 6-30 cm și late de 1-10 cm, au un lob larg, ovat, la vârf și 1-3 lobi mai mici pe fiecare parte. Cele de sus sunt mai mici și mai puțin tăiate, cu marginea întreagă sau ușor dințată.^{3, 1}
• Florile: galbene, cu 4 petale de 7-11 mm, strânse în raceme.^{3, 1}
• Păstăile: înguste, cu 4 muchii, lungi de 1-2,5 cm și late de 2-3 mm, ridicate și lipite de axul florilor. În fiecare jumătate au câte 2-5 semințe, iar vârful, fără semințe, e scurt, de doar 2-5 mm.³
• Semințele: sferice, de 1,2-1,5 mm, brune până la negre, cu suprafața ca o plasă.^{3, 1}

Unde crește muștarul negru

După Flora Chinei, muștarul negru apare în Europa, în nordul Africii și în Asia, de la sud-vest până în India și Vietnam, iar în alte regiuni e cultivat sau a devenit sălbatic.¹ În China crește pe pante, în stepă și pe marginea ogoarelor, între 900 și 2.800 m altitudine.¹ În America de Nord e introdus și crește între 0 și 1.500 m altitudine, pe marginea drumurilor, pe terenuri deranjate și părăsite, în câmpuri și în livezi.³

E o buruiană răspândită în toată lumea, deosebit de frecventă în văile Californiei.^{3, 1} Pe dealurile din Santa Monica Mountains, din California, parcul național îl numește specie invazivă: după un sezon cu ploi abundente, versanții se acoperă de flori galbene, apoi de tulpini uscate, brune.⁴

La noi, dicționarele trec „muștar negru” după florele lui Brândză și Grecescu.⁵ În GBIF, baza internațională de date despre biodiversitate, planta are 22 de înregistrări din România, față de 3.025 din Germania și 11.552 din Franța. Diferența vine și din felul în care se colectează datele, dar sugerează că la noi muștarul negru e o plantă rar notată.⁶

Muștar negru, brun sau alb?

Cine caută „planta muștar” dă peste mai multe plante cu flori galbene care seamănă între ele. Trei dau semințele de muștar din comerț: muștarul negru, muștarul brun (Brassica juncea) și muștarul alb (Sinapis alba).² Cel mai ușor de încurcat cu cel negru e cel brun.

Surse: Flora of North America; Lietzow, 2021.^{3, 7, 2}

Muștarul brun e, practic, copilul celui negru. Are 36 de cromozomi, adică 16 de la muștarul negru și 20 de la Brassica rapa, specia din care face parte și rapița de ulei: din încrucișarea celor două a apărut.^{7, 5} Pentru agricultori, brunul e mai comod, pentru că păstăile lui se sparg mai greu și se pot recolta cu mașina.²

Muștarul alb (Sinapis alba) are semințe galben-pal până la brune, de 2-3 mm, și păstăi păroase, cu un cioc turtit de 1,5-2,5 cm.⁸ Semințele lui sunt mai blânde la gust decât cele de muștar negru, pentru că substanța lor iute e alta.² Îl găsești descris pe pagina lui. Muștarul de câmp (Sinapis arvensis) e o buruiană de lan, cu semințe de 1-2 mm, brun-roșcate până la negre, deci asemănătoare cu cele ale muștarului negru, dar cu păstăi mai lungi, de 2-4,5 cm.⁹

Sinapis nigra sau Brassica nigra?

Mulți caută planta ca „Sinapis nigra”, iar în unele cărți apare așa. E aceeași plantă. Linné a descris-o în 1753, în Species Plantarum, sub numele Sinapis nigra. În 1833, botanistul W.D.J. Koch a mutat-o în genul Brassica, ca Brassica nigra.^{3, 1} Sinapis nigra a rămas ca sinonim, printre cele 45 de nume vechi pe care GBIF le leagă de plantă, între care și varietăți și forme.⁶

Cele două genuri au nume cu istorie. Brassica e, după Flora of North America, numele latin al verzei, iar genul are 35 de specii.¹⁰ Sinapis e cuvântul latin pentru muștar, de la care vine și „sinapism”.⁵

Nu toți botaniștii sunt de acord cu mutarea. Flora of North America și GBIF folosesc Brassica nigra.^{3, 6} Flora Chinei notează însă că, după studii moleculare noi și după o nouă analiză a formei plantei, ea ar trebui să rămână în Sinapis, cum a descris-o Linné.¹ Noi folosim Brassica nigra, numele acceptat în GBIF, și pomenim peste tot și numele vechi.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește muștar negru. Dicționarele mai dau, regional, rapiță-de-muștar.⁵ Atenție la „muștar-de-câmp”: același dicționar îl trece și pentru muștarul negru, și pentru muștarul sălbatic (Sinapis arvensis), o buruiană de lan, așa că numele poate însemna două plante diferite.⁵ Cuvântul „muștar” a ajuns la noi din maghiară, mustár.⁵

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru limbile străine, iar pentru chineză Flora of China.^{5, 6, 1}

Ce parte se folosește

Se folosesc semințele. Farmaceutic, ele se numesc Sinapis nigrae semen, iar calitatea lor e descrisă în Codexul german al medicamentelor (DAC).¹¹ Frunzele se pot găti ca verdeață.²

• Cum arată semința: sferică, de 1,2-1,5 mm, brună până la neagră, cu coaja ca o plasă, care nu devine vâscoasă când se udă.³
• Cum e gustul: puțin amărui și mai iute decât al semințelor de muștar alb sau brun.²
• Ce forme se găsesc: semințele întregi, făina din ele, plasturi cu pastă de semințe pe un suport și o tinctură, „spiritul de muștar” (Spiritus sinapis).^{2, 5, 11}

7 lucruri surprinzătoare despre muștarul negru

1. A fost muștarul de masă, până a apărut cel brun. Flora Chinei spune că s-a folosit mult la prepararea muștarului de masă, înainte să fie înlocuit cu muștarul brun.¹ Recoltarea lui e mai grea: muștarul brun are păstăi care se sparg mai greu și se pot culege cu mașina.²
2. E părintele muștarului brun și una dintre cele trei specii de bază ale genului. În 1935, botanistul U Nagaharu a arătat că trei specii de bază, Brassica rapa, Brassica nigra și Brassica oleracea, adică varza, s-au încrucișat și au dat trei specii cultivate: muștarul brun, rapița de ulei (Brassica napus) și Brassica carinata. Schema se numește „triunghiul lui U”.²
3. Iuțeala nu e gata făcută în sămânță. Sinigrina, substanța din care vine, stă în semințe în formă inactivă. Iuțeala apare când celulele se sparg și sinigrina întâlnește o enzimă.²
4. Fierbi semințele și iuțeala dispare. Căldura strică enzima, iar la fierbere sinigrina dispare, în parte distrusă de căldură, în parte trecută în apa de fiert.²
5. Iuțeala e, de fapt, o senzație de durere. Izotiocianatul de alil activează, în nervii care simt durerea, canalul ANKTM1, cunoscut și ca TRPA1. Wasabi, hreanul și muștarul își datorează iuțeala izotiocianaților.^{12, 13}
6. Muștarul de Dijon se face din semințe de muștar negru sau brun. Semințele se amestecă cu vin sau oțet și cu condimente. Dacă semințe negre și albe se macină împreună și se amestecă cu oțet, iese un muștar mai blând, de felul celui german.²
7. În California e o buruiană invazivă. Pe dealurile din Santa Monica Mountains, după un sezon cu ploi abundente, flori galbene acoperă versanții, apoi urmează o „pădure” de tulpini uscate, brune.⁴

Ce conțin semințele de muștar negru

Semințele de muștar negru conțin sinigrină, un glucozinolat din care se formează izotiocianatul de alil, un ulei gras bogat în acid erucic și proteine.²

Sursa: Lietzow, 2021, care adună cifre din mai multe studii. Cifrele descriu semințele crude, nu muștarul de masă, cataplasma sau uleiul.²

Glucozinolații înșiși nu sunt activi biologic. Efectele vin din produsele lor de descompunere.²

De unde vine iuțeala

Iuțeala nu e gata făcută în semințe. Când se zdrobesc și se udă, sinigrina întâlnește enzima mirozinază și se descompune. Unul dintre produse e izotiocianatul de alil, volatil, cu miros înțepător, numit și „ulei de muștar”.^{2, 11} Cât de iute iese muștarul depinde de felul în care e pregătit:

• Căldura: strică enzima. La fierbere, sinigrina dispare din semințe, în parte distrusă de căldură, în parte trecută în apa de fiert.²
• Apa: izotiocianații sunt volatili și se dizolvă în apă, așa că pot dispărea în bună parte la înmuiere și la temperaturi înalte.²
• Oțetul și sarea: în muștarul de masă, enzima poate descompune sinigrina chiar în prezența sării și a acidității din oțet. În preparatele de muștar s-a găsit mai puțină sinigrină și mai mult izotiocianat decât în semințele crude.²
• Pe corp: izotiocianatul de alil activează, în nervii care simt durerea, canalul ANKTM1, cunoscut și ca TRPA1, iar activarea lui dă o senzație dureroasă. De aceea muștarul înțeapă.^{12, 13}

Ulei de muștar: două lucruri diferite

Sub numele „ulei de muștar” se vând două produse care nu seamănă. Primul e uleiul gras, presat din semințe, cu mult acid erucic. În Uniunea Europeană, limita de acid erucic pentru uleiul de muștar e de 5%, iar o analiză din 2014 a arătat că majoritatea probelor de ulei de muștar analizate o depășeau.² Al doilea e uleiul esențial, adică izotiocianatul de alil. Pe piele, el provoacă durere, inflamație și o sensibilitate crescută la căldură și la atingere.¹² Cele două nu se pot înlocui unul cu altul, așa că citește eticheta.

Ce spun studiile

Muștarul negru a fost studiat puțin. O sinteză din 2019 constată că planta nu a fost descrisă sistematic din punct de vedere farmacologic.¹⁴ Pentru semințele luate singure, pe gură, nu am găsit niciun studiu clinic: într-o căutare în PubMed, singurele studii clinice în care apărea muștarul negru au fost un studiu de alergie și un amestec cu opt plante, aplicat pe față, în care muștarul negru era doar unul dintre ingrediente.^{15, 16, 17}

Surse: PubMed; Morisset și colab., 2003; Yabanoglu și colab., 2012; Lietzow, 2021.^{15, 16, 18, 2}

La oameni

Studiul clinic cu muștar negru pe care l-am găsit nu e despre un beneficiu, ci despre alergie. La 30 de subiecți de 3-20 de ani, cu testul pe piele pozitiv la semințe de muștar negru măcinate, la făină de muștar brun, la un condiment și la un extract, s-au făcut probe de alimentație cu până la 1.340 mg de condiment. Șapte dintre cei 30 au reacționat, adică 23,3%. Testul pe piele și nivelul de anticorpi specifici nu au prezis cine reacționează. După autori, alergia la muștar reprezintă 1,1% din alergiile alimentare ale copiilor.¹⁶

În rest, există rapoarte de caz. Un băiat de 15 luni, sănătos, a ajuns în insuficiență respiratorie gravă după ce a înghițit și a aspirat semințe de muștar negru măcinate. Autorii spun că izotiocianatul irită căile respiratorii și produce edem, ca piperul negru.¹⁹ O femeie a avut o arsură de gradul II la genunchi, după ce i s-a aplicat pe piele, pentru dureri de artroză, un amestec cu semințe de muștar. Raportul amintește că o cataplasmă se ține cel mult 15 minute și că aplicarea îndelungată poate arde pielea și lezează nervii.¹⁸

Studii farmacologice, nu clinice

Sintezele despre muștarul negru și despre sinigrină listează, din studii farmacologice, efecte antibacteriene, antifungice, antioxidante și antiinflamatoare, printre altele.^{14, 20} Autorii sintezei despre sinigrină scriu însă că informațiile despre aceste activități sunt foarte puține și că mai sunt necesare studii.²⁰ Pentru muștarul negru luat singur nu am găsit studii clinice care să le confirme la oameni.¹⁵

Pe piele: ce face iuțeala

Mecanismul iuțelii e cunoscut. Pe piele, izotiocianatul de alil activează terminațiile nervoase ale durerii și produce durere, inflamație și o sensibilitate crescută la căldură și la atingere.¹² Asta explică de ce o cataplasmă cu muștar înțeapă și irită pielea și de ce poate s-o ardă.

Muștarul negru nu tratează bolile articulațiilor sau ale căilor respiratorii și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Cum se folosește muștarul negru

În bucătărie

Semințele întregi se folosesc ca mirodenie, în mâncăruri și în murături.^{1, 2} Zdrobite și amestecate cu oțet, dau un condiment iute, iar frunzele se pot găti ca verdeață.² La gătit, iuțeala scade: sinigrina nu rezistă la fierbere.²

Pe piele: sinapismul

Tradițional, făina de semințe amestecată cu apă se punea pe piele într-o cataplasmă numită sinapism, ca să provoace un aflux de sânge la locul aplicării.⁵ Comisia E din Germania a descris folosirea pe piele a semințelor de muștar negru, ca cataplasmă sau plasture cu muștar; indicațiile ei sunt în capitolul „Ce spune legea”.¹¹ După enciclopedia Altmeyers, există în comerț plasturi cu pastă de semințe pe un suport și o tinctură, „spiritul de muștar”.¹¹

O cataplasmă cu muștar acționează prin iritarea pielii, iar de la iritare la arsură nu e mult.¹² Efectele nedorite descrise sunt iritația până la vezicule și alergia la muștar, iar la copiii sub 6 ani, în sarcină și în alăptare nu se folosește.¹¹ O revistă medicală germană a descris o dermatită toxică după un plasture cu muștar folosit ca remediu natural.²¹

Nu dăm aici doze sau rețete pentru cataplasme: nu am găsit o monografie europeană care să le stabilească, iar pe piele o greșeală costă o arsură. Dacă vrei să încerci un produs de acest fel, întreabă medicul sau farmacistul și urmează exact modul de folosire de pe produs.

Pe gură: ca remediu, nu

Comisia E a recunoscut doar folosirea pe piele.¹¹ Pentru semințele luate pe gură, ca remediu, nu există monografie europeană sau doze evaluate, iar studii clinice nu am găsit.^{22, 15} Luat în exces, muștarul irită stomacul: un manual american din 1898 vorbește despre durere violentă de arsură, cu purgație și, uneori, gastro-enterită.²³

Precauții și siguranță

Ca mirodenie, în cantitățile din mâncare, muștarul se folosește de mult în alimentație.² Riscurile apar la alergici, pe piele și la copiii mici.

• Alergia: muștarul și produsele derivate sunt pe lista celor 14 alergeni care trebuie evidențiați în lista de ingrediente a alimentelor.²⁴ Simptomele merg de la urticarie și umflarea buzelor și a limbii până la dificultăți de respirație și anafilaxie. Cine e alergic la o specie de muștar poate reacționa și la celelalte, pentru că proteinele lor seamănă.²
• Pielea: cataplasmele pot irita până la vezicule și pot arde; un raport de caz descrie o arsură de gradul II. Nu se folosesc la copiii sub 6 ani, în sarcină și în alăptare.^{11, 18}
• Copiii mici: un băiat de 15 luni a avut insuficiență respiratorie după ce a aspirat semințe de muștar negru măcinate. Nu lăsa semințele măcinate la îndemâna copiilor mici.¹⁹
• Acidul erucic: semințele conțin mult. EFSA a stabilit în 2016 o doză zilnică tolerabilă de acid erucic de 7 mg la kg corp. O analiză germană citată de Lietzow a arătat că o porție de 10 g de muștar de masă o poate depăși, dacă acidul erucic trece de 40% din acizii grași ai semințelor, iar grăsimea din produs, de 10%.²
• Tiroida: la animalele hrănite cu șrot din plante cu glucozinolați au apărut modificări ale tiroidei. La oameni datele sunt limitate, iar efectul se vede mai ales când mâncarea are puțin iod. Dacă ai o boală de tiroidă, întreabă medicul înainte de a folosi muștar în cantități însemnate.²
• Uleiul esențial: izotiocianatul de alil provoacă pe piele durere și inflamație; nu-l pune pe piele ca atare.¹²

Ce spune legea

Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru muștarul negru: lista monografiilor europene de plante medicinale nu cuprinde nicio specie de Brassica sau de Sinapis. Singura plantă cu „mustard” în nume de pe listă e Sisymbrium officinale, în engleză hedge mustard, care e altă plantă.²²

În Germania, Comisia E a descris folosirea pe piele a semințelor de muștar negru, ca cataplasmă sau plasture, în catarurile căilor respiratorii și în bolile cronice degenerative ale articulațiilor și reumatismul țesuturilor moi. Enciclopedia Altmeyers, care rezumă monografia, notează că nici HMPC, comitetul european pentru plante medicinale, nici ESCOP nu au prelucrat planta. Ca efecte nedorite, ea trece iritația pielii până la vezicule și alergia la muștar, iar ca interdicții, copiii sub 6 ani, alăptarea și sarcina.¹¹

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru muștar.²⁵ Muștarul și produsele derivate sunt pe lista celor 14 alergeni care trebuie evidențiați în lista de ingrediente a alimentelor.²⁴ Pentru acidul erucic, legislația europeană fixează limite de 2% în uleiurile vegetale, 5% în uleiul de muștar și 3,5% în muștarul de masă, dar nu și în semințe sau în pudra de muștar.²

În România, atât genul Brassica, cât și genul Sinapis sunt pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme predozate, precum capsulele. Muștarul negru nu e pe lista plantelor periculoase.²⁶

Muștarul negru de-a lungul timpului

În română, cuvântul „muștar” e vechi: dicționarul MDA2 îl trece încă din Tetraevanghelul lui Coresi.⁵ Într-un Nou Testament tipărit în 1648, o comparație din Evanghelie vorbește despre „grăunțul de muștariu”, care „mai mic iaste de toate semințele”.⁵

Cataplasma din făină de muștar și apă are un nume grecesc, sinapismós, ajuns în română prin franceză: sinapism.⁵ În dicționarul lui Scriban, sinapismul e o cataplasmă din făină de muștar negru, iar din semințele de muștar negru se fac sinapisme foarte usturătoare.⁵

La sfârșitul secolului al XIX-lea, manualul medicilor eclectici americani al lui Scudder, din 1898, trecea semințele de muștar, de Sinapis nigra și de Sinapis alba, printre stimulante, cu efect emetic, laxativ și vezicant, adică care face vezicule pe piele. Autorul avertiza că, luate în exces, ele produc o durere violentă de arsură.²³

Cu timpul, în Europa și în America de Nord, muștarul negru a fost înlocuit în bună parte de muștarul brun, mai ușor de recoltat cu mașina.^{1, 2} Azi se cultivă în Occident mai ales pentru semințele folosite ca mirodenie și la murături, și crește ca buruiană pe marginea drumurilor și pe terenurile părăsite.^{3, 1}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Cheo T.Y., Lu L., Yang G., Al-Shehbaz I., Dorofeev V. Brassicaceae și Brassica nigra (Linnaeus) W.D.J. Koch, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 8, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2001, efloras.org.
2. Lietzow J. Biologically Active Compounds in Mustard Seeds: A Toxicological Perspective. Foods, 2021, 10(9):2089.
3. Warwick S.I. Brassica nigra (Linnaeus) W.D.J. Koch, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 7, Oxford University Press, 2010, efloras.org.
4. National Park Service, Santa Monica Mountains National Recreation Area. Invasive black mustard, fotografii și legendă, publicate pe Wikimedia Commons.
5. dexonline.ro, articolele „muștar”, „sinapism” și „rapiță”, după DEX ’09, MDA2, DLR, DLRLC, DLRLV, DGS, DER, NODEX, Șăineanu (ed. a VI-a), Scriban și dicționarul de sinonime.
6. GBIF Secretariat. Brassica nigra (L.) W.D.J.Koch, GBIF Backbone Taxonomy: nume comune, sinonime și numărul înregistrărilor pe țări, gbif.org, consultat pe 12 octombrie 2026.
7. Warwick S.I. Brassica juncea (Linnaeus) Czernajew, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 7, Oxford University Press, 2010, efloras.org.
8. Warwick S.I. Sinapis alba Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 7, Oxford University Press, 2010, efloras.org.
9. Warwick S.I. Sinapis arvensis Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 7, Oxford University Press, 2010, efloras.org.
10. Warwick S.I. Brassica Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 7, Oxford University Press, 2010, efloras.org.
11. Altmeyers Enzyklopädie, Fachbereich Phytotherapie. Sinapis nigrae semen, actualizat la 8 octombrie 2025, altmeyers.org; cu rezumatul monografiei Comisiei E.
12. Jordt S.E., Bautista D.M., Chuang H.H. și colab. Mustard oils and cannabinoids excite sensory nerve fibres through the TRP channel ANKTM1. Nature, 2004, 427(6971):260-265.
13. Bandell M., Story G.M., Hwang S.W. și colab. Noxious cold ion channel TRPA1 is activated by pungent compounds and bradykinin. Neuron, 2004, 41(6):849-857.
14. Agrawal S., Yallatikar T., Gurjar P. Brassica Nigra: Ethopharmacological Review of a Routinely Used Condiment. Current Drug Discovery Technologies, 2019, 16(1):40-47.
15. National Library of Medicine, PubMed. Trei căutări proprii din 12 octombrie 2026: „Brassica nigra” în titlu sau rezumat, combinat cu review, sinteză sistematică, studiu clinic și studiu randomizat (13 lucrări); „mustard plaster”, „sinapism”, „mustard poultice”, „black mustard” și „Sinapis nigra”, combinate cu arsuri, dermatită, vezicule, leziuni, toxicitate și intoxicație (13 lucrări); „mustard oil” și „allyl isothiocyanate”, combinate cu TRPA1 sau ANKTM1 (332 de lucrări). Niciun studiu clinic cu semințe sau extract de muștar negru luat singur.
16. Morisset M., Moneret-Vautrin D.A., Maadi F. și colab. Prospective study of mustard allergy: first study with double-blind placebo-controlled food challenge trials (24 cases). Allergy, 2003, 58(4):295-299.
17. Bibi C., Nigar Z. Clinical Evaluation of a Topical Unani Polyherbal Formulation in the Management of Photodamaged Facial skin: An open-label Standard Controlled Trial. Alternative Therapies in Health and Medicine, 2024, 30(3):16-23.
18. Yabanoglu H., Akbulut S., Karakayali F. Phytocontact Dermatitis due to Mustard Seed Mimicking Burn Injury: Report of a Case. Case Reports in Medicine, 2012, 2012:519215.
19. Gulbransen G., Esernio-Jenssen D. Aspiration of black mustard. Journal of Toxicology. Clinical Toxicology, 1998, 36(6):591-593.
20. Mazumder A., Dwivedi A., du Plessis J. Sinigrin and Its Therapeutic Benefits. Molecules, 2016, 21(4):416.
21. Weisenseel P., Woitalla S. Toxic mustard plaster dermatitis and phototoxic dermatitis after application of bergamot oil (titlu tradus în PubMed; articol în germană). MMW Fortschritte der Medizin, 2005, 147(51-52):53, 55.
22. European Medicines Agency. Herbal medicines for human use, lista monografiilor europene de plante medicinale, generată pe 23 septembrie 2026, ema.europa.eu. Nu cuprinde nicio monografie pentru Brassica nigra, Sinapis nigra sau pentru semințele de muștar; paginile ema.europa.eu/en/medicines/herbal/sinapis-nigrae-semen și sinapis-albae-semen nu există (verificat pe 12 octombrie 2026).
23. Scudder J.M. American Eclectic Materia Medica and Therapeutics, 1898, capitolul „Sinapis”, reprodus pe henriettes-herb.com.
24. Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, anexa II, punctul 10 (muștar și produse derivate). Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 304 din 22 noiembrie 2011.
25. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012. Textul nu cuprinde nicio mențiune pentru muștar sau pentru plante din genurile Brassica și Sinapis (verificat pe copiile în română și în engleză).
26. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de piele sau de tiroidă, o alergie ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi muștar negru în alt scop decât cel culinar.