Scai vânăt (Eryngium planum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Scaiul vânăt (Eryngium planum) arată ca un ciulin albastru, dar face parte din familia Apiaceae, a morcovului și a chimenului. E o plantă perenă, înaltă de până la 1 m, cu tulpina cenușie-violacee, capitule mici și rotunde, cu flori albastre, și bractee cu spini mici. Nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului, iar cercetările despre el sunt aproape toate de laborator: în PubMed nu apare niciun studiu clinic cu planta. Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de scaiul-dracului, ce nume populare are, ce conține, ce spun studiile și cum se prepară ceaiul.

Ce este scaiul vânăt

Scaiul vânăt e o plantă perenă din familia Apiaceae, cu rădăcină pivotantă, groasă și lemnoasă, și cu tulpină dreaptă, ramificată spre vârf, înaltă de 70-100 cm.^{1, 2} Genul Eryngium are între 220 și 250 de specii în lume, dar în China cresc doar două.¹ Dicționarele românești îl numesc scai-vânăt și îl deosebesc de scaiul-dracului, Eryngium campestre, o altă specie din același gen.³

Numele latin, planum, înseamnă „plat”. În germană și în franceză, numele plantei înseamnă „cu frunze plate”.⁴ Pentru ceai se folosesc părțile aeriene, culese la înflorire.

Din magazinul Hypericum: Ceai Scai Vanat vrac.

Cum arată scaiul vânăt

Scaiul vânăt se recunoaște după culoare: tulpina e cenușie până la violacee, iar capitulele mici și rotunde au flori albastre. Frunzele de la bază sunt late, cu baza în formă de inimă, iar cele de pe tulpină sunt tăiate în 3-5 lobi.^{1, 2}

Cum îl recunoști

• Înălțimea: 70-100 cm în Flora of China; după Go Botany, între 25 și 100 cm.^{1, 5}
• Tulpina: dreaptă, ramificată spre vârf, de la cenușiu-albicioasă la violetă.^{1, 2}
• Frunzele de la bază: au codiță de 6-13 cm și limb eliptic-ovat, de 5-8,5 cm lungime, cu 7-9 nervuri care pornesc din același punct, cu baza în formă de inimă și cu marginea tăiată în dinți mari, terminați într-un spin scurt.¹
• Frunzele de pe tulpină: nu au codiță și sunt tăiate în 3-5 lobi, mai mult sau mai puțin adânci. Lobii sunt lanceolați, cu 1-4 dinți spinoși pe margine.¹
• Capitulele: rotund-ovale, de 8-15 mm lungime și 7-13 mm lățime, la capătul ramurilor. Bracteele de sub ele sunt înguste, cu dinți spinoși, și trec de obicei dincolo de lățimea capitulului.^{1, 5}
• Florile: mici, cu petale albastru-pal. Înfloresc în iulie-august.¹
• Fructul: lung de 3-3,5 mm, turtit, acoperit cu solzi albi, lungi și înguști.¹
• Rădăcina: groasă și lemnoasă, cu resturi fibroase de la bazele frunzelor în jurul coletului.¹

Unde crește scaiul vânăt

Scaiul vânăt e originar din Europa și din Asia. Sursele botanice îl dau în Europa centrală și de sud, în Asia centrală și de sud-vest, în Siberia de vest și în Kashmir.^{1, 5} Crește pe terenuri deschise: pajiști, margini de drumuri și locuri deranjate de om.^{1, 5}

Se cultivă mai ales ca plantă ornamentală, cu mai multe soiuri, pentru flori tăiate sau uscate.⁵ Și în România, dicționarul academic notează că se cultivă uneori prin grădini.³ Dicționarul dendrofloricol, un dicționar de plante cultivate, îl descrie alături de alte specii de Eryngium: E. alpinum, E. amethystinum, E. giganteum și E. maritimum. Mai trece și hibridul E. × oliverianum, între E. giganteum și E. planum.²

Dacă ai ajuns aici după „eryngium”, afli că e numele latin al genului. În română, Eryngium planum se numește scai vânăt, iar Eryngium campestre, scaiul-dracului.³

Scai vânăt, scaiul-dracului sau scaiete?

Numele „scai” se dă mai multor plante spinoase, așa că ușor se încurcă. În DEX, scai-vânăt e Eryngium planum, cu flori violacee în capitule, iar scaiul-dracului e Eryngium campestre, cu frunze spinoase și flori albastre-verzui.³ „Scaiete” sau „scăieți” e un nume generic pentru mai multe plante erbacee cu frunze sau capitule ghimpoase, dintre care cea mai cunoscută e ciulinul Carduus nutans, din familia compozitelor.³

Alte plante de-ale noastre poartă și ele numele de scai: armurariul se numește regional scaiul Sfintei Mării, iar brusturele, scaiul-oii.³

Surse: dexonline, după DEX ’09, MDA2 și Dicționarul dendrofloricol; Flora of China; Kowalczyk și colab., 2014; Ordinul nr. 244/2005.^{3, 2, 1, 7, 8}

Scaiul vânăt are frunze late la bază, tulpină cenușie-violacee și flori albastre; scaiul-dracului are frunze spinoase și flori albastre-verzui.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În dicționarele românești, planta se scrie cu cratimă, scai-vânăt, iar pluralul e scai-vineți.³ Cuvântul „vânăt” înseamnă „albastru-închis, cu reflexe violete”, ca în „pătlăgele vinete”.³ Pe lângă numele principal, dicționarele trec nouă nume: unul comun, scai-albastru, și opt populare sau regionale.³

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru celelalte limbi; Go Botany, pentru plains eryngo.^{3, 4, 5}

Ce parte se folosește

Nicio parte a scaiului vânăt nu are o evaluare europeană, așa că nu există o parte „oficială”.⁹ În practică, părțile folosite diferă după scop:

• În ceaiul nostru: părțile aeriene, culese la înflorire și uscate.
• În tradiția românească: sursele din 1860-1970, adunate într-o sinteză din 2020, trec rădăcina, rizomul și florile, folosite la copii mai ales pe cale externă, în băi.¹⁰
• În cercetare: florile, părțile cu spini, frunzele de la bază, frunzele de pe tulpină și rădăcina au fost analizate separat, pentru că au compoziții diferite. Uleiul esențial din inflorescență, din frunze și din rădăcină, de pildă, are alte componente principale.^{11, 12}

7 lucruri surprinzătoare despre scaiul vânăt

1. Nu e un ciulin, ci o rudă a morcovului. Seamănă cu un ciulin, dar face parte din familia Apiaceae, ca morcovul și chimenul. Ciulinii adevărați sunt din familia compozitelor.^{1, 3}
2. „Vânăt” înseamnă albastru-închis cu reflexe violete. E același cuvânt ca în „pătlăgea vânătă”. Culoarea nu e doar în flori: tulpina e cenușie până la violetă.^{3, 1}
3. Are zece nume în română. Pe lângă scai-vânăt, dicționarele trec scai-albastru, mărăcini, samcă, buruiana-zmeului, spin-albastru, spin-de-mucedă, spinul-vântului, spin-vânăt și șipul-vântului.³
4. Un nume vine dintr-o credință populară. „Samcă” era o ființă rea din credințele populare, care îmbolnăvea oamenii, mai ales copiii, iar boala se numea tot samcă. Mai multe dicționare trec printre înțelesurile cuvântului și numele unei plante, scaiul vânăt.^{3, 10}
5. În sursele românești vechi, apărea cu cinci folosiri la copii. Într-o sinteză din 2020 a plantelor folosite la copii în România între 1860 și 1970, scaiul vânăt are cinci folosiri, între ele pentru piele, pentru colici și pentru slăbiciune, în mare parte în băi. Autorii notează că nu există dovezi pentru ele.¹⁰
6. Saponinele lui nu seamănă cu ale scaiului-dracului. Într-un studiu din 2014, saponinele din rădăcina scaiului vânăt, găsite și la Eryngium maritimum, au ieșit diferite de cele descrise la Eryngium campestre. Ce se știe despre o specie nu se poate muta pe alta.⁷
7. Ceaiul din flori miroase a miere. Într-un studiu din Iran, degustătorii au găsit în ceaiul din flori de scai vânăt un miros floral și de miere și un gust ușor amar.¹²

Ce conține scaiul vânăt

Despre scaiul vânăt s-a scris mai ales ce conține, nu cât. Analizele vin din laboratoare din Polonia, România și Iran, din părți diferite ale plantei, așa că cifrele nu se pot aduna într-o „rețetă”.^{11, 7, 13, 12}

Surse: Kowalczyk și colab., 2014; Thiem și colab., 2011; Paun și colab., 2019; Roudbari și colab., 2025.^{7, 11, 13, 12}

Cifrele descriu planta uscată sau extracte de laborator, nu cana de ceai sau un produs anume.

Ce spun studiile

Despre scaiul vânăt s-a scris puțin și mai ales în laborator. La o căutare în PubMed din octombrie 2026, numele latin al plantei dă 23 de lucrări: analize de compoziție, teste cu extracte pe enzime, pe microbi și pe celule, un studiu pe șobolani și câteva lucrări de tehnologie alimentară. Niciuna nu e un studiu clinic cu planta.¹⁴

Surse: PubMed, octombrie 2026; Thiem și colab., 2011; Petran și colab., 2020.^{14, 11, 10}

Pe oameni

Nu există studii clinice cu scaiul vânăt. Pentru alte specii din gen, de pildă Eryngium billardieri și Eryngium caucasicum, există studii pe oameni, dar rezultatele lor nu se pot muta pe scaiul vânăt: chiar și saponinele lui diferă de cele din scaiul-dracului.^{14, 7} Singurele date despre oameni sunt cele istorice, din sursele etnografice românești. Ele descriu folosiri, nu dovedesc efecte.¹⁰

În laborator

Un extract bogat în polifenoli din scai vânăt a inhibat în eprubetă două enzime asociate inflamației, lipoxigenaza și hialuronidaza, și a inhibat mai puternic decât acarboza enzimele α-amilază și α-glucozidază, care descompun amidonul și zaharurile. Extractul nu a fost toxic pentru o linie de celule.¹³ Un extract cu dioxid de carbon a avut în eprubetă efect antimicrobian asupra stafilococului auriu, a bacteriei Escherichia coli și a ciupercii Candida albicans.¹⁵ Fracțiunile cu saponine și cu acizi fenolici din extractul în alcool al frunzelor și al rădăcinii au scăzut numărul unei amibe, Acanthamoeba castellanii.¹⁶ Rezultatele din eprubetă nu arată ce se întâmplă la om: un extract concentrat nu e un ceai.

Pe animale

Într-un studiu din Polonia, unor șobolani li s-a dat timp de 28 de zile un extract în alcool de 70% din rădăcină, 200 mg pe kilogram. Apoi au primit scopolamină, o substanță care strică memoria. Cei tratați au avut rezultate mai bune la un test de memorie pe termen lung. Autorii leagă efectul de saponine și scriu că mecanismul e probabil complicat, extractul având 64 de compuși.¹⁷ Rezultatul nu se poate muta la om și nu privește ceaiul din părți aeriene.

Pentru scaiul vânăt nu există dovezi la om: ce s-a văzut în eprubetă sau la șobolani nu înseamnă că ceaiul are același efect.

Precauții și siguranță

Pentru scaiul vânăt nu există o evaluare europeană de siguranță, iar în PubMed nu apar studii de siguranță pe oameni.^{9, 14} În laborator, un extract bogat în polifenoli nu a fost toxic pentru o linie de celule, dar asta nu arată cât de sigur e ceaiul la om.¹³ Prudența vine din lipsa datelor.

• Sarcina și alăptarea: nu există date despre siguranță, de aceea scaiul vânăt nu se folosește fără acordul medicului.
• Copiii: nu există date. Folosirile din sursele românești vechi nu sunt dovezi de siguranță.¹⁰
• Medicamentele: nu există studii despre interacțiuni. Cine ia zilnic medicamente întreabă medicul sau farmacistul înainte de a folosi preparate din plante.
• Alergia: cine a avut o reacție alergică după scai vânăt nu îl mai folosește.
• Spinii: frunzele și bracteele au dinți cu spini mici, deci la cules se poartă mănuși.¹
• Boala: neplăcerile care durează sau se agravează se duc la medic. Scaiul vânăt nu înlocuiește tratamentul prescris.

Ce spune legea

Scaiul vânăt nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului: în lista monografiilor europene nu apare niciun Eryngium. Deci nicio indicație terapeutică nu e recunoscută pentru el la nivel european.⁹ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru scaiul vânăt.¹⁸

În România, Ordinul nr. 244/2005 pune pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, scaiul-dracului, Eryngium campestre. Scaiul vânăt, Eryngium planum, nu e numit nici pe această listă, nici pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase. Pentru formele dozate, precum capsulele, ordinul cere o notificare prealabilă la Institutul de Bioresurse Alimentare.⁸

Scaiul vânăt în tradiție și în cercetare

Specia a fost descrisă de Linné în 1753, în Species Plantarum.¹ Cu peste un secol înainte, planta apărea desenată într-o carte de grădină: în Hortus Eystettensis, ediția din 1640, sub numele Eryngium Pannonicum latifolium.⁶

În România, sursele etnografice din 1860-1970 trec scaiul vânăt printre plantele folosite la copii: rădăcina, rizomul și florile, mai ales pe cale externă, în băi, pentru piele, colici, slăbiciune și convulsii. Autorii sintezei din 2020 notează că niciuna dintre aceste folosiri nu are dovezi.¹⁰ Numele „samcă” leagă planta de credințele despre o ființă rea și de o boală a copiilor mici, cu tremurături și spasme.^{3, 10}

Cele mai vechi lucrări despre plantă din PubMed sunt despre saponine: în revista germană Pharmazie, în 1972 și 1974, au apărut studii despre esterii barringtogenolului C și despre spectrul sapogeninelor din frunze.^{19, 20} Uleiul esențial a fost analizat pe părți ale plantei într-un studiu din 2011, prezentat de autori ca prima analiză a compoziției lui.¹¹ Studiile recente vin din Polonia, din România, din Iran și din Kazahstan.^{7, 13, 12, 15}

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu scai vânăt

Până aici ai citit despre scaiul vânăt. De aici încolo, despre produsele noastre. Pentru scaiul vânăt nu există o monografie europeană și nici o mențiune de sănătate aprobată.^{9, 18} Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Scaiul vânăt mai intră, ca unul dintre mai multe ingrediente, în câteva amestecuri de plante; pentru amestecuri nu există o monografie europeană.

Ceai Scai Vânăt vrac

• Părți aeriene de scai vânăt (Eryngium planum), 80 g, plantă uscată vrac, culese la înflorire
• Pe etichetă, pentru uz intern: infuzie din 2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită, acoperită câteva minute și strecurată; 2 căni pe zi, în cure de cel mult 3 luni, cu pauze de o lună
• Pentru scaiul vânăt nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană⁹

13,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește, intern	De reținut
Ceai Scai Vânăt, vrac	2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită, acoperită câteva minute și strecurată; 2 căni pe zi	Cure de cel mult 3 luni, cu pauze de o lună; fără doză europeană și fără date pentru sarcină, alăptare și copii

Modul de folosire este cel de pe eticheta produsului, pentru uz intern. Pentru scaiul vânăt nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană.⁹

Întrebări frecvente

Referințe

1. She M., Watson M.F. Eryngium Linnaeus și Eryngium planum Linnaeus, în Flora of China Editorial Committee (ed.), Flora of China, vol. 14 (Apiaceae), Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2005, efloras.org.
2. Preda M. Dicționar dendrofloricol, Editura Didactică și Pedagogică, 1989, articolul „Eryngium”, în dexonline.ro.
3. dexonline.ro, articolele „scai”, „scaiete”, „scai-vânăt”, „vânăt” și „samcă”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), DOOM 3, Dicționarul de sinonime (Seche, 2002), Șăineanu (ed. a VI-a, 1929) și Scriban (1939).
4. GBIF Secretariat. Eryngium planum L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
5. Native Plant Trust. Go Botany, fișa Eryngium planum (plains eryngo), gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
6. Besler B. Hortus Eystettensis, ediția din 1640, Classis Aestiva, planșa 150, exemplarul Peter H. Raven Library, în Biodiversity Heritage Library (BHL 45339), prin Wikimedia Commons.
7. Kowalczyk M., Masullo M., Thiem B., Piacente S., Stochmal A., Oleszek W. Three new triterpene saponins from roots of Eryngium planum. Natural Product Research, 2014, 28(9):653-660.
8. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
9. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene și a intrărilor în lista Uniunii Europene, generată automat pe ema.europa.eu la 23 septembrie 2026. Genul Eryngium nu apare în listă.
10. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
11. Thiem B., Kikowska M., Kurowska A., Kalemba D. Essential oil composition of the different parts and in vitro shoot culture of Eryngium planum L. Molecules, 2011, 16(8):7115-7124.
12. Roudbari M., Barzegar M., Sendra E., Casanova-Martínez I., Rodríguez-Estrada M., Carbonell-Barrachina Á.A. Characterization of the different chemical components and nutritional properties of two Eryngium species. Foods, 2025, 14(1):118.
13. Paun G., Neagu E., Moroeanu V., Albu C., Savin S., Lucian Radu G. Chemical and bioactivity evaluation of Eryngium planum and Cnicus benedictus polyphenolic-rich extracts. BioMed Research International, 2019, 2019:3692605.
14. National Library of Medicine. PubMed, căutarea „Eryngium planum” în titluri, rezumate și termeni MeSH (23 de rezultate) și căutarea „Eryngium” împreună cu termeni de studii clinice (11 rezultate, niciunul cu Eryngium planum), pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, 6 octombrie 2026.
15. Arykbayeva A.B., Ustenova G.O., Sharipov K.O. și colab. Determination of chemical composition and antimicrobial activity of the CO2 extract of Eryngium planum L. International Journal of Biomaterials, 2023, 2023:4702607.
16. Derda M., Thiem B., Budzianowski J., Wojt W.J., Wojtkowiak-Giera A. The evaluation of the amebicidal activity of Eryngium planum extracts. Acta Poloniae Pharmaceutica, 2013, 70(6):1027-1034.
17. Ozarowski M., Thiem B., Mikolajczak P.L. și colab. Improvement in long-term memory following chronic administration of Eryngium planum root extract in scopolamine model: behavioral and molecular study. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine, 2015, 2015:145140.
18. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
19. Hiller K., Keipert M. [Isolation of barringtogenol C-esters from Eryngium planum L.]. Die Pharmazie, 1972, 27(5):341-342 (articol în germană, titlul tradus în PubMed).
20. Hiller K., Keipert M. [The leaf sapogenin spectrum in Eryngium planum L. 20. Contribution on the content of several Saniculoideae]. Die Pharmazie, 1974, 29(1):54-57 (articol în germană, titlul tradus în PubMed).

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă urmezi un tratament, ești însărcinată, alăptezi sau ai o boală diagnosticată, discută cu medicul înainte de a folosi scai vânăt.