Plante medicinale

Scorțișoară (Cinnamomum verum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Scorțișoară (Cinnamomum zeylanicum)

Scorțișoara (Cinnamomum verum, numită și Cinnamomum zeylanicum) e scoarța uscată a unui arbore veșnic verde, originar din Sri Lanka. Ajunge la noi sub formă de rulouri aromate, numite bețișoare, sau măcinată. Sub numele de scorțișoară se vând însă și specii înrudite, grupate sub numele de cassia, cu mult mai multă cumarină, o substanță care poate afecta ficatul la persoanele sensibile. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște scoarța scorțișoarei de Ceylon, pe baza utilizării tradiționale, pentru neplăcerile digestive ușoare, de tip spastic, și pentru diareea ușoară. Mai jos afli cum arată arborele, prin ce se deosebește scorțișoara de Ceylon de cassia, ce conține, ce spun studiile despre glicemie, cum se folosește și cui nu i se potrivește.

Pe scurt

  • Scorțișoara e scoarța uscată a lui Cinnamomum verum, un arbore veșnic verde, de până la 10 m, originar din Sri Lanka. Cinnamomum zeylanicum e alt nume al aceleiași specii.
  • Se folosesc scoarța, fără stratul exterior, rulată în bețișoare, și uleiul esențial din ea. În ulei, cinamaldehida are între 60 și 75%.
  • Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște scoarța, pe baza utilizării tradiționale, pentru neplăcerile digestive ușoare, de tip spastic, inclusiv balonare și flatulență, și pentru diareea ușoară, la adulți și vârstnici.
  • Specia contează. Cassia are în medie 3.000 mg de cumarină la kg, iar un adult de 60 kg atinge doza zilnică tolerabilă cu aproximativ 2 g. Scorțișoara de Ceylon are doar urme.
  • Pentru glicemie, studiile au folosit mai ales cassia, iar rezultatele diferă mult de la un studiu la altul. Cu scorțișoara de Ceylon există foarte puține studii pe oameni. Scorțișoara nu tratează diabetul.
Denumire
Scorțișoară, scorțișoară de Ceylon; în engleză, cinnamon
Cinnamomum verum J. Presl (sinonim C. zeylanicum Blume), familia Lauraceae
Părți folosite
Scoarța uscată, fără stratul exterior, Cinnamomi cortex, și uleiul esențial din ea
Conține
Ulei esențial, până la 4%, cu cinamaldehidă, eugenol și alte substanțe aromate; cumarină doar în urme
Recunoaștere
Monografii europene de utilizare tradițională, din 2011, pentru scoarță (neplăceri digestive ușoare și diaree ușoară) și pentru ulei
Atenție la
Alergia la scorțișoară sau la balsamul de Peru; cassia, bogată în cumarină, nu e acoperită de monografie

Ce este scorțișoara

Scorțișoara e scoarța uscată a unor arbori veșnic verzi din genul Cinnamomum, familia Lauraceae. Genul are circa 250 de specii, răspândite în Asia tropicală și subtropicală, în Australia și în insulele Pacificului.1 Cea numită „scorțișoară de Ceylon” sau „scorțișoară adevărată” e Cinnamomum verum, un arbore mic, de până la 10 m, originar din Sri Lanka.1, 2 Scoarța ei, fără stratul exterior, e ceea ce Agenția Europeană a Medicamentului numește Cinnamomi cortex.3, 4

În magazine, sub numele de scorțișoară se vinde adesea altceva: cassia, scoarța unor specii înrudite, mai groasă și cu mult mai multă cumarină.5, 6 Diferența contează pentru cine folosește scorțișoara des și în cantități mari, de aceea îi dedicăm mai jos un capitol întreg.

Din magazinul Hypericum: Scorțișoară Bețe 100gr și Ulei esential de Scortisoara 10ml.

Cinnamomum zeylanicum sau Cinnamomum verum?

Sunt aceeași specie. Cinnamomum verum J. Presl, descris în 1825, e numele acceptat. Cinnamomum zeylanicum e un sinonim, încă folosit pe etichete și în cărți. Agenția Europeană a Medicamentului îl trece drept sinonim, cu autorul Nees sau Blume, iar Flora Chinei îl dă tot ca sinonim al lui Cinnamomum verum.4, 1 Produsele noastre indică pe etichetă Cinnamomum zeylanicum.

Nume latinCe este
Cinnamomum verum J. PreslScorțișoara de Ceylon, numele acceptat; are monografie europeană
Cinnamomum zeylanicum Blume (sau Nees)Sinonim al lui C. verum, întâlnit pe etichete
Laurus cinnamomum L.Numele dat de Linné în 1753, sinonim vechi
Cinnamomum cassia (L.) D. DonCassia, din sudul Chinei; se mai numește C. aromaticum Nees; nu e în monografie
Cinnamomum burmannii și C. loureiroiAlte specii de cassia, vândute drept scorțișoară
Cinnamomum camphoraArborele de camfor, o rudă a scorțișorului

Surse: Flora of China; Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2011; Wang și colab., 2013.1, 4, 2

Atenție la scriere: genul se scrie Cinnamomum, cu doi de n.

Cum arată arborele de scorțișoară

Arborele de scorțișoară se numește scorțișor.7 E mic și veșnic verde, de până la 10 m. Scoarța trunchiului e brun-neagră, iar lăstarii tineri sunt cenușii, ușor cu patru muchii, cu pete albe. Frunzele sunt de obicei opuse, ovale, lungi de 11-16 cm, tari ca pielea, lucioase și verzi deasupra, verzui-albicioase dedesubt.1

Ramură de scorțișor cu frunze verzi, ovale, cu trei nervuri lungi, și muguri de flori în vârf, pe fundal negruCiorchine de flori mici și muguri de scorțișor, galbeni-verzui, pe fundal negru
În stânga, frunze de scorțișor, cu trei nervuri lungi. În dreapta, florile, mici și galbene, în ciorchini ramificați.1Foto: Rohitjahnavi, CC0, Wikimedia Commons

Cum îl recunoști

  • Frunzele: ovale, lungi de 11-16 cm și late de 4,5-5,5 cm, cu marginea întreagă și vârful ascuțit. Au trei nervuri lungi, în relief pe ambele fețe.1
  • Florile: galbene, de circa 6 mm, în ciorchini ramificați de 10-12 cm, la subsuoara frunzelor sau în vârful ramurilor.1
  • Fructul: ovoid, lung de 10-15 mm, negru când se coace.1
  • Scoarța: brun-neagră pe trunchi. Scoarța interioară are aroma cinamaldehidei, substanța care dă mirosul scorțișoarei.1
Arbore mic de scorțișor, cu coroană deasă, într-o grădină cu mirodenii, cu o etichetă „Cinnamon” la bazăTrunchi de scorțișor, brun, cu scoarță crăpată și pete portocalii, între frunze verzi
Scorțișor în Seychelles: un arbore mic, cu coroană deasă, într-o grădină cu mirodenii din Mahé (stânga), și trunchiul unui exemplar de pe insula Curieuse (dreapta).1Foto: O.Mustafin, CC0, și Marion Schneider și Christoph Aistleitner, domeniu public, Wikimedia Commons

Unde crește scorțișoara

Scorțișorul de Ceylon e originar din Sri Lanka. Se cultivă în multe țări din Asia, între ele în Guangdong și în Taiwan.1 Potrivit raportului Agenției Europene a Medicamentului din 2011, Sri Lanka e singurul furnizor regulat de scoarță și de ulei din frunze de scorțișoară.4

Scorțișorul e un arbore al regiunilor tropicale, deci scoarța folosită la noi vine din țările în care se cultivă. Cassia vine din alte părți: din sudul Chinei, de unde se trage Cinnamomum cassia, și din țările în care se cultivă, între ele Indonezia, Vietnam și India.1, 2

Scorțișoară de Ceylon sau cassia?

Diferența contează, pentru că de ea depinde cât de mult poți consuma. Ambele sunt scoarță de arbori din genul Cinnamomum, dar nu sunt aceeași specie. Scorțișoara de Ceylon e Cinnamomum verum. Cassia e scoarța altor specii: C. cassia, C. burmannii și C. loureiroi.2 Potrivit unui studiu din 2008, cassia, mai ieftină, ajunsese să înlocuiască tot mai des scorțișoara adevărată pe piața europeană a alimentelor.6

Rulou de scorțișoară făcut din mai multe straturi subțiri de scoarță, rulate unul în altul, pe un fond movGrămadă de bucăți de cassia, scoarță groasă, brun-cenușie, rulată într-un singur strat
În stânga, un rulou format din mai multe straturi fine de scoarță, rulate unul în altul, aspectul scorțișoarei de Ceylon. În dreapta, bucăți de cassia, cu scoarța mai groasă, rulată într-un singur strat.5Foto: Prof Ranga Sai și Fumikas Sagisavas, CC0, Wikimedia Commons
Ce comparămScorțișoară de CeylonCassia
SpeciaCinnamomum verumC. cassia, C. burmannii, C. loureiroi
Țara de origineSri LankaC. cassia: sudul Chinei, cultivată și în Indonezia, Vietnam, India
FrunzeleOvale, de obicei opuse, 11-16 cmC. cassia: alterne sau aproape opuse, eliptice sau lanceolate, 8-16 cm
FlorileGalbene, circa 6 mmC. cassia: albe, circa 4,5 mm
BețișorulMai multe straturi fine, rulate ca un trabucUn strat mai gros, rulat într-un sul mic
CumarinaDoar urmeÎn medie 3.000 mg/kg, până la 10.000 mg/kg
În monografia europeanăDaNu

Surse: Flora of China; BfR, 2012; Wang și colab., 2013; Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2011.1, 5, 2, 4

Pe bețișoare, secțiunea te ajută: bețișorul de Ceylon seamănă cu un trabuc tăiat, cu mai multe straturi fine, dens rulate, iar cel de cassia e făcut dintr-un strat mai gros, rulat într-un sul mic. Pudra e aproape imposibil de deosebit după aspect, așa că rămâne eticheta: caută mențiunea „de Ceylon” sau numele latin.5 Cine folosește des scorțișoară, în cantități mari, ar trebui să aleagă scorțișoara de Ceylon.5

Denumiri populare și nume în alte limbi

„Scorțișoară” e diminutivul lui „scoarță” și apare scris încă din Biblia din 1688. Arborele se numește scorțișor, cuvânt format din scorțișoară.7 În unele regiuni, scoarța se numea și scorțică, scorțuță, fohoi sau țimet, iar în limba veche, scoarță dulce sau casia.7 Din latină au rămas și cuvintele vechi „cinam”, „cinamom” și „cinamon”.7

LimbaNumele scorțișoarei
Românăscorțișoară; regional, scorțică, scorțuță, fohoi, țimet; vechi, scoarță dulce, casia; arborele, scorțișor
Englezăcinnamon, Ceylon cinnamon
Francezăcannelle de Ceylan
Spaniolăcanela de Ceilán
Italianăcannella di Ceylon
Portughezăcanela-de-ceilão
GermanăZimtrinde
Maghiarăceyloni fahéjfa kéreg
Danezăceylonkanel
Bulgarăканелена кора (scoarță de scorțișoară)

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2011, pentru celelalte limbi.7, 3

Ce parte se folosește

Se folosește scoarța uscată, fără stratul exterior de plută și fără țesutul de sub el. Ea vine de pe lăstari crescuți din trunchiuri tăiate jos.4

  • Cum arată scoarța: bucăți mate, groase de 0,2-0,7 mm, rulate în rulouri compuse, simple sau duble. Sunt brun-deschis pe dinafară, ceva mai închise pe dinăuntru, cu striații pe lungime. Ruptura e scurtă și așchioasă. Mirosul e aromat, gustul iute, ușor dulceag și mucilaginos.4
  • Cât ulei trebuie să conțină: cel puțin 12 ml la kg, adică 1,2 ml la 100 g.4
  • Uleiul esențial: se obține prin distilare cu vapori din scoarță și are propria monografie în Farmacopeea Europeană.8
  • Forme recunoscute: scoarța mărunțită, pentru ceai, extractul lichid și tinctura, făcute cu etanol 70%.3
  • Frunzele și ramurile: conțin și ele ulei volatil. Uleiul din frunze se poate folosi la falsificarea uleiului din scoarță.1, 4

7 lucruri surprinzătoare despre scorțișoară

  1. Numele înseamnă „scoarță mică”. Scorțișoara e diminutivul lui „scoarță”, iar numele arborelui, scorțișor, s-a format din ea, invers decât te-ai aștepta. Regional, „scorțișor” numește și o pasăre, măcăleandrul.7
  2. Scorțișoara din magazine poate fi cassia. Într-un studiu din Italia, 51% dintre cele 34 de probe de scorțișoară erau cassia, 10% erau probabil un amestec, iar 39% erau scorțișoară de Ceylon.6
  3. Un copil de 15 kg atinge doza zilnică tolerabilă de cumarină cu aproximativ 0,5 g de cassia. La un adult de 60 kg, e vorba de circa 2 g.5
  4. Pe vremuri, scorțișoara era un lux. Din secolul al VIII-lea a ajuns în Europa ca mirodenie scumpă, pe care o foloseau doar regii și papii. În 1536, scorțișoara de Ceylon ar fi costat de 40 de ori mai mult decât cea din Java sau din Filipine.4
  5. Scoarța se ia de pe lăstari. Arborii sunt tăiați jos, iar scoarța folosită vine de pe lăstarii crescuți din ciot.4
  6. Camforul vine dintr-o rudă a scorțișorului. Din Cinnamomum camphora se obțin camforul și uleiuri esențiale. E altă specie, care nu înlocuiește scorțișoara.1
  7. Uleiul de scorțișoară nu e mereu din scoarță. Poate fi falsificat cu ulei din frunze sau cu ulei de cassia. Uleiul de cassia, distilat din frunze și ramuri, se numește uneori „ulei de scorțișoară”.4, 1

Știai că?

În româna veche, „casia” era un alt nume pentru scorțișoară. Azi, cassia numește scorțișoara cu multă cumarină, adică exact ce vrei să deosebești de cea de Ceylon.7, 5

Ce conține scoarța de scorțișoară

Scoarța conține ulei esențial, în care predomină cinamaldehida, și alte substanțe: procianidine, acid cinamic, acizi fenolici, manitol și mucilagii.4

Ce conțineCâtDe reținut
Ulei esențialpână la 4%; cel puțin 1,2 ml la 100 gMinimul cerut de Farmacopeea Europeană
Cinamaldehidă60-75% din uleiDă aroma; irită pielea și poate da alergie
Eugenol1-10% din uleiCompus aromat al uleiului
Acetat de cinamil1-5% din uleiCompus aromat al uleiului
Beta-cariofilenă, linalool, 1,8-cineol1-4%, 1-3% și 1-2% din uleiCompuși minori ai uleiului
Alte substanțePrezenteProcianidine, acid cinamic, acizi fenolici, manitol, mucilagii
CumarinăDoar urmeSpre deosebire de cassia; vezi capitolul următor

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2011, după WHO (1999) și ESCOP (2003); Wang și colab., 2013, pentru cumarină.4, 2

Cifrele descriu scoarța uscată și uleiul ei, nu o ceașcă de ceai sau o capsulă anume.

Cumarina: de ce contează specia

Cumarina e o substanță aromată naturală, care miroase a fân proaspăt. Se găsește în cantități mari în cassia și mult mai puțin în scorțișoara de Ceylon.5 La unele persoane sensibile, chiar cantități destul de mici pot afecta ficatul; efectul dispare de obicei după oprire, iar cauza sensibilității nu se cunoaște.5, 9

Cât e prea mult

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor a stabilit în 2004 o doză zilnică tolerabilă de 0,1 mg de cumarină la kilogram de corp, iar cercetătorii BfR au confirmat-o în 2010 pe date de la oameni. La un adult de 60 kg, asta înseamnă 6 mg pe zi.9, 5 O depășire ușoară, pentru una-două săptămâni, nu e considerată un risc.5

Cine a măsuratCe a găsit
BfR, Germania, date de monitorizareCassia: în medie 3.000 mg/kg, cel mult 10.000 mg/kg
Cehia, 60 de probe de scorțișoară măcinată, 12 mărciValori medii între 2.650 și 7.017 mg/kg
Cehia, o probă din Sri Lanka, Cinnamomum verumFără cumarină
Germania, bețișoare din două pacheteDe la sub limita de detecție până la circa 10.000 mg/kg
SUA, scoarță autentificată de Cinnamomum verumDoar urme; cassia, cantități mari

Surse: BfR, 2012; Blahová și Svobodová, 2012; Wöhrlin și colab., 2010; Wang și colab., 2013.5, 10, 11, 2

Nivelul variază mult în cassia, chiar în același arbore: într-un studiu, la un copac din Indonezia s-au văzut valori foarte diferite, iar la alți doi nu s-a găsit deloc cumarină.11 Potrivit BfR, un adult de 60 kg ajunge la doza zilnică tolerabilă cu aproximativ 2 g de cassia pe zi, iar un copil de 15 kg, cu aproximativ 0,5 g.5

Cumarina din ceai și din suplimente

Într-un studiu pe 24 de voluntari sănătoși, cumarina din scorțișoara cassia s-a absorbit aproape la fel de bine ca cumarina pură, iar din ceai s-a absorbit repede, cu cele mai mari concentrații de vârf în sânge.12 Capsulele și suplimentele cu scorțișoară pot conține cantități mari de cumarină, după specie și prelucrare, așa că merită verificată eticheta.5

Ficatul: ce se știe

În 2012, BfR nota că în literatura de specialitate nu fuseseră descrise cazuri de afectare a ficatului după consumul de scorțișoară.5 De atunci, un raport de caz din 2015 descrie o femeie de 73 de ani care luase o săptămână suplimente de scorțișoară, alături de rosuvastatină și alte medicamente, și a avut enzime ale ficatului mult crescute. Agenția Europeană a Medicamentului a notat că lipsesc date despre specie, preparat și doză.13 Într-un studiu japonez, la 98 de pacienți care luau medicamente tradiționale cu scoarță de scorțișoară, cu o doză de cumarină peste cea tolerabilă, nu s-au observat cazuri de funcție anormală a ficatului. Agenția a concluzionat că nu există dovezi de afectare a ficatului din cauza cumarinei din scorțișoară.13

Limite pentru alimente

Regulamentul european privind aromele fixează limite pentru cumarină în unele alimente: 50 mg/kg în produsele de patiserie tradiționale sau de sezon care menționează scorțișoara pe etichetă, 20 mg/kg în cerealele pentru micul dejun, 15 mg/kg în celelalte produse fine de patiserie și 5 mg/kg în deserturi, de exemplu în orezul cu lapte și scorțișoară.14, 5 Pentru scorțișoara folosită ca mirodenie nu există o limită.5

Ce spun studiile

Pentru scorțișoara de Ceylon, dovezile clinice sunt puține. Raportul Agenției Europene a Medicamentului din 2011 spune că nu există date despre eficacitatea ei clinică și că studiile despre glicemie au folosit o altă specie, cassia.4 Recunoașterea europeană se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii.3, 4

Niciunstudiu pe oameni cu scorțișoară de Ceylon printre cele 16 găsite într-o sinteză din 2012
10studii randomizate, cu 577 de pacienți, în sinteza Cochrane din 2012, mai ales cu cassia
3 din 16studii cu scorțișoară de Ceylon într-o meta-analiză din 2019, citată de Agenție în 2021
3.054de pacienți cu diabet de tip 2, în 28 de studii, în meta-analiza din 2025

Surse: Ranasinghe și colab., 2012; Leach și Kumar, 2012; Agenția Europeană a Medicamentului, 2021; de Moura și colab., 2025.15, 16, 13, 17

Glicemia și diabetul

Aici sunt cele mai multe studii și rezultatele cele mai contradictorii. O sinteză din 2012 a căutat studii despre scorțișoara de Ceylon, Cinnamomum zeylanicum. A găsit 16, toate de laborator sau pe animale: niciunul pe oameni. Autorii au concluzionat că sunt necesare studii clinice randomizate.15

Pentru oameni, studiile au folosit mai ales cassia. Sinteza Cochrane din 2012 a adunat 10 studii randomizate, cu 577 de pacienți cu diabet de tip 1 și 2. Scorțișoara, în principal cassia, s-a dat în doză medie de 2 g pe zi, între 4 și 16 săptămâni. Efectul asupra glicemiei de dimineață nu a fost concludent, iar hemoglobina glicată, insulina din sânge și glicemia de după masă nu au diferit semnificativ față de grupul de control. Autorii au concluzionat că nu există dovezi suficiente pentru folosirea scorțișoarei în diabet.16

Analizele mai noi dau alt tablou. O meta-analiză din 2024, cu 24 de studii la pacienți cu diabet de tip 2, a găsit scăderi ale glicemiei de dimineață și ale hemoglobinei glicate.18 Cea din 2025, cu 28 de studii, cu durate de 30-120 de zile, a găsit o scădere medie a glicemiei de dimineață de 15,26 mg/dl (interval de încredere 95%: de la 8,30 la 22,23 mg/dl), dar cu diferențe foarte mari între studii (I² = 88%).17 Un I² de 88% înseamnă că cea mai mare parte din diferențe vine din deosebirile dintre studii, nu din întâmplare, deci media spune puțin despre ce se întâmplă la un om anume.

Agenția Europeană a Medicamentului a analizat în 2021 meta-analizele din 2011 și 2019 și nu le-a socotit un temei pentru schimbarea monografiei. În prima, 7 din 8 studii au folosit cassia. În a doua, doar 3 din 16 au folosit scorțișoară de Ceylon, la 214 pacienți, iar hemoglobina glicată și lipidele din sânge nu s-au schimbat.13

Scorțișoara nu tratează diabetul și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic. Cine are diabet nu își schimbă tratamentul din cauza ei.

Digestia, indicația recunoscută în Europa

Raportul Agenției spune că scorțișoara se folosește de secole pentru neplăcerile digestive și că eficacitatea ei e plauzibilă pe baza folosirii îndelungate. Nu există însă studii clinice care să o dovedească, așa că ea nu îndeplinește condițiile unei utilizări medicale bine stabilite. Poate fi socotită medicament din plante cu utilizare tradițională, după ce o boală gravă a fost exclusă.4

În laborator

În teste de laborator și pe animale, uleiul de scorțișoară și cinamaldehida au relaxat mușchii netezi ai intestinului și ai traheei. Uleiul a oprit și creșterea unor ciuperci, drojdii, între ele Candida, și bacterii. Efectele au apărut la concentrații mari și, spune Agenția, susțin doar în parte indicația tradițională.4 Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Precauții și siguranță

Ca mirodenie, scorțișoara se folosește de secole. Pentru uz medicinal, în doze mari sau pe termen lung, o analiză a cazurilor raportate, citată de Agenția Europeană a Medicamentului, a concluzionat că pot apărea efecte adverse și că folosirea trebuie urmărită de un medic. În baza europeană de raportare, EudraVigilance, scorțișoara nu a apărut niciodată singură în cele 231 de înregistrări din 1995-2020, iar Agenția nu a găsit motive de siguranță pentru a schimba monografia.13

  • Alergia: nu o iau cei alergici la scorțișoară sau la balsamul de Peru.3 Reacțiile descrise sunt mai ales locale: dermatită de contact și inflamații ale buzelor, gingiilor sau limbii, după pastă de dinți, gumă de mestecat, băuturi sau produse de patiserie cu aromă de scorțișoară.4 Un caz din 2017 descrie o erupție generalizată, cu mâncărime, după mai multe căni de ceai cu 27,1% scoarță de scorțișoară; a trecut după oprire.13
  • Vârsta: nu se recomandă sub 18 ani, pentru că lipsesc datele.3
  • Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită. Monografia se referă la produse medicinale și nu spune nimic despre scorțișoara din mâncare.3, 4
  • Ficatul: raportul de evaluare recomandă ca cei cu boli de ficat să evite scorțișoara, din cauza cinamaldehidei, care poate scădea nivelul de glutation. Uleiul luat pe gură se evită și în alcoolism și la cine ia paracetamol.4
  • Alte situații din raportul de evaluare: febra de cauză necunoscută și ulcerul la stomac sau la duoden.4
  • Medicamentele: monografia nu menționează interacțiuni.3 În eprubetă, 2 g de cassia în 100 ml au întârziat puternic dizolvarea tetraciclinei, un antibiotic: după 30 de minute se dizolvase doar 20%, față de 97% în apă. De aceea raportul recomandă să nu iei tetraciclină împreună cu 1-2 g de scorțișoară.4 Un raport de caz din 2015 a pus în discuție asocierea scorțișoarei cu o statină, dar fără date despre specie și doză.13 Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
  • Uleiul esențial pe piele: irită și poate da alergie de contact, iar monografia nu recomandă uleiul nediluat.8 Raportul menționează arsuri după 48 de ore de contact cu uleiul vărsat pe pielea unui băiat de 11 ani și spune că uleiul nu se folosește pe copii mici și pe vârstnici.4 Uleiul esențial de scorțișoară nu se aplică nediluat pe piele.
  • Uleiul luat pe gură: peste 0,2 g de ulei pe zi, echivalent cu 15-20 g de scoarță, are efect iritant. Un copil de 7 ani și jumătate care a înghițit 60 ml a avut senzație de arsură în gât și stomac, vedere dublă, somnolență, amețeală și puls rapid.4
  • Alcoolul din tincturi: tincturile și extractele lichide conțin alcool.3
  • Cât timp: dacă neplăcerile digestive durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic. La diaree, primul pas e refacerea lichidelor, iar dacă durează peste 2 zile, revine sau apar scaune cu sânge, tot medicul.3

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, scoarța de scorțișoară de Ceylon și uleiul esențial din ea au câte o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, adoptate la 10 mai 2011. Cea pentru scoarță acoperă neplăcerile digestive ușoare, de tip spastic, inclusiv balonarea și flatulența, și diareea ușoară, iar cea pentru ulei, doar prima indicație. Ambele se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.3, 8 Revizuirea încheiată în 2021 a lăsat ambele monografii neschimbate.13, 19 Monografiile nu se referă la cassia.4

Farmacopeea Europeană are monografii pentru scoarță și pentru ulei.3, 8 Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru scorțișoară.20

În România, scorțișoara (Cinnamomum aromaticum și Cinnamomum spp.) e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.21

Scorțișoara de-a lungul timpului

Scorțișoara e una dintre plantele cu cea mai lungă tradiție medicinală. În Egipt, se folosea în fluidele de îmbălsămare. O pomenesc Biblia și autori greci și romani, între ei Teofrast, Herodot, Dioscoride, Galen și Pliniu. În medicina ayurvedică, scoarța se folosea împotriva vărsăturilor și a diareei, a gazelor și ca stimulent general.4

Planșă botanică veche, colorată, cu o ramură înflorită de scorțișor, cu frunze verzi cu nervuri, ciorchini de flori și detalii ale florii, ale staminelor și ale fructuluiPlanșă botanică veche cu o ramură de scorțișor, cu frunze verzi, fructe negre, un fragment de scoarță galbenă, flori și detalii ale florii și ale fructului
Scorțișorul în două planșe vechi: în Köhler’s Medizinal-Pflanzen, cu florile, staminele și fructul desenate separat (stânga), și în Flore médicale des Antilles, cu un fragment de scoarță jos, în stânga (dreapta).Köhler’s Medizinal-Pflanzen, planșa 182; J. Théodore Descourtilz, Flore médicale des Antilles, vol. 8, 1829, planșa 565. Domeniu public, Wikimedia Commons

Din secolul al VIII-lea, scorțișoara a ajuns în Europa ca o mirodenie scumpă, pe care o foloseau doar regii și papii. În 1310, Johannes de Montevino a confirmat că arborii cresc în Ceylon. Portughezii au găsit arbori de scorțișoară în Sri Lanka la începutul secolului al XVI-lea și au dus scoarța în Europa. Olandezii au ocupat insula la mijlocul secolului al XVII-lea, până când britanicii au cucerit-o, în 1796, iar Compania Indiilor de Est a devenit principalul exportator. Scoarța se culesese mult timp de la arbori sălbatici, iar cultivarea a început în jurul lui 1765.4

La noi, scorțișoara apare în dicționare și în literatură. În Dicționarul limbii române literare contemporane, exemplele cu vin fiert cu scorțișoară sunt luate de la Sadoveanu și de la Camil Petrescu. Scriban o descria ca stomahic și carminativ și nota că cea mai bună e cea din Ceylon, iar cea din China nu e la fel de bună.7

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu scorțișoară

Până aici ai citit despre scorțișoară. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște scoarța de scorțișoară de Ceylon, pe baza utilizării tradiționale, pentru neplăcerile digestive ușoare, de tip spastic, inclusiv balonare și flatulență, și pentru diareea ușoară.3 Ceaiurile, condimentele și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Pe etichetă, produsele noastre cu scorțișoară indică Cinnamomum zeylanicum; dacă folosești mult scorțișoară, verifică specia pe ambalaj.

Scorțișoară Bețe 100 g

  • 100% bețișoare de scorțișoară (Cinnamomum zeylanicum)
  • Pachet de 100 g, bețișoare
  • Pe etichetă, pentru infuzie: un bețișor într-o cană cu apă fierbinte, lăsat câteva minute
  • Monografia europeană descrie, pentru adulți, 0,5-1 g de scoarță mărunțită, ca infuzie, de până la 4 ori pe zi3

Prețul inițial a fost: 11,41 lei.Prețul curent este: 7,99 lei.Economisești 3,42 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu scorțișoară: condiment, ulei esențial, bitter și capsule

Mai avem scorțișoara într-un alt pachet de 100 g și ca ulei esențial. Apare și în produsele din gama Taina Plantelor, unde e una dintre cele 30 de plante: bitterul cu alcool, bitterul fără alcool și capsulele. În capsule, scorțișoara e cea mai puțină dintre plante, cu 0,18 mg într-o capsulă de 310 mg. Pentru amestecuri nu există o monografie europeană. Monografia pentru ulei descrie doar folosirea pe gură, ca medicament, în doze de 50-200 mg pe zi, și nu recomandă uleiul nediluat.8 Pe piele, uleiul de scorțișoară irită și poate da alergie.4

Prețul inițial a fost: 14,27 lei.Prețul curent este: 9,99 lei.Economisești 4,28 lei
Prețul inițial a fost: 21,41 lei.Prețul curent este: 14,99 lei.Economisești 6,42 lei
Prețul inițial a fost: 47,13 lei.Prețul curent este: 32,99 lei.Economisești 14,14 lei
Prețul inițial a fost: 87,13 lei.Prețul curent este: 60,99 lei.Economisești 26,14 lei
Prețul inițial a fost: 29,99 lei.Prețul curent este: 20,99 lei.Economisești 9,00 lei
Prețul inițial a fost: 38,56 lei.Prețul curent este: 26,99 lei.Economisești 11,57 lei

Aceeași folosire, alte plante: fenicul, mușețel și mentă

Pentru neplăcerile digestive ușoare, precum balonarea și flatulența, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru fructul de fenicul, florile de mușețel și frunza de mentă.22, 23, 24

Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei
Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei
Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Cum se folosesc

ProdusCum se foloseșteDe reținut
Scorțișoară Bețe 100 gUn bețișor într-o cană cu apă fierbinte, lăsat câteva minuteMonografia europeană: 0,5-1 g de scoarță mărunțită, de până la 4 ori pe zi, la adulți
Scorțișoară 100 gDupă gust, în deserturi, băuturi calde și rețeteCondiment; dacă o folosești zilnic, contează specia
Ulei esențial de scorțișoară 10 mlPe etichetă, în aromaterapie, masaj sau inhalații, în toate cazurile diluat; uz intern doar sub supravegherea unui fitoterapeut sau farmacistNu se aplică nediluat; irită pielea
Bitter Taina Plantelor, 200 și 500 mlAdulți: 6 lingurițe pe zi, câte 2 lingurițe de 3 ori pe zi, ca atare sau în ceai fierbinte30 de plante; conține alcool, 38%
Bitter Taina Plantelor fără alcool, 200 mlAdulți: 6 lingurițe pe zi, câte 2 lingurițe de 3 ori pe zi, ca atare sau în ceai fierbintePeste 30 de plante; fără alcool
Capsule Bitter Taina PlantelorAdulți: 2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principaleCure de 6 săptămâni, cu pauze de 10 zile; scorțișoara, 0,18 mg pe capsulă
Ceai Fenicul, vrac1 linguriță de plantă la 250 ml de apă fierbinte, câteva minute; 1-2 căni pe ziNu la cei alergici la plante din familia Apiaceae (anason, chimen, țelină, coriandru, mărar)
Ceai Mușețel, vrac1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute; 2-3 căni pe ziMonografia europeană: 1,5-4 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi
Ceai Mentă, vracInfuzie cu plantă uscată la 200 ml de apă clocotită, câteva minute; 3 căni pe zi, la nevoieNu la arsuri la stomac; nu sub 4 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografia de scorțișoară se referă doar la adulți și nu o recomandă în sarcină și alăptare. Dacă neplăcerile digestive durează peste 2 săptămâni sau diareea peste 2 zile, e nevoie de medic.3, 22, 23, 24

Întrebări frecvente

Scorțișoara este scoarța uscată a unui arbore veșnic verde din familia Lauraceae, Cinnamomum verum, numit și Cinnamomum zeylanicum, originar din Sri Lanka. Arborele se numește scorțișor. Din scoarța lui se fac bețișoarele și pudra de scorțișoară, iar prin distilare se obține uleiul esențial.
Nu e nicio diferență: sunt aceeași specie. Cinnamomum verum este numele acceptat, iar Cinnamomum zeylanicum este un sinonim, încă folosit pe etichete. Agenția Europeană a Medicamentului folosește numele Cinnamomum verum.
Este un arbore mic, veșnic verde, înalt de până la 10 m, cu scoarța brun-neagră. Frunzele sunt ovale, de 11-16 cm, lucioase, cu trei nervuri lungi. Florile sunt galbene, de circa 6 mm, în ciorchini ramificați, iar fructele sunt ovoide, de 10-15 mm, negre când se coc.
Scorțișoara de Ceylon este Cinnamomum verum, din Sri Lanka, iar cassia este scoarța altor specii, ca Cinnamomum cassia, C. burmannii sau C. loureiroi. Cassia conține în medie 3.000 mg de cumarină la kg, până la 10.000 mg, iar scorțișoara de Ceylon doar urme. Bețișorul de Ceylon e făcut din mai multe straturi fine, cel de cassia dintr-un strat mai gros. Monografia europeană se referă doar la scorțișoara de Ceylon.
La bețișoare, după secțiune: la Ceylon seamănă cu un trabuc tăiat, cu mai multe straturi fine și dense, iar la cassia se vede un strat mai gros, rulat într-un sul mic. Pudra nu se poate deosebi după aspect, așa că singura cale rămâne eticheta: caută mențiunea „de Ceylon” sau numele Cinnamomum verum.
Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște scoarța de scorțișoară de Ceylon, pe baza utilizării tradiționale, pentru neplăcerile digestive ușoare, de tip spastic, inclusiv balonare și flatulență, și pentru diareea ușoară, la adulți. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice. Ca mirodenie, aromatizează mai ales dulciurile.
Rezultatele diferă. Sinteza Cochrane din 2012 nu a găsit dovezi suficiente, iar meta-analize mai noi, din 2024 și 2025, au găsit scăderi medii mici, cu diferențe mari între studii. Cele mai multe studii au folosit cassia, nu scorțișoara de Ceylon. Scorțișoara nu tratează diabetul, iar tratamentul nu se schimbă din cauza ei.
Pentru ceai, monografia europeană descrie, la adulți, 0,5-1 g de scoarță mărunțită, ca infuzie, de până la 4 ori pe zi. Dacă scorțișoara e cassia, un adult de 60 kg atinge doza zilnică tolerabilă de cumarină cu aproximativ 2 g pe zi. Cine folosește des scorțișoară în cantități mari alege scorțișoara de Ceylon.
Monografia europeană descrie 0,5-1 g de scoarță mărunțită, ca infuzie, de până la 4 ori pe zi, pentru adulți. Pe eticheta bețișoarelor noastre, se pune un bețișor într-o cană cu apă fierbinte și se lasă câteva minute. Dacă neplăcerile digestive durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.
În cantități mari, cumarina poate afecta ficatul la persoanele sensibile. Se găsește mai ales în cassia, în medie 3.000 mg la kg, și doar în urme în scorțișoara de Ceylon. Doza zilnică tolerabilă este de 0,1 mg la kg de corp, adică 6 mg pentru un adult de 60 kg. O depășire ușoară, pentru una-două săptămâni, nu e considerată un risc.
Nu o iau cei alergici la scorțișoară sau la balsamul de Peru. Nu se recomandă sub 18 ani și nici în sarcină și alăptare, din lipsă de date. Raportul Agenției mai arată prudență la boli de ficat, la ulcer la stomac sau la duoden și la febră de cauză necunoscută.
Monografia europeană nu menționează interacțiuni. În eprubetă, cassia a întârziat dizolvarea tetraciclinei, un antibiotic, așa că acesta nu se ia împreună cu scorțișoară. Un raport de caz a pus în discuție asocierea cu o statină, dar fără date despre specie și doză. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
Doar diluat și cu prudență. Uleiul irită pielea și poate da alergie de contact, iar monografia europeană nu recomandă uleiul nediluat. Nu se folosește pe copii mici și pe vârstnici și nu se pune pe mucoase. Dacă apar roșeață sau mâncărime, se oprește.
În română se mai numește, regional, scorțică, scorțuță, fohoi sau țimet, iar în limba veche, scoarță dulce sau casia. Arborele se numește scorțișor. În engleză, scorțișoara este cinnamon.

Referințe

  1. Li S.G., Li X.W., Li J., Huang P.H., Wei F.N., Cui H.B., van der Werff H. Lauraceae; Li X.W., Li J., van der Werff H. Cinnamomum, Cinnamomum verum și Cinnamomum cassia, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 7, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2008, efloras.org.
  2. Wang Y.H., Avula B., Nanayakkara N.P.D., Zhao J., Khan I.A. Cassia cinnamon as a source of coumarin in cinnamon-flavored food and food supplements in the United States. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2013, 61(18):4470-4476.
  3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Cinnamomum verum J.S. Presl, cortex, EMA/HMPC/246774/2009, adoptată pe 10 mai 2011.
  4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Cinnamomum verum J. S. Presl, cortex and corticis aetheroleum, EMA/HMPC/246773/2009, 10 mai 2011.
  5. Bundesinstitut für Risikobewertung (BfR). FAQ on coumarin in cinnamon and other foods, versiune actualizată a întrebărilor și răspunsurilor din 27 septembrie 2012, bfr.bund.de.
  6. Lungarini S., Aureli F., Coni E. Coumarin and cinnamaldehyde in cinnamon marketed in Italy: a natural chemical hazard? Food Additives & Contaminants, Part A, 2008, 25(11):1297-1305.
  7. dexonline.ro, articolele „scorțișoară”, „scorțișor”, „cinam”, „fohoi” și „măcăleandru”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), DLRLC, NODEX, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, DGE, DAR și Dicționarul de sinonime.
  8. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Cinnamomum verum J.S. Presl, corticis aetheroleum, EMA/HMPC/706229/2009, adoptată pe 10 mai 2011.
  9. Abraham K., Wöhrlin F., Lindtner O., Heinemeyer G., Lampen A. Toxicology and risk assessment of coumarin: focus on human data. Molecular Nutrition & Food Research, 2010, 54(2):228-239.
  10. Blahová J., Svobodová Z. Assessment of coumarin levels in ground cinnamon available in the Czech retail market. The Scientific World Journal, 2012, 2012:263851.
  11. Wöhrlin F., Fry H., Abraham K., Preiss-Weigert A. Quantification of flavoring constituents in cinnamon: high variation of coumarin in cassia bark from the German retail market and in authentic samples from Indonesia. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2010, 58(19):10568-10575.
  12. Abraham K., Pfister M., Wöhrlin F., Lampen A. Relative bioavailability of coumarin from cinnamon and cinnamon-containing foods compared to isolated coumarin: a four-way crossover study in human volunteers. Molecular Nutrition & Food Research, 2011, 55(4):644-653.
  13. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Cinnamomum verum J.S. Presl, cortex, EMA/HMPC/601683/2020, 3 martie 2021.
  14. Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare, anexa III, partea B. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 354 din 31 decembrie 2008.
  15. Ranasinghe P., Jayawardana R., Galappaththy P., Constantine G.R., de Vas Gunawardana N., Katulanda P. Efficacy and safety of ‘true’ cinnamon (Cinnamomum zeylanicum) as a pharmaceutical agent in diabetes: a systematic review and meta-analysis. Diabetic Medicine, 2012, 29(12):1480-1492.
  16. Leach M.J., Kumar S. Cinnamon for diabetes mellitus. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2012, (9):CD007170.
  17. de Moura S.L., Gomes B.G.R., Guilarducci M.J., Coelho O.G.L., Guimarães N.S., Gomes J.M.G. Effects of cinnamon supplementation on metabolic biomarkers in individuals with type 2 diabetes: a systematic review and meta-analysis. Nutrition Reviews, 2025, 83(2):249-279.
  18. Moridpour A.H., Kavyani Z., Khosravi S., Farmani E., Daneshvar M., Musazadeh V., Faghfouri A.H. The effect of cinnamon supplementation on glycemic control in patients with type 2 diabetes mellitus: an updated systematic review and dose-response meta-analysis of randomized controlled trials. Phytotherapy Research, 2024, 38(1):117-130.
  19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Cinnamomum verum J.S. Presl, corticis aetheroleum, EMA/HMPC/601695/2020, 3 martie 2021.
  20. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  21. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  22. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Foeniculum vulgare Miller subsp. vulgare var. vulgare, fructus, revizia 1, EMA/HMPC/372841/2016, 31 ianuarie 2024, și European Union herbal monograph on Foeniculum vulgare Miller subsp. vulgare var. dulce (Mill.) Batt. et Trab., fructus, revizia 1, EMEA/HMPC/372839/2016, 31 ianuarie 2024.
  23. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, adoptată pe 7 iulie 2015.
  24. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Mentha x piperita L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/572705/2014, 15 ianuarie 2020.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de ficat sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi scorțișoară în cantități mari sau produse cu scorțișoară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *