Cireș (Prunus avium): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Cireșul (Prunus avium, numit în cărțile vechi și Cerasus avium) e un pom din familia rozaceelor, înalt de 6-20 m, cu flori albe și fructe numite cireșe.^{1, 2} În fitoterapie se folosesc codițele fructelor, cunoscute ca „cozi de cireșe”. Agenția Europeană a Medicamentului le recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor asociate cu neplăceri urinare minore.³ Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de vișin, ce conțin cozile, ce spun studiile și cum se prepară ceaiul.

Ce este cireșul

Cireșul e un pom de 6-20 m, fără spini și fără lăstari din rădăcină, din familia Rosaceae.¹ În cărțile vechi, același pom apare ca Cerasus avium, nume pe care Agenția Europeană îl trece azi ca sinonim.²

DEX îl descrie ca pom fructifer, cu frunze alungite și flori albe, cultivat pentru fructele lui, cireșele.⁴ În fitoterapie, partea folosită nu e însă fructul, ci codița lui. Despre ea e vorba mai jos.

Din magazinul Hypericum: Ceai Cozi de Cirese vrac și Capsule Cozi de Cirese.

Cum arată cireșul

Primăvara, cireșul se recunoaște după coroana plină de flori albe, care apar odată cu frunzele. Vara, după fructele roșii-închis, atârnate de codițe lungi.¹

Cum îl recunoști

• Pomul: înalt de 6-20 m, fără spini și fără lăstari din rădăcină.¹
• Frunzele: alungite sau ovale, lungi de 7-14 cm și late de 4-8,5 cm, cu marginea dublu dințată, cu dinți rotunjiți, cu glande. Pe față sunt fără peri, iar pe dos păroase, mai ales pe nervuri.¹
• Codița frunzei: lungă de 2-4 cm, cu 1-3 glande mici, spre lamă.¹
• Florile: albe, câte 1-3 într-un buchet, cu petale de 12-15 mm și sepale întoarse în jos. Apar odată cu frunzele.¹
• Codițele florilor și ale fructelor: lungi, de obicei de 2,5-5,2 cm, uneori mai scurte, de la 1,4 cm.¹
• Fructele: rotunde, roșii-închis până la negre-purpurii, de 13-30 mm, fără peri, cu un sâmbure aproape rotund, nu turtit.¹
• Scoarța: subțire și netedă, se desprinde ușor sau atârnă.⁵
• Înflorirea și coacerea: în America de Nord, florile apar din martie până în mai, iar fructele se coc în iunie-iulie.¹

Unde crește cireșul

Cireșul e originar din Europa până în Afganistan și în Africa de Nord, după baza de date Plants of the World Online, pe care o citează Agenția Europeană.² În America de Nord a fost adus de oameni și crește azi pe marginea drumurilor, pe malul pâraielor și la marginea pădurilor, până la 1.600 m altitudine. Soiurile se cultivă și pentru flori, și pentru fructele dulci. Cea mai mare parte a recoltei de cireșe dulci din America de Nord vine de pe coasta Pacificului, din Michigan și din Ontario.¹

Fructele sunt mâncate de păsări și de mamifere, care răspândesc sâmburii. Din acest motiv, scrie Go Botany despre New England, cireșul a ieșit din grădini și s-a înmulțit în natură în multe locuri.⁵ La noi, DEX îl trece ca pom cultivat pentru fructe, iar dicționarul academic mai dă, pentru Prunus avium, nume ca cireș-de-pădure, cireș-păsăresc sau cireș-sălbatic.⁴

Cireș sau vișin?

Cireșul și vișinul sunt două specii diferite. Cireșul e mai înalt, de 6-20 m, față de 3-5 m la vișin, nu face lăstari din rădăcină, are frunze mai mari, păroase pe dos, și fructe închise la culoare, de 13-30 mm. Fructele vișinului, de 13-20 mm, sunt roșii-aprinse și mai acre.^{1, 6} Pentru Agenția Europeană, cozile celor două sunt interschimbabile, pentru că farmacopeea franceză le descrie împreună.² În cărțile vechi, vișinul apare și ca Cerasus vulgaris, nume care nu înseamnă cireș.²

Cozile din ceaiul nostru sunt de cireș, dar monografia europeană le acoperă și pe cele de vișin. Despre vișin, pe larg, vezi fișa lui.

Denumiri și nume în alte limbi

Pomul se numește cireș, iar fructul cireașă, cu pluralul cireșe. Cuvântul vine din latina populară *ceresius, legată de cerasus.⁴ În unele regiuni apar variantele cerăș, cirăș sau ciureș. Pentru Prunus avium, dicționarul academic mai trece numele cireș-amar, cireș-de-pădure, cireș-păsăresc și cireș-sălbatic.⁴

Surse: dexonline, pentru română; Flora of North America și Agenția Europeană a Medicamentului, pentru latină și pentru cozi; GBIF, pentru celelalte limbi.^{4, 1, 2, 7}

Două nume regionale nu înseamnă cireș. „Cireașa-lupului” e mătrăguna, o plantă de pe lista plantelor periculoase, iar „cireașa-Ovreiului” e păpălăul.^{4, 8}

Ce parte se folosește

Se folosesc codițele fructelor, uscate. Botanic, ele sunt pedicelii fructelor, lungi de 1,4-5,2 cm.¹ Agenția Europeană le numește „peduncle”, iar cărțile vechi, stipites cerasorum sau cerasi stipites; în raportul de evaluare, acești termeni sunt interschimbabili.² Farmacopeea franceză din 1992 le descria drept codița uscată a fructului de Prunus cerasus sau de Prunus avium, după coacerea fructului.²

• Ce acoperă monografia europeană: cozile mărunțite de cireș și de vișin, sub formă de ceai, ca infuzie sau decoct.³
• Ce nu acoperă: cozile pulverizate, în capsule. Un astfel de produs din cozi de vișin e pe piața din Franța din 1997, dar perioada de 30 de ani de utilizare nu s-a încheiat, așa că nu a intrat în monografie.²
• Cireșele proaspete: sunt aliment. Monografia nu se referă la ele.³

Monografia europeană se referă la cozile mărunțite, ca ceai, nu la capsule, extracte sau amestecuri.

7 lucruri surprinzătoare despre cireș

1. A început ca o varietate de vișin. În 1753, Linné l-a descris ca Prunus cerasus var. avium. Abia în 1755 l-a trecut ca specie separată, Prunus avium.¹
2. Numele latin ar veni de la un oraș de pe Marea Neagră. După dicționarul lui Scriban, cerasus se leagă de orașul Kerasús, din Pont, unde creșteau păduri de cireși sălbatici. De acolo i-ar fi adus Lucullus în Italia, după ce l-a învins pe Mitridate.⁴
3. Un cireș singur, de multe ori, nu rodește. Cele mai multe soiuri nu se pot poleniza singure și au nevoie de polen de la un soi dintr-un alt grup de compatibilitate.¹
4. Păsările îl duc din grădini în natură. Păsările și mamiferele mănâncă fructele și duc sâmburii departe, iar așa, scrie Go Botany despre New England, cireșul a ieșit din grădini și crește și în sălbăticie.⁵
5. A fost medicament în Franța încă din 1976. Un ceai din cozi de cireș a fost autorizat atunci ca diuretic ușor și se vinde și azi acolo, ca supliment alimentar.²
6. „Cireașa-lupului” nu e cireașă. Așa se numește, regional, mătrăguna, iar „cireașa-Ovreiului” e păpălăul.⁴
7. Limba română are multe nume pentru felurile de cireșe. Dicționarul academic trece, de exemplu, cireașa-de-Mai, cireașa-de-Ispas, cireașa-de-Sân-Petru, drăgănea, moacră și pergaviță. Expresia „a privi la cineva ca la un cireș copt” înseamnă a-l privi cu mare admirație și poftă.⁴

Ce conțin cozile și cireșele

Cozile și fructul au compoziții foarte diferite, așa că le luăm pe rând.

Cozile

Raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului adună ce se știe despre cozi. Cele mai multe cifre vin din cozi de cireș.²

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2024, după Prvulovic, Bastos, Nunes și colab.; Babotă și colab., 2021.^{2, 9}

Comitetul european nu a recunoscut în cozi nicio substanță cu activitate terapeutică cunoscută și niciun marker activ.² Cifrele descriu cozile uscate, nu cana de ceai.

Cireșele proaspete

Sursa: U.S. Department of Agriculture, FoodData Central, SR Legacy, cireșe dulci, crude (FDC 171719).¹⁰

Cifrele descriu 100 g de cireșe crude, nu cana de ceai din cozi. Cireșele dulci închise la culoare conțin și polifenoli, pe care tabelul nu îi cuprinde.¹¹

Ce spun studiile

Despre cozile de cireșe există puține studii. Agenția Europeană a Medicamentului a găsit un singur studiu relevant pe animale și unul pe oameni, mic.²

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2024; Hooman și colab., 2009; Eslami și colab., 2022.^{2, 12, 13}

Cozile, pe animale

La șobolani Wistar, cu 6 animale pe grup, un decoct de cozi, în doze de 125, 250 și 500 mg/kg, a crescut volumul de urină în funcție de doză. După 24 de ore, doza de 500 mg/kg a dat 6,5 ± 0,4 ml de urină, față de 4,16 ± 0,37 ml la grupul de control, cu ser fiziologic, și 7,96 ± 0,37 ml la furosemid, un diuretic de referință. Cozile au crescut și eliminarea de sodiu și de potasiu.² Studiul a fost făcut la Cluj-Napoca, pe cozi folosite tradițional în România.⁹ Nu se știe dacă efectul de la șobolani contează și la om.²

Cozile, pe oameni

Într-un studiu încrucișat, 13 voluntari sănătoși, cu vârste de 20-40 de ani, 5 bărbați și 8 femei, au luat capsule cu 335 mg de pulbere de cozi de cireșe, două capsule la 8 ore, timp de 24 de ore, adică 2 g pe zi. Alte capsule, cu amidon, au fost placebo, iar după o săptămână grupurile s-au inversat.^{2, 12} Volumul mediu de urină a fost de 1.037 ml după cozi, față de 808 ml după placebo (p = 0,001). Au crescut și calciul (cu 45%), sodiul (cu 16%) și clorul (cu 16%) din urină, iar potasiul și osmolalitatea nu s-au schimbat. Nu s-au observat reacții adverse.^{2, 12}

Pentru Agenție, studiul e mic: relevanța lui pentru neplăcerile urinare minore nu a fost stabilită, iar datele nu ajung pentru recunoașterea ca medicament cu utilizare bine stabilită. Ele susțin însă folosirea tradițională.²

Cireșele, ca aliment

O sinteză din 2022 a adunat 7 studii randomizate, cu 201 participanți, în care s-au dat cireșe dulci sau vișine. Suplimentarea cu cireșe nu a scăzut semnificativ tensiunea arterială.¹³ Un studiu din 2023, publicat după acea sinteză, a dat alt rezultat: 40 de adulți obezi au băut, de două ori pe zi, 200 ml dintr-o băutură cu cireșe dulci închise la culoare, sau o băutură placebo, timp de 30 de zile. Tensiunea a scăzut mai mult în grupul cu cireșe (p = 0,05 la sistolică și p = 0,04 la diastolică), fără diferențe la lipide, la glucoză și la enzimele ficatului.¹¹ Un studiu din 2013, la 18 adulți sănătoși, cu proteina C reactivă ușor crescută, care au mâncat 280 g de cireșe Bing pe zi, timp de 28 de zile, a găsit scăderi ale unor markeri din sânge, între care proteina C reactivă (cu 20,1%). Rezumatul nu menționează un grup de control.¹⁴ Studiile sunt puține și mici și nu arată că fructul tratează sau previne vreo boală. Cele despre vișine acre, pentru efort, somn și acid uric, sunt la fișa vișinului.

În laborator

În eprubetă, extractele de cozi au avut activitate antioxidantă și au oprit creșterea unor bacterii, între care E. coli.² Rezultatele din eprubetă nu arată ce se întâmplă la om.

Cozile de cireșe nu tratează bolile de rinichi și nu înlocuiesc tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Agenția Europeană consideră că, în dozele obișnuite și ca ceai, cozile de cireșe pot fi folosite în siguranță: nu s-au raportat probleme de siguranță, iar efectele nedorite nu sunt cunoscute. Datele sunt însă puține.^{3, 2}

• Alergia: contraindicația din monografie e hipersensibilitatea la substanța activă, adică alergia la cozile de cireșe.³
• Vârsta: nu se recomandă sub 18 ani, pentru că lipsesc datele.³ Într-un sondaj din 2024, la 326 de mame din Sudul României, cu copii internați la un spital din București, cozile de cireș apar printre plantele mai rar folosite pentru neplăceri urinare ale copiilor.¹⁵
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită. Nu există date despre fertilitate.³
• Lichidele: ceaiul se bea împreună cu suficiente lichide, iar cine are de la medic recomandarea de a bea mai puține nu îl folosește.³
• Pietrele la rinichi: autorii studiului pe voluntari spun că, pentru că cozile cresc eliminarea de calciu, cei cu pietre la rinichi trebuie să le folosească cu grijă. Agenția a socotit că valorile au rămas în limite normale și nu a adăugat avertismentul în monografie.^{12, 2}
• Semnele de alarmă: dacă apar febră, durere la urinat, spasme sau sânge în urină, e nevoie de medic. La fel, dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni sau se agravează.³
• Medicamentele: nu s-au raportat interacțiuni, dar nici nu există studii despre ele.^{3, 2} Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
• Raportările: în bazele de date de farmacovigilență, Agenția a găsit doar trei raportări: hiponatremie, amețeală cu durere abdominală și durere de cap cu urină tulbure. În două dintre ele se luau și alte plante. Datele nu au ajuns pentru a trece o reacție adversă în monografie.²
• Sâmburii: conțin glicozide cianogenice. Un studiu din 2016 le-a găsit și în lichiorul făcut din sâmburi de cireșe, 16,08 µg la ml. Sâmburii nu se consumă.¹⁶

Febra, durerea la urinat, spasmele sau sângele în urină cer medic, nu ceai.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, cozile de cireș și de vișin au o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, adoptată pe 20 noiembrie 2024. Ea acoperă ameliorarea simptomelor asociate cu neplăceri urinare minore, pe lângă recomandarea generală de a bea suficiente lichide, și se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice. Doza descrisă e de 2-6 g de cozi mărunțite la 200 ml de apă, ca infuzie sau decoct, de 2-4 ori pe zi, la adulți.^{3, 2}

Monografia a fost adoptată cu 23 de voturi din 25. Doi membri ai comitetului, din Germania și din Slovacia, au avut o opinie separată: spun că lipsesc datele despre folosirea tradițională a preparatului ca medicament, pe perioada cerută de lege, și că folosirea ca supliment alimentar nu poate ține locul folosirii ca medicament.¹⁷ Agenția nu a recomandat o intrare pe lista Uniunii, din lipsa datelor despre genotoxicitate.²

În anexa Regulamentului (UE) nr. 432/2012, lista mențiunilor de sănătate permise, nu apar nici cireșul, nici cozile de cireșe. Singurul Prunus din listă sunt prunele uscate (Prunus domestica), pentru funcționarea normală a intestinului.¹⁸

În România, Prunus spp. e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.⁸

Cireșul și cozile lui de-a lungul timpului

Despre cozile de cireșe, ca diuretic, scriu cărți de plante din mai multe țări ale Europei. Cele mai vechi referințe găsite de Agenția Europeană despre cozile de vișin ca diuretic sunt ale lui Cazin, din 1868, și Hagers Handbuch, din 1949. Muszynski descria, în 1954, tradiția din Polonia, venită, după el, din Franța: un decoct dintr-o mână de cozi, cam 30 g, fierte într-un litru de apă și îndulcite cu un sirop de fructe. În Spania, Pio Font Quer descria în 1961 decoctul de cozi de cireș, ca diuretic.²

La noi, cozile apar la Constantinescu și Hațieganu-Buruiană, în 1986, ca diuretic, în decoct, iar Pârvu (2006) descrie pentru ele folosiri mult mai largi.² În 2021, o echipă din Cluj-Napoca a studiat cozile folosite tradițional în România.⁹

În Franța, un ceai din cozi de cireș a fost autorizat ca medicament în 1976. Farmacopeea franceză le trece în monografia generală despre ceaiuri, din 2013, iar din 2021 sunt pe lista plantelor medicinale folosite tradițional. În Belgia, un decret regal din 2017 le permite în alimentele din plante.²

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu cozi de cireșe

Până aici ai citit despre cireș. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște cozile de cireș și de vișin, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor asociate cu neplăceri urinare minore, pe lângă recomandarea generală de a bea suficiente lichide, doar la adulți.³ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Cozi de Cireșe

• 100% cozi de cireșe (Prunus avium), uscate
• Vrac, cutie de 20 g
• Pe etichetă: 5 g de cozi întregi, sau 1-2 lingurițe de cozi măcinate, la 250 ml de apă, fierte 15 minute și lăsate acoperite până se răcesc; 3-4 căni pe zi
• Monografia europeană descrie 2-6 g de cozi mărunțite la 200 ml de apă, ca infuzie sau decoct, de 2-4 ori pe zi, doar la adulți³

14,27 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu cozi de cireșe: capsule și amestecuri

Cozile de cireșe se găsesc la noi și în capsule, cu extract, și în două amestecuri: ceaiul Diuretic, cu 10 plante, în variantă vrac și la plicuri, și capsulele Hyper Uro Renal, cu 11 plante. Monografia europeană se referă la cozile mărunțite, ca ceai, nu la extracte, la capsule sau la amestecuri.^{3, 2} Ceaiul Diuretic și capsulele Hyper Uro Renal conțin și sunătoare. Sunătoarea poate slăbi efectul unor medicamente; dacă urmezi un tratament, întreabă medicul sau farmacistul.¹⁹

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Cozi de Cirese

39,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Uro Renal

44,27 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Diuretic vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Diuretic doze

9,99 lei

Adaugă în coș

Și alte plante pentru aceeași folosire

Pentru neplăcerile urinare minore, Agenția Europeană are monografii de utilizare tradițională și pentru frunza de mesteacăn, frunza de urzică, iarba de coada-calului și iarba de splinuță, toate pentru a crește cantitatea de urină, ca adjuvant în neplăcerile urinare minore.^{20, 21, 22, 23}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Mesteacan vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Urzica vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Calului vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Splinuta vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Cozi de Cireșe, vrac	5 g de cozi întregi sau 1-2 lingurițe de cozi măcinate la 250 ml de apă, fierte 15 minute; 3-4 căni pe zi	Monografia europeană: 2-6 g la 200 ml, de 2-4 ori pe zi; dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni, medicul
Capsule Cozi de Cireșe	2 capsule de 3 ori pe zi	Extract de cozi de cireșe, în capsule de gelatină; monografia europeană nu se referă la extracte și la capsule
Capsule Hyper Uro Renal	Adulți: 3-6 capsule pe zi, după mesele principale; cure de 20 de zile, cu pauze de 10 zile	Extracte din 11 plante, între care sunătoare
Ceai Diuretic, vrac sau la plicuri	1-2 lingurițe, sau 1-2 pliculețe, la 200 ml de apă clocotită, acoperit câteva minute; 2-3 căni pe zi	Amestec din 10 plante, cu 5% cozi de cireșe și 5% sunătoare
Ceai Mesteacăn, vrac	2-3 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 2-3 g la 150 ml, de până la 4 ori pe zi; nu sub 12 ani; 2-4 săptămâni
Ceai Urzică, vrac	Infuzie lăsată acoperită 5-10 minute; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 2-4 g pentru o ceașcă, de 3-6 ori pe zi; nu sub 12 ani
Ceai Coada-calului, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 1-4 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi; nu sub 12 ani
Ceai Splinuță, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 3-5 g, de 2-4 ori pe zi; 2-4 săptămâni; nu sub 12 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografia cozilor de cireșe se referă doar la adulți și nu o recomandă în sarcină și alăptare. Dacă apar febră, durere la urinat, spasme sau sânge în urină, e nevoie de medic.^{3, 20, 21, 22, 23}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Rohrer J.R. Prunus avium (Linnaeus) Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 9, Oxford University Press, 2014, efloras.org.
2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Prunus avium L.; Prunus cerasus L., peduncle, EMA/HMPC/379865/2023, 20 noiembrie 2024.
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Prunus avium L.; Prunus cerasus L., peduncle, EMA/HMPC/379866/2023, adoptată pe 20 noiembrie 2024, publicată în 2025.
4. dexonline.ro, articolele „cireș” și „cireașă”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), CADE, NODEX și dicționarul lui Scriban.
5. Native Plant Trust. Prunus avium, sweet cherry, în Go Botany, gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
6. Rohrer J.R. Prunus cerasus Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 9, Oxford University Press, 2014, efloras.org.
7. GBIF Secretariat. Prunus avium (L.) L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
8. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
9. Babotă M., Voștinaru O., Păltinean R. și colab. Chemical composition, diuretic, and antityrosinase activity of traditionally used Romanian Cerasorum stipites. Frontiers in Pharmacology, 2021, 12:647947.
10. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central, SR Legacy: Cherries, sweet, raw (FDC 171719), fdc.nal.usda.gov.
11. Arbizu S., Mertens-Talcott S.U., Talcott S., Noratto G.D. Dark sweet cherry (Prunus avium) supplementation reduced blood pressure and pro-inflammatory interferon gamma (IFNγ) in obese adults without affecting lipid profile, glucose levels and liver enzymes. Nutrients, 2023, 15(3):681.
12. Hooman N., Mojab F., Nickavar B., Pouryousefi-Kermani P. Diuretic effect of powdered Cerasus avium (cherry) tails on healthy volunteers. Pakistan Journal of Pharmaceutical Sciences, 2009, 22(4):381-383.
13. Eslami O., Khorramrouz F., Ghavami A., Hajebi Khaniki S., Shidfar F. Effect of cherry consumption on blood pressure: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Diabetes and Metabolic Syndrome: Clinical Research and Reviews, 2022, 16(2):102409.
14. Kelley D.S., Adkins Y., Reddy A., Woodhouse L.R., Mackey B.E., Erickson K.L. Sweet Bing cherries lower circulating concentrations of markers for chronic inflammatory diseases in healthy humans. Journal of Nutrition, 2013, 143(3):340-344.
15. Petran M., Dragoș D., Stoian I., Vlad A., Gilca M. Current use of medicinal plants for children’s diseases among mothers in Southern Romania. Frontiers in Pharmacology, 2024, 15:1377341.
16. Senica M., Stampar F., Veberic R., Mikulic-Petkovsek M. Transition of phenolics and cyanogenic glycosides from apricot and cherry fruit kernels into liqueur. Food Chemistry, 2016, 203:483-490.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Opinion of the HMPC on a European Union herbal monograph on Prunus avium L.; Prunus cerasus L., peduncle, EMA/HMPC/560880/2024, 20 noiembrie 2024.
18. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Betula pendula Roth and/or Betula pubescens Ehrh. as well as hybrids of both species, folium, EMA/HMPC/573241/2014, 24 noiembrie 2014.
21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/508015/2007, 14 ianuarie 2010.
22. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278091/2015, 2 februarie 2016.
23. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Solidago virgaurea L., herba, EMEA/HMPC/285758/2007, 4 septembrie 2008.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de rinichi sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi cozi de cireșe.