Plante medicinale

Cuișoare (Syzygium aromaticum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Ramură de arbore de cuișoare cu boboci florali roșii și verzi, din care se obțin cuișoarele

Cuișoarele (Syzygium aromaticum) sunt mugurii de floare uscați ai unui arbore tropical veșnic verde, originar din insulele Moluce, din Indonezia. Nu sunt fructe și nici semințe: se culeg chiar înainte să se deschidă florile, apoi se usucă la soare. Din ei se distilează uleiul esențial de cuișoare, în care eugenolul reprezintă 75-88%. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, doar uleiul esențial, în medicamente, pentru inflamațiile minore ale gurii sau gâtului și pentru ameliorarea temporară a durerii de dinte cauzate de o carie; pentru muguri nu are monografie. Mai jos afli cum arată arborele, de unde vine numele, ce conțin cuișoarele, ce spun studiile, de ce uleiul nu se înghite și cum se folosesc.

Pe scurt

  • Cuișoarele sunt mugurii florali uscați ai arborelui Syzygium aromaticum, din familia Myrtaceae, un arbore veșnic verde, înalt până la 20 m, care crește sălbatic în insulele Moluce.
  • Mugurii uscați conțin 15-17% ulei volatil, iar în uleiul esențial eugenolul, substanța principală, reprezintă 75-88%.
  • Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, uleiul esențial de cuișoare, în medicamente, pentru inflamațiile minore ale gurii sau gâtului și pentru durerea de dinte cauzată de o carie, doar la adulți. Pentru mugurii de cuișoare nu există monografie.
  • Studiile pe oameni sunt puține. Într-un studiu cu 73 de voluntari, un gel cu cuișoare a scăzut durerea de ac la fel ca benzocaina. Pentru slăbit nu am găsit studii la oameni, iar pentru paraziți nu există nicio indicație recunoscută.
  • Uleiul esențial nu se înghite. La copiii mici, 5-10 ml au dus la comă, convulsii și afectarea ficatului.
Denumire
Cuișoare; în engleză, clove
Syzygium aromaticum (L.) Merr. & L.M.Perry, familia Myrtaceae
Părți folosite
Mugurii florali uscați, Caryophylli flos, și uleiul esențial distilat din ei, Caryophylli floris aetheroleum
Conține
Ulei volatil, 15-17%, cu 75-88% eugenol; flavonoide, taninuri și acizi fenolici
Recunoaștere
Monografie europeană de utilizare tradițională, din 2011, doar pentru uleiul esențial, în medicamente pentru gură și dinți; pentru muguri, doar o declarație publică
Atenție la
Uleiul esențial nu se înghite și se ține departe de copii; alergia la balsamul de Peru

Ce este arborele de cuișoare

Cuișoarele sunt mugurii de floare uscați ai arborelui de cuișoare, Syzygium aromaticum. Arborele face parte din familia Myrtaceae, în care intră și eucaliptul și arborele de ceai (Melaleuca). Familia cuprinde arbori și arbuști veșnic verzi, care de obicei au în frunze, ramuri și flori cavități cu ulei esențial.1 Genul Syzygium are circa 1.200 de specii, din Africa tropicală, Asia, Australia și insulele Pacificului, iar cuișoarele vin doar de la una dintre ele.1

Numele științific s-a schimbat de mai multe ori. Linné a numit planta Caryophyllus aromaticus în 1753, apoi a ajuns în genul Eugenia, iar azi numele acceptat este Syzygium aromaticum.2, 3 Pe etichete se vede încă Eugenia caryophyllata, un sinonim.3 În farmacopee, mugurii uscați se numesc Caryophylli flos, iar uleiul distilat din ei, Caryophylli floris aetheroleum.4

Din magazinul Hypericum: Ulei esential de Cuisoare 10ml și Cuișoare 50 gr.

Cum arată arborele de cuișoare

Arborele de cuișoare e subțire, veșnic verde, înalt până la 20 m. Tânăr, are forma unui con, apoi devine cilindric; în plantații rămâne de obicei mai mic și se ramifică de la bază.2 Frunzele sunt opuse, lucioase, groase și eliptice, lungi de 6-13 cm. Mugurii de floare, cei care devin cuișoare, stau în grupuri la capătul ramurilor.2

Ramură de arbore de cuișoare, cu muguri verzi-gălbui cu vârf roșu și două flori albe, între frunze lucioaseMâini care țin o ramură de arbore de cuișoare, cu un ciorchine de muguri verzi cu vârf roșiatic și frunze lucioase
În stânga, o ramură din Bali, cu muguri verzi-gălbui, cu vârf roșu, și flori deschise, cu stamine albe. În dreapta, o inflorescență ținută în mână, în Zanzibar.Foto: tinofrey și Freestylerob, domeniu public, Wikimedia Commons

Cum îl recunoști

  • Frunzele: opuse, simple, lucioase, groase, eliptice, de 6-13 cm lungime și 3-6 cm lățime, cu vârful ascuțit. Codița, de 1-3 cm, e roșiatică.2
  • Inflorescența: la capătul ramurilor, de circa 5 cm, cu 3-20 de flori, uneori până la 40, grupate câte trei.2
  • Mugurele: lung de 1-2 cm, cu un caliciu tubular de 1-1,5 cm, galben-verzui cu nuanțe roșii, și patru lobi cărnoși. Cele patru petale sunt lipite între ele, roșiatice, și cad împreună, ca un căpăcel, când floarea se deschide.2
  • Floarea deschisă: are stamine numeroase, de până la 7 mm.2
  • Fructul: o bacă elipsoidală, de 2-2,5 cm, roșu-închis, de obicei cu o singură sămânță de 1,5 cm.2
Planșă botanică veche, colorată, cu o ramură de Eugenia caryophyllata, cu frunze mari, lucioase, și muguri și flori mici în vârfPlanșă botanică în alb-negru cu ramura, frunza, mugurele, floarea, secțiuni prin ovar și fructul arborelui de cuișoare
Arborele de cuișoare în două lucrări botanice vechi, sub numele Eugenia caryophyllata: în stânga, o ramură cu frunze și flori; în dreapta, planșa din atlasul arborilor din Java, cu ramura, frunza, mugurele, floarea, secțiunile și fructul.Joseph Carson, Illustrations of Medical Botany, 1847, planșa 37; S.H. Koorders și Th. Valeton, Atlas der Baumarten von Java, 1915, figura 478. Domeniu public, Wikimedia Commons

Unde cresc cuișoarele

Arborele de cuișoare crește sălbatic în insulele Moluce, din estul Indoneziei, și tot acolo a fost cultivat prima dată.2 Cere climat tropical, cu peste 1.500 mm de ploaie pe an, și crește aproape numai pe insule.2

Din Moluce, arborele a plecat în alte părți ale lumii. La începutul secolului al XIX-lea, britanicii au dus plante în Pinang, Sumatra, India și Sri Lanka. În 1753, 1770 și 1772, francezii au luat urmași ai unor arbori scăpați de olandezi și i-au dus în Mauritius. Din ei au pornit plantațiile din afara Asiei: Zanzibar, Madagascar și, mai nou, Bahia, în Brazilia.2

Datele sunt vechi, dar arată proporțiile: la sfârșitul anilor 1990, Indonezia producea până la 90.000 de tone de cuișoare pe an, Madagascarul, 15.000, iar Zanzibarul, 6.000.2

Fotografie veche, alb-negru, cu o alee între arbori de cuișoare înalți, în Zanzibar, cu câțiva oameni pe drumCuișoare întinse la uscat pe marginea unui drum asfaltat dintr-un sat din Bali, cu un motociclist și case în fundal
În stânga, o alee de arbori de cuișoare în Zanzibar, într-o fotografie veche. În dreapta, cuișoare puse la uscat pe marginea unui drum, într-un sat din Bali.Foto din Zanzibar: Walter Busse, Vegetationsbilder, 1908, tabla 38. Foto din Bali: tinofrey. Domeniu public, Wikimedia Commons

La noi, mirodenia e cunoscută de mult: într-o poveste populară publicată la Cernăuți în 1886, vinul se fierbe cu cuișoare și zahăr.5

Denumiri și nume în alte limbi

În română, cuvântul se folosește de obicei la plural: cuișoare. Singularul, cuișor, înseamnă mai întâi „cui mic”: DEX ’09 îl socotește un diminutiv al lui „cui”, iar Scriban spune că mugurii uscați au primit numele pentru că seamănă cu niște cuie mici.5 În unele regiuni, „cuișoare” se numesc și garoafele (Dianthus), plante care nu sunt arborele de cuișoare.5

LimbaNumele plantei sau al condimentului
Românăcuișoare (la singular, cuișor)
Englezăclove
Francezăclou de girofle; arborele, giroflier
GermanăGewürznelke; arborele, Gewürznelkenbaum
Spaniolăclavo; arborele, clavero
Italianăchiodo di garofano
Indonezianăcengkeh
Vietnamezăđinh hương
Tailandezăkanphlu

Surse: dexonline, pentru română; PROSEA, pentru engleză, franceză, indoneziană, vietnameză și tailandeză; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru germană; GBIF, pentru spaniolă, italiană și numele arborilor.5, 2, 4, 3

Ce parte se folosește și cum se obține

Se folosesc mugurii de floare. Se culege inflorescența întreagă, chiar când primii muguri sunt pe punctul să se deschidă. Dacă se culege mai devreme, recolta scade; dacă se culege mai târziu, scade mult conținutul de ulei. Momentul potrivit ține doar câteva zile, așa că un arbore se culege de 3 până la 8 ori într-un sezon.2

După recoltă, mugurii se desprind de „tulpinițe”, adică de codițele florilor, și se usucă la soare câteva zile. Greutatea uscată e cam o treime din cea proaspătă.2 Farmacopeea Europeană descrie cuișoarele ca muguri întregi de floare, uscați până devin roșu-brun, cu cel puțin 150 ml de ulei esențial la kilogram.4

Muguri de cuișoare culeși, în nuanțe de verde-gălbui, roz și roșu-brun, răspândiți pentru uscareGrămadă mică de cuișoare uscate, brune, fiecare cu un cap rotund și un corp subțire, pe fond alb
În stânga, muguri proaspeți, încă verzi-gălbui și roz, puși la uscat. În dreapta, cuișoarele uscate, brune, așa cum se vând.Foto: tinofrey și Jorge Barrios, domeniu public, Wikimedia Commons
  • Mugurii întregi sau măcinați: mirodenia din bucătărie, numită în farmacopee Caryophylli flos.4
  • Uleiul esențial: se obține prin distilare cu vapori din mugurii uscați.4 Mugurii au 15-17% ulei, tulpinițele circa 6% și frunzele 2-3%; uleiul din muguri e socotit cel mai bun.2
  • Oleorășina: un extract gros, obținut cu solvenți, folosit în industria alimentară și în cea a parfumurilor.2

De aceea, pe o etichetă contează din ce parte e uleiul. Monografia europeană se referă doar la uleiul obținut din muguri.6 Uleiul din frunze are alt profil: puțin acetat de eugenil și multă cariofilenă.2 Tulpinițele se folosesc uneori ca înlocuitor ieftin al mugurilor.2

7 lucruri surprinzătoare despre cuișoare

  1. Un mugur se face în 6-8 luni. E un timp neobișnuit de lung pentru un arbore tropical.2
  2. Se culeg de mână, într-o fereastră de câteva zile. Un culegător priceput adună circa 40 kg de muguri verzi pe zi din arbori buni, iar adesea o parte din recoltele mari nu se culege deloc.2
  3. După uscare, rămâne o treime. Mugurii uscați cântăresc cam o treime din cei proaspeți.2
  4. Un arbore poate să nu dea nimic într-un an. Într-o plantație de probă din Java, producția pe arbore a variat, de la un an la altul, între 0 și 10,3 kg de cuișoare, cu o medie de 4,1 kg.2
  5. Peste 90% din cuișoare mergeau în țigări. La sfârșitul anilor 1990, mai mult de 90% din recolta mondială se folosea, cu tutun, la țigările indoneziene kretek. Pentru toate celelalte utilizări, cererea era de doar 4.000-5.000 de tone pe an.2
  6. Olandezii au distrus arborii din aproape toate insulele. Sub stăpânirea lor, cultura a fost strânsă pe insula Ambon și pe trei insule mici din apropiere. Francezii au luat apoi, în 1753, 1770 și 1772, urmași ai arborilor scăpați și i-au dus în Mauritius.2
  7. Dentiștii folosesc eugenolul în umpluturi provizorii. Amestecat cu oxid de zinc, uleiul de cuișoare sau eugenolul dau o pastă care se întărește repede în contact cu saliva.4

Știai că?

Dacă mugurii nu se culeg, florile se deschid, iar arborele face fructe: boabe roșu-închis, de 2-2,5 cm, care se coc după încă 3 luni. În engleză se numesc mother of cloves, adică „mama cuișoarelor”.2

Ce conțin cuișoarele

Mugurii uscați conțin în primul rând ulei volatil, adică uleiul esențial. În el predomină eugenolul, urmat de acetatul de eugenil și de beta-cariofilenă. Mai conțin flavonoide, taninuri, acizi fenolici, triterpene și fitosteroli.4

Ce conțineCâtDe reținut
Ulei volatil15-17% din mugurii uscațiFarmacopeea Europeană cere cel puțin 150 ml la kg
Eugenol75-88% din uleiComponenta principală a uleiului
Acetat de eugenil (acetil-eugenol)4-15% din uleiA doua componentă ca pondere
Beta-cariofilenă5-14% din uleiA treia componentă ca pondere
FlavonoidePrezenteÎntre ele quercetină, kaempferol și ramnetină
TaninuriPrezenteElagitanini, între ei eugeniina
Acizi fenoliciPrezențiÎntre ei acid galic, acid elagic, acid cafeic și acid ferulic
Triterpene și fitosteroliPrezenteAcid oleanolic, beta-sitosterol, stigmasterol

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2011, după Blaschek și colab., 2008, și Farmacopeea Europeană; PROSEA, pentru conținutul în ulei.4, 2

Cifrele descriu mugurii uscați și uleiul distilat din ei, nu o cană de infuzie sau un produs anume. Proporțiile variază cu originea, anotimpul, maturitatea la recoltare și felul distilării.2

Cuișoare sau eugenol?

Eugenolul nu e altă plantă, ci substanța principală din uleiul de cuișoare. Nu e însă numai al cuișoarelor: se poate izola și din uleiul din frunze de scorțișoară și se poate face și sintetic.2

  • În uleiul din muguri: 75-88% eugenol.4
  • În uleiul din frunze: de obicei 80-88% eugenol.2
  • În organism: luat pe gură, eugenolul se absoarbe repede și se elimină aproape complet prin urină în 24 de ore, mai ales legat de sulfat sau de acid glucuronic. Sub 0,1% din doză apare nemodificat.4
  • La dentist: eugenolul, amestecat cu oxid de zinc, e folosit la umpluturi provizorii. Această utilizare nu intră în monografia europeană.4

Pe o etichetă contează deci forma: mugurii întregi sau măcinați, uleiul esențial și eugenolul izolat sunt lucruri diferite.

Ce spun studiile

Pentru cuișoare, dovezile clinice sunt puține. Raportul Agenției Europene a Medicamentului din 2011 nu a găsit niciun studiu clinic cu uleiul de cuișoare în indicațiile din monografie; recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată și pe date de laborator, nu pe studii pe oameni.4 La revizuirea din 2020, din 595 de documente noi apărute după 2010, 5 au fost socotite relevante, iar niciunul nu a cerut modificarea monografiei.7

Niciunstudiu clinic cu uleiul de cuișoare în indicațiile din monografie, în raportul Agenției din 2011
73de voluntari adulți în studiul cu gel de cuișoare, comparat cu benzocaina și cu placebo
150 mgde eugenol pe zi, 7 zile, la 10 bărbați sănătoși, fără diferențe la analizele de sânge față de placebo
13voluntari în studiul pilot cu extract de cuișoare asupra glicemiei, fără grup de control

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2011; Alqareer și colab., 2006; Rompelberg și colab., 1996; Mohan și colab., 2019.4, 8, 9, 10

Durerea de ac și amorțeala

Singurul studiu clinic cu mugurii de cuișoare citat în raportul Agenției din 2011 e al lui Alqareer, de la Universitatea din Kuweit, publicat în 2006.4 Pe mucoasa obrazului, în dreptul caninului de sus, la 73 de adulți, s-au aplicat patru substanțe: un gel de cuișoare făcut în casă, un gel cu 20% benzocaină și câte un placebo pentru fiecare. După 5 minute, fiecare participant a primit două înțepături cu acul, iar durerea s-a notat pe o scală de 100 mm. Ambele geluri au scăzut scorul de durere mai mult decât placebourile (p = 0,005), fără o diferență între cuișoare și benzocaină.8 Raportul Agenției descrie gelul ca fiind făcut din 40% pulbere de cuișoare și 60% glicerină.4 Studiul a testat durerea unui ac, nu a unei dureri de dinte.

Efectul de amorțire se vede și la eugenolul pur. Într-un studiu pe oameni, eugenolul pus pe limbă a dat o senzație de amorțeală și de căldură, cu scurte momente de arsură și înțepături. Iritația a scăzut la aplicări repetate, iar eugenolul a scăzut și sensibilitatea la atingeri ușoare.11

Eugenolul, în doze mici, la oameni

Într-un studiu olandez din 1996, zece bărbați sănătoși, nefumători, au luat timp de 7 zile câte 150 mg de eugenol pe zi sau placebo, apoi grupurile s-au inversat. Analizele de sânge nu au arătat diferențe între perioada cu eugenol și cea cu placebo, iar autorii au conchis că doza nu a avut efecte toxice în cele 7 zile.9 Ca ordin de mărime, după procentele din raportul Agenției, 150 mg de eugenol corespund cu 1-1,3 g de cuișoare uscate; e un calcul orientativ, nu o doză recomandată.4 Studiul a fost mic și scurt: nu spune nimic despre luarea îndelungată sau despre uleiul concentrat.

Glicemia

Un studiu pilot din 2019, din India, a testat un extract de cuișoare bogat în polifenoli, solubil în apă, în doză de 250 mg o dată pe zi, timp de 30 de zile, la 13 voluntari fără alte boli. La ziua 12, glicemia de după masă scăzuse în medie cu 13 mg/dl la cei cu glicemie de dinainte de masă de cel mult 100 mg/dl și cu 17 mg/dl la cei cu 101-125 mg/dl.10 Studiul a fost deschis, fără grup de control, iar patru dintre cei șase autori lucrează la firma care face extractul sau la o firmă care vinde suplimente cu el. Autorii înșiși cer studii mai mari.10 Un studiu atât de mic nu arată dacă extractul sau cuișoarele reglează glicemia.

Slăbit și paraziți

Pentru slăbit, nu am găsit niciun studiu la oameni care să arate că ceaiul, apa sau pulberea de cuișoare ajută. Printre primele 30 de rezultate din PubMed pentru cuișoare și greutate corporală, din 159, nu era niciun studiu la oameni despre slăbit; în rest erau studii pe animale sau de laborator, cercetări despre conservarea alimentelor și lucrări fără legătură cu subiectul.12 Pentru paraziți, monografia europeană nu are nicio indicație.6 O sinteză din 2024 descrie activitatea împotriva bacteriilor, ciupercilor, virusurilor și protozoarelor a peste 100 de derivați ai eugenolului, ca punct de plecare pentru medicamente noi, nu ca dovadă că cuișoarele deparazitează oamenii.13

În laborator

Cuișoarelor li se atribuie efecte antiseptice, antibacteriene, antifungice, antivirale, anestezice locale și spasmolitice, dar raportul Agenției notează că informația e doar în parte acoperită de lucrări experimentale. Un extract de cuișoare a oprit în laborator creșterea unor bacterii din gură, Prevotella intermedia și Porphyromonas gingivalis, iar o pulbere de cuișoare în apă a scăzut numărul de celule de Candida din gura șoarecilor.4 Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Cuișoarele nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Pentru uleiul de cuișoare, monografia europeană enumeră iritațiile mucoasei și reacțiile alergice; cât de des apar nu se știe.6 Precauțiile, în ordinea importanței:

  • Uleiul esențial nu se înghite. La copiii sub 2 ani, 5-10 ml de ulei luate pe gură au pus viața în pericol. În cazurile descrise de raportul Agenției, copii de la 3 luni la 2 ani care au înghițit de la circa 5 până la 10 ml au avut comă, convulsii, acidoză, tulburări de coagulare sau insuficiență hepatică; cei mai mulți s-au vindecat, după tratament în spital.6, 4 Uleiul esențial se ține departe de copii. Dacă un copil a înghițit ulei de cuișoare, se sună imediat la 112.
  • Uleiul concentrat irită. Concentrat, poate irita mucoasele. Într-un caz descris, ulei picurat din greșeală pe buza de sus și pe obraz a dat arsură și inflamație, trecute în câteva ore, apoi o zonă cu piele uscată și sensibilitate redusă, care a rămas așa cel puțin 20 de luni.4
  • Alergia: nu îl folosesc cei alergici la cuișoare sau la balsamul de Peru. La testul pe piele cu pulbere de cuișoare, 36 din 78 de pacienți alergici la balsamul de Peru au reacționat, față de niciunul din 156 de persoane din lotul de control.6, 4
  • Vârsta: monografia nu recomandă uleiul sub 18 ani, pentru că lipsesc datele.6
  • Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, din lipsă de date despre siguranță.6
  • Durata: pe gură sau pe dinte, cel mult o săptămână. Dacă neplăcerile durează mai mult sau se agravează, e nevoie de medic. Durerea de dinte cere dentistul cât mai repede, pentru că uleiul doar o ameliorează provizoriu, iar la dinte se evită contactul cu gingia.6
  • Medicamentele: monografia nu menționează interacțiuni. Raportul Agenției amintește totuși un efect antiplachetar al uleiului, deci un risc teoretic de sângerare la cei care iau medicamente ce subțiază sângele, și o posibilă creștere falsă a nivelului de fenitoină în analize; evaluatorul le-a socotit fără importanță pentru folosirea scurtă, pe mucoasa gurii.6, 4 Dacă iei astfel de medicamente, întreabă medicul sau farmacistul înainte de a folosi uleiul de cuișoare.
  • Țigările cu cuișoare: în 1984-1985, în SUA au fost raportate 11 cazuri de afectare respiratorie acută la adolescenți și tineri care fumaseră țigări cu cuișoare, două dintre ele mortale.4

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, uleiul esențial de cuișoare are o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, adoptată în septembrie 2011. Ea acoperă, la adulți și în medicamente, două indicații: inflamațiile minore ale gurii sau gâtului, cu clătiri cu soluții de 1-5% ulei esențial, de mai multe ori pe zi, și ameliorarea temporară a durerii de dinte cauzate de o carie, cu ulei nediluat, soluții de cel puțin 50% sau geluri de 20%, puse cu un tampon de vată pe cavitate. În ambele cazuri, cel mult o săptămână, iar la dinte e doar o măsură provizorie, până la dentist.6 Monografia se referă la ulei care respectă monografia Farmacopeei Europene, iar recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.6, 4

Pentru mugurii de cuișoare, Agenția nu a făcut monografie. Declarația publică din 2011 arată că nu există medicamente cu mugurii ca unică substanță activă, iar raportul notează că, la durerea de dinte, cuișoarele folosite tradițional se iau din alimente, nu din medicamente.14, 4 Revizuirea din 2020 a lăsat neschimbată monografia uleiului.7

Agenția are și rezerve. Teste adecvate de toxicitate asupra reproducerii, de genotoxicitate și de carcinogenitate nu au fost făcute pentru uleiul de cuișoare, iar datele despre eugenol sunt neconcludente. Pentru folosirea scurtă, locală, riscul a fost socotit relativ mic, dar din aceste motive Agenția nu a recomandat includerea uleiului pe lista comunitară.4

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru cuișoare.15

În România, Ordinul nr. 244/2005 trece pe Lista nr. 3 genul Eugenia, sub care erau încadrate și cuișoarele (Eugenia caryophyllus). Lista nr. 3 cuprinde plantele care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu sunt pe lista plantelor periculoase.16, 4

Cuișoarele de-a lungul timpului

Cuișoarele sunt o mirodenie veche. Comerțul cu ele merge înapoi până la dinastia Han, în secolul al III-lea î.Hr., chinezii le-au prețuit din vechime, iar în India, până azi, se fixează cu un mugure de cuișoare amestecul de betel. În Evul Mediu timpuriu, mirodenia a devenit tot mai importantă în Europa.2 Folosirea mugurilor ca leac apare în literatura europeană din secolul al XIII-lea, iar a uleiului, din secolul al XV-lea.4

La începutul secolului al XVII-lea, când olandezii i-au scos pe portughezi din Moluce, cultura se răspândise în multe insule. Sub stăpânirea olandeză, arborii au fost distruși aproape peste tot, iar cultura a fost strânsă pe Ambon și pe trei insule mici din apropiere. Zanzibarul a fost, peste o sută de ani, cel mai mare producător, cu o medie de 11.000 de tone pe an între 1960 și 1970.2

Uleiul de cuișoare a rămas în medicină: în Marea Britanie, mai multe medicamente au ca singură substanță activă uleiul esențial; autorizațiile datează din 1988, dar cele mai multe erau în folosință dinainte de 1980.4 În 2011, Agenția Europeană a Medicamentului a adoptat monografia uleiului, iar în 2020 a reexaminat-o, fără s-o schimbe.6, 7

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu cuișoare

Până aici ai citit despre cuișoare. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, uleiul esențial de cuișoare, în medicamente, pentru inflamațiile minore ale gurii sau gâtului și pentru ameliorarea temporară a durerii de dinte cauzate de o carie, doar la adulți și cel mult o săptămână. Pentru mugurii de cuișoare, mirodenia, nu are monografie.6, 14 Mirodeniile, ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente, iar uleiul nostru esențial nu e medicament: niciunul nu tratează și nu previne boli.

Ulei esențial de Cuișoare

  • 100% ulei esențial de cuișoare (Eugenia caryophyllata), obținut din mugurii florali
  • Flacon de 10 ml
  • Pe etichetă: aromaterapie, 3-5 picături la 30 ml de apă; masaj, 3-5 picături în ulei vegetal; inhalații, 2-3 picături în apă fierbinte; uz intern numai sub supravegherea unui fitoterapeut sau farmacist
  • Monografia europeană se referă la medicamente cu ulei de cuișoare, pentru gură și dinți, cu clătiri de 1-5% ulei, cel mult o săptămână, doar la adulți; produsul nostru nu e medicament6

17,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu cuișoare: întregi, măcinate și în cremă

Cuișoarele se găsesc la noi ca mirodenie, întregi, în pachet de 50 g, sau măcinate, și într-o cremă cosmetică pentru igiena intimă, cu extracte din mai multe plante și uleiuri esențiale, printre care cel de cuișoare. Pentru muguri nu există monografie europeană, iar crema e un produs cosmetic, numai pentru piele.14

Pentru gură și gât, alte plante: salvie, mușețel, gălbenele și turiță

Pentru inflamațiile minore ale gurii și gâtului, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru frunza de salvie, floarea de mușețel, floarea de gălbenele și iarba de turiță mare, în infuzii pentru gargară sau pentru clătirea gurii. Dacă neplăcerile durează peste o săptămână, se merge la medic.17, 18, 19, 20

Cum se folosesc

ProdusCum se foloseșteDe reținut
Ulei esențial de Cuișoare, 10 mlPe etichetă: aromaterapie, 3-5 picături la 30 ml de apă; masaj, 3-5 picături în ulei vegetal; inhalații, 2-3 picături în apă fierbinteNu e medicament; nu se înghite; se ține departe de copii; concentrat, poate irita pielea și mucoasele
Cuișoare, 50 g, întregiPe etichetă: după preferințele culinare, ca ingredient în diverse preparateMirodenie; monografia europeană nu se referă la muguri
Cuișoare măcinatePe etichetă: după preferințele culinare, în cantități moderate, spre finalul gătirii, ca să-și păstreze aroma100% muguri florali uscați, măcinați
Cremă pentru igiena intimă Hyper GinSe aplică local, în strat subțire, și se masează ușor până la absorbțieProdus cosmetic; numai pe piele
Ceai Salvie, vrac1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, 10-15 minute sub capac; 2-3 căni pe ziMonografia europeană, pentru gargară: 2,5 g la 100 ml, infuzia caldă, de 3 ori pe zi; nu sub 18 ani, nu în sarcină și alăptare
Ceai Mușețel, vrac1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe ziMonografia europeană, pentru gargară: 1-5 g de floare la 100 ml de apă, de mai multe ori pe zi; nu la alergie la plantele din familia Asteraceae
Ceai Gălbenele, vrac1-2 lingurițe de flori la 200 ml de apă clocotită, 5-10 minute sub capac; 2-3 căni pe ziMonografia europeană, pentru gură: 1-2 g de floare la 150 ml de apă, infuzia caldă, de 2-4 ori pe zi; nu sub 12 ani, nu în sarcină și alăptare, nu la alergie la Asteraceae
Ceai Turiță mare, vrac1 linguriță la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe ziMonografia europeană, pentru gargară: 1,5 g la 150 ml de apă clocotită, de 2-4 ori pe zi; nu sub 12 ani, nu în sarcină și alăptare

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Dozele din monografii se referă la preparate medicinale și, în general, la adulți. Uleiul esențial de cuișoare nu se înghite. Dacă neplăcerile gurii sau gâtului durează peste o săptămână, se merge la medic.6, 17, 18, 19, 20

Întrebări frecvente

Cuișoarele sunt mugurii de floare uscați ai arborelui Syzygium aromaticum, din familia Myrtaceae, un arbore veșnic verde originar din insulele Moluce, din Indonezia. Se culeg înainte să se deschidă florile și se usucă la soare. Se folosesc ca mirodenie, iar din ele se distilează uleiul esențial.
Sunt muguri de floare. Dacă mugurii nu se culeg, florile se deschid, iar arborele face fructe: boabe roșu-închis, de 2-2,5 cm, cu o singură sămânță, numite în engleză „mother of cloves”.
E un arbore subțire, veșnic verde, înalt până la 20 m, cu frunze opuse, lucioase, eliptice, de 6-13 cm. Mugurii, de 1-2 cm, sunt galben-verzui, cu nuanțe roșii, și stau în grupuri la capătul ramurilor. După uscare devin roșu-brun.
Arborele crește sălbatic în insulele Moluce, din Indonezia, și de acolo a fost dus în Zanzibar, în Madagascar și în alte insule tropicale. Cere climat tropical, cu peste 1.500 mm de ploaie pe an.
Mugurii uscați au 15-17% ulei volatil, în care predomină eugenolul, cu 75-88%, urmat de acetatul de eugenil și de beta-cariofilenă. Mai conțin flavonoide, taninuri, acizi fenolici, triterpene și fitosteroli.
Cuișoarele sunt în primul rând o mirodenie. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, doar uleiul esențial de cuișoare, în medicamente, pentru inflamațiile minore ale gurii sau gâtului și pentru durerea de dinte cauzată de o carie. Pentru muguri nu există monografie, iar Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru cuișoare.
Monografia descrie, pentru medicamente cu ulei de cuișoare, ameliorarea temporară a durerii de dinte cauzate de o carie: ulei nediluat, soluții de cel puțin 50% sau geluri de 20%, pe un tampon de vată, direct pe cavitate, fără contact cu gingia, doar la adulți, cel mult o săptămână. E o măsură provizorie: dentistul se vizitează cât mai repede.
Monografia europeană nu acoperă înghițirea uleiului. La copiii sub 2 ani, 5-10 ml au pus viața în pericol, cu comă, convulsii și afectarea ficatului. Uleiul esențial de aromaterapie nu se înghite fără sfatul unui specialist, iar dacă un copil l-a înghițit, se sună imediat la 112.
Monografia europeană nu descrie ceai de cuișoare. Raportul Agenției notează o folosire tradițională, ca decoct, la indigestie, flatulență și diaree, fără o doză stabilită. Ca mirodenie, cuișoarele se adaugă întregi sau măcinate în băuturile calde, în cantități mici, după gust.
Nu am găsit niciun studiu la oameni care să arate asta. Printre primele 30 de rezultate din PubMed pentru cuișoare și greutate corporală nu era niciun studiu la oameni despre slăbit; în rest erau studii pe animale sau de laborator, cercetări despre conservarea alimentelor și lucrări fără legătură cu subiectul. Pentru slăbit, întreabă un medic sau un nutriționist.
Monografia europeană nu are nicio indicație pentru paraziți. Studiile cu eugenol și cu derivații lui sunt de laborator și nu arată că cuișoarele deparazitează oamenii. Dacă bănuiești paraziți, mergi la medic.
Nu îl folosesc cei alergici la cuișoare sau la balsamul de Peru. Monografia nu îl recomandă sub 18 ani și nici în sarcină și alăptare. Poate irita mucoasele, iar neplăcerile care durează peste o săptămână sau se agravează cer medic.
Monografia europeană nu menționează interacțiuni. Raportul Agenției amintește un efect antiplachetar al uleiului, deci un risc teoretic de sângerare la cei care iau medicamente ce subțiază sângele, și o posibilă creștere falsă a nivelului de fenitoină în analize. Dacă iei astfel de medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
În engleză, clove; în germană, Gewürznelke; în franceză, clou de girofle; în spaniolă, clavo; în italiană, chiodo di garofano; în indoneziană, cengkeh.

Referințe

  1. Chen J., Craven L.A. Myrtaceae, inclusiv genul Syzygium P. Browne ex Gaertner, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 13, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2007, efloras.org.
  2. Verheij E.W.M., Snijders C.H.A. Syzygium aromaticum (L.) Merrill & Perry, în Plant Resources of South-East Asia (PROSEA), seria Spices; textul e reluat în Pl@ntUse, plantuse.plantnet.org, consultat în octombrie 2026.
  3. GBIF Secretariat. Syzygium aromaticum (L.) Merr. & L.M.Perry, GBIF Backbone Taxonomy, sinonime și nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
  4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Syzygium aromaticum (L.) Merill et L.M. Perry, flos and Syzygium aromaticum (L.) Merill et L.M. Perry, floris aetheroleum, EMA/HMPC/534946/2010, 13 septembrie 2011.
  5. dexonline.ro, articolele „cuișor”, „cuișoară” și „garofiță”, după DEX ’09, MDA2, CADE, DLRLC și Scriban.
  6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Syzygium aromaticum (L.) Merill et L. M. Perry, floris aetheroleum, EMA/HMPC/534924/2010, adoptată de HMPC la 13 septembrie 2011.
  7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Syzygium aromaticum (L.) Merill et L. M. Perry, floris aetheroleum, EMA/HMPC/475451/2020, 18 noiembrie 2020.
  8. Alqareer A., Alyahya A., Andersson L. The effect of clove and benzocaine versus placebo as topical anesthetics. Journal of Dentistry, 2006, 34(10):747-750.
  9. Rompelberg C.J., Vogels J.T., de Vogel N. și colab. Effect of short-term dietary administration of eugenol in humans. Human & Experimental Toxicology, 1996, 15(2):129-135.
  10. Mohan R., Jose S., Mulakkal J. și colab. Water-soluble polyphenol-rich clove extract lowers pre- and post-prandial blood glucose levels in healthy and prediabetic volunteers: an open label pilot study. BMC Complementary and Alternative Medicine, 2019, 19:99.
  11. Klein A.H., Carstens M.I., Carstens E. Eugenol and carvacrol induce temporally desensitizing patterns of oral irritation and enhance innocuous warmth and noxious heat sensation on the tongue. Pain, 2013, 154(10):2078-2087.
  12. National Library of Medicine, PubMed, căutare din 6 octombrie 2026: (clove, cloves, „Syzygium aromaticum” sau „Eugenia caryophyllata”) și („weight loss”, obesity, „body weight”, overweight sau slimming), în titlu sau rezumat; 159 de rezultate, dintre care titlurile primelor 30, ordonate după relevanță, au fost parcurse.
  13. Fernandes Melo Reis R.C., Pontes Silva A.V., Veiga Torres A.D. și colab. From clove oil to bioactive agents: synthetic routes, antimicrobial and antiparasitic activities of eugenol derivatives. Future Medicinal Chemistry, 2024, 16(20):2169-2188.
  14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on Syzygium aromaticum (L.) Merill et L.M. Perry, flos, EMA/HMPC/112102/2011, 22 noiembrie 2011.
  15. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  16. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Salvia officinalis L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/277152/2015, adoptată pe 20 septembrie 2016, publicată în 2017.
  18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, adoptată pe 7 iulie 2015.
  19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Calendula officinalis L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/437450/2017, adoptată pe 27 martie 2018.
  20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Agrimonia eupatoria L., herba, EMA/HMPC/680597/2013, 28 ianuarie 2015.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale, mirodeniile și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Uleiul esențial de cuișoare nu se înghite și se ține departe de copii. Dacă ai o boală, urmezi un tratament sau ești însărcinată, discută cu medicul înainte de a folosi uleiul de cuișoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *