Turiță-mare (Agrimonia eupatoria): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Turița-mare (Agrimonia eupatoria) este o plantă cu spice înalte de flori galbene și cu fructe cu cârlige, care se agață de haine și de blana animalelor. Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru diareea ușoară, ca gargară pentru inflamațiile ușoare ale gurii și gâtului și, pe piele, pentru inflamații minore și răni mici, superficiale. Mai jos afli cum o recunoști, cu ce plante se confundă, ce conține, ce spun studiile, cui nu i se potrivește și ce spune legea.

Ce este turița-mare

Turița-mare face parte din familia Rosaceae, familia trandafirului, din care mai fac parte mărul, prunul și căpșunul.¹ Genul Agrimonia are cam 20 de specii, răspândite în America, în Eurasia și în sudul Africii.²

Cuvântul românesc turiță vine din sârbă, din turica.³ Fără alt cuvânt după el, dicționarele îl dau pentru lipicioasă (Galium aparine), iar turiță-mare este numele plantei din acest articol.³ Monografia europeană o numește, în română, „iarbă de turiță mare”.⁴

Planta e perenă: din rădăcina lemnoasă și neagră se ridică tulpina cu spice.⁵ Se culege din natură sau se cultivă, pentru părțile folosite în medicină.⁶

Din magazinul Hypericum: Ceai Turita Mare vrac.

Cum arată turița-mare

O recunoști de departe după spicele lungi și subțiri de flori galbene, care se ridică deasupra ierburilor. După descrierea clasică a lui Maud Grieve, din 1931, tulpina e dreaptă, cilindrică, ușor aspră, de 30-60 cm sau mai înaltă, de obicei nerămuroasă.⁵

Cum o recunoști

• Florile: galbene, cu cinci petale, de cam 1 cm, fără codiță, așezate pe spice lungi; la baza fiecărei flori e o bracteă mică, tăiată în trei. Au între 5 și 12 stamine.⁵
• Frunzele: penate, cu 6-8 foliole mari pe lături și una la vârf; între cele mari stau foliole mult mai mici. Sunt dințate, păroase pe față și mai des pe dos. Frunzele de sus au mai puține foliole decât cele de jos.^{5, 3}
• Fructele: după ce florile se ofilesc, caliciul devine lemnos și brăzdat, de cam 5 mm, cu un inel de spini la gură: cei din afară sunt mai scurți și desfăcuți, cei dinăuntru mai lungi și drepți. Cârligele se prind de haine, de lână și de blană.^{5, 2}
• Mirosul: planta e ușor aromată. Florile miros, scrie Grieve, a caise, iar planta uscată își păstrează mirosul.⁵

Unde crește turița-mare

Turița-mare crește în Europa și în nordul și vestul Africii; o subspecie înrudită, asiatica, crește în Asia centrală și de sud-vest.⁷ Dicționarele românești o dau pe marginea drumurilor și prin crânguri și livezi.³ În baza de date GBIF, România are 149 de observații ale ei.⁸

• Îi plac marginile. În Anglia, în 1931, creștea din belșug pe marginea gardurilor vii și a câmpurilor, prin tufișuri uscate și pe locuri părăsite.⁵
• Înflorește vara. În Anglia, florile apar din iunie până la începutul lui septembrie.⁵ În Polonia, după cercetătorii de la Łódź, înflorirea ține de la începutul lui iulie până la mijlocul lui august.⁹
• Își trimite fructele în lume. Fructele cu cârlige se prind pe dinafară de animale, care le răspândesc; botaniștii numesc asta epizoochorie.¹
• Nu o mănâncă toate animalele. Oile și caprele o pasc, dar vacile, caii și porcii o ocolesc.⁵

Turița-mare, turița și alte plante cu nume asemănător

În română, numele de turiță și cel de turiță-mare ajung, în dicționare, la plante diferite. Tabelul arată care e care.

Surse: dexonline, după DEX ’09, DLRLC, CADE, Micul dicționar academic, Scriban și Dicționarul de sinonime; Botanical Society of Britain and Ireland, pentru A. procera.^{3, 10}

Alte nume ale turiței-mari, precum scai-mărunt, lipici, lipicioasă și cornățel, se dau și altor plante, printre ele și lipicioasei.³ De aceea, când cumperi un ceai, caută numele latin, Agrimonia eupatoria.

Turița-mare sau turița?

Turița din dicționare nu este turița-mare. Dicționarul explicativ o descrie pe lipicioasă ca pe o plantă cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați, care se agață de hainele oamenilor și de lâna oilor.³ Au în comun fructele care se prind de haine, dar nu sunt rude: turița-mare e rozacee, lipicioasa e rubiacee.³ „Turiță mică” nu apare ca nume în dicționare; acolo, planta cu numele scurt de turiță este lipicioasa.³ Monografia europeană și ceaiul din acest articol privesc numai turița-mare. În lista Agenției Europene a Medicamentului nu am găsit nicio monografie pentru lipicioasă.¹¹

Agrimonia procera, ruda ei apropiată

Agrimonia procera, numită în engleză fragrant agrimony, seamănă mult cu turița-mare. Farmacopeea Europeană acceptă drept sursă a plantei medicinale numai A. eupatoria, pe când monografia germană a Comisiei E o accepta și pe cealaltă. Analizele nu arată diferențe calitative mari între ele, dar A. procera are mult mai multă agrimoniină, taninul principal.¹² În frunze, de pildă, polifenolii ajung la 3,9% din substanța uscată la A. procera, față de 1,3% la turița-mare.⁹

Botaniștii britanici le deosebesc după frunze. A. procera are frunze mai mari și mai închise la culoare, cu foliole și dinți mai ascuțiți; pe dosul nervurii mijlocii are glande scurte, cu codiță, care la turița-mare lipsesc sau aproape lipsesc și care se văd cu o lupă de 10×.¹⁰ Mirosul plăcut pe care îl are A. procera când o strivești nu e un semn sigur. Cele două se deosebesc mai ușor după fructe.¹⁰ În GBIF, România are 10 observații de A. procera, față de 149 de turiță-mare.⁸

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, dicționarele trec la turiță-mare mai multe nume populare: turicioară, buruiană-de-friguri, canipoală, scai-mărunt și scăișor.³ Scriban nota că planta are proprietăți astringente, iar Șăineanu, în 1929, că planta se folosea mai demult pentru boli de ficat și, pe vremea lui, ca astringent.³

Despre scriere: Dicționarul explicativ (DEX ’09) și Micul dicționar academic notează „turiță-mare”, cu cratimă, ca pe un compus al lui „turiță”. DOOM 3 are intrare doar pentru „turiță”, nu și pentru forma compusă.³ De aceea titlul acestei pagini folosește forma cu cratimă.

Surse: GBIF, pentru engleză, germană, franceză, italiană și olandeză; monografia Agenției Europene a Medicamentului, pentru celelalte limbi; Grieve, pentru numele englezești vechi.^{8, 4, 5}

În engleză, church steeples vine de la spicele lungi, iar sticklewort de la fructele care se țin de haine.⁵ Numele german, Odermennig, e cel scris sub gravura lui Leonhart Fuchs din 1543, mai jos.

Ce parte se folosește

Se folosește iarba, adică partea aeriană înflorită, numită în farmacie Agrimoniae herba. Farmacopeea Europeană o descrie ca „vârfuri înflorite, uscate” și cere cel puțin 2,0% taninuri, calculate ca pirogalol.^{13, 14} Agenția a notat, în 2022, că farmacopeea descrie doar vârfurile înflorite, pe când în uz se folosește toată partea aeriană.¹⁴ În practică, iarba culeasă în floare are și frunze, tulpini și fructe în curs de coacere.⁹

Monografia europeană acoperă planta mărunțită, pentru ceai, infuzie sau decoct, tinctura 1:5 în alcool de 45% și extractul lichid 1:1 în alcool de 25%.⁴ Capsulele și amestecurile de plante nu sunt descrise în monografie.

7 lucruri surprinzătoare despre turița-mare

1. Numele științific vine de la ochi. Agrimonia vine din grecescul argemone, de la argemos, „cataractă”, pentru că se credea că planta ajută la bolile de ochi.² Monografia europeană nu conține o asemenea folosire.⁴
2. Numele de specie vine de la un rege. Eupatoria îl pomenește pe Mithridates Eupator, un rege renumit pentru amestecurile lui de plante.⁵
3. Florile miros a caise. Grieve scria în 1931 că spicele de flori răspândesc un miros răcoritor și picant, de caise, iar planta uscată își păstrează aroma. Pe vremuri, în Anglia era căutată ca supliment sau înlocuitor de ceai, iar în Franța se bea la masă, pentru parfum.⁵
4. Dă o culoare galbenă. Toată planta dă un colorant galben: culeasă în septembrie, culoarea e palidă, iar mai târziu în an e mai închisă și vopsește lâna într-un galben intens.⁵
5. Era în apa de archebuză. Turița intra în „eau d’arquebusade”, apa pentru rănile făcute de archebuză, pomenită într-o relatare despre bătălia de la Morat, din 1476. În Franța, în 1931, apa se mai folosea la luxații și vânătăi.⁵
6. Pusă sub cap, se credea că adoarme. Un manuscris medical englez vechi spunea că, pusă sub capul cuiva, turița îl face să doarmă adânc până e scoasă de acolo. Grieve notează că nu i se atribuie proprietăți narcotice.⁵
7. Fructele se prind de tot. De aici numele englezești cockeburr și sticklewort. Gerard credea că planta a primit numele vechi Philanthropos, „iubitor de oameni”, tocmai pentru că fructele ei par să vrea să-i însoțească pe trecători.⁵

Ce conține turița-mare

Iarba conține mai ales taninuri și flavonoide, dar și acizi fenolici, triterpene, minerale, vitamine și ulei volatil. Cifrele de mai jos vin din raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului.¹³

Sursa: raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului, 2015, pe baza lui Bradley (1992) și a analizei polifenolilor de la Granica și colab. (2013); Farmacopeea Europeană, prin raportul și addendumul agenției.^{13, 14}

Taninurile dau gustul strepezitor al ceaiului. Potrivit DEX, o substanță astringentă contractă țesuturile organismului, iar Micul dicționar academic adaugă că astringentele coagulează proteinele și opresc secrețiile.³ Agenția Europeană a Medicamentului socotește că taninurile contribuie la efectul plantei în diaree și în inflamațiile gurii și gâtului, dar notează că lipsesc studiile care să arate, la om, că ele sunt răspunzătoare de efect.¹³ Într-un experiment pe intestin izolat de cobai, un extract de turiță nu a slăbit contracțiile intestinului.¹³

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

În 2015, Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC) al Agenției Europene a Medicamentului a adoptat o monografie pentru iarba de turiță-mare. O recunoaște ca medicament tradițional din plante, exclusiv pe baza utilizării îndelungate, pentru trei folosiri:⁴

• Diareea ușoară: tratamentul simptomatic, pe cale orală.
• Gura și gâtul: gargară, pentru ameliorarea inflamațiilor minore.
• Pielea: ameliorarea inflamațiilor minore ale pielii și a rănilor mici, superficiale.

„Utilizare tradițională” înseamnă că eficacitatea e plauzibilă pe baza folosirii de cel puțin 30 de ani, dintre care cel puțin 15 în Uniunea Europeană, chiar dacă dovezile din studii clinice nu sunt suficiente.⁶ Dozele sunt pentru adolescenți, adulți și vârstnici; sub 12 ani folosirea nu se recomandă.⁴

Sursa: monografia europeană, secțiunea 4.2. Durata: la diaree, dacă simptomele țin peste 3 zile, e nevoie de medic; la gură, gât și piele, peste o săptămână.⁴

În produsele autorizate din Germania și din Cehia, planta se lasă la infuzat 10-15 minute, iar în Cehia o linguriță de plantă e socotită 1,5 g.¹³ În 2022, agenția a reevaluat monografia: a găsit 118 lucrări noi, dintre care una importantă pentru monografie, și niciuna care să ceară modificarea ei.¹⁴

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2015; Cho și colab., 2018.^{4, 13, 15}

Studiile pe oameni

În 2015, agenția a găsit un singur studiu clinic cu un preparat numai din turiță. Douăzeci de bolnavi de porfirie cutanată, o boală a pielii, au băut infuzie de 3-4 ori pe zi, înainte de mese, timp de 15 zile. Erupțiile de pe piele s-au îmbunătățit, dar studiul era mic și fără grup de control, așa că agenția a spus că nu permite nicio concluzie. Folosirea în porfirie cere supraveghere medicală și e în afara schemei tradiționale.¹³

Un studiu din 2013, citat în reevaluarea din 2022, a urmărit 19 voluntari sănătoși care au băut timp de o lună, de două ori pe zi, 200 ml de infuzie din 1 g de plantă. Colesterolul HDL și colesterolul total au crescut, iar interleukina 6, un marker al inflamației, a scăzut; glicemia și trigliceridele au rămas în limitele de referință. Studiul nu a avut grup de control și nu a fost conceput ca studiu clinic.¹⁴

În căutarea din PubMed făcută pentru acest articol am găsit un singur studiu randomizat, cu placebo, pe oameni, cu turiță-mare. Cercetători coreeni au dat, timp de 8 săptămâni, două capsule de două ori pe zi, cu extract apos de turiță sau cu placebo, la 80 de persoane cu transaminaze (ALT) ușor sau moderat crescute; au fost analizate 69. La sfârșit, ALT și trigliceridele au scăzut mai mult în grupul cu extract decât la placebo (p = 0,044 și p = 0,020), în timp ce bilirubina totală, fosfataza alcalină și gama-glutamil-transferaza nu au diferit. Nu au fost reacții adverse grave.¹⁵ Studiul a folosit capsule, nu ceai, și a urmărit analize de sânge, nu boli.

Pentru cele trei folosiri recunoscute agenția nu a găsit studii clinice și a notat lipsa lor. Recunoașterea europeană se bazează pe tradiție, nu pe studii cu ceai de turiță.^{6, 13}

Pe animale și în laborator

O trecere în revistă din 2020 discută efectele turiței-mari în celule și pe animale, la nivel molecular.¹⁶ Din raportul agenției și din reevaluarea din 2022:

• Bacterii: în eprubetă, un extract a frânat stafilococul auriu și streptococii alfa-hemolitici;¹³ într-un studiu din 2017, un extract cu etanol de 70% a avut efect slab: a oprit stafilococul la 625 µg/ml și E. coli la 1.250 µg/ml.¹⁴
• Inflamație: un extract cu etanol a frânat în eprubetă elastaza, o enzimă implicată în inflamație.¹³ La șobolani, infuzia și o fracțiune a ei au redus cu 43%, respectiv 52%, o umflare provocată artificial.¹⁴
• Urină și acid uric: la șobolani, efectul diuretic al infuziei a fost minim, iar eliminarea de uree a rămas neschimbată;¹³ într-un alt experiment, la o doză echivalentă cu 3 g de plantă, s-a descris o activitate uricolitică, adică legată de acidul uric.¹³
• Glicemie: la șoareci, un extract apos a scăzut glicemia; la șobolani, infuzia dată 5 săptămâni nu a scăzut direct glicemia.^{13, 14}

Rezultatele din laborator și de la animale nu arată ce face un ceai la om. Agenția a socotit datele din laborator și de la animale limitate.¹³

Ficatul, bila și calculii

Cărțile vechi leagă turița de ficat: în 1929, Șăineanu nota că se folosea mai demult pentru boli de ficat și, pe vremea lui, ca astringent.³ Monografia europeană nu include ficatul, bila sau calculii.⁴ Studiul din 2018 a urmărit analizele de sânge ale unor persoane cu ALT crescut, nu boli de ficat.¹⁵ Pentru calculi, raportul agenției nu menționează niciun studiu pe oameni.¹³ Bolile de ficat, de bilă și pietrele se tratează la medic.

Precauții și siguranță

Agenția Europeană a Medicamentului nu a găsit reacții adverse: în monografie scrie „nu se cunosc”, iar cazuri de supradozaj nu s-au raportat.^{4, 13} Lipsesc însă studiile de siguranță: nu s-au făcut teste de genotoxicitate, de carcinogenitate și de toxicitate asupra reproducerii.⁴ Monografia cere câteva precauții:

• Alergia: singura contraindicație este alergia la plantă.⁴
• Copiii: sub 12 ani folosirea nu se recomandă, din lipsa datelor; pentru adolescenți, tratamentele scurte sunt acceptabile.^{4, 13}
• Sarcina și alăptarea: siguranța nu a fost stabilită, așa că folosirea nu se recomandă.⁴
• Diareea: dacă revine, dacă apare sânge în scaun sau dacă se agravează, e nevoie de medic; la fel dacă durează peste 3 zile.⁴
• Gura, gâtul și pielea: dacă simptomele se agravează sau durează peste o săptămână, e nevoie de medic.⁴
• Alcoolul: tinctura și extractul lichid conțin alcool, care trebuie menționat pe etichetă.⁴
• Conducerea auto: nu s-au făcut studii despre efectul asupra capacității de a conduce.⁴

Diareea care ține peste 3 zile sau apare cu sânge în scaun cere consult medical.

Medicamentele și fierul

Monografia europeană nu raportează interacțiuni cu medicamente.⁴ Totuși, taninurile și alți polifenoli din ceaiuri scad absorbția fierului din alimente. Într-un studiu pe oameni, dintr-o masă cu pâine, mușețelul a redus absorbția fierului cu 47%, iar ceaiul negru cu 79-94%.¹⁷ Un interval de o oră între masă și ceai a redus la jumătate efectul ceaiului asupra fierului.¹⁸ Pentru turiță nu există un astfel de studiu. Cine ia fier sau alte medicamente poate întreba medicul sau farmacistul dacă să lase o pauză între ele și ceai.

În laborator, un complex de polifenoli și polizaharide din turiță a frânat coagularea sângelui, iar la șoareci un extract a scăzut glicemia; agenția a trecut rezultatul despre coagulare printre cele de urmărit la următoarea reevaluare, iar în 2015 a notat că nu există cazuri raportate de interacțiuni.^{14, 13}

Testele de siguranță

Într-un studiu din 2018, un extract cu metanol din turiță a fost pozitiv la un test de laborator care caută rupturi ale ADN-ului (testul cometă), dar negativ la testul Ames și la testul micronucleilor. Agenția a socotit datele incomplete, neconforme cu ghidurile actuale și fără legătură cu preparatele din monografie, și nu a modificat monografia.¹⁴

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, turița-mare (Agrimonia eupatoria L.) este pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme predozate, precum capsulele.¹⁹

Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde turița-mare.²⁰ Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Turița-mare de-a lungul timpului

Anglo-saxonii îi spuneau garclive și credeau că vindecă răni, mușcături de șarpe și negi. Pe vremea lui Chaucer, numele ei apărea sub forma egrimoyne.⁵ În cărțile englezești din 1710, 1756, 1877 și 1931, turița apare pentru sângerări, ficat, piele, gât și diaree; ediția engleză din 1998 a monografiilor Comisiei E germane o trece pentru diaree ușoară, inflamații ale gurii și gâtului și inflamații superficiale ale pielii.¹³

În română, Șăineanu nota în 1929 că planta se folosea mai demult pentru ficat și, pe vremea lui, ca astringent, iar Scriban, în 1939, că are proprietăți astringente.³ Monografia europeană a fost adoptată în 2015 și a rămas neschimbată după reevaluarea din 2022.^{4, 14}

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu turiță-mare

Până aici ai citit despre turița-mare. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Monografia europeană se referă la ceai, infuzie și decoct, iar forma cea mai apropiată de ea e ceaiul nostru din părți aeriene.⁴

Ceai Turiță mare vrac

• Părți aeriene de turiță-mare (Agrimonia eupatoria), 30 g, plantă uscată și mărunțită
• Pe etichetă, pentru uz intern: infuzie dintr-o linguriță de plantă la 200 ml de apă clocotită, 2-3 căni pe zi
• În monografia europeană: 1,5-4 g de plantă la 250 ml de apă clocotită (sau mai puțin), de 2-3 ori pe zi; pentru gargară, 1,5 g la 150 ml, de 2-4 ori pe zi

6,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Amestecurile cu turiță-mare

Nu avem tinctură sau capsule numai din turiță-mare. În celelalte produse, turița-mare este una dintre cele 21 de plante din gama Ierburile Vieții: 2,86% din amestecul ceaiului și 10,3 mg într-o capsulă. Pentru aceste amestecuri nu există o monografie europeană. Ele conțin și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.²¹

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Ierburile Vietii doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Bitter Ierburile Vietii

29,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Ierburile Vieții 500ml

66,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Ierburile Vietii 10 x 30ml

43,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Ierburile Vietii + Capsule

35,99 lei

Adaugă în coș

Aceleași folosiri, alte plante

Pentru diareea ușoară, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, scoarța de stejar.²² Pentru gargară, recunoaște frunza de salvie, floarea de mușețel și floarea de gălbenele, iar pentru inflamațiile minore ale pielii, aceleași trei plante.^{23, 24, 25} Rizomul de sclipeți și fructele uscate de afin au și ele monografii pentru diareea ușoară,^{26, 27} dar ceaiurile noastre din aceste plante sunt din alte părți ale plantei, părți aeriene de sclipeți și frunze de afin, de aceea nu sunt în această listă.

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Stejar vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Musetel vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Galbenele vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Salvie vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește, intern	De reținut
Ceai Turiță mare vrac	O linguriță la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	În monografie: 1,5-4 g la 250 ml, de 2-3 ori pe zi
Ceai Ierburile Vieții, la plic	1-2 plicuri la 200 ml de apă fierbinte; 3 căni pe zi	21 de plante, între ele sunătoarea; turița-mare e 2,86% din amestec
Capsule Bitter Ierburile Vieții	2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale	Cure de 6 săptămâni, cu pauze de 10 zile; conțin sunătoare
Bitter Ierburile Vieții, 500 ml și 10 x 30 ml	6 lingurițe pe zi, aproximativ 30 ml: câte una înainte și după masă, de 3 ori pe zi	Conține alcool, 38% în sticla de 500 ml și 30% în flacoanele de 30 ml, și sunătoare; cura recomandată e de minimum 6 săptămâni
Bitter Ierburile Vieții + Capsule	Pachet cu bitter de 200 ml și capsule; fiecare se ia ca mai sus	Conține sunătoare și alcool
Ceai Stejar vrac	2 lingurițe de scoarță la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi	În monografie, pentru diaree: 3 g la 250 ml, de 3 ori pe zi, cel mult 3 zile, la adulți și vârstnici; nu sub 18 ani
Ceai Mușețel, Ceai Gălbenele și Ceai Salvie, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Fiecare plantă are propria monografie europeană

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pentru uz intern. Pe piele și în gargară, monografia europeană descrie doar comprese, băi și infuzie sau decoct de turiță-mare.⁴ Dozele pentru scoarța de stejar sunt din monografia ei.²²

Întrebări frecvente

Referințe

1. Phipps J.B. Rosaceae, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 9, Oxford University Press, 2014, efloras.org.
2. Kline G.J., Sørensen P.D. Agrimonia Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 9, Oxford University Press, 2014, efloras.org.
3. dexonline.ro, articolele „turiță”, „scai-mărunt”, „coada-racului”, „turicioară”, „canipoală”, „lipici”, „cornățel” și „astringent”, după DEX ’09, DLRLC, CADE, Micul dicționar academic (ed. a II-a), DOOM 3, dicționarele lui Scriban și Șăineanu (ed. a VI-a) și Dicționarul de sinonime.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Agrimonia eupatoria L., herba, EMA/HMPC/680597/2013, versiunea finală, adoptată la 28 ianuarie 2015.
5. Grieve M. A Modern Herbal, articolul „Agrimony”, 1931, botanical.com.
6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Iarbă de turiță mare, Agrimonia eupatoria L., herba: rezumat destinat publicului, EMA/HMPC/332849/2015, 10 iulie 2015.
7. Li C., Ikeda H., Ohba H. Agrimonia Linnaeus și Agrimonia eupatoria subsp. asiatica, în Flora of China, vol. 9, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2003, efloras.org.
8. GBIF Secretariat. Agrimonia eupatoria L. și Agrimonia procera Wallr., GBIF Backbone Taxonomy: nume comune și observații din România, gbif.org, consultat la 30 septembrie 2026.
9. Karlińska E., Romanowska B., Kosmala M. The aerial parts of Agrimonia procera Wallr. and Agrimonia eupatoria L. as a source of polyphenols, and especially agrimoniin and flavonoids. Molecules, 2021, 26(24):7706.
10. Leaney B. Agrimony identification. BSBI News, nr. 147, primăvara 2021, Botanical Society of Britain and Ireland, bsbi.org.
11. European Medicines Agency. Herbal medicine: lista substanțelor vegetale cu monografii și declarații publice, generată din ema.europa.eu la 23 septembrie 2026.
12. Granica S., Kluge H., Horn G., Matkowski A., Kiss A.K. The phytochemical investigation of Agrimonia eupatoria L. and Agrimonia procera Wallr. as valid sources of Agrimoniae herba: the pharmacopoeial plant material. Journal of Pharmaceutical and Biomedical Analysis, 2015, 114:272-279.
13. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Agrimonia eupatoria L., herba, EMA/HMPC/680595/2013, versiunea finală, 28 ianuarie 2015.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Agrimonia eupatoria L., herba, EMA/HMPC/626568/2022, adoptat la 23 noiembrie 2022.
15. Cho Y.M., Kwon J.E., Lee M. și colab. Agrimonia eupatoria L. (agrimony) extract alters liver health in subjects with elevated alanine transaminase levels: a controlled, randomized, and double-blind trial. Journal of Medicinal Food, 2018, 21(3):282-288.
16. Paluch Z., Biriczová L., Pallag G. și colab. The therapeutic effects of Agrimonia eupatoria L. Physiological Research, 2020, 69(Suppl 4):S555-S571.
17. Hurrell R.F., Reddy M., Cook J.D. Inhibition of non-haem iron absorption in man by polyphenolic-containing beverages. British Journal of Nutrition, 1999, 81(4):289-295.
18. Ahmad Fuzi S.F., Koller D., Bruggraber S. și colab. A 1-h time interval between a meal containing iron and consumption of tea attenuates the inhibitory effects on iron absorption: a controlled trial in a cohort of healthy UK women using a stable iron isotope. American Journal of Clinical Nutrition, 2017, 106(6):1413-1421.
19. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
20. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
22. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Quercus robur L., Quercus petraea (Matt.) Liebl., Quercus pubescens Willd., cortex, EMA/HMPC/3203/2009, adoptată la 25 noiembrie 2010.
23. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Salvia officinalis L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/277152/2015, adoptată la 20 septembrie 2016.
24. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, versiunea finală, adoptată la 7 iulie 2015.
25. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Calendula officinalis L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/437450/2017, adoptată la 27 martie 2018.
26. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Potentilla erecta (L.) Raeusch., rhizoma, EMA/HMPC/5513/2010, adoptată la 25 noiembrie 2010.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Vaccinium myrtillus L., fructus siccus, EMA/HMPC/678995/2013, adoptată la 29 septembrie 2015.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a turiței-mari se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar diareea care ține peste 3 zile sau apare cu sânge, ca și problemele gâtului sau ale pielii care țin peste o săptămână, cer consult medical.