Dovleac (Cucurbita pepo): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Dovleacul (Cucurbita pepo) este o plantă anuală, agățătoare sau târâtoare, din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, galbene-portocalii, și cu fructe de forme foarte diferite: dovleci rotunzi, dovlecei alungiți și multe alte soiuri. Partea cu monografie europeană sunt semințele: Agenția Europeană a Medicamentului le recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor urinare asociate cu prostata mărită sau cu vezica hiperactivă, după ce medicul a exclus o boală gravă. Mai jos afli cum arată planta, cum se numește în diferite regiuni, ce conțin semințele, ce spun studiile, cui nu i se potrivesc și ce spune legea.

Ce este dovleacul

Dovleacul face parte din familia Cucurbitaceae, a castraveților, cu circa 120 de genuri și 825 de specii, răspândite aproape pe tot globul, mai ales în zonele tropicale.¹ Genul Cucurbita are între 14 și 22 de specii, toate din America, iar omul l-a dus aproape peste tot în lume.²

Dicționarele românești numesc dovleac mai multe plante din genul Cucurbita, cu tulpina întinsă pe pământ și cu fructe mari, folosite în alimentația omului sau a animalelor. Dicționarul enciclopedic precizează că dovleacul comun e Cucurbita pepo, cel turcesc e Cucurbita maxima, iar cel moscat e Cucurbita moschata.³ Planta din această fișă este Cucurbita pepo.

Cucurbita pepo e anuală și monoică: pe aceeași plantă cresc flori masculine și flori feminine, separate.^{2, 4} Fructul familiei se numește pepo și e o bacă cu coajă tare, deci, botanic, dovleacul e un fruct.¹ Dicționarele românești îl arată ca fruct folosit în alimentația omului și a animalelor.³

Semințele sunt partea pentru care dovleacul are monografie europeană. Pentru uz medicinal se folosește de obicei varietatea Cucurbita pepo convar. citrullina var. styriaca, dovleacul de ulei din Stiria, ales pentru coaja subțire a semințelor și pentru gustul lor plăcut.⁵

Din magazinul Hypericum: Miez de dovleac 200g și Ulei de dovleac 250ml.

Cum arată dovleacul

Dovleacul se recunoaște după tulpinile lungi și aspre, după frunzele mari, lobate, și după florile mari, în formă de clopot. Fructul diferă mult de la un soi la altul.⁴

Cum o recunoști

• Tulpina: târâtoare sau agățătoare, de până la 3 m, cu rădăcini care apar la noduri. E acoperită cu peri aspri, cu baza umflată, iar din ea pornesc cârcei cu 2-7 ramuri.⁴
• Frunzele: au pețiol lung, de 5-20 cm, iar limbul e lat, cordat, cu 3-7 lobi, de 20-30 cm pe 20-35 cm, de obicei mai lat decât lung. Marginea e dințată, iar suprafața e aspră. Unele soiuri au pete albe la încrucișarea nervurilor.⁴
• Florile: galbene până la galben-auriu sau portocalii, în formă de clopot alungit, de 4-10 cm, cu cinci petale unite pe jumătate din lungime. Florile masculine și cele feminine cresc separat, pe aceeași plantă.^{2, 4}
• Fructul: un pepo rotund, ovoid sau alungit, verde, galben, portocaliu sau cu dungi, neted sau cu coaste; în descrierea botanică are 5-10 cm, rar până la 25 cm. Pulpa e albicioasă până la portocalie pal, moale și fără gust amar. Formele cultivate au fructe mai mari și mai variate decât strămoșii lor sălbatici.^{6, 4}
• Codița fructului: tare, lemnoasă, cu cinci muchii, puțin lărgită sau deloc la locul de prindere. La Cucurbita maxima, codița e moale, ca de plută, și rotunjită.^{4, 7}
• Semințele: albicioase până la crem sau bej, eliptice până la obovate, de 7-15 mm, rar până la 26 mm, cu marginea îngroșată și suprafața aproape netedă.⁴

Unde crește dovleacul

Dovleacul e originar din America. Cele mai vechi urme de dovleac cultivat, de la Cucurbita pepo, vin din peștera Guilá Naquitz, din statul Oaxaca, în Mexic.² După descoperirea Lumii Noi, cucurbitaceele cultivate au ajuns repede în Lumea Veche, iar din secolul al XVII-lea s-au răspândit în zonele tropicale, subtropicale și temperate.^{2, 8}

• La noi e plantă de cultură. Dicționarul lui Candrea, din 1926-1931, nota că dovleacul, originar din America, e mult cultivat de țărani pe câmp și în grădini, iar din semințele lui se prepară un ulei alimentar.³
• Înflorește luni în șir. În America de Nord, florile apar din iunie până în octombrie.⁴
• E plantă meliferă. Dicționarul dendrofloricol o descrie așa, adică drept o plantă de pe care albinele pot culege nectar.³
• Scapă uneori din cultură. În America de Nord apare pe terenuri virane și pe marginea drumurilor, până la 300 m altitudine, dar de obicei nu rămâne în același loc mai mult de un an sau de câțiva.^{4, 2}

Dovleac, bostan, curcubetă și dovlecel

În română, aceleași plante au nume diferite de la o regiune la alta, iar unele nume se dau mai multor plante. Tabelul arată ce înseamnă cele mai căutate nume.

Surse: dexonline, după DEX, Micul dicționar academic, CADE, Dicționarul enciclopedic, Dicționarul de sinonime, Dicționarul dendrofloricol și Dicționarul de regionalisme din Maramureș; Flora of North America, pentru speciile americane și numele englezești.^{3, 4, 7, 9}

Denumiri populare și nume în alte limbi

Cuvântul dovleac vine din turcă, din devlek, iar cea mai veche atestare notată de Micul dicționar academic e din 1790. Bostan vine tot din turcă, de la bostan, „livadă” sau „pepenărie”. Curcubetă și variantele ei, cucurbătă sau curcubătă, vin din latinescul cucurbita.³

Dicționarul de sinonime dă, pentru dovleac, numele regionale lubă, dulete și ludaie. Micul dicționar academic adaugă, pentru Cucurbita pepo, peste douăzeci de nume regionale, de la bărbânță, bolovan și buroavă până la cabac, tigvă și troacă. Unele dintre ele, precum tigvă sau tărtăcuță, se dau și altor plante.³

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, pentru numele semințelor în limbile europene; dexonline, pentru numele românești.^{10, 3}

Pentru Cucurbita pepo subsp. pepo, Flora of North America dă numele englezești field sau jack-o’-lantern pumpkin, cocozelle, vegetable marrow și zucchini, iar pe cel francez, citrouille.⁴

Ce parte se folosește

Pentru uz medicinal se folosesc semințele coapte și uscate, Cucurbitae semen. Monografia europeană descrie semințele întregi, coapte și uscate, iar Farmacopeea germană le definește drept „semințe întregi, uscate și coapte” de Cucurbita pepo și de alte soiuri cultivate. În raportul din 2012, agenția nota că nu exista o monografie în Farmacopeea Europeană.^{10, 5}

Pe lângă semințele întregi, monografia acoperă patru preparate: semințele mărunțite, extractul moale, extractul uscat și uleiul gras.¹⁰ Uleiul se obține din semințe mărunțite, prăjite chiar înainte de presare. Nu se folosește la gătit, din cauza culorii lui și a spumei pe care o face.⁵

Miezul de dovleac din comerț, adică semințele decojite, nu e identic cu semințele întregi din monografie, dar e forma cea mai apropiată de ele. Pulpa fructului e un aliment și nu face obiectul monografiei.¹⁰

7 lucruri surprinzătoare despre dovleac

1. Dovleacul e o bacă. Fructul familiei, pepo, e o bacă cu coajă tare, așa că, în sens botanic, dovleacul e un fruct.¹
2. E mai vechi decât porumbul. Cele mai vechi urme de dovleac cultivat, din Mexic, au între 10.000 și 8.000 de ani și sunt cu circa 4.000 de ani mai vechi decât cele mai vechi urme datate direct de porumb și fasole din America.²
3. Prima imagine europeană cu dovleac e într-o carte de rugăciuni. În Grandes Heures d’Anne de Bretagne, ilustrată de Jean Bourdichon între 1503 și 1508, apare o ramură cu flori și fructe, identificată ca Cucurbita pepo subsp. texana, o formă care crește sălbatic, nu una comestibilă.⁸
4. Dovlecii apar în ghirlandele de la Villa Farnesina. La Roma, frescele organizate de Rafael între 1515 și 1518 sunt înconjurate de ghirlande de fructe, legume și flori pictate de Giovanni da Udine, cu peste 170 de specii de plante. Printre ele sunt două sau trei cucurbitacee americane, între care Cucurbita pepo, iar imaginile lui Cucurbita maxima sunt primele din Europa.¹¹
5. Uleiul de dovleac are reflexe roșii. Presat, uleiul e de la verde închis până la roșu închis și are fluorescență roșie.⁵
6. Semințele au mult seleniu. Conțin între 0,08 și 0,4 µg de seleniu la gram, una dintre cele mai mari valori găsite în plante.⁵
7. Dovlecelul e un dovleac. Dovlecelul, numit în engleză zucchini sau vegetable marrow, face parte din aceeași specie ca dovlecii de câmp, Cucurbita pepo.⁴

Ce conțin semințele de dovleac

Semințele conțin în jur de jumătate ulei gras, plus proteine și puțini carbohidrați. Cifrele de mai jos vin din raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului și variază după soi, climă și modul de prelucrare.⁵

Sursă: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2012, care adună analizele publicate.⁵

Pentru miezul decojit, vândut ca aliment, baza de date a Departamentului american al Agriculturii dă următoarele valori la 100 g. Ele privesc semințele de dovleac în general, fără precizarea speciei.¹²

Sursă: USDA FoodData Central, „Seeds, pumpkin and squash seed kernels, dried”, SR Legacy.¹²

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

În 2012, Comitetul pentru medicamente din plante al Agenției Europene a Medicamentului a adoptat o monografie pentru semințele de Cucurbita pepo. O recunoaște ca medicament tradițional din plante pentru ameliorarea simptomelor tractului urinar inferior asociate cu hiperplazia benignă de prostată sau cu vezica hiperactivă, după ce medicul a exclus o boală gravă, exclusiv pe baza utilizării îndelungate.¹⁰

• Semințe, pentru adulți: 2,5-7,5 g de semințe, întregi sau mărunțite, de 2 ori pe zi, pe cale orală.¹⁰
• Ulei gras: 1-1,2 g de 3 ori pe zi, adică 3-4 g pe zi.¹⁰
• Extracte: 500 mg de extract moale de 2 ori pe zi, 105 mg de extract uscat de 3 ori pe zi sau 152 mg de 2 ori pe zi.¹⁰
• Cât timp: folosirea îndelungată e posibilă. Dacă simptomele se agravează sau apar febră, spasme, sânge în urină, urinare dureroasă sau retenție de urină, e nevoie de medic.¹⁰

Agenția notează că semințele pot fi folosite doar în condiții controlate de medic, cu controale medicale regulate.⁵ În 2021, ea a reluat evaluarea, după un apel pentru date științifice, între 1 februarie și 30 aprilie 2021. Părțile interesate nu au trimis nicio referință nouă, iar cele șase lucrări găsite relevante nu au justificat o revizuire a monografiei. Ghidurile Asociației Europene de Urologie din 2020 și din 2021 pomenesc folosirea tradițională a semințelor și indicația comitetului european.^{13, 14}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2012; Vahlensieck și colab., 2015.^{10, 5, 15}

Studiile pe oameni

Raportul agenției a găsit un singur studiu controlat, publicat de Bach în 2000: 476 de bărbați cu hiperplazie benignă de prostată în stadiile I și II, împărțiți între un extract de semințe de dovleac, 1-2 capsule de 500 mg pe zi, și placebo, timp de 12 luni. Scorul de simptome IPSS a scăzut de la 17,6 la 10,9 cu extractul și de la 17,7 la 12,2 cu placebo, o diferență mică, dar semnificativă statistic. Calitatea vieții și urina rămasă în vezică după urinare au fost aceleași în ambele grupuri. Agenția concluzionează că studiul arată doar un efect mic asupra simptomelor, fără schimbarea parametrilor obiectivi.⁵

Studiul GRANU, randomizat și parțial orb, a urmărit 1.431 de bărbați de 50-80 de ani cu simptome urinare din cauza prostatei mărite. Ei au primit 5 g de semințe de 2 ori pe zi, capsule cu 500 mg de extract de semințe de 2 ori pe zi sau placebo, timp de 12 luni. Criteriul principal a fost o scădere a scorului IPSS cu cel puțin 5 puncte. Cu extractul, rata de răspuns nu a diferit de placebo. Cu semințele, 58,5% dintre bărbați au răspuns, față de 47,3% cu placebo, o diferență pe care autorii o numesc semnificativă descriptiv. Ei scriu că, pentru a justifica o recomandare, rezultatele trebuie confirmate într-un studiu confirmator sau într-o trecere în revistă sistematică.¹⁵

Un studiu mai mic, din Iran, a comparat uleiul de semințe de dovleac, 360 mg de 2 ori pe zi, cu tamsulosina, un medicament folosit pentru simptomele prostatei mărite, la 73 de bărbați, timp de 3 luni. Scorul de simptome a scăzut în ambele grupuri, dar mai mult cu tamsulosina. La cei cu ulei nu au apărut reacții adverse, iar la cei cu tamsulosină au apărut amețeli, dureri de cap și alte reacții. Autorii concluzionează că uleiul a ameliorat simptomele, dar nu la fel de bine ca tamsulosina.¹⁶

Comisia E, comisia germană pentru plante medicinale, nota în monografia din 1985, revizuită în 1991, că semințele de dovleac ameliorează doar simptomele legate de prostata mărită, fără să micșoreze prostata, și cerea controale medicale la intervale regulate.⁵ Majoritatea ghidurilor medicale nu dau recomandări clare pentru extractele din plante, pentru că extractele studiate diferă mult de la un produs la altul.¹⁷

Semințele de dovleac pot ameliora simptomele, dar dovezile sunt limitate și nu înlocuiesc controlul medical.

În laborator și pe animale

Experimentele de laborator și pe animale arată influențe asupra funcției urinare și efecte antiandrogenice, antiinflamatoare și antioxidante. Agenția notează însă că unele experimente au folosit doze mai mari decât cele folosite la om, iar la altele specia nu a fost precizată.⁵ Efectele antiparazitare observate în laborator privesc specii vecine, Cucurbita maxima și Cucurbita moschata, iar monografia nu le reține.^{5, 10}

Precauții și siguranță

Agenția consideră că preparatele din semințe de dovleac sunt sigure la dozele terapeutice și în condițiile din monografie. Folosirea semințelor ca aliment nu s-a dovedit dăunătoare.⁵ Monografia cere totuși câteva precauții:¹⁰

• Alergia: nu se folosesc de cei alergici la semințe sau la preparatele din ele. Au fost descrise alergii la dovleac, cu mâncărime, umflarea gurii, greață, diaree sau astm. Într-un caz, testele cutanate ale unei femei alergice la dovleac au fost pozitive și pentru castravete, dovlecei, pepene galben și pepene verde.^{10, 5}
• Consultul medical înainte: simptomele urinare pot avea cauze grave, așa că se evaluează întâi de medic.¹⁰
• Semnele de alarmă: dacă simptomele se agravează sau apar febră, spasme, sânge în urină, urinare dureroasă sau retenție de urină, e nevoie de medic.¹⁰
• Copiii și adolescenții: folosirea sub 18 ani nu se recomandă, pentru că simptomele urinare la această vârstă cer supraveghere medicală. Monografia privește folosirea ca medicament tradițional.¹⁰
• Sarcina și alăptarea: siguranța extractelor de dovleac nu a fost stabilită, iar folosirea lor nu se recomandă. Consumul de semințe și de ulei nu a ridicat probleme de malformații la om, dar simptomele urinare din sarcină cer supraveghere medicală.¹⁰
• Stomacul: au fost raportate tulburări digestive ușoare, la cel mult 4% dintre pacienți.^{10, 5}
• Interacțiuni: monografia nu raportează interacțiuni cu medicamente. O evaluare descrie două cazuri de INR crescut, o analiză de coagulare, la persoane care luau un amestec de extracte de palmier pitic și de dovleac și vitamina E; valorile au revenit la normal după oprire. Agenția nu a putut stabili rolul dovleacului, pentru că vitamina E singură poate prelungi timpul de coagulare.^{10, 5}
• Date lipsă: nu există studii fiabile despre genotoxicitate, carcinogenitate sau toxicitate asupra reproducerii.^{10, 5}
• Fructele amare: dovlecii cultivați au fost selectați să nu conțină cucurbitacine, substanțe amare și toxice, dar mutațiile inverse pot da la întâmplare plante cu fructe amare și toxice, iar cucurbitacinele nu pot fi excluse din semințe.⁵

Fructele amare de dovleac pot conține cucurbitacine toxice.

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, Cucurbita pepo e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme predozate, precum capsulele. Face parte dintre plantele marcate cu asterisc, pentru care limitele maxime de substanțe active se aprobă printr-un ordin comun al celor două ministere.¹⁸

Uniunea Europeană nu i-a aprobat dovleacului nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde semințele de dovleac.¹⁹ Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante. Semințele și uleiul vândute ca alimente sau ca suplimente alimentare nu pot promite că tratează sau previn boli. Pentru semințele de dovleac nu s-a putut stabili nicio intrare în lista europeană de substanțe vegetale, din cauza lipsei datelor despre genotoxicitate.⁵

Dovleacul de-a lungul timpului

Dovleacul a fost domesticat în America, cu 10.000-8.000 de ani în urmă, iar după contactul european din 1492 s-a răspândit pe alte continente.^{2, 8} Până la descoperirile recente, cele mai vechi imagini europene cunoscute de specialiști erau două ilustrații cu dovleci Cucurbita pepo din De historia stirpium a lui Fuchs, din 1542. Apoi au fost găsite imaginile din Villa Farnesina, din 1515-1518, și una și mai veche, din 1503-1508, dintr-o carte de rugăciuni franceză.^{8, 11}

În Europa, semințele de dovleac au intrat în medicina populară. Madaus le trecea, în 1938, printre remediile împotriva tenilor și ale prostatei mărite, iar Martindale notează că se foloseau în trecut pentru eliminarea tenilor. Monografia europeană de azi nu mai reține folosirea împotriva tenilor.^{5, 10} În Germania, produse cu semințe de dovleac se vând de cel puțin 1976, iar Comisia E le-a evaluat în 1985, cu o revizuire în 1991.⁵

În România, sursele etnobotanice din 1860-1970 pomenesc pulpa de bostan, Cucurbita pepo, printre remediile pentru copiii slabi. Un obicei consemnat cerea ca un dovleac copt, Cucurbita maxima, să fie pus pe fața copilului în zilele de 4-6 decembrie, numite zilele bubatului, ca să-l ferească de vărsatul de vânt. Sunt obiceiuri din trecut, nu recomandări de astăzi.²⁰

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu dovleac

Până aici ai citit despre dovleac. De aici încolo, despre produsele noastre. Alimentele și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Monografia europeană privește semințele de dovleac, întregi sau mărunțite, și uleiul gras. La noi găsești miezul de dovleac, adică semințele decojite, și uleiul din semințe.¹⁰

Miez de dovleac 200g

• Miez de dovleac (Cucurbita pepo), semințe decojite, 200 g
• Pe etichetă: se consumă ca atare sau în salate, musli, supe, produse de panificație și deserturi, fără o doză stabilită
• În monografia europeană, pentru adulți: 2,5-7,5 g de semințe, întregi sau mărunțite, de 2 ori pe zi; monografia descrie semințele întregi, nu miezul decojit

19,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Același miez, în pachet mai mare, și uleiul de dovleac

Același miez de dovleac se găsește și în pachet de 500 g. Uleiul nostru e 100% din semințe de dovleac, în format de 250 ml. Monografia europeană descrie și uleiul gras: 1-1,2 g de 3 ori pe zi, adică 3-4 g pe zi. Pe etichetă, uleiul se consumă ca atare sau în preparate reci, fără încălzire.¹⁰

Adăugați la lista de dorințe

Miez de dovleac 500g

38,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ulei de dovleac 250ml

59,99 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, altă plantă: pufulița

Pentru simptomele urinare asociate cu hiperplazia benignă de prostată, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, și ceaiul din părți aeriene de pufuliță cu flori mici (Epilobium parviflorum) sau de o specie înrudită, Epilobium angustifolium: 1,5-2 g de plantă la 250 ml de apă clocotită, de 2 ori pe zi, după ce medicul a exclus o boală gravă. Monografia se referă doar la ceai.²¹

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Pufulita cu flori mici vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Miez de dovleac, 200 g sau 500 g	Ca atare sau în salate, musli, supe, produse de panificație și deserturi; fără o doză stabilită pe etichetă	În monografie: 2,5-7,5 g de semințe, de 2 ori pe zi, la adulți
Ulei de dovleac, 250 ml	Ca atare sau în salate, smoothie-uri și preparate reci; nu se încălzește	În monografie: 1-1,2 g de ulei, de 3 ori pe zi, la adulți
Ceai Pufuliță cu flori mici, vrac	1-2 lingurițe la 250 ml de apă clocotită, 15-20 de minute sub capac; o cană înainte de micul dejun și una înainte de cină	În monografia pufuliței: 1,5-2 g de plantă, de 2 ori pe zi; doar ceaiul

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile europene se referă doar la adulți. Dacă simptomele se agravează sau apar febră, sânge în urină, urinare dureroasă ori retenție de urină, e nevoie de medic.^{10, 21}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Nesom G.L. Cucurbitaceae Jussieu, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
2. Nesom G.L. Cucurbita Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
3. dexonline.ro, articolele „dovleac”, „bostan”, „curcubetă”, „cucurbătă”, „dovlecel” și „cucurbitacee”, după DEX ’09, DOOM 3, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (Candrea, 1926-1931), Dicționarul enciclopedic (1993-2009), Dicționarul etimologic român (Ciorănescu), Dicționarul de sinonime (Seche), Dicționarul dendrofloricol (Preda, 1989) și Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș.
4. Nesom G.L. Cucurbita pepo Linnaeus subsp. pepo, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Cucurbita pepo L., semen, EMA/HMPC/136022/2010, 20 noiembrie 2012.
6. Nesom G.L. Cucurbita pepo Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
7. Nesom G.L. Cucurbita maxima Duchesne, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
8. Paris H.S., Daunay M.C., Pitrat M., Janick J. First known image of Cucurbita in Europe, 1503-1508. Annals of Botany, 2006, 98(1):41-47.
9. Nesom G.L. Cucurbita moschata Duchesne, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Cucurbita pepo L., semen, EMA/HMPC/136024/2010, 20 noiembrie 2012.
11. Janick J., Paris H.S. The cucurbit images (1515-1518) of the Villa Farnesina, Rome. Annals of Botany, 2006, 97(2):165-176.
12. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central, SR Legacy: Seeds, pumpkin and squash seed kernels, dried, FDC ID 170556, fdc.nal.usda.gov, consultat în septembrie 2026.
13. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Cucurbita pepo L., semen, EMA/HMPC/58701/2021, consultare între 1 februarie și 30 aprilie 2021.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Cucurbita pepo L., semen, EMA/HMPC/367273/2021, 24 noiembrie 2021.
15. Vahlensieck W., Theurer C., Pfitzer E., Patz B., Banik N., Engelmann U. Effects of pumpkin seed in men with lower urinary tract symptoms due to benign prostatic hyperplasia in the one-year, randomized, placebo-controlled GRANU study. Urologia Internationalis, 2015, 94(3):286-295.
16. Zerafatjou N., Amirzargar M., Biglarkhani M., Shobeirian F., Zoghi G. Pumpkin seed oil (Cucurbita pepo) versus tamsulosin for benign prostatic hyperplasia symptom relief: a single-blind randomized clinical trial. BMC Urology, 2021, 21:147.
17. Fornara P., Madersbacher S., Vahlensieck W., Bracher F., Romics I., Kil P. Phytotherapy adds to the therapeutic armamentarium for the treatment of mild-to-moderate lower urinary tract symptoms in men. Urologia Internationalis, 2020, 104(5-6):333-342.
18. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
19. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
20. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Epilobium angustifolium L. and/or Epilobium parviflorum Schreb., herba, EMA/HMPC/712511/2014, 24 noiembrie 2015.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a semințelor de dovleac se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Simptomele urinare pot avea și cauze grave, așa că medicul trebuie consultat înainte de a folosi semințe de dovleac în acest scop.