Pufuliță cu flori mici (Epilobium parviflorum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Postat de

Actualizat 29 septembrie 2026

Publicat 22 aprilie 2020

Pufulița cu flori mici (Epilobium parviflorum) e o plantă de loc umed, cu tulpini păroase, frunze moi, fin dințate, și flori mici, roz, cu patru petale crestate. A devenit celebră în anii 1980, prin cărțile Mariei Treben, iar Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște azi pentru simptomele urinare ale bărbaților cu prostata mărită, după ce medicul a exclus o boală gravă. Mai jos afli cum o recunoști, cum o deosebești de pufulița cu flori mari și de zburătoare, unde crește, ce conține, ce spun studiile și cum se folosește.

Pe scurt

Pufulița cu flori mici e o plantă perenă de 18-100 cm, rar mai înaltă, cu tulpini păroase și flori roz de numai 4-9 mm, cu patru petale crestate adânc.
Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște ceaiul din părțile aeriene, pe baza utilizării tradiționale, pentru simptomele urinare ale bărbaților cu hiperplazie benignă de prostată, după ce medicul a exclus o boală gravă.
Nu există studii clinice cu ceai de pufuliță. Singurul studiu cu placebo găsit de Agenția Europeană a Medicamentului a folosit un extract din ruda ei, zburătoarea, la 128 de bărbați.
Nu e totuna cu pufulița cu flori mari (Epilobium hirsutum), cu petale de 10-16 mm, și nici cu zburătoarea (Epilobium angustifolium), cu flori mari, purpurii, în spic.
Simptomele urinare cer întâi un consult la medic, pentru că pot avea și alte cauze, unele grave.

Denumire

Pufuliță cu flori mici; în engleză, small-flowered willowherb
Epilobium parviflorum Schreb., familia Onagraceae

Părți folosite

Părțile aeriene, culese înainte sau în timpul înfloririi, Epilobii herba

Conține

Taninuri, în primul rând oenoteina B, flavonoide, steroli și triterpene

Recunoaștere

Monografie europeană de utilizare tradițională, din 2015, pentru simptomele urinare din adenomul de prostată

Atenție la

Febra, sângele în urină, durerea la urinare sau urina blocată cer medic imediat

Ce este pufulița cu flori mici

Pufulița cu flori mici e o plantă perenă din familia Onagraceae, a luminiței-nopții. Face la bază rozete scurte de frunze, din care cresc tulpini de 18-100 cm, rar până la 160 cm, ramificate în partea de sus.¹ Genul Epilobium are aproximativ 200 de specii în lume, dintre care 27 cresc în Europa.²

Numele românesc vine de la puf: semințele au la vârf un smoc de perișori mătăsoși.³ Pentru ceai se folosesc părțile aeriene, culese înainte sau în timpul înfloririi.⁴

Din magazinul Hypericum: Ceai Pufulita cu flori mici vrac, Capsule Pufulita cu Flori Mici și Tinctura de Pufulita.

Cum arată pufulița cu flori mici

Pufulița cu flori mici se recunoaște după florile mici, roz, cu patru petale crestate adânc, după stigmatul împărțit în patru și după perii moi, cenușii, de pe tulpină și de pe frunze.^{1, 5}

Planșă botanică veche cu pufuliță cu flori mici: tulpină cu frunze lanceolate, dințate, flori mici roz în vârf, o capsulă deschisă și detalii ale florii — Pufulița cu flori mici în două flore vechi: în Flora Batava, din Olanda, sub numele de *Epilobium pubescens*, și în Flora Danica, într-o planșă din 1767.Jan Kops, Flora Batava, vol. 2, planșa 144; Flora Danica, fasc. 6, planșa 347. Domeniu public, Wikimedia Commons

Planșă botanică veche cu două tulpini de pufuliță cu flori mici, una desenată în contur și una colorată, cu flori mici liliachii — Pufulița cu flori mici în două flore vechi: în Flora Batava, din Olanda, sub numele de *Epilobium pubescens*, și în Flora Danica, într-o planșă din 1767.Jan Kops, Flora Batava, vol. 2, planșa 144; Flora Danica, fasc. 6, planșa 347. Domeniu public, Wikimedia Commons

Cum o recunoști

Tulpina: dreaptă, ramificată sus, cu peri lungi, moi și cenușii în partea de jos și cu perișori glandulari mai sus.¹
Frunzele: fără codiță sau cu o codiță foarte scurtă, lanceolate, lungi de 3-12 cm și late de 0,5-2,5 cm, păroase pe ambele fețe, cu marginea fin dințată. La bază nu cuprind tulpina.^{1, 5}
Florile: roz până la purpurii, cu petale de 4-9 mm, crestate adânc la vârf.^{1, 5}
Stigmatul: împărțit adânc în patru lobi.¹
Fructul: o capsulă lungă de 3-7 cm, păroasă, care se desface și lasă să iasă semințe de 0,8-1,1 mm, fiecare cu un smoc de puf alb sau gălbui.¹

Capsule lungi și subțiri de pufuliță cu flori mici, desfăcute, din care ies semințe cu smocuri de puf alb — Capsulele desfăcute, cu semințele purtate de smocuri de puf, de unde vine și numele plantei, și o frunză cu marginea fin dințată, fotografiate la sfârșitul lui septembrie.³Foto: Rob Hille, domeniu public, Wikimedia Commons

Frunză lanceolată de pufuliță cu flori mici, cu marginea fin dințată și perișori moi — Capsulele desfăcute, cu semințele purtate de smocuri de puf, de unde vine și numele plantei, și o frunză cu marginea fin dințată, fotografiate la sfârșitul lui septembrie.³Foto: Rob Hille, domeniu public, Wikimedia Commons

Unde crește pufulița cu flori mici

Pufulița cu flori mici crește prin locuri umede: pe malul pâraielor și al râurilor, lângă mlaștini, pe pajiști și pe terenuri răscolite, iar în munții Chinei urcă până la 2.500 m.¹ E o specie din Europa și din Asia, care crește și în Africa, iar în America de Nord și în Noua Zeelandă a ajuns adusă de om.^{1, 5}

Înflorește din iunie până în septembrie, iar capsulele se coc din iulie până în octombrie.¹ Primăvara și toamna, când nu are flori, o recunoști mai greu, pentru că seamănă cu alte pufulițe.

Pufuliță cu flori mici, cu flori mari sau zburătoare?

În română, mai multe plante din același gen se numesc pufuliță. DEX-ul dă numele întregului gen Epilobium, iar Dicționarul de sinonime îl dă mai ales pufuliței cu flori mari, Epilobium hirsutum, căreia i se mai spune regional limbricaș sau pufăriță.³ Zburătoarea, numită și răscoage, e Epilobium angustifolium, o plantă înaltă, cu flori mari, purpurii, adunate într-un spic lung.³

Floare mare, roz, de pufuliță cu flori mari, cu centrul alb, pe o tulpină păroasă — În stânga, pufulița cu flori mari, cu petale de 10-16 mm. În dreapta, zburătoarea, cu flori purpurii de 14-25 mm și petale fără crestătură la vârf.⁵Foto: Enrico Blasutto, CC0, Wikimedia Commons

Flori mari, purpurii, de zburătoare, cu patru petale late și stamine lungi, albe — În stânga, pufulița cu flori mari, cu petale de 10-16 mm. În dreapta, zburătoarea, cu flori purpurii de 14-25 mm și petale fără crestătură la vârf.⁵Foto: Enrico Blasutto, CC0, Wikimedia Commons

Ce comparăm	Cu flori mici	Cu flori mari	Zburătoare
Numele latin	E. parviflorum	E. hirsutum	E. angustifolium
Petalele	4-9 mm, crestate adânc	10-16 mm, crestate puțin	14-25 mm, fără crestătură
Frunzele	Nu cuprind tulpina	Cuprind tulpina la bază	Alterne, lungi de 6-23 cm
Tulpina	Păroasă	Păroasă	Fără peri sau cu foarte puțini
În monografia europeană	Da	Nu	Da

Surse: Go Botany, Native Plant Trust; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2015.^{5, 6}

Maria Treben recomanda doar pufulițele cu flori mici și socotea zburătoarea fără efect. Totuși, prin farmacii s-au vândut amândouă, iar monografia europeană le acoperă pe amândouă.^{2, 6} Codexul farmaceutic ceh cere, dimpotrivă, ca în ceaiul de pufuliță să nu existe nici zburătoare, nici pufuliță cu flori mari.² Pe etichetă, caută numele latin: Epilobium parviflorum sau Epilobium angustifolium.

Când se culege și ce parte se folosește

Pentru ceai se folosesc părțile aeriene, întregi sau tăiate, culese înainte sau în timpul înfloririi, adică vara.^{2, 1}

Ce se culege: tulpinile cu frunze și flori, fără rădăcină.²
Când: înainte sau în timpul înfloririi, din iunie până în septembrie.^{4, 1}
Atenție la specie: fără flori, pufulițele seamănă între ele. Cea cu flori mici are petalele de cel mult 9 mm și frunzele care nu cuprind tulpina.⁵

7 lucruri surprinzătoare despre pufuliță

Numele vine de la puf. Pufuliță e format din puf și sufixul -uliță, după smocul mătăsos de pe semințe.³
A făcut-o celebră o carte. Maria Treben a scris despre pufuliță într-o broșură din 1978 și într-o carte din 1980, tradusă apoi în 27 de limbi și vândută în peste 8 milioane de exemplare.²
Farmaciile au simțit cartea. În Austria, la începutul anilor 1980, prin farmacii se vindeau 1.000-1.500 kg de pufuliță pe an, cam 70% cu flori mici și 30% zburătoare.²
Ruda ei e un ceai rusesc. În Rusia, frunzele de zburătoare se beau simple sau fermentate, ca ceai Ivan sau ceai Kapor, la ulcer, la gastrită și la tulburările de somn.²
Zburătoarea se și mănâncă. Frunzele tinere și lăstarii se pot pune în salată.³ În America de Nord, din florile ei se face jeleu.⁵
Țăranii o dădeau și vițeilor. Revista de folclor Șezătoarea, apărută la Fălticeni din 1892, nota rețeta: zburătoarea se fierbe, se amestecă cu tărâțe și puțină sare și se dă vițeilor bolnavi.³
Tradiția e veche de aproape 500 de ani. În 1543, medicul german Leonhart Fuchs descria pufulițele sub numele de Weiderich, folosite la răni, la sângerări și la bolile femeilor.²

Știai că?

În germană, pufulița se numește Weidenröschen, adică „trandafiraș de salcie”: frunzele ei seamănă cu ale salciei, iar florile, cu niște trandafiri mici. Și englezii îi spun tot „iarba salciei”, willow herb.⁶

Ce conține pufulița cu flori mici

În pufuliță domină taninurile, în primul rând oenoteina B, un elagitanin care se găsește în mai multe specii de Epilobium. Urmează flavonoidele, sterolii, printre ei beta-sitosterolul, și triterpenele.²

Ce conține	Cât, în planta uscată	De reținut
Taninuri, între care oenoteina B	4-14%	Codexul farmaceutic ceh cere cel puțin 8%
Flavonoide	1-2%	Glucuronida miricetinei apare doar la zburătoare
Triterpene	Aproximativ 1,5%	Acid ursolic, corosolic și oleanolic
Steroli	Aproximativ 0,4%	Între ei, beta-sitosterolul
Acizi fenolici	Prezenți	Elagic, galic, clorogenic și alții

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2015, după Hänsel, Wichtl și Granica.²

Cifrele descriu planta uscată, nu cana de ceai. Unele elagitaninuri, din aceeași familie cu oenoteina B, sunt transformate de bacteriile din intestin în urolitine, care se absorb bine și ajung în sânge. Pentru oenoteina B, lucrul acesta nu a fost încă verificat.²

Ce spun studiile

Pentru ceaiul de pufuliță cu flori mici nu există studii clinice. Agenția Europeană a Medicamentului nu a găsit niciunul la evaluarea din 2015, iar la revizuirea din 2022 a găsit un singur studiu nou pe oameni legat de prostată, făcut cu un extract din zburătoare.^{2, 7}

128de bărbați cu prostata mărită, în studiul cu zburătoare

500 mgde extract pe zi, timp de 6 luni

0efecte adverse raportate în studiu

0studii clinice cu ceai de pufuliță cu flori mici

Surse: Esposito și colab., 2021; Agenția Europeană a Medicamentului, 2015 și 2022.^{8, 2, 7}

Prostata, în studiul cu zburătoare

Într-un studiu cu placebo publicat în 2021, 128 de bărbați cu hiperplazie benignă de prostată au luat 6 luni fie capsule cu 500 mg pe zi dintr-un extract de zburătoare bogat în oenoteină B, fie un placebo: 70 au luat extractul, iar 58 placeboul. În grupul cu extract a scăzut cantitatea de urină rămasă în vezică după urinare și numărul de treziri noaptea pentru urinat, iar scorul simptomelor s-a îmbunătățit. Nimeni nu a raportat efecte adverse, iar analizele nu au arătat probleme de ficat sau de rinichi.^{8, 7}

Agenția Europeană a Medicamentului a notat însă că extractul nu e descris suficient și că rezultatele au fost prezentate doar descriptiv, așa că studiul nu a schimbat monografia.⁷ E vorba, în plus, de altă specie și de un extract, nu de ceai. Simptomele urinare la bărbați cer întâi un consult la medic.

În laborator

În eprubetă, oenoteina B a blocat 5-alfa-reductaza, enzima care transformă testosteronul în dihidrotestosteron, un hormon mai activ, și, parțial, aromataza.² Extractele de pufuliță au avut și efecte antiinflamatoare și antioxidante în eprubetă.²

Pe șobolani, rezultatele au fost mai puțin clare. Extractul în apă din pufulița cu flori mici nu a redus umflarea labei provocată în laborator, pe când cel din zburătoare a redus-o puternic.² Agenția concluzionează că cele mai multe rezultate vin din eprubetă și că nu se știe cât din aceste substanțe ajunge în organism.²

Pufulița nu tratează bolile prostatei și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Este bună pufulița cu flori mici pentru femei?

Mulți caută pufulița cu flori mici și pentru femei. Monografia europeană se referă doar la bărbați: indicația ei, simptomele urinare din hiperplazia benignă de prostată, nu se aplică femeilor.² Pentru sarcină și alăptare nu există date despre siguranță, așa că folosirea nu poate fi recomandată.²

Tradiția e mai largă. În secolul al XVI-lea, pufulițele se foloseau și la bolile femeilor, iar Maria Treben recomanda ceaiul și la bolile vezicii și ale rinichilor. Agenția a considerat însă datele despre vezică și rinichi prea puține.² La femei, arsurile la urinare, urinatul des sau sângele în urină cer un consult la medic.

Precauții și siguranță

Agenția Europeană a Medicamentului nu cunoaște efecte adverse ale ceaiului de pufuliță. În baza europeană de farmacovigilență, până în 2022 exista un singur raport legat de Epilobium: o amețeală după un medicament homeopat, luat alături de multe alte medicamente.^{6, 7} Ceaiul poate fi băut și pe termen lung.⁶

Alergia: nu îl folosesc cei alergici la plantă.⁶
Semnele de alarmă: dacă neplăcerile se agravează sau apar febră, spasme, sânge în urină, durere la urinare ori urina nu mai poate fi eliminată, e nevoie de medic.⁶
Medicamentele: nu au fost raportate interacțiuni. Pe șobolani, extractele au schimbat unele enzime din ficat care prelucrează medicamentele, dar consecințele rămân ipotetice.²
Vârsta: folosirea sub 18 ani nu e relevantă pentru indicația din monografie.⁶

Calitatea contează

La Universitatea Ovidius din Constanța, cercetătorii au analizat 14 produse din plante vândute în România. Cele mai multe reziduuri de pesticide organoclorurate, precum DDT-ul și dieldrina, le-au găsit în probele de sunătoare, păducel și pufuliță cu flori mici, iar în unele probe au găsit crom, cadmiu și mercur peste limitele recomandate de Organizația Mondială a Sănătății.⁹ De aceea contează de unde e culeasă planta și cum e verificată.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, pufulița are din 2015 o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, pentru ceaiul din părțile aeriene de pufuliță cu flori mici și de zburătoare. Monografia acoperă simptomele urinare din hiperplazia benignă de prostată, după ce medicul a exclus o boală gravă, și se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{6, 4} Revizuirea din 2022 a lăsat-o neschimbată.⁷

Pufulița nu are monografie în Farmacopeea Europeană, iar un standard de calitate există în Codexul farmaceutic ceh din 1993.² Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru pufuliță.¹⁰

În România, pufulița cu flori mici nu apare în Ordinul nr. 244/2005, iar zburătoarea e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Niciuna nu e pe lista plantelor periculoase.¹¹

Pufulița de-a lungul timpului

În Europa, pufulițele se foloseau încă din secolul al XVI-lea, la răni, la sângerări și la bolile femeilor. Nativii americani foloseau zburătoarea pe piele, iar în Rusia frunzele ei se beau ca ceai.²

Folosirea pentru prostată e mai nouă. A devenit populară mai ales în Austria, Germania și Polonia, după ce austriaca Maria Treben a publicat în 1978 o broșură și în 1980 o carte despre plantele de leac, în care vorbea și despre pufuliță. Farmaciile din Austria și din Germania au început atunci să vândă tot mai multă pufuliță.² Treben recomanda o linguriță vârfuită de plantă la 250 ml de apă clocotită: o cană dimineața, pe stomacul gol, și una seara, cu o jumătate de oră înainte de masă. Dozele din monografia europeană pornesc tocmai de aici.²

În Cehia, un ceai de pufuliță a fost înregistrat ca medicament din plante între 1997 și 2010, iar în Ungaria niște tablete cu pufuliță cu flori mici, între 1999 și 2013. În Polonia, ceaiul se vinde mult ca aliment.²

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu pufuliță cu flori mici

Până aici ai citit despre pufuliță. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște ceaiul din părțile aeriene de pufuliță, pe baza utilizării tradiționale, pentru simptomele urinare ale bărbaților cu hiperplazie benignă de prostată, precum urinatul des sau greutatea de a începe să urinezi, după ce medicul a exclus o boală gravă.^{6, 4} Tot pe baza utilizării tradiționale, Agenția recunoaște pentru aceleași simptome și semințele de dovleac, inclusiv uleiul din ele.¹² Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Pufuliță cu flori mici

100% părți aeriene de pufuliță cu flori mici (Epilobium parviflorum)
Vrac, 80 g
Pe etichetă: 1-2 lingurițe la 250 ml de apă clocotită, 15-20 de minute sub capac; o cană înainte de micul dejun și una înainte de cină
Monografia europeană descrie 1,5-2 g de plantă la 250 ml de apă clocotită, de două ori pe zi⁶

9,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coș Vezi produsul

Tot cu pufuliță: capsule, tinctură și amestecuri

Pufulița se găsește la noi și în capsule, cu extract uscat, și în tinctură, dar monografia europeană se referă doar la ceai.⁶ Ceaiul Prostata are 17,5% pufuliță, alături de alte șapte plante, iar capsulele Hyper Pros au extract de pufuliță alături de alte cinci plante, între care ghimpele (Xanthium spinosum). Pentru aceste amestecuri nu există o monografie europeană.

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Pufulita cu Flori Mici

39,99 lei

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Pufulita

17,13 lei

Ceai Prostata doze — ceai medicinal pentru sănătatea prostatei. Plante din flora spontană românească. Comandă de la Hypericum!

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Prostata doze

9,99 lei

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Pros

44,27 lei

Și semințele de dovleac

Pentru semințele de dovleac, monografia europeană descrie 2,5-7,5 g de semințe de două ori pe zi sau 1-1,2 g de ulei de trei ori pe zi. Folosirea îndelungată e posibilă.¹²

Adăugați la lista de dorințe

Ulei de dovleac 250ml

59,99 lei

Adăugați la lista de dorințe

Miez de dovleac 200g

19,99 lei

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Pufuliță cu flori mici, vrac	1-2 lingurițe la 250 ml de apă clocotită, 15-20 de minute sub capac; o cană cu 30 de minute înainte de micul dejun și una înainte de cină	Doar pentru adulți; la febră, sânge în urină sau durere la urinare, medicul
Capsule Pufuliță cu flori mici	1-2 capsule de 3 ori pe zi; 40 de zile, apoi 10 zile pauză	Au extract uscat; monografia europeană se referă la ceai
Tinctură de Pufuliță	30 de picături de 3 ori pe zi, în apă sau în ceai, cu o jumătate de oră înainte de masă; cure de 6 săptămâni	Conține alcool, cel puțin 35%
Ceai Prostata, pliculețe	2 pliculețe la 200 ml de apă fierbinte, 2-3 căni pe zi, între mese; cure de 2 luni	Amestec de 8 plante, între care ghimpe
Capsule Hyper Pros	1-2 capsule de 3 ori pe zi; 40 de zile, apoi 10 zile pauză	Amestec de 6 plante, între care ghimpe
Ulei de dovleac	Ca atare sau în salate, fără să fie încălzit	Monografia europeană descrie 1-1,2 g de ulei de 3 ori pe zi
Miez de dovleac	Ca atare sau în salate, musli și alte preparate	Monografia europeană descrie 2,5-7,5 g de semințe de 2 ori pe zi

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile europene se referă doar la adulți, iar pe cea de dovleac nu o recomandă nici femeilor însărcinate. Dacă neplăcerile se agravează sau apar febră, sânge în urină, durere la urinare ori urina nu mai poate fi eliminată, e nevoie de medic.^{6, 12}

Întrebări frecvente

Pufulița cu flori mici (Epilobium parviflorum) este o plantă perenă din familia Onagraceae, înaltă de 18-100 cm, cu tulpini și frunze păroase și flori mici, roz, cu patru petale crestate. Crește prin locuri umede și e cunoscută mai ales pentru ceaiul folosit la simptomele urinare ale bărbaților cu prostata mărită.

Crește prin locuri umede: pe malul pâraielor și al râurilor, lângă mlaștini, pe pajiști și pe terenuri răscolite, până la 2.500 m altitudine. E răspândită în Europa, în Asia și în Africa, iar în America de Nord și în Noua Zeelandă a fost adusă de om.

Are tulpini drepte, cu peri moi, cenușii, frunze lanceolate, fin dințate, păroase pe ambele fețe, și flori roz de 4-9 mm, cu patru petale crestate adânc și stigmatul împărțit în patru. Fructul e o capsulă lungă, din care ies semințe cu smocuri de puf.

Pufulița cu flori mari (Epilobium hirsutum) are petale de 10-16 mm, crestate puțin, iar frunzele îi cuprind tulpina la bază. Pufulița cu flori mici are petale de 4-9 mm, crestate adânc, iar frunzele nu cuprind tulpina. Monografia europeană se referă la cea cu flori mici și la zburătoare, nu la cea cu flori mari.

Nu. Zburătoarea, numită și răscoage, este Epilobium angustifolium, o plantă înaltă, cu flori mari, purpurii, adunate într-un spic lung. Este însă o rudă apropiată, iar monografia europeană acoperă ceaiul din amândouă.

Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște ceaiul din părțile aeriene de pufuliță, pe baza utilizării tradiționale, pentru simptomele urinare ale bărbaților cu hiperplazie benignă de prostată, numită popular adenom de prostată, după ce medicul a exclus o boală gravă. Nu există studii clinice cu ceaiul.

Monografia europeană se referă doar la bărbați, iar pentru sarcină și alăptare nu există date despre siguranță. În trecut, pufulițele s-au folosit și la bolile femeilor și la cele ale vezicii, dar datele sunt prea puține. La femei, simptomele urinare cer un consult la medic.

Monografia europeană descrie 1,5-2 g de plantă mărunțită, adică aproximativ o linguriță vârfuită, la 250 ml de apă clocotită, de două ori pe zi. Maria Treben recomanda o cană dimineața, pe stomacul gol, și una seara, cu o jumătate de oră înainte de masă.

După monografia europeană, ceaiul de pufuliță poate fi băut și pe termen lung. Dacă simptomele se agravează sau apar febră, sânge în urină, durere la urinare ori urina nu mai poate fi eliminată, e nevoie de medic.

Singura contraindicație din monografia europeană este alergia la plantă. Agenția Europeană a Medicamentului nu cunoaște efecte adverse și nici interacțiuni cu medicamentele. Nu este destinată copiilor și adolescenților.

Cu ceaiul de pufuliță cu flori mici nu s-au făcut studii clinice. Un studiu cu placebo pe 128 de bărbați a folosit un extract din ruda ei, zburătoarea, și a arătat mai puțină urină rămasă în vezică și mai puține treziri noaptea, dar Agenția Europeană a Medicamentului l-a considerat insuficient descris.

Se culeg părțile aeriene, înainte sau în timpul înfloririi, adică vara, din iunie până în septembrie. Rădăcina nu se folosește.

Da, pufulița se găsește și în capsule, cu extract uscat, și în tinctură. Monografia europeană se referă însă doar la ceaiul din planta mărunțită, așa că pentru capsule și tinctură dozele vin de la producător.

Referințe

Flora of China Editorial Committee. Epilobium parviflorum Schreber, în Flora of China, vol. 13, efloras.org.
European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Epilobium angustifolium L. and/or Epilobium parviflorum Schreb., herba, EMA/HMPC/712510/2014, 24 noiembrie 2015.
dexonline.ro, articolele „pufuliță”, „zburătoare” și „răscoage”, după Dicționarul explicativ al limbii române (DEX ’98 și DEX ’09), Dicționarul limbii române literare contemporane (1955-1957), Dicționarul de sinonime (2002), Dicționarul enciclopedic (1993-2009) și M. Preda, Dicționar dendrofloricol (1989).
Agenția Europeană a Medicamentului. Iarbă de pufuliță, Epilobium angustifolium L. și/sau Epilobium parviflorum Schreb., herba. Rezumat pentru public, EMA/822538/2015, 2 februarie 2016.
Native Plant Trust. Go Botany, fișele Epilobium parviflorum, Epilobium hirsutum și Chamaenerion angustifolium, gobotany.nativeplanttrust.org.
European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Epilobium angustifolium L. and/or Epilobium parviflorum Schreb., herba, EMA/HMPC/712511/2014, 24 noiembrie 2015.
European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to assessment report on Epilobium angustifolium L. and/or Epilobium parviflorum Schreb., herba, EMA/HMPC/615965/2022, 21 septembrie 2022.
Esposito C., Santarcangelo C., Masselli R. și colab. Epilobium angustifolium L. extract with high content in oenothein B on benign prostatic hyperplasia: a monocentric, randomized, double-blind, placebo-controlled clinical trial. Biomedicine and Pharmacotherapy, 2021, 138:111414.
Bratu M.M., Birghilă S., Birghilă C. și colab. Correlation between toxic elements and pesticide residues in medicinal herbs available in pharmaceutical market. Biological Trace Element Research, 2023, 201:5848-5860.
Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Cucurbita pepo L., semen, EMA/HMPC/136024/2010, 20 noiembrie 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Simptomele urinare pot avea și cauze grave, așa că înainte de a folosi pufuliță discută cu medicul, mai ales dacă urmezi un tratament.