Hibiscus: beneficii, proprietăți și mod de folosire

Q: Hibiscusul din ceai este aceeași plantă cu hibiscusul de apartament?

Nu. Ceaiul se face din caliciile de Hibiscus sabdariffa, o plantă tropicală anuală. Hibiscusul de apartament este Hibiscus rosa-sinensis, o specie ornamentală diferită.

Postat de

Specialistul Hypericum

Actualizat 23 septembrie 2026

Publicat 16 februarie 2019

Hibiscusul (Hibiscus sabdariffa) dă ceaiul roșu, acrișor, băut cald sau rece în toată lumea, din Egipt până în Mexic. Pagina de față adună ce se știe despre el: ce parte a plantei ajunge în ceai, ce conține, ce arată studiile despre tensiunea arterială, cum se prepară și cine trebuie să fie atent.

Denumire

Hibiscus, ceai de hibiscus, karkadé
Hibiscus sabdariffa L.

Părți folosite

Caliciile cărnoase ale florilor, uscate, vândute ca flori de hibiscus

Conține

Acizi organici, antociani (derivați de delfinidină și cianidină), polizaharide, polifenoli; fără cofeină

Forme

Infuzie caldă sau rece, amestecuri de ceai, băuturi răcoritoare, extracte

Atenție la

Tensiunea scăzută și medicamentele pentru tensiune; sarcina și alăptarea

Ce este hibiscusul pentru ceai

Hibiscusul folosit pentru ceai este Hibiscus sabdariffa, o plantă anuală din familia Malvaceae, aceeași cu a nalbei și a bamei. Crește până la doi metri și are flori galben-pal, cu centrul purpuriu. După înflorire, caliciul, învelișul de la baza florii, se îngroașă, devine cărnos și roșu închis. Aceste calicii, uscate, sunt ceea ce se vinde drept flori de hibiscus pentru ceai.

Planta este originară din Africa și se cultivă în zonele tropicale și subtropicale ale lumii. În Egipt și în Sudan ceaiul se numește karkadé, iar în Mexic se bea rece, sub numele de agua de jamaica.

Hibiscusul din ceai nu este același lucru cu hibiscusul ornamental ținut în ghiveci, Hibiscus rosa-sinensis, și nici cu hibiscusul de grădină, Hibiscus syriacus.

Din magazinul Hypericum: Ceai Hibiscus vrac.

Hibiscusul, în cifre

Pentru caliciile de hibiscus nu există un conținut standardizat la 100 de grame în sursele europene de referință. Compoziția variază cu soiul, cu locul de cultură și cu uscarea, așa că tabelul arată grupele de substanțe care dau ceaiului culoarea și gustul.

Component	La 100 g calicii uscate	Observație
Acizi organici (citric, malic, tartric, acid hibiscus)	prezenți, fără valoare standardizată	Dau gustul acrișor al ceaiului
Antociani (delfinidin-3-sambubiozid, cianidin-3-sambubiozid)	prezenți, fără valoare standardizată	Dau culoarea roșie; se degradează la lumină și la căldură
Polizaharide	prezente, fără valoare standardizată	Substanțe mucilaginoase, solubile în apă
Polifenoli (acizi fenolici, flavonoide)	prezenți, fără valoare standardizată	Studiați mai ales pentru efectul antioxidant
Cofeină	0 g	Ceaiul de hibiscus nu conține cofeină

Sursa: Da-Costa-Rocha I. și colab., Hibiscus sabdariffa L.: a phytochemical and pharmacological review, Food Chemistry, 2014; Serban C. și colab., Journal of Hypertension, 2015.

Ce descriu, de fapt, aceste substanțe. Ele descriu caliciile uscate, nu cana de ceai. Acizii organici și antocianii trec ușor în apă, de aceea ceaiul iese roșu și acru în câteva minute. Cantitatea care ajunge în cană depinde de câte calicii se pun și de cât timp stau în apă.

Proprietăți studiate

Hibiscusul nu are monografie europeană. Agenția Europeană a Medicamentului nu l-a evaluat, iar lista de lucru a comitetului pentru plante medicinale nu îl cuprinde. Comisia E germană a publicat în 1990 o monografie negativă pentru florile de hibiscus, fiindcă eficacitatea în folosirile de atunci nu era dovedită. Ceaiul de hibiscus este, înainte de toate, o băutură.

Hibiscusul și tensiunea arterială

Tensiunea arterială este tema cea mai studiată. O meta-analiză a studiilor clinice randomizate, publicată în 2015 în Journal of Hypertension, cu autori de la Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara, a găsit o scădere medie a tensiunii sistolice cu 7,6 mmHg și a celei diastolice cu 3,5 mmHg la cei care au primit hibiscus. Efectul a fost mai mare la cei cu valori mai mari la început, iar autorii au cerut studii mai bine proiectate pentru confirmare.

Rezultatul nu face din ceai un tratament. Hipertensiunea se diagnostichează și se tratează la medic, iar ceaiul nu înlocuiește medicamentele și nu se folosește pentru a le reduce fără acordul medicului.

Alte efecte studiate

Studii mici au urmărit efectul asupra colesterolului și a glicemiei, cu rezultate inconstante. Studiile pe animale au descris, la doze mari de extract, efecte asupra ficatului și asupra fertilității masculine, fără ca ele să fi fost demonstrate la om, la cantitățile din ceai.

Ce nu se poate spune

Hibiscusul nu tratează hipertensiunea, ateroscleroza sau diabetul și nu topește grăsimea. Tensiunea mare, colesterolul și glicemia se urmăresc și se tratează la medic.

Mod de folosire

Infuzie caldă

Pentru hibiscus nu există o doză stabilită într-o monografie oficială. De obicei se pun una sau două lingurițe de calicii uscate la o cană de apă clocotită, se acoperă 5 până la 10 minute și se strecoară, conform indicațiilor de pe ambalaj. Cu cât stă mai mult, cu atât ceaiul iese mai roșu și mai acru.

Ceai rece

Caliciile se pot lăsa și în apă rece, la frigider, câteva ore. Ceaiul rece de hibiscus se bea ca băutură răcoritoare, neîndulcit sau cu puțină miere.

În amestecuri

Hibiscusul dă culoare și gust acrișor amestecurilor de ceai cu măceșe, fructe de pădure sau mentă.

Dinții

Ceaiul de hibiscus este acid, ca sucurile de fructe. Cine îl bea des clătește gura cu apă după aceea și nu se spală pe dinți imediat.

Cum se păstrează

În recipient bine închis, ferit de lumină și de umezeală. Antocianii, care dau culoarea, se degradează în timp la lumină și la căldură.

Contraindicații și precauții

Ceaiul de hibiscus băut în cantități obișnuite este bine tolerat de cei mai mulți adulți. Precauțiile țin mai ales de tensiune, de medicamente și de extractele concentrate.

Cine are tensiune mică sau amețeli la ridicarea în picioare bea hibiscus cu moderație.

Efectele se pot aduna. Cine le ia discută cu medicul înainte de a bea zilnic ceai de hibiscus și își verifică tensiunea.

Nu există date suficiente la om, iar studiile pe animale au arătat efecte la doze mari, așa că ceaiul nu se bea zilnic, ca remediu, în aceste perioade.

Pentru copii nu există date privind folosirea hibiscusului ca remediu.

Studiile pe animale au arătat modificări ale enzimelor hepatice la doze mari de extract. Cine are o boală de ficat evită extractele concentrate.

Ceaiul este acid și poate agrava arsurile la cine are reflux sau gastrită.

Conțin mult mai mult decât o cană de ceai. Se folosesc doar la doza de pe ambalaj, iar cine ia medicamente cere întâi acordul medicului.

Amețeala, leșinul sau oboseala neobișnuită apărute la cineva care ia medicamente pentru tensiune și bea des ceai de hibiscus pot semnala o tensiune prea mică și cer măsurarea ei și consult medical.

Întrebări frecvente

Este o băutură fără cofeină, cu gust acrișor, bogată în antociani și acizi organici. Studiile clinice au urmărit mai ales efectul asupra tensiunii arteriale, cu o scădere medie modestă. Hibiscusul nu are monografie europeană, iar Comisia E germană a dat o monografie negativă.

O meta-analiză a studiilor randomizate, publicată în 2015, a găsit o scădere medie de 7,6 mmHg a tensiunii sistolice și de 3,5 mmHg a celei diastolice, iar autorii au cerut studii mai bine proiectate. Ceaiul nu este un tratament pentru hipertensiune și nu înlocuiește medicamentele.

Discutați întâi cu medicul. Efectul ceaiului se poate adăuga celui al medicamentelor, iar tensiunea poate scădea prea mult. Cine bea zilnic hibiscus își verifică tensiunea mai des.

Nu există dovezi că hibiscusul ar duce la scădere în greutate. Ceaiul neîndulcit nu aduce calorii și poate înlocui băuturile dulci, dar slăbitul depinde de alimentație și de mișcare.

Una sau două lingurițe de calicii uscate se opăresc cu o cană de apă clocotită, se acoperă 5 până la 10 minute și se strecoară, conform indicațiilor de pe ambalaj. Pentru varianta rece, caliciile se lasă câteva ore în apă rece, la frigider.

Da. Hibiscusul nu conține cofeină, așa că nu tulbură somnul prin acest mecanism. Cine are tensiune mică sau se trezește noaptea la toaletă îl bea mai devreme în cursul zilei.

În cantități obișnuite este bine tolerat. Poate scădea tensiunea, mai ales împreună cu medicamentele pentru tensiune, poate agrava arsurile la stomac, fiind acid, și, băut des, poate afecta smalțul dinților. Extractele concentrate cer mai multă prudență decât ceaiul.

Nu se recomandă ca remediu zilnic. Datele la om sunt insuficiente, iar studiile pe animale au arătat efecte la doze mari de extract. O cană ocazională, ca băutură, se discută cu medicul care urmărește sarcina.

Nu. Ceaiul se face din caliciile de Hibiscus sabdariffa, o plantă tropicală anuală. Hibiscusul de apartament este Hibiscus rosa-sinensis, o specie ornamentală diferită.

Culoarea vine de la antociani, pigmenți roșii din calicii, iar gustul acru de la acizii organici, printre care acidul citric, acidul malic și acidul hibiscus. Ambele grupe trec repede în apă.

Referințe

Serban C., Sahebkar A., Ursoniu S., Andrica F., Banach M. Effect of sour tea (Hibiscus sabdariffa L.) on arterial hypertension: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials. Journal of Hypertension, 2015.
Da-Costa-Rocha I., Bonnlaender B., Sievers H., Pischel I., Heinrich M. Hibiscus sabdariffa L.: a phytochemical and pharmacological review. Food Chemistry, 2014.
European Food Safety Authority. Compendium of botanicals reported to contain naturally occurring substances of possible concern for human health when used in food and food supplements. EFSA Journal, 2012, intrarea Hibiscus sabdariffa L.
Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte. Lista monografiilor Comisiei E, Hibisci flos (Hibiscusblüten), monografie negativă, Bundesanzeiger nr. 22a din 1 februarie 1990.
European Medicines Agency, HMPC. Overview of assessment work: priority list, EMA/HMPC/561868/2021, în care hibiscusul nu figurează.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Dacă urmați un tratament sau aveți o afecțiune diagnosticată, discutați cu medicul înainte de a folosi preparate din plante.