Isop: beneficii, proprietăți și mod de folosire

Postat de

Actualizat 23 septembrie 2026

Publicat 14 februarie 2019

Isopul (Hyssopus officinalis) este o plantă aromatică de grădină, cu flori albastre-violete, folosită tradițional pentru tuse și răgușeală. Pagina de față adună ce se știe despre el: ce conține, ce evaluare oficială are, cum se prepară ceaiul și de ce uleiul esențial de isop cere mult mai multă prudență decât ceaiul.

Denumire

Isop, ceai de isop
Hyssopus officinalis L.

Părți folosite

Părțile aeriene înflorite (Hyssopi herba) și uleiul esențial distilat din ele

Conține

Ulei esențial (pinocamfonă, izopinocamfonă, 1,8-cineol), flavonoide, acid rozmarinic

Forme

Infuzie, ceai la plic, ulei esențial, plantă aromatică în bucătărie

Atenție la

Uleiul esențial are efect convulsivant: nu se înghite și nu se folosește la copii, în sarcină sau în epilepsie

Ce este isopul

Isopul este un subarbust peren din familia Lamiaceae, aceeași cu a mentei, a salviei și a cimbrului. Are tulpini drepte, lemnoase la bază, de 20 până la 60 de centimetri, frunze înguste și flori albastre-violete, mai rar roz sau albe, adunate în spice la vârful tulpinilor. Înflorește vara, iar întreaga plantă are un miros aromatic puternic.

Este originar din sudul Europei și se cultivă în grădini ca plantă aromatică, meliferă și ornamentală. Frunzele au un gust amărui, ușor mentolat, și se folosesc în cantități mici în bucătărie.

Numele vine din grecește, de la un cuvânt de origine ebraică care apare și în Biblie. Mulți botaniști consideră însă că isopul biblic era o altă plantă, probabil o specie de sovârf din Orientul Apropiat, nu Hyssopus officinalis.

Din magazinul Hypericum: Ceai Isop doze.

Uleiul esențial de isop, în cifre

Pentru planta uscată de isop nu există valori standardizate la 100 de grame în sursele europene de referință. Datele sigure privesc uleiul esențial, iar ele contează pentru siguranță, așa că tabelul se referă la 100 de grame de ulei esențial.

Component	La 100 g ulei esențial	Observație
Pinocamfonă	circa 40 g	Cetonă monoterpenică cu efect convulsivant
Izopinocamfonă	circa 30 g	Cetonă înrudită, cu același tip de efect
Metilchavicol (estragol)	circa 4,8 g	Substanță pentru care există declarații europene de precauție
Metileugenol	0,09 – 3,8 g	Substanță pentru care există declarații europene de precauție
1,8-cineol	prezent	Dă nota proaspătă, asemănătoare eucaliptului
Tuione	urme	Cetone prezente și în pelin și în salvie

Sursa: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, Compendium of botanicals reported to contain naturally occurring substances of possible concern for human health when used in food and food supplements, 2012, care citează Consiliul Europei, Natural sources of flavourings, raportul nr. 2, 2007.

Ce descriu, de fapt, aceste cifre. Ele descriu uleiul esențial, nu ceaiul. Uleiul reprezintă doar o mică parte din plantă, iar într-o infuzie ajunge o fracțiune din el, așa că o cană de ceai conține mult mai puține cetone decât câteva picături de ulei esențial. De aceea prudența privește în primul rând uleiul esențial, nu ceaiul băut în cantități obișnuite.

Proprietăți studiate

Isopul nu are monografie europeană. Agenția Europeană a Medicamentului nu l-a evaluat, iar lista de lucru a comitetului pentru plante medicinale nu îl cuprinde. Comisia E germană a publicat în 1992 o monografie negativă pentru isop, fiindcă eficacitatea în folosirile tradiționale nu era dovedită. Pentru isop nu există, așadar, o indicație terapeutică recunoscută oficial.

Folosirea tradițională

În medicina populară, ceaiul de isop se bea pentru tuse, răgușeală și răceală, ca expectorant, și pentru digestie. Aceste folosiri se sprijină pe tradiție și pe studii de laborator cu extracte, nu pe studii clinice la om.

Cetonele din uleiul esențial

Uleiul esențial de isop conține pinocamfonă și izopinocamfonă, două cetone monoterpenice care, împreună, pot reprezenta peste două treimi din ulei. Ele au efect convulsivant, descris în studii pe animale și în raportări de convulsii la om după înghițirea uleiului. De aceea uleiul esențial nu se ia pe cale internă fără indicația unui specialist și nu se folosește deloc la copii, în sarcină și la persoanele cu epilepsie.

Uleiul conține și cantități mici de metilchavicol (estragol) și de metileugenol, substanțe pentru care Agenția Europeană a Medicamentului a publicat declarații de precauție, fiindcă în doze mari sunt genotoxice și cancerigene la animalele de laborator.

Ce nu se poate spune

Nu există dovezi că isopul tratează astmul, bronșita sau infecțiile respiratorii. Astmul și tusea care durează cer diagnostic și tratament medical, iar ceaiul nu înlocuiește inhalatoarele sau alte medicamente prescrise.

Mod de folosire

Infuzie

Pentru isop nu există o doză stabilită într-o monografie oficială. Ceaiul se prepară de obicei dintr-o linguriță de plantă uscată la o cană de apă clocotită, acoperită 5 până la 10 minute, conform indicațiilor de pe ambalaj. Se bea în cantități moderate, câteva căni pe zi, pe perioade scurte.

Ceaiul la plic

Pentru ceaiul la plic se respectă numărul de plicuri și timpul de infuzare de pe ambalaj.

Uleiul esențial

Uleiul esențial de isop nu se înghite. Pe piele se folosește doar diluat, pe zone mici, iar în inhalații doar la adulți, niciodată la copii sau în sarcină. Flaconul se păstrează departe de copii.

În bucătărie

Frunzele proaspete se folosesc în cantități mici în salate, supe și mâncăruri grase, cărora le dau o notă amăruie, ușor mentolată.

Cât timp

Tusea care durează mai mult de o săptămână, febra, respirația grea și sputa verde sau cu sânge cer consult medical.

Contraindicații și precauții

Ceaiul de isop băut în cantități obișnuite este considerat bine tolerat. Precauțiile serioase privesc uleiul esențial și câteva situații în care nici ceaiul nu se recomandă.

Cetonele din uleiul esențial au efect convulsivant. Cine are epilepsie sau a avut convulsii nu folosește uleiul esențial de isop și evită și ceaiul în cantități mari.

Uleiul esențial nu se folosește în aceste perioade, iar ceaiul nu se recomandă, din lipsa datelor și din cauza cetonelor.

Uleiul esențial nu se folosește la copii, nici pe piele, nici în inhalații. Ceaiul nu se dă copiilor mici.

Nu se înghite fără indicația unui specialist. Câteva picături de ulei pot conține mai multe cetone decât multe căni de ceai.

Ceaiul nu tratează astmul, iar inhalarea uleiurilor esențiale poate declanșa crize la unele persoane cu astm.

Cine este alergic la mentă, salvie sau cimbru poate reacționa și la isop.

Ceaiul de isop se bea pe perioade scurte, nu zilnic, luni la rând.

Convulsiile, amețeala puternică, confuzia sau vărsăturile apărute după înghițirea uleiului esențial de isop, mai ales la un copil, cer apel imediat la 112.

Întrebări frecvente

Tradiția populară folosește ceaiul de isop pentru tuse, răgușeală, răceală și digestie. Isopul nu are însă monografie europeană, iar Comisia E germană a dat în 1992 o monografie negativă, fiindcă eficacitatea nu era dovedită.

Ceaiul nu se recomandă în sarcină, în alăptare, la copiii mici și, în cantități mari, la persoanele cu epilepsie. Cine este alergic la plantele din familia mentei îl evită. Precauțiile cele mai serioase privesc însă uleiul esențial.

Poate fi. Uleiul conține pinocamfonă și izopinocamfonă, cetone cu efect convulsivant, care pot reprezenta peste două treimi din compoziție. Nu se înghite și nu se folosește la copii, în sarcină sau la persoanele cu epilepsie.

O linguriță de plantă uscată se opărește cu o cană de apă clocotită, se acoperă 5 până la 10 minute și se strecoară, conform indicațiilor de pe ambalaj. Se bea în cantități moderate, pe perioade scurte.

Este cea mai cunoscută folosire tradițională a isopului, dar nu există studii clinice care să o confirme, iar nicio evaluare oficială nu o recunoaște. Tusea care durează mai mult de o săptămână sau vine cu febră și respirație grea cere consult medical.

Nu există dovezi că isopul ar trata astmul. Astmul cere tratamentul prescris de medic, iar inhalarea uleiurilor esențiale poate chiar declanșa crize la unele persoane cu astm.

Nu se recomandă. Lipsesc datele despre siguranță, iar uleiul esențial din plantă conține cetone cu efect convulsivant. Uleiul esențial este cu atât mai mult de evitat.

Este un subarbust aromatic din familia mentei, originar din sudul Europei, cu frunze înguste și flori albastre-violete în spice. Se cultivă în grădini ca plantă aromatică, meliferă și medicinală.

Probabil nu. Mulți botaniști consideră că isopul pomenit în Biblie era o specie de sovârf din Orientul Apropiat, nu Hyssopus officinalis, isopul cultivat astăzi în Europa.

Da, în cantități mici. Frunzele proaspete dau o notă amăruie, ușor mentolată, salatelor, supelor și mâncărurilor grase. Uleiul esențial nu se folosește în bucătărie.

Referințe

European Food Safety Authority. Compendium of botanicals reported to contain naturally occurring substances of possible concern for human health when used in food and food supplements. EFSA Journal, 2012, intrarea Hyssopus officinalis L.
Council of Europe. Natural sources of flavourings, raportul nr. 2, Council of Europe Publishing, 2007.
Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte. Lista monografiilor Comisiei E, Hyssopus officinalis (Ysop), monografie negativă, Bundesanzeiger nr. 162 din 29 august 1992.
European Medicines Agency, HMPC. Public statement on the use of herbal medicinal products containing methyleugenol, EMEA/HMPC/138363/2005, și declarația publică despre produsele care conțin estragol.
European Medicines Agency, HMPC. Overview of assessment work: priority list, EMA/HMPC/561868/2021, în care isopul nu figurează.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Dacă urmați un tratament sau aveți o afecțiune diagnosticată, discutați cu medicul înainte de a folosi preparate din plante.