Măghiran (Origanum majorana): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Măghiranul (Origanum majorana) e o plantă aromată din familia Lamiaceae, cunoscută și sub numele științific mai vechi Majorana hortensis. Agenția Europeană a Medicamentului îi recunoaște iarba, pe baza utilizării tradiționale, ca ceai pentru balonare și flatulență și, ca unguent, pentru iritația pielii din jurul nărilor. Pentru aceste folosiri, Agenția nu a găsit studii clinice. Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de oregano, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile și cum se prepară ceaiul.

Ce este măghiranul

Măghiranul e o plantă perenă, tufoasă și păroasă, înaltă până la circa 0,6 m, din familia Lamiaceae.¹ Are miros aromat, înțepător, și gust amar.¹ Numele științific valabil azi este Origanum majorana L.; Majorana hortensis Moench, cum i se spunea mai demult, e un sinonim.^{1, 2}

Iarba înflorită, uscată, e partea care se folosește. În afară de uz medicinal, planta se mănâncă: e un condiment.^{1, 3} Numele românesc nu vine din latină, ci din germană, despre care afli mai jos.³

Cum arată măghiranul

Măghiranul se recunoaște după frunzele mici, cenușii și păroase și după spicele dese, rotunde, în care stau florile. Tulpinile, cenușii și păroase, ajung la 60-80 cm.^{1, 4} Culoarea florilor e descrisă diferit: albe în Flora Pakistanului, roșietice sau albe în DEX, purpurii, rar albe, în raportul Agenției Europene.^{4, 3, 1}

Cum îl recunoști

• Frunzele: mici, de obicei de 5-20 mm lungime și 5-10 mm lățime, de la ovale și alungite până la aproape rotunde, de obicei cu vârful rotunjit, cenușii-albicioase din cauza perilor scurți și lipiți, și cu codiță.^{1, 4}
• Spicele: dese, aproape rotunde sau cu patru muchii, de circa 6 mm lungime și 4 mm lățime, grupate în vârful tulpinii.^{1, 4}
• Bracteele: cenușii-albicioase, late, cu vârful rotunjit și cu glande punctiforme.⁴
• Floarea: caliciul e păros, în formă de teacă, de circa 2 mm; corola e albă, de 3-7 mm.⁴
• Fructul: nucule aproape rotunde, de circa 1 mm.⁴
• Înflorirea: din iunie până în septembrie.⁴

Unde crește măghiranul

Originea măghiranului e discutată. Raportul Agenției Europene a Medicamentului îl dă ca originar din sud-estul regiunii mediteraneene și din Orientul Mijlociu, iar Flora Pakistanului îl numește endemic în Cipru, dar cultivat în multe părți ale lumii ca plantă condimentară.^{1, 4}

La noi e o plantă de grădină: DEX o descrie ca fiind cultivată uneori în grădini, pentru mirosul ei plăcut.³

Măghiran sau oregano?

Mulți caută diferența dintre măghiran și oregano, pentru că ambele sunt Origanum și amândouă aromate. Sunt însă două specii. Oregano e Origanum vulgare, numit în română sovârf sau șovârf și, în unele locuri, „măghiran sălbatic”.³

Surse: Flora Pakistanului; Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2016 și tabelul plantelor evaluate, generat la 23 septembrie 2026.^{4, 1, 5}

Cel mai sigur semn al măghiranului: frunzele mici, cenușii și păroase și spicele dese, rotunde. Dacă o rețetă veche cere „măghiran sălbatic”, ea vorbește probabil de sovârf.³

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are multe nume: dicționarele înșiră peste 20 de variante populare și regionale.³ Printre ele sunt măgheran, măierană și mădăran, iar regional i se mai spune și poarta-raiului.³ În alte limbi ale Europei, numele sună adesea asemănător.

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru sinonime și pentru numele din engleză, germană, franceză, spaniolă, italiană și portugheză; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2016, pentru numele din maghiară, poloneză și bulgară.^{3, 2, 6}

Ce parte se folosește și cum se prepară ceaiul

Se folosește iarba înflorită, uscată, pe care monografia europeană o numește în română „iarbă de măghiran”.^{6, 1}

• Cât ulei trebuie să conțină: Farmacopeea Poloneză cere cel puțin 5 ml de ulei esențial la kilogramul de plantă uscată.¹
• Forme recunoscute: planta mărunțită, pentru ceai, și un extract (1:5) cu etanol 96% și vaselină albă, pentru unguent. Monografia nu se referă la uleiul esențial: Agenția nu a luat în calcul datele despre el.^{6, 1}
• Ceaiul: monografia descrie 2-4 g de plantă mărunțită la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie, o dată sau de două ori pe zi, înainte de masă; doza zilnică e de 2-8 g. Se folosește doar la adulți și vârstnici. Dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.⁶
• Unguentul: o cantitate mică se întinde în jurul nărilor, de 2-4 ori pe zi, la adulți și la copii de la 1 an. Dacă neplăcerile durează peste o săptămână sau apar semne de infecție a pielii, e nevoie de medic.⁶
• În bucătărie: planta se folosește și ca aliment, ca plantă condimentară. Monografia nu dă cantități pentru gătit.^{1, 3}

7 lucruri surprinzătoare despre măghiran

1. Numele lui vine din germană. Dicționarele derivă cuvântul din germanul Mageran, nu din latină.³
2. Are peste 20 de variante populare. De la măgheran și măierană până la mădăran, dicționarul academic înșiră peste 20 de forme, unele regionale.³
3. „Măghiran sălbatic” e altă plantă. În unele locuri, numele a fost dat sovârfului, adică oregano (Origanum vulgare).³
4. Romanii îi spuneau planta fericirii. Raportul Agenției Europene notează că romanii îl numeau „planta fericirii” și credeau că prelungește viața.¹
5. E în cărți vechi de medicină. Apare în De materia medica a lui Dioscoride, din anul 78, și în culegerea de remedii a Hildegardei din Bingen (1098-1179).¹
6. Shakespeare îl pune în „Poveste de iarnă”. Măghiranul e printre florile și ierburile pe care Perdita le dăruiește oaspeților, ca „flori de mijloc de vară”; ea crede că se potrivesc oamenilor de vârstă mijlocie.⁷
7. Singurul medicament cu măghiran din raportul Agenției e un unguent polonez. E înregistrat ca produs tradițional, în 2011 și 2013, pentru stări inflamatorii ușoare ale mucoasei nazale, cu o cantitate mică întinsă pe piele, în jurul nărilor, la adulți și la copii de la 1 an. Agenția precizează că lista de produse nu e completă.¹

Ce conține măghiranul

Partea cea mai cunoscută a măghiranului e uleiul volatil, de care depinde aroma. Planta mai conține flavonoide, taninuri, acizi fenolici, diterpene, triterpene și, în cantități mici, derivați de hidrochinonă.¹

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2016, după Baratta 1998, Baser 1993, Novak 2000 și Rychlińska 2012.¹

Cifrele descriu planta uscată, nu cana de ceai: cât ajunge în infuzie depinde de plantă și de preparare.

Ce spun studiile

Pentru măghiran nu există studii clinice în evaluarea Agenției Europene a Medicamentului: la capitolul despre eficacitatea clinică, raportul din 2016 notează că nu sunt date.¹ Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii. Revizuirea din 2023 a analizat 98 de referințe noi, iar niciuna nu a cerut schimbarea monografiei.⁸

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare și rezumatul din 2016, addendumul din 2023; Haj-Husein și colab., 2016.^{1, 9, 8, 10}

Ce a găsit Agenția în laborator

În raportul din 2016, efectele descrise vin din laborator și sunt puține. Pe șobolani, un extract din măghiran dat pe gură a scăzut numărul ulcerelor provocate prin stres sau prin substanțe chimice. Raportorul a notat însă că, la dozele folosite, rezultatele nu pot fi socotite relevante pentru oameni.¹ În eprubetă, un extract cu metanol a oprit creșterea a 14 izolate clinice și a unei tulpini de referință de Helicobacter pylori, la concentrații de 50-100 μg/ml.¹ Pentru unguentul din jurul nărilor nu există date directe, în afară de proprietăți antimicrobiene nespecifice.¹

Concluzia Agenției: efectele documentate nu contrazic folosirea tradițională pentru balonare și flatulență, dar nici nu o dovedesc.¹

Studiile mici pe oameni

Există câteva studii mici, de tip pilot, în care participanții au băut ceai de măghiran timp de o lună. La 25 de femei cu sindromul ovarelor polichistice, 14 cu ceai și 11 cu placebo, ceaiul băut de două ori pe zi a scăzut DHEA-S și insulina măsurată pe nemâncate în grupul cu ceai, dar, față de placebo, diferența a fost semnificativă doar pentru DHEA-S (P = 0,05), nu și pentru insulină (P = 0,08).¹⁰ La 60 de pacienți cu boala Parkinson, aflați sub tratament obișnuit, ceaiul nu a scăzut semnificativ scorul pentru mișcare (P = 0,069), în timp ce scorurile pentru simptomele nemotorii și pentru depresie s-au îmbunătățit; 9 participanți au renunțat, iar 51 au terminat studiul.¹¹ Autorii cer, în ambele cazuri, cercetări suplimentare; la boala Parkinson, studii cu mai mulți participanți și de peste o lună.^{10, 11}

Aceste studii nu stau la baza recunoașterii europene și nu arată că ceaiul tratează vreo boală.

Ce spun sintezele din literatură

Revizuirea din 2023 a găsit mai ales studii chimice și câteva studii preclinice noi, în mare parte despre uleiul esențial, cu efecte antibacteriene, antifungice și împotriva acneei.⁸ Autorii unei sinteze publicate în 2021 spun singuri că sunt necesare cercetări suplimentare ca să se valideze mecanismele de acțiune.¹² Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.

Ceaiul de măghiran nu tratează boli și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Agenția nu a găsit în literatură efecte adverse ale măghiranului, iar monografia nu cunoaște efecte nedorite.^{6, 1} Datele de siguranță sunt însă puține: toxicitatea asupra reproducerii, genotoxicitatea și carcinogenitatea nu au fost testate.^{6, 1}

• Alergia: nu îl folosesc cei alergici la măghiran sau la alte plante din familia Lamiaceae.⁶ Sensibilizarea încrucișată în familie e descrisă într-un caz din 1996: un pacient a avut reacții alergice generale după oregano și o altă plantă aromată din familie, iar testele au ieșit pozitive și la alte plante din aceeași familie.¹³
• Durata: ceaiul nu se ia peste 2 săptămâni fără medic, iar unguentul nu se folosește peste o săptămână fără medic. Dacă neplăcerile se agravează sau apar semne de infecție a pielii, e nevoie de medic.⁶
• Vârsta: ceaiul nu se recomandă sub 18 ani, iar unguentul nu se recomandă sub 1 an, pentru că lipsesc datele.⁶
• Unguentul în nas: nu se pătrunde adânc în nări, pentru că poate scădea activitatea epiteliului ciliat. După aplicare, mâinile nespălate nu se duc la ochi, pentru că pot irita.⁶
• Pielea: planta conține derivați de hidrochinonă, care pot depigmenta pielea. Agenția notează că datele nu ajung pentru o concluzie despre toleranța locală, dar socotește riscul zilnic neglijabil la dozele recomandate.¹
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită.^{6, 1}
• Medicamentele: monografia nu raportează interacțiuni, iar revizuirea din 2023 nu a adus date noi.^{6, 8}
• Un caz din farmacovigilență: la revizuirea din 2023 s-a găsit un singur caz în baza de date europeană, cu diaree și crampe abdominale, la cineva care lua un amestec cu șase ingrediente, între care măghiran. Reacția a fost neserioasă și a dispărut după oprire, iar Agenția a notat că nu poate fi pusă doar pe seama măghiranului.⁸

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, iarba de măghiran are din 2016 o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională. Ea acoperă două folosiri: ceaiul, pentru ameliorarea simptomelor tulburărilor gastro-intestinale ușoare, cu spasme, precum balonarea și flatulența, și unguentul, pentru iritația pielii din jurul nărilor.^{6, 9} Recunoașterea se sprijină pe cel puțin 30 de ani de folosire, 15 dintre ei în UE, nu pe studii clinice.^{9, 1} Monografia a fost reevaluată în 2023 și a rămas neschimbată.⁸

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru măghiran.¹⁴

În România, genul Origanum e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁵

Măghiranul de-a lungul timpului

Speciile de Origanum au fost cultivate și folosite încă de egiptenii și grecii antici.¹ Raportul Agenției Europene amintește că romanii îl socoteau planta fericirii, că apare în De materia medica a lui Dioscoride și în culegerea de remedii a Hildegardei din Bingen și că Hipocrate l-ar fi folosit ca antiseptic.¹

În secolul al XX-lea, manualele europene de fitoterapie îl descriu pentru digestie: Garnier, în 1961, ca spasmolitic, în infuzie de 5%, iar Fischer, în 1966, ca stomahic, cu o doză de 2-4 g.¹ Un unguent de măghiran e trecut într-un regulament al ministrului sănătății din Polonia, din 1949, și în Farmacopeea Poloneză din 1995 și 2014; în Polonia, tradițional, se folosea la copii, pentru nas.¹ Un studiu etnofarmacologic din două sate italiene, cu 328 de persoane între 60 și 80 de ani, a notat infuzia din frunze de măghiran în popor pentru dureri de stomac, nevralgii și ca sedativ.¹

La noi, cuvântul apare în culegeri de poezie populară din secolul al XIX-lea, ca cea a lui Teodorescu din 1885, în versuri ca „foaie verde maghiran”, și în scrierile lui Negruzzi.³

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum pentru digestie

Până aici ai citit despre măghiran. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște iarba de măghiran, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor tulburărilor gastro-intestinale ușoare, cu spasme, precum balonarea și flatulența, și, ca unguent, pentru iritația pielii din jurul nărilor.⁶ Noi nu avem ceai, capsule sau tinctură din măghiran. Măghiranul apare la noi doar ca unul dintre extractele unui produs cosmetic de uz extern, pentru care monografia europeană nu se aplică. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Aceeași folosire, alte plante: fenicul, chimen, mentă și roiniță

Pentru neplăcerile digestive ușoare, precum balonarea și flatulența, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru fructul de fenicul, fructul de chimen, frunza de mentă și frunza de roiniță.^{16, 17, 18, 19}

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Fenicul vrac

9,99 lei Prețul inițial a fost: 9,99 lei.6,99 leiPrețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Adaugă în coș

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Chimen vrac

9,99 lei Prețul inițial a fost: 9,99 lei.6,99 leiPrețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Adaugă în coș

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Menta vrac

9,99 lei Prețul inițial a fost: 9,99 lei.6,99 leiPrețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Adaugă în coș

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Roinita vrac

8,56 lei Prețul inițial a fost: 8,56 lei.5,99 leiPrețul curent este: 5,99 lei.Economisești 2,57 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Fenicul, vrac	1 linguriță de plantă la 250 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac; 1-2 căni pe zi	Monografia europeană: 1,5 g la 250 ml, 15 minute, de 3 ori pe zi, cel mult 2 săptămâni; nu sub 4 ani
Ceai Chimen, vrac	1 linguriță de fructe la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac, înaintea meselor	Monografia europeană: 0,5-2 g la 150 ml, de 1-3 ori pe zi; nu sub 12 ani; nu în boli ale ficatului sau ale căilor biliare
Ceai Mentă, vrac	Infuzie la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; până la 3 căni pe zi, la nevoie	Monografia europeană: 1,5-3 g la 100-150 ml, de 3 ori pe zi, la adulți; nu la arsuri la stomac; nu sub 4 ani
Ceai Roiniță, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2 căni pe zi	Monografia europeană: 1,5-4,5 g la 150 ml, de 1-3 ori pe zi; nu sub 12 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile europene nu recomandă aceste ceaiuri în sarcină și alăptare, din lipsă de date. Dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.^{16, 17, 18, 19}

Întrebări frecvente

Referințe

1. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Origanum majorana L., herba, EMA/HMPC/63479/2015, 20 septembrie 2016.
2. GBIF Secretariat. Origanum majorana L., GBIF Backbone Taxonomy, sinonime și nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
3. dexonline.ro, articolele „maghiran”, „măghiran”, „sovârf”, „oregano” și „strugurii-ursului”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul limbii române (DLR), Dicționarul limbii române literare contemporane, Dicționarul general de sinonime al limbii române și Dicționarul gastronomic explicativ.
4. Hedge I.C. Origanum L., Origanum majorana L. și Origanum vulgare L., în Ali S.I., Qaiser M. (ed.), Flora of Pakistan, familia Labiatae, University of Karachi și Missouri Botanical Garden, efloras.org.
5. European Medicines Agency. Herbal medicines, tabelul plantelor evaluate de Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), generat de pe site-ul EMA la 23 septembrie 2026: pentru genul Origanum există monografii pentru O. majorana și O. dictamnus (iarbă); pentru O. vulgare nu există nicio intrare.
6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Origanum majorana L., herba, EMA/HMPC/166517/2015, adoptată pe 20 septembrie 2016.
7. Shakespeare W. The Winter’s Tale, actul IV, scena IV, Project Gutenberg, ebook nr. 1539.
8. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Origanum majorana L., herba, EMA/HMPC/765801/2022, 19 iulie 2023.
9. European Medicines Agency. Marjoram: summary for the public, EMA/653011/2016, 2 decembrie 2016.
10. Haj-Husein I., Tukan S., Alkazaleh F. The effect of marjoram (Origanum majorana) tea on the hormonal profile of women with polycystic ovary syndrome: a randomised controlled pilot study. Journal of Human Nutrition and Dietetics, 2016, 29(1):105-111.
11. Chahra C., Anis H., Bissene D. și colab. The effect of Origanum majorana tea on motor and non-motor symptoms in patients with idiopathic Parkinson’s disease: A randomized controlled pilot study. Parkinsonism & Related Disorders, 2021, 91:23-27.
12. Bouyahya A., Chamkhi I., Benali T. și colab. Traditional use, phytochemistry, toxicology, and pharmacology of Origanum majorana L. Journal of Ethnopharmacology, 2021, 265:113318.
13. Benito M., Jorro G., Morales C., Peláez A., Fernández A. Labiatae allergy: systemic reactions due to ingestion of oregano and thyme. Annals of Allergy, Asthma & Immunology, 1996, 76(5):416-418.
14. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
15. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Foeniculum vulgare Miller subsp. vulgare var. vulgare, fructus, revizia 1, EMA/HMPC/372841/2016, 31 ianuarie 2024, și European Union herbal monograph on Foeniculum vulgare Miller subsp. vulgare var. dulce (Mill.) Batt. & Trab., fructus, revizia 1, EMEA/HMPC/372839/2016, 31 ianuarie 2024.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Carum carvi L., fructus, EMA/HMPC/715092/2013, adoptată pe 7 iulie 2015.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Mentha x piperita L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/572705/2014, 15 ianuarie 2020.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Melissa officinalis L., folium, EMA/HMPC/196745/2012, adoptată pe 14 mai 2013.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi măghiran.