Salvie (Salvia officinalis): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Salvia (Salvia officinalis) este un semiarbust din familia mentei, cu frunze cenușii și catifelate și cu spice de flori albastre sau violete. Frunza uscată se folosește de secole, ca ceai și pentru gargară. Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru patru folosiri: tulburările digestive ușoare, transpirația excesivă, inflamațiile ușoare ale gurii și gâtului și inflamațiile ușoare ale pielii. Aceeași monografie limitează însă cantitatea de tujonă, o substanță din uleiul volatil, și durata curei. Mai jos afli cum o recunoști, cu ce plante se confundă, ce conține, ce spun studiile, cui nu i se potrivește și ce spune legea.

Ce este salvia

Salvia face parte din familia Lamiaceae, a mentei, și din genul Salvia, unul dintre cele mai mari ale familiei. După Flora of China, genul are aproximativ 900 de specii, poate până la 1.100, în zonele tropicale și temperate din Lumea Veche și din Lumea Nouă.¹ Numele latin vine de la salvus, „sănătos”.⁸

Salvia officinalis este o plantă perenă, lemnoasă la bază, cu tulpini drepte, mult ramificate.¹ Dicționarele românești o descriu ca pe un mic arbust aromat, originar din sudul Europei, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală.³ Raportul Agenției Europene a Medicamentului o numește semiarbust și o așază în regiunea mediteraneană, mai ales în jurul Mării Adriatice.²

În română se scrie salvie, iar salvia este forma cu articol. Dicționarele trec salbie ca variantă a aceluiași cuvânt și îi dau planta ca jale sau jaleș.³ Partea care intră în monografia europeană este frunza uscată, Salviae officinalis folium.⁴

Din magazinul Hypericum: Ceai Salvie vrac, Tinctura de Salvie și Capsule Salvie.

Cum arată salvia

Salvia are tulpini drepte, lemnoase la bază, mult ramificate și acoperite cu peri albi, foarte fini.¹ Dicționarul dendrofloricol îi dă în jur de 60 cm înălțime.³ Frunzele tinere sunt cenușii și catifelate, iar toată planta miroase puternic, aromat.³

Cum o recunoști

• Frunzele: alungite, eliptice sau ovate, de 1-8 cm lungime și 0,6-3,5 cm lățime, hârtioase, fin încrețite, acoperite cu peri albi, cu marginea fin crestată și vârful ascuțit. Pețiolul are cel mult 3 cm.¹
• Florile: stau în verticile cu 2-18 flori, adunate în raceme terminale de 4-18 cm. Corola e albastră sau violetă, mai rar albă, de 1,8-1,9 cm, cu două buze, și are în interior un inel de peri.^{1, 3}
• Caliciul: în formă de clopot, de 1-1,1 cm la înflorire, cu două buze și adesea cu o nuanță violetă. Crește până la 1,5 cm când se formează fructele.¹
• Fructul: patru nucule închise în caliciu, brun-închis, aproape sferice, de circa 2,5 mm.^{1, 3}
• Înflorirea: vara, după dicționarul românesc de floricultură;³ în China, unde e cultivată, din aprilie până în iunie.¹

Unde crește salvia

Salvia este nativă în regiunea mediteraneană, mai ales în jurul Mării Adriatice.² Kew îi dă ca areal nativ Albania, Franța, Germania, Grecia, Italia, nord-vestul Peninsulei Balcanice, Spania și Elveția, iar România figurează printre zonele unde a fost introdusă.⁹ Se cultivă în mai multe țări europene, iar marfa de pe piață vine din țări din sud-estul Europei.²

• A ajuns departe. În nordul Europei se cultivă din Evul Mediu, iar în America de Nord a fost adusă în secolul al XVII-lea.²
• Compoziția se schimbă în aceeași plantă. De la vârful tulpinii spre bază, α- și β-tujona scad, iar camforul crește, dar suma tujonelor și a camforului rămâne aproape constantă.²
• Uleiul depinde de sursă și de recoltare. Compoziția uleiului volatil variază cu proveniența plantei, cu momentul recoltării și cu alți factori.²

Salvia, jaleșul de câmp și celelalte salvii

Cuvântul „salvie” acoperă mai multe plante. Unele sunt rude apropiate, altele nu au nimic de-a face cu ceaiul de salvie. Tabelul arată care e care.

Surse: dexonline, după DEX ’09, Dicționarul dendrofloricol, Dicționarul de sinonime și alte dicționare; Kew, pentru rozmarin; lista monografiilor europene a Agenției Europene a Medicamentului, pentru lipsa monografiilor; Legea nr. 143/2000.^{3, 9, 10, 6}

Salvia divinorum, planta pe care nu o confunzi cu ceaiul

Salvia divinorum este o plantă perenă din familia Lamiaceae, endemică în Mexic, mai ales în statul Oaxaca. Mazatecii o folosesc de secole în scopuri rituale și medicinale. Substanța ei activă, salvinorina A, are efect halucinogen.⁷ În România, Legea nr. 143/2000 trece Salvia divinorum și salvinorinele A-F în tabelul nr. III, al drogurilor de risc.⁶ Nu are nicio legătură cu frunza de salvie din ceai și din monografia europeană.

Denumiri populare și nume în alte limbi

DOOM 3 scrie salvie. DEX ’09 trece salbie ca variantă și dă jale și jaleș ca nume ale aceleiași plante. Dicționarele păstrează și forme regionale: sălvie, șalvie, șălvie, selvie, silvie, cilvie, selghie și șalie, iar în limba veche salbai. Se mai spune și salvie-de-grădină.³

Cuvântul jale pentru plantă nu are legătură cu jalea-tristețe: dicționarele îl derivă din maghiarul zsálya. Variantele populare, ca salbie și șalvie, vin din latină prin slavă, iar forma salvie poate fi un împrumut din latina științifică din secolul al XIX-lea.³ Regional, salvia se mai numește șerlai, din germanul Scharlei. Dicționarul de sinonime dă același nume și altor salvii, și chiar sunătoarei, care nu e o salvie.³

Sursă: monografia europeană, lista denumirilor în limbile Uniunii.⁴

Ce parte se folosește

Se folosește frunza uscată, întreagă sau tăiată, Salviae officinalis folium. Farmacopeea Europeană, în ediția 8.0 citată de raportul agenției, cere cel puțin 12 ml de ulei volatil la kg la frunza întreagă și cel puțin 10 ml la kg la cea tăiată, calculate față de planta anhidră.²

Monografia europeană acceptă mai multe forme: planta mărunțită, pentru ceai, pentru infuzie de gargară sau pentru piele; extractul uscat obținut cu apă; extractele lichide, cu etanol de 31,5%, 50% sau 70%; tinctura 1:10, cu etanol de 70%.⁴ Tinctura din Farmacopeea Europeană trebuie să aibă cel puțin 0,1% ulei volatil.²

Uleiul esențial nu face parte din monografie. Agenția l-a evaluat separat și a socotit că beneficiile lui nu depășesc riscurile.⁵

Salvia în bucătărie

Salvia este și mirodenie. În gastronomie, frunzele se pun mai ales în țările mediteraneene, în preparate din carne de vițel sau de miel, în sosuri, în umpluturi de cârnați, la pizza și ca aromatizant pentru băuturi precum vermutul și oțetul.³ Raportul agenției notează că salvia este folosită pe scară largă ca aromatizant natural.²

Dozele din monografie sunt pentru medicamente, nu pentru mâncare. La stabilirea limitei de 6 mg de tujonă pe zi s-a ținut cont și de cei 0,3-1 mg de tujonă pe care îi primim, în medie, zilnic din alimente.^{11, 2}

7 lucruri surprinzătoare despre salvie

1. Rozmarinul și chia sunt tot salvii. Kew trece azi rozmarinul sub numele Salvia rosmarinus, iar Rosmarinus officinalis e un sinonim.⁹ Chia este Salvia hispanica.³
2. Genul are în jur de 900 de specii. Flora of China numără 84 dintre ele numai în China.¹
3. Numele vine de la „sănătos”. Latinescul salvia vine de la salvus, iar planta a fost numită așa pentru calitățile de vindecare și de conservare care i se atribuiau.⁸
4. „Jale” nu vine de la tristețe. Numele plantei vine din maghiarul zsálya, în timp ce jalea-tristețe vine din slavă.³
5. Limita de tujonă a crescut. În prima variantă a monografiei era de 5 mg pe persoană și pe zi, cel mult 2 săptămâni; ulterior a fost ridicată la 6,0 mg.^{11, 5}
6. Aceeași frunză dă mai puțină tujonă în ceai decât în tinctură. Într-un studiu german, apa a scos în medie 30% din cât a scos un extract cu alcool de 60%. Cantitatea din ceai crește în primele 5 minute de infuzare, apoi nu mai crește.¹²
7. Reputația ei de plantă a memoriei e veche. Erbarele lui Gerard și Culpeper, din secolul al XVII-lea, îi atribuiau întărirea memoriei.² Azi există studii cu extracte, pe voluntari sănătoși, dar agenția nu a reținut această folosire.^{2, 13}

Ce conține salvia

Frunza conține ulei volatil, derivați ai acidului hidroxicinamic, diterpene fenolice, triterpene, flavonoide și polizaharide, plus taninuri, principii amare de tip diterpenic și steroizi. Cifrele de mai jos vin din raportul Agenției Europene a Medicamentului, care citează literatura de specialitate.²

Sursă: raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului, care citează Bradley, 2006.²

Din uleiul volatil vine și tujona, substanța din cauza căreia monografia europeană limitează doza și durata. Tujona trece în apă mai greu decât în alcool: într-un studiu german, ceaiul a avut în medie 30% din tujona unui extract cu alcool de 60%.¹²

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

Comitetul pentru medicamente din plante a adoptat prima monografie pentru frunza de salvie pe 12 noiembrie 2009, iar revizia 1, pe 20 septembrie 2016, a fost publicată în 2017. O recunoaște ca medicament tradițional din plante, exclusiv pe baza utilizării îndelungate, pentru patru folosiri.⁴

• Tulburări digestive ușoare, ca arsurile la stomac și balonarea: ceai din 1-2 g de plantă mărunțită în 150 ml de apă clocotită, de 3 ori pe zi. Dacă simptomele țin peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.⁴
• Transpirație excesivă: ceai din 2 g de plantă în 150 ml de apă clocotită; pentru ceai, monografia nu precizează de câte ori pe zi. Folosirea îndelungată e posibilă, iar dacă nu apare nicio ameliorare în 6 săptămâni, e nevoie de medic.⁴
• Inflamații ușoare ale gurii și gâtului: 2,5 g de plantă în 100 ml de apă clocotită; infuzia caldă se folosește pentru gargară, de 3 ori pe zi. Dacă simptomele țin peste o săptămână, e nevoie de medic.⁴
• Inflamații ușoare ale pielii: 2,5 g de plantă în 100 ml de apă, ca infuzie pusă pe piele, de 2-4 ori pe zi. Dacă simptomele țin peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.⁴
• Alte forme: extractul uscat obținut cu apă (320 mg pe zi la digestie, 80-160 mg de 3 ori pe zi la transpirație), extractele lichide și tinctura (2-3 ml de 3 ori pe zi la digestie; 5-10 ml într-un pahar cu apă, pentru gargară).⁴

Datele clinice nu îndeplinesc criteriile pentru „utilizare bine stabilită”. Folosirile au fost acceptate pe baza vechimii: peste 30 de ani, din care cel puțin 15 în Uniune. Digestia, transpirația și gâtul sunt în uz în Germania din 1976, digestia și în Spania din 1978, iar gâtul și pielea în Polonia din 1978.² În 2025, comitetul a deschis revizuirea periodică a monografiei, cu un apel pentru date științifice noi între 15 februarie și 15 mai 2025.¹⁴

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului; Hubbert și colab., 2006; Moradi și colab., 2023; Walch și colab., 2011.^{4, 15, 16, 12}

Studiile pe oameni

Gâtul. Singurul studiu mare analizat de agenție pentru gât a folosit un spray, nu un ceai. În 2006, 286 de adulți cu faringită acută virală au primit, 3 zile, fie un spray cu extract lichid de salvie, fie un placebo. Spray-ul cu 15% extract a scăzut durerea de gât mai mult decât placebo; variantele cu 30% și cu 5% nu s-au dovedit mai bune decât placebo. Efectele adverse au fost ușoare, ca gâtul uscat sau senzația de arsură.¹⁵ În raportul agenției, după două ore durerea scăzuse cu circa 44% la spray-ul cu 15% și cu circa 34% la placebo; pe criteriile „ameliorare importantă a durerii” și „dispariția completă a durerii”, în primele două ore, nu s-a văzut o superioritate semnificativă. Agenția notează că spray-ul și gargara sunt forme diferite.²

Transpirația. Raportul amintește studii deschise, fără grup de control. Într-unul, 40 de pacienți au primit extract uscat apos (440 mg, echivalent cu 2,6 g de plantă), iar alți 40, infuzie (4,5 g de plantă pe zi); transpirația a scăzut în ambele grupuri. Alte studii deschise, făcute mai ales în anii 1930, merg în aceeași direcție.²

Bufeurile din menopauză. Nu sunt în monografie. Un studiu deschis din Elveția, fără grup de control, cu 71 de femei și un comprimat zilnic din frunze proaspete de salvie, a arătat o scădere cu 50% a scorului total al bufeurilor, ponderat după intensitate, în 4 săptămâni, și cu 64% în 8 săptămâni.¹⁷ Un studiu cu placebo, pe 80 de femei, cu un extract din salvie proaspătă, a găsit după 4 săptămâni o scădere a scorului de simptome cu 39,2% și o diferență semnificativă față de placebo.¹⁸ Primul studiu este semnat de un angajat al producătorului preparatului, iar al doilea a fost finanțat de el. O analiză de sinteză din 2023 a găsit doar 4 studii, cu 310 femei. Toate au raportat bufeuri mai puține, dar în calculul comun intervalul de încredere pentru frecvență (de la -2,37 la 0,14) include zero, la fel ca cel pentru intensitate, iar studiile diferă mult între ele.¹⁶

Memoria. Studiile despre memorie au folosit extracte, nu ceai. Raportul agenției amintește doze unice de extract date voluntarilor sănătoși.² Un studiu din 2021, pe 94 de adulți sănătoși, cu un extract patentat din două specii de salvie, a găsit efecte pe memoria de lucru după 29 de zile; unul dintre autori lucrează pentru o firmă din domeniu.¹³

Diabetul și grăsimile din sânge. Raportul descrie două studii cu capsule cu extract de salvie, de 500 mg, luate de trei ori pe zi timp de 2-3 luni, la 80 de pacienți cu diabet de tip 2 și grăsimi crescute în sânge și la 67 de pacienți cu grăsimi crescute. Ele au raportat valori mai bune ale glicemiei și ale grăsimilor din sânge. Agenția nu le-a folosit pentru nicio indicație.²

În laborator

Într-un experiment pe celule de gingie umană, o infuzie de salvie a redus cu peste 50% eliberarea interleukinelor IL-6 și IL-8, substanțe care întrețin inflamația. Au contribuit compușii volatili, 1,8-cineolul, borneolul, camforul și tujona, dar nu acidul rozmarinic.¹⁹ Raportul agenției spune că studiile experimentale pe frunza de salvie sunt puține, dar că multe studii preclinice au arătat efecte antibacteriene și antiinflamatorii, în sprijinul folosirii pe gât și pe piele.²

Recunoașterea europeană a salviei se bazează pe tradiție, nu pe studii clinice care să-i dovedească eficiența. Rezultatele din laborator nu arată ce face un ceai în gura unui om.²

Precauții și siguranță

Agenția Europeană a Medicamentului socotește frunza de salvie sigură în dozele și în condițiile din monografie. Cele mai multe limite vin din tujonă.²

Tujona

Tujona este un amestec de α- și β-tujonă din uleiul volatil. Mecanismul neurotoxicității se leagă de α-tujonă și de receptorul GABA de tip A, cel care liniștește activitatea nervoasă; semnul clar al unei intoxicații este convulsia.²

Pentru medicamente, monografia cere ca cantitatea de tujonă să fie precizată în fiecare produs și ca expunerea zilnică să rămână sub 6,0 mg.⁴ Limita vine din declarația publică a Agenției din 2012. Pe baza unui studiu de 14 săptămâni pe șobolani, cu un factor de siguranță de 100, s-a ajuns la 3,5 mg pe zi pentru un adult de 70 kg. Un calcul ulterior, pe baza unui studiu de doi ani, a dat 6,6 mg pe zi. Expunerile între 3 și 7 mg pe zi nu ridică probleme deosebite.^{11, 2}

Cine trebuie să fie atent

• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită.⁴ Raportul citează surse care o socotesc contraindicată, pentru că tujona ar fi abortivă și ar stimula menstruația. Tradiția folosește salvia și la înțărcare, pentru că ar opri secreția de lapte.²
• Copiii și adolescenții: sub 18 ani nu se recomandă, din lipsa datelor suficiente.⁴
• Epilepsia și crizele: monografia nu trece epilepsia la contraindicații și nu are date despre ea. Raportul descrie totuși un copil de 18 luni care a avut crize după un ceai făcut dintr-o plantă de casă, identificată drept salvie. Cine are epilepsie sau a avut convulsii ar trebui să întrebe medicul înainte de a bea ceai de salvie.^{4, 2}
• Alergia: singura contraindicație din monografie este hipersensibilitatea la plantă. Reacții adverse nu se cunosc.⁴
• Durata: la gât, peste o săptămână; la digestie și la piele, peste 2 săptămâni; la transpirație, fără ameliorare în 6 săptămâni, se merge la medic. Dacă simptomele se agravează, la fel.⁴
• Alcoolul: tincturile și extractele cu alcool trebuie să poarte pe etichetă mențiunile despre alcool.⁴
• Alte medicamente: nu se cunosc interacțiuni. Raportul amintește că unele surse vorbesc despre un efect asupra glicemiei, dar dovezile sunt prea slabe ca să intre în monografie. Cine ia medicamente pentru diabet ar trebui să întrebe medicul înainte de o cură.^{4, 2}
• Supradoza: pentru frunza de salvie nu s-a raportat niciun caz. Ulei de salvie în cantitate echivalentă cu peste 15 g de frunze a provocat senzație de căldură, bătăi rapide ale inimii, amețeală și convulsii.⁴

Uleiul esențial și tinctura

Uleiul esențial de salvie este bogat în tujonă. Agenția a hotărât că beneficiile lui nu depășesc riscurile și nu a făcut monografie pentru el.⁵ Raportul descrie convulsii la un nou-născut și la o fetiță după ulei de salvie dat pentru colici, o intoxicație după ulei luat pentru acnee și faptul că uleiul este un iritant moderat al pielii, nerecomandat în aromaterapie.² Uleiul nu se ia pe gură.

Tinctura și extractele cu alcool scot din frunză mai multă tujonă decât ceaiul, de aceea dozele lor nu se calculează după cele ale ceaiului.¹² Într-un studiu german din 2011, ceaiurile de salvie vândute ca aliment aveau în medie 4,4 mg de tujonă la litru, iar cele vândute ca medicament, 11,3 mg la litru. Autorii au socotit că, în medie, între 3 și 6 căni de ceai pe zi nu ating pragurile toxicologice.¹² Un alt calcul a pus limita la 0,11 mg pe kilogram și zi și a estimat că ar fi nevoie de 2 până la 20 de căni de ceai de salvie sau de altă plantă cu tujonă ca s-o atingi; autorii socotesc sigură folosirea medicinală de scurtă durată.²⁰ În patru suplimente cu salvie analizate în Italia nu s-a găsit deloc tujonă.²¹

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, genul Salvia și specia Salvia officinalis sunt pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme dozate, precum capsulele. Salvia officinalis este marcată cu (*): pentru plantele marcate astfel, ordinul prevede că limitele maxime de substanțe active și indicatori se aprobă printr-un ordin comun al celor doi miniștri. Salvia nu este pe lista plantelor periculoase.²²

Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde salvia.²³ Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Salvia divinorum este altceva: figurează în tabelul nr. III din Legea nr. 143/2000, al drogurilor de risc, iar operațiunile cu ea fără drept sunt pedepsite cu închisoarea.⁶

Salvia de-a lungul timpului

Frunza de salvie apare în scrierile lui Hipocrate, Paracelsus, Hildegard von Bingen, Lonicerus, Bock și Matthiolus. Egiptenii antici o foloseau, se spune, pentru fertilitate, iar grecii pentru oprirea sângerării rănilor, pentru răgușeală și tuse, pentru memorie și în gargară la durerile de gură și de gât.²

Cultivarea ei în nordul Europei datează din Evul Mediu, iar în America de Nord a ajuns în secolul al XVII-lea. Erbarele lui Gerard și Culpeper îi atribuiau întărirea memoriei.² Comisia E germană a aprobat folosirea internă a salviei pentru tulburări digestive și transpirație excesivă, iar pe cea externă pentru inflamațiile mucoasei gurii și gâtului.²

În România, între anii 1860 și 1970, salvia apare în sursele etnobotanice printre plantele folosite în medicina populară a copiilor, pentru boli respiratorii și pentru băi de întărire generală, după o sinteză a acestor surse.²⁴ Azi, monografia europeană nu o recomandă sub 18 ani.⁴

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu salvie

Până aici ai citit despre salvie. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Monografia europeană se referă la frunza mărunțită, ca ceai, infuzie pentru gargară sau pentru piele, și la câteva extracte; forma cea mai apropiată de ea este ceaiul nostru numai din frunze de salvie.⁴

Ceai Salvie vrac

• Frunze de salvie (Salvia officinalis), 20 g, plantă uscată vrac
• Pe etichetă, pentru uz intern: infuzie din 1-2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită, 2-3 căni pe zi
• În monografia europeană, pentru adulți: 1-2 g de plantă în 150 ml de apă clocotită, de 3 ori pe zi, la tulburări digestive ușoare; 2,5 g în 100 ml, infuzia caldă, pentru gargară, de 3 ori pe zi

9,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Ceai la plic, tinctură, capsule și amestecuri cu salvie

Mai avem salvia în ceai la plic, în tinctură și în capsule. Tinctura noastră este un extract hidroenzimatic, cu 38% alcool, iar capsulele conțin extract atomizat; monografia europeană descrie alte preparate, între ele tinctura 1:10 cu etanol de 70% și extractul uscat obținut cu apă.⁴ În Ceaiul Ierburile Vieții și în Capsulele Bitter Ierburile Vieții, salvia este una dintre cele 21 de plante, iar amestecul nu are monografie europeană. Ele conțin și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.²⁵

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Salvie doze

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Salvie

17,13 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Salvie

38,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Ierburile Vietii doze

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Bitter Ierburile Vietii

35,70 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, alte plante: mușețel, gălbenele, turiță și troscot

Pentru inflamațiile ușoare ale gurii și gâtului, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, și alte plante, în infuzie sau decoct pentru gargară sau pentru clătirea gurii: florile de mușețel,²⁶ florile de gălbenele,²⁷ iarba de turiță mare²⁸ și iarba de troscot.²⁹

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Musetel vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Galbenele vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Turita Mare vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Troscot vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește, intern	De reținut
Ceai Salvie vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Monografia: 1-2 g în 150 ml, de 3 ori pe zi, la digestie
Ceai Salvie, la plic	1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Monografia dă doza în grame, nu în plicuri
Tinctură de Salvie	10-15 picături de 3 ori pe zi, în apă sau ceai	Extract hidroenzimatic, cu 38% alcool; nu e tinctura 1:10 din monografie
Capsule Salvie	6 capsule pe zi, câte 1-2 capsule de 3 ori pe zi, după mese	Extract atomizat, 180 mg pe capsulă; în monografie, extractul uscat se obține cu apă
Ceai Ierburile Vieții, la plic	1-2 plicuri la 200 ml de apă fierbinte; 3 căni pe zi	21 de plante, între ele sunătoarea
Capsule Bitter Ierburile Vieții	2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale	21 de plante, între ele sunătoarea
Ceai Mușețel vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	În monografie, pentru gargară: 1-5 g de flori în 100 ml de apă, de mai multe ori pe zi
Ceai Gălbenele vrac	1-2 lingurițe de flori la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	În monografie, în gură: 1-2 g de flori la 150 ml de apă, infuzia caldă, de 2-4 ori pe zi
Ceai Turiță mare vrac	1 linguriță la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	În monografie, pentru gargară: 1,5 g la 150 ml de apă, de 2-4 ori pe zi
Ceai Troscot vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi	În monografie, pentru gură și gât: decoct din 1,5 g la 200-250 ml de apă, de 4-5 ori pe zi

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pentru uz intern. Dozele din monografii sunt pentru adulți, iar cele de salvie se referă la preparate medicinale. Un manual citat de raportul agenției socotește o linguriță de frunze mărunțite de salvie la cam 1,5 g.^{4, 2, 26, 27, 28, 29}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Li X.-W., Hedge I.C. Lamiaceae, genul Salvia (p. 195) și Salvia officinalis Linnaeus (p. 211), în Wu Z.Y., Raven P.H. (ed.), Flora of China, vol. 17, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 1994, efloras.org.
2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Salvia officinalis L., folium and Salvia officinalis L., aetheroleum, revizia 1, EMA/HMPC/150801/2015, 20 septembrie 2016.
3. dexonline.ro, articolele „salvie”, „jale”, „jaleș”, „șerlai” și „chia”, după DEX ’09, DEX ’98, DOOM 3, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul limbii române moderne, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), Dicționarul etimologic român (Ciorănescu), dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul dendrofloricol (Preda, 1989), Dicționarul gastronomic explicativ (Gal, 2003), Dicționarul de sinonime și dicționarul intern dexonline.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Salvia officinalis L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/277152/2015, adoptată pe 20 septembrie 2016, publicată în 2017.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on Salvia officinalis L., aetheroleum, EMA/HMPC/41843/2009 Corr. 1, 2 februarie 2016; adoptată de comitet pe 15 iulie 2010.
6. Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial nr. 163 din 6 martie 2014, tabelul nr. III.
7. Brito-da-Costa A.M., Dias-da-Silva D., Gomes N.G.M., Dinis-Oliveira R.J., Madureira-Carvalho Á. Pharmacokinetics and Pharmacodynamics of Salvinorin A and Salvia divinorum: Clinical and Forensic Aspects. Pharmaceuticals, 2021, 14(2):116.
8. Online Etymology Dictionary, articolul „sage” (n.2), etymonline.com, consultat pe 1 octombrie 2026.
9. Royal Botanic Gardens, Kew. Salvia officinalis L. și Salvia rosmarinus, în Plants of the World Online (powo.science.kew.org), consultat pe 1 octombrie 2026.
10. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene și a declarațiilor publice, generată automat din ema.europa.eu pe 23 septembrie 2026.
11. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products (HMPC). Public statement on the use of herbal medicinal products containing thujone, EMA/HMPC/732886/2010 Rev. 1, 22 mai 2012.
12. Walch S.G., Kuballa T., Stühlinger W., Lachenmeier D.W. Determination of the biologically active flavour substances thujone and camphor in foods and medicines containing sage (Salvia officinalis L.). Chemistry Central Journal, 2011, 5:44.
13. Wightman E.L., Jackson P.A., Spittlehouse B., Heffernan T., Guillemet D., Kennedy D.O. The acute and chronic cognitive effects of a sage extract: a randomized, placebo controlled study in healthy humans. Nutrients, 2021, 13(1):218.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Salviae officinalis folium, EMA/HMPC/42211/2025, 22 ianuarie 2025.
15. Hubbert M., Sievers H., Lehnfeld R., Kehrl W. Efficacy and tolerability of a spray with Salvia officinalis in the treatment of acute pharyngitis: a randomised, double-blind, placebo-controlled study with adaptive design and interim analysis. European Journal of Medical Research, 2006, 11(1):20-26.
16. Moradi M., Ghavami V., Niazi A., Seraj Shirvan F., Rasa S. The effect of Salvia officinalis on hot flashes in postmenopausal women: a systematic review and meta-analysis. International Journal of Community Based Nursing and Midwifery, 2023, 11(3):169-178.
17. Bommer S., Klein P., Suter A. First time proof of sage’s tolerability and efficacy in menopausal women with hot flushes. Advances in Therapy, 2011, 28(6):490-500.
18. Wilfried D., Nina C.D.G., Silvia B. Effectiveness of Menosan Salvia officinalis in the treatment of a wide spectrum of menopausal complaints: a double-blind, randomized, placebo-controlled, clinical trial. Heliyon, 2021, 7(2):e05910.
19. Ehrnhöfer-Ressler M.M., Fricke K., Pignitter M., Walker J.M., Walker J., Rychlik M., Somoza V. Identification of 1,8-cineole, borneol, camphor, and thujone as anti-inflammatory compounds in a Salvia officinalis L. infusion using human gingival fibroblasts. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2013, 61(14):3451-3459.
20. Lachenmeier D.W., Uebelacker M. Risk assessment of thujone in foods and medicines containing sage and wormwood: evidence for a need of regulatory changes? Regulatory Toxicology and Pharmacology, 2010, 58(3):437-443.
21. Maggini V., Bertazza G., Gallo E. și colab. The different phytochemical profiles of Salvia officinalis dietary supplements labelled for menopause symptoms. Molecules, 2023, 29(1):94.
22. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
23. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
24. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
25. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
26. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, adoptată pe 7 iulie 2015.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Calendula officinalis L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/437450/2017, adoptată pe 27 martie 2018.
28. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Agrimonia eupatoria L., herba, EMA/HMPC/680597/2013, 28 ianuarie 2015.
29. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Polygonum aviculare L., herba, EMA/HMPC/143658/2015, adoptată pe 5 aprilie 2016.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a salviei se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar pentru orice problemă care nu trece în timpul indicat de monografie este nevoie de medic.