Rozmarin (Rosmarinus officinalis): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) e un arbust mic, mereu verde, din regiunea Mediteranei, cu frunze înguste, pieloase, aromate, și flori albastre-liliachii. Se folosește de secole ca plantă aromatică și ca plantă medicinală. Agenția Europeană a Medicamentului îi recunoaște frunza, pe baza utilizării tradiționale, pentru dispepsie și spasme digestive ușoare, sub formă de ceai, și pentru dureri musculare și articulare minore, ca adaos în baie, iar uleiul esențial, doar pe piele, pentru aceleași dureri minore. Mai jos afli cum îl recunoști, ce nume are, ce conține, ce spun studiile despre păr și memorie, cui nu i se potrivește și cum se folosește.

Ce este rozmarinul

Rozmarinul e un arbust mic, mereu verde, din familia Lamiaceae (Labiatae).^{2, 3} Ajunge de obicei la 68-150 cm, iar unele exemplare, la 2 m.^{1, 2} E originar din regiunea Mediteranei, dar s-a răspândit în toată lumea.^{2, 3}

Numele științific, Rosmarinus officinalis, i-a fost dat de Linné în 1753.¹ Din plantă se folosesc frunza uscată și uleiul esențial, obținut prin distilare cu aburi din părțile aeriene.³ În bucătărie, frunzele sunt un condiment des folosit.^{2, 3}

Din magazinul Hypericum: Rozmarin 100g și Ulei esential de Rozmarin 10ml.

Cum arată rozmarinul

Rozmarinul se recunoaște ușor după frunzele înguste, ca niște ace, pieloase și mereu verzi, și după mirosul plăcut al plantei întregi, datorat uleiului volatil.^{1, 2} Frunzele stau în smocuri pe ramuri, aproape fără codiță, iar marginea lor e răsfrântă spre dos. Pe dos au un strat des de peri albi, ca de lână.¹

Cum îl recunoști

• Frunzele: înguste, pieloase, de 1-2,5 cm lungime și 1-2 mm lățime, oarecum lucioase pe față și albe și păroase pe dos. Raportul Agenției Europene descrie frunza de 10-40 mm lungime și 2-4 mm lățime, verde-închis și fără peri pe față, cenușie-verzuie și păroasă pe dos, cu nervura mijlocie evidentă.^{1, 3}
• Tulpina: scoarța e cenușie-închisă, crăpată neregulat, și se exfoliază. Ramurile tinere sunt acoperite des de peri albi.¹
• Florile: puține, adunate în ciorchini scurți în vârful ramurilor. Corola, de sub 1 cm, e albastră-violetă, uneori albăstruie sau albicioasă, cu două buze: cea de sus are doi lobi, cea de jos e mare și are trei lobi. Au doar două stamine.¹
• Înflorirea: primăvara și vara, după Dicționarul dendrofloricol.²

Unde crește rozmarinul

Rozmarinul crește pe litoralul mediteranean, pe locuri uscate și însorite.^{2, 6} În China, de exemplu, a ajuns în jurul anului 220 și se cultivă acolo ca plantă ornamentală aromatică.¹ La noi, Dicționarul dendrofloricol îl trece printre speciile de cultură.²

Uleiul esențial are compoziție diferită după locul de unde vine planta. Raportul Agenției Europene descrie trei tipuri: unul cu mult eucaliptol, din Italia, Maroc și Tunisia, unul cu camfor și borneol, din Spania, și unul cu α-pinen și verbenonă, din Franța și Corsica.³

Rosmarinus officinalis sau Salvia rosmarinus?

Dacă ai căutat „Rosmarinus officinalis” sau „Salvia rosmarinus”, e vorba de aceeași plantă. Linné a descris-o în 1753 sub numele Rosmarinus officinalis.¹ O revizuire a genului Salvia, din 2017, bazată pe date filogenetice, taxonomice, morfologice și practice, a propus mutarea rozmarinului în acest gen, ca Salvia rosmarinus.³ Baza de date GBIF acceptă azi numele Salvia rosmarinus și trece Rosmarinus officinalis ca sinonim.⁷

Agenția Europeană a Medicamentului și Farmacopeea Europeană folosesc încă numele Rosmarinus officinalis, iar în raportul din 2024 Salvia rosmarinus apare ca sinonim.³ Rosmarinus officinalis și Salvia rosmarinus sunt aceeași plantă.

Denumiri populare și nume în alte limbi

Forma din dicționarul ortografic e rozmarin. Forma rosmarin apare în dicționare mai vechi și în denumirea în limba română a monografiei europene, „frunză de rosmarin”.^{2, 4} În graiurile românești, planta a avut multe forme, între care rosmalin, rujmalin, rușmalin și ruzmalin, iar regional i s-a zis și lemnul lui Dumnezeu.² Cuvântul e atestat în limba română din 1712.²

Atenție, nu orice „rozmarin” e rozmarin. Regional, același nume l-au purtat și alte plante, iar în engleză, „wild rosemary” și „bog rosemary” nu sunt rozmarin.^{2, 3}

Surse: dexonline, pentru numele regionale; Agenția Europeană a Medicamentului, raportul din 2024, pentru numele englezești.^{2, 3}

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2024, pentru limbile străine.⁴

Ce parte se folosește

Din rozmarin se folosesc două lucruri diferite, fiecare cu monografia lui europeană: frunza uscată și uleiul esențial.^{4, 5}

• Frunza uscată: frunza întreagă sau fragmentată, uscată. Farmacopeea Europeană cere cel puțin 12 ml/kg ulei esențial și cel puțin 3% derivați hidroxicinamici, exprimați ca acid rozmarinic.³ Frunza mărunțită se folosește ca ceai și ca adaos în baie.⁴
• Uleiul esențial: se obține prin distilare cu aburi din părțile aeriene. E un lichid limpede, mobil, incolor sau galben-pal, cu miros caracteristic.³ Monografia europeană îl acoperă doar în preparate semisolide pentru piele.⁵
• Ceaiul: 1-2 g de frunză mărunțită la 150-250 ml de apă clocotită, de 2-3 ori pe zi. Doza zilnică descrisă în monografie e de 2-6 g.⁴
• Adaosul în baie: 50 g de frunză, ca decoct în 1 litru de apă clocotită sau direct în baie, de 2-3 ori pe săptămână. Apa are 35-38 °C, iar baia durează 10-20 de minute.⁴

7 lucruri surprinzătoare despre rozmarin

1. Botanic, e o salvie. O revizuire a genului Salvia, din 2017, a propus mutarea rozmarinului în acest gen, ca Salvia rosmarinus. Agenția Europeană păstrează totuși numele vechi.^{3, 7}
2. Numele ar veni de la „roua mării”. Scriban îl explică, indirect, din latinescul rosmarinus, format din ros, „rouă”, și marinus, „de mare”. Alte dicționare îl iau din germană sau, prin maghiară, din italiană.²
3. Rozmarinul e și o horă. Micul dicționar academic dă, la „rozmarin”, și un dans popular regional, nedefinit mai îndeaproape, și melodia pe care se joacă.²
4. A ajuns în China în jurul anului 220. Flora of China notează că rozmarinul a fost adus acolo în jurul anului 220 și că e cultivat ca plantă ornamentală aromatică.¹
5. Doza mică a ajutat memoria, doza mare a încurcat-o. La 28 de vârstnici, o doză de 750 mg de pulbere de frunze a îmbunătățit viteza memoriei față de placebo, iar una de 6.000 mg a înrăutățit-o.⁸ La rozmarin, mai mult nu înseamnă mai bine.
6. Conservă mâncarea. În medicina populară, rozmarinul a servit și ca insecticid și ca antioxidant și conservant pentru mâncare și grăsimi.³ Extractul de rozmarin are numărul E 392 și figurează în lista Uniunii de aditivi alimentari, stabilită în 2011. E permis doar în anumite alimente, cu limite stabilite.⁹
7. Aroma lui a schimbat rezultatele la un test de memorie. La 144 de adulți sănătoși, cei care au stat într-o cameră cu aroma uleiului de rozmarin au avut rezultate mai bune la calitatea memoriei, dar mai slabe la viteza ei, față de cei din camera fără aromă.¹⁰

Ce conține rozmarinul

Frunza de rozmarin conține ulei volatil, acid rozmarinic, diterpene fenolice, triterpene și flavonoide.³

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2024, după Farmacopeea Europeană și literatura citată în raport.³

Uleiul esențial are o compoziție complexă. Farmacopeea Europeană fixează limite pentru fiecare tip: de exemplu, α-pinenul reprezintă 18-26% în tipul spaniol și 9-14% în tipul marocan și tunisian, iar camfenul 8-12%, respectiv 2,5-6%.³

Compoziția variază cu locul și cu anotimpul: în Turcia, nivelurile de carnosol, acid carnosic și acid rozmarinic au fost mai mari în lunile calde, iunie și septembrie 2004.³ Cifrele de mai sus descriu frunza uscată sau uleiul, nu o ceașcă de ceai sau un produs anume.

Ce spun studiile

Pentru indicațiile din monografiile europene, Agenția Europeană a Medicamentului nu a găsit niciun studiu clinic. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{3, 12}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2024; Panahi și colab., 2015; Pengelly și colab., 2012; Nematolahi și colab., 2018.^{3, 8, 13, 14}

Ce a găsit Agenția Europeană a Medicamentului

Raportul revizuit în 2024 a căutat studii publicate între 2010 și 2021 și nu a găsit niciun studiu clinic pentru indicațiile din monografii.³ Studiile despre alopecia androgenetică, memorie, anxietate, depresie, somn și funcția cognitivă n-au fost luate în calcul pentru o monografie de utilizare bine stabilită, pentru că nu există informații că preparatele de rozmarin se folosesc ca medicamente în aceste indicații de peste 10 ani în Uniunea Europeană.³

Recunoașterea se bazează pe utilizarea tradițională: produse cu rozmarin se găsesc pe piața europeană de cel puțin 30 de ani, dintre care cel puțin 15 în Uniunea Europeană. Efectul e considerat plauzibil, nu dovedit prin studii clinice.^{3, 12}

În laborator

Pe intestin izolat de cobai, extractele și uleiul de rozmarin au relaxat mușchii netezi. Raportul Agenției spune că datele de acest fel permit doar concluzii foarte limitate despre efectele tradiționale.³

Părul

Un studiu despre păr, citat și de Agenție, a comparat uleiul de rozmarin cu minoxidilul 2%, la 100 de pacienți cu alopecie androgenetică, 50 în fiecare grup, timp de 6 luni. După 3 luni, numărul de fire de păr nu s-a schimbat în niciun grup. După 6 luni, a crescut în ambele grupuri față de început, fără diferență între grupuri. Mâncărimea scalpului a crescut în ambele grupuri și a fost mai frecventă cu minoxidil.^{3, 13} Studiul a avut doar aceste două grupuri, fără placebo.

Memoria și starea de spirit

Trei studii au urmărit memoria. În primul, 144 de adulți sănătoși au făcut teste într-o cameră cu aromă de rozmarin, de lavandă sau fără aromă. Cei din camera cu rozmarin au avut rezultate mai bune la calitatea memoriei, dar mai slabe la viteza ei.¹⁰

În al doilea, 28 de vârstnici, cu vârsta medie de 75 de ani, au luat pulbere de frunze de rozmarin în cinci ocazii: placebo și patru doze diferite. Doza de 750 mg a îmbunătățit viteza memoriei față de placebo, iar doza de 6.000 mg a înrăutățit-o. Alte măsurători au arătat și ele efecte negative, mai puțin constante.⁸

În al treilea, 68 de studenți au primit 500 mg de rozmarin sau placebo, de două ori pe zi, timp de o lună. Scorurile la chestionarele despre memorie, anxietate, depresie și calitatea somnului au scăzut în grupul cu rozmarin, cu excepția latenței și a duratei somnului. Autorii interpretează asta ca o îmbunătățire.¹⁴

Rozmarinul nu tratează căderea părului, tulburările de memorie, depresia sau anxietatea și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Raportul Agenției Europene concluzionează că preparatele de rozmarin sunt sigure în dozele recomandate. Otrăviri grave cu rozmarin sau cu uleiul lui nu sunt raportate. Efectul advers cunoscut e alergia.³

• Alergia: pe piele poate apărea dermatită de contact, iar uleiul poate provoca și astm. Cât de des apar nu se știe.^{4, 5} Carnosolul e considerat un alergen important al rozmarinului.³
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită.^{4, 5} Tradițional, planta a fost considerată emenagogă, iar în medicina populară din Brazilia s-a folosit și ca abortiv. În general se evită în sarcină.³
• Copiii: ceaiul și baia nu se recomandă sub 12 ani, iar uleiul esențial nu se recomandă sub 18 ani, din lipsă de date.^{4, 5}
• Ficatul și bila: la obstrucția căilor biliare, colangită, boli de ficat, pietre la fiere și alte boli biliare, ceaiul se ia doar sub supraveghere medicală. Rezumatul Agenției pentru public spune simplu să nu se folosească la obstrucția căilor biliare, inflamația vezicii biliare, pietre la fiere sau orice boală de ficat.^{4, 12}
• Pielea: nu se aplică pe piele rănită sau iritată. Uleiul nu se aplică lângă ochi și pe mucoase.^{4, 5}
• Baia: la inflamația pielii, întărituri sub piele, ulcere, umflarea bruscă a unui picior sau a ambelor, cu roșeață și căldură, insuficiență cardiacă sau renală ori o durere bruscă și ascuțită în picior, în repaus, se merge la medic. La hipertensiune, baia fierbinte completă se face cu prudență.⁴
• Durata: dacă neplăcerile digestive durează peste 2 săptămâni, sau durerile pentru care se folosesc baia ori uleiul durează peste 4 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic. Durerea articulară cu umflare, roșeață sau febră se vede la medic.^{4, 5}
• Medicamentele: monografiile nu menționează interacțiuni, iar raportul Agenției spune că nu există date.^{3, 4}
• Camforul: rozmarinul conține cantități variabile de camfor, care în doze mari poate provoca convulsii. Raportul Agenției spune că nu există date la om care să lege convulsiile de extractele de rozmarin.³
• Uleiul esențial: monografia europeană acoperă uleiul de rozmarin doar pe piele, nu și luat pe gură. În literatură se menționează gastroenterită și nefrită după ingerarea unor cantități mari de ulei, dar fără cazuri concrete.^{3, 5}

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, frunza și uleiul de rozmarin au câte o monografie de utilizare tradițională a Agenției Europene a Medicamentului. Ambele au fost adoptate prima dată pe 15 iulie 2010 și revizuite pe 29 mai 2024.^{4, 5} Frunza are monografia EMA/HMPC/513940/2021, iar uleiul, EMA/HMPC/513893/2021. Ele acoperă ameliorarea dispepsiei și a spasmelor digestive ușoare, a durerilor musculare și articulare minore și a tulburărilor circulatorii periferice minore.^{4, 5}

Agenția nu a acceptat „utilizarea bine stabilită”, din lipsa studiilor clinice, și nu a propus o intrare pe lista Uniunii, pentru că lipsesc datele minime despre mutagenitate, testul Ames.³ Rezumatele pentru public, din 19 noiembrie 2025, precizează că alimentele, suplimentele alimentare și produsele cosmetice nu urmează aceleași criterii ca medicamentele și nu intră în aceste concluzii.¹²

Frunza și uleiul au monografii și în Farmacopeea Europeană.³ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru rozmarin.¹⁵ Extractul de rozmarin figurează în lista aditivilor alimentari din Uniune, sub numărul E 392.⁹

În România, rozmarinul e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁶

Rozmarinul de-a lungul timpului

În Grecia și în Roma antică, uleiul de rozmarin era cunoscut pentru proprietățile lui medicinale și cosmetice. Se folosea ca tonic, stimulant și carminativ, la dispepsie, dureri de cap și încordare nervoasă, dar și pentru întărirea memoriei. În Evul Mediu se distila în scopuri medicale.³

Medicii eclectici din SUA foloseau uleiul la colici, tulburări nervoase și menstruații dureroase sau întârziate. În India, Materia Medica lui Nadkarni îl descrie ca pe un carminativ și un stimulent. În medicina populară, rozmarinul se punea pe pansamente, la răni și la eczeme.³

În secolul XX, uleiul de rozmarin a fost notificat, în 1965, pentru statutul american GRAS, „recunoscut în general ca sigur”, și figurează pe lista FDA pentru uz alimentar. În 1970, Consiliul Europei l-a inclus printre substanțele, condimentele și mirodeniile admise.³ Raportul Agenției citează și produse din frunză și din ulei de pe piața europeană încă din 1976.³

La noi, cuvântul e atestat din 1712.² Dicționarele păstrează și urme populare: un vers în care o fată e scăldată în rozmarin și în flori, ca să fie dragă feciorilor, și o mențiune din Maramureș despre ceaiul de frunze, folosit în popor împotriva mătreții.²

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu rozmarin

Până aici ai citit despre rozmarin. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza de rozmarin, pe baza utilizării tradiționale, pentru dispepsie și spasme digestive ușoare, ca ceai, și pentru dureri musculare și articulare minore și tulburări circulatorii periferice minore, ca adaos în baie.⁴ Condimentele, ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Rozmarin 100 g

• Frunze uscate de rozmarin (Rosmarinus officinalis)
• Pachet de 100 g, vândut ca condiment, nu ca ceai
• Pe etichetă: se adaugă în preparate după gust, spre finalul gătitului, ca să-și păstreze aroma
• Monografia europeană descrie frunza uscată ca ceai: 1-2 g la 150-250 ml de apă clocotită, de 2-3 ori pe zi, cu o doză zilnică de 2-6 g⁴

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu rozmarin: ulei esențial, amestecuri și produse de îngrijire

Rozmarinul se găsește la noi și ca ulei esențial, în amestecul Ierburile Vieții, cu 21 de plante, sub formă de ceai, capsule și extract hidroalcoolic, și în produse de îngrijire: sare de baie, gel și șampon. Monografiile europene se referă la frunza uscată și la ulei în preparate semisolide pentru piele, nu la aceste produse. Pentru amestecuri nu există o monografie europeană.^{4, 5} Ceaiul, capsulele, bitterul și gelul conțin și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente: dacă urmezi un tratament, întreabă medicul sau farmacistul.¹⁷

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Ulei esential de Rozmarin 10ml

18,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Sare de baie Calciu si Magneziu 1,5Kg

19,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Balsam Gel Gheara Diavolului 500ml

29,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Ierburile Vietii doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Bitter Ierburile Vietii

29,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Ierburile Vieții 500ml

66,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Hyper Sampon cu Bicarbonat 250ml

19,99 lei

Adaugă în coș

Și alte plante pentru digestie

Pentru neplăcerile digestive ușoare, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru frunza de mentă (dispepsie și flatulență), floarea de mușețel (balonare și spasme ușoare), frunza de roiniță (balonare și flatulență) și frunza de anghinare (senzație de plenitudine, balonare și flatulență).^{18, 19, 20, 21}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Menta vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Musetel vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Roinita vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Anghinare vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Rozmarin 100 g	Condiment: se adaugă în preparate după gust, spre finalul gătitului	Aliment. Monografia europeană descrie frunza ca ceai: 1-2 g la 150-250 ml de apă clocotită, de 2-3 ori pe zi
Ulei esențial de Rozmarin 10 ml	Doar uz extern. Masaj: 3-5 picături dizolvate în ulei vegetal. Aromaterapie: 3-5 picături în 30 ml de apă	Monografia europeană: preparate semisolide cu 6-10% ulei, doar pe piele, la adulți; nu lângă ochi și pe mucoase
Sare de baie cu Calciu și Magneziu	200-300 g în apa de baie; doar uz extern, nu se ingerează	Sare cu pulbere de coada-calului și ulei esențial de rozmarin. Monografia europeană pentru baie: 50 g de frunză, la 35-38 °C
Balsam Gel Gheara Diavolului	Se aplică local, masând ușor până la absorbție; doar uz extern	Extract de gheara-diavolului și alte 14 extracte, printre care rozmarin; conține sunătoare
Ceai Ierburile Vieții, doze	1-2 plicuri la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 3 căni pe zi	Amestec de 21 de plante; rozmarin 4,77%; conține sunătoare
Capsule Bitter Ierburile Vieții	Adulți: 2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale	Extract din 21 de plante; 17,17 mg rozmarin pe capsulă; conține sunătoare
Bitter Ierburile Vieții 500 ml	Adulți: 6 lingurițe pe zi (circa 30 ml), câte 1 înainte și după masă, de 3 ori pe zi, ca atare sau în ceai fierbinte	Extract hidroalcoolic din 21 de plante; conține alcool, 38%, și sunătoare
Hyper Șampon cu Bicarbonat	Se aplică pe părul umed, se masează ușor scalpul, apoi se clătește abundent	Conține uleiuri esențiale de rozmarin, arbore de ceai, salvie și cimbru
Ceai Mentă, vrac	Infuzie la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; până la 3 căni pe zi	Monografia europeană: 1,5-3 g la 100-150 ml, de 3 ori pe zi; nu la arsuri la stomac; nu sub 4 ani
Ceai Mușețel, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 1,5-4 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi
Ceai Roiniță, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2 căni pe zi	Monografia europeană: 1,5-4,5 g la 150 ml, de 1-3 ori pe zi; nu sub 12 ani
Ceai Anghinare, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale	Nu sub 12 ani și nu la boli ale bilei sau ale ficatului, pietre la fiere ori alergie la plantele din familia Asteraceae

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile europene se referă la frunza uscată și la uleiul de rozmarin, nu la produsele de mai sus, și nu recomandă rozmarinul în sarcină și alăptare. Amestecurile cu sunătoare pot slăbi efectul unor medicamente. Dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.^{4, 5, 17, 18, 19, 20, 21}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Li X.-W., Hedge I.C. Lamiaceae, inclusiv Rosmarinus Linnaeus și Rosmarinus officinalis Linnaeus, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 17, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 1994, efloras.org.
2. dexonline.ro, articolele „rozmarin” și „rosmarin”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul limbii române literare contemporane, Dicționarul etimologic român, Scriban, Dicționarul enciclopedic, Dicționarul dendrofloricol, Dicționarul gastronomic explicativ, Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, Dicționarul de sinonime și dicționarele ortografice.
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Rosmarinus officinalis L., aetheroleum and Rosmarinus officinalis L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/681037/2021, 29 mai 2024.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Rosmarinus officinalis L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/513940/2021, adoptată pe 29 mai 2024 (prima versiune, EMA/HMPC/13633/2009, adoptată pe 15 iulie 2010).
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Rosmarinus officinalis L., aetheroleum, revizia 1, EMA/HMPC/513893/2021, adoptată pe 29 mai 2024 (prima versiune, EMA/HMPC/235453/2009, adoptată pe 15 iulie 2010).
6. Penzig O. Flore coloriée de poche du littoral méditerranéen de Gênes à Barcelone y compris la Corse, 1902, p. 80, Biodiversity Heritage Library, prin Wikimedia Commons.
7. GBIF Secretariat. Salvia rosmarinus Spenn., GBIF Backbone Taxonomy, gbif.org, consultat în octombrie 2026; Rosmarinus officinalis L. figurează ca sinonim.
8. Pengelly A., Snow J., Mills S.Y., Scholey A., Wesnes K., Butler L.R. Short-term study on the effects of rosemary on cognitive function in an elderly population. Journal of Medicinal Food, 2012, 15(1):10-17.
9. Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii de aditivi alimentari. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 295 din 12 noiembrie 2011.
10. Moss M., Cook J., Wesnes K., Duckett P. Aromas of rosemary and lavender essential oils differentially affect cognition and mood in healthy adults. International Journal of Neuroscience, 2003, 113(1):15-38.
11. Shakespeare W. The Tragedy of Hamlet, Prince of Denmark, actul 4, scena 5, replica Ofeliei.
12. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment Report Summary for the Public: Rosemary leaf, EMA/HMPC/387754/2025, și Assessment Report Summary for the Public: Rosemary oil, EMA/HMPC/387788/2025, 19 noiembrie 2025.
13. Panahi Y., Taghizadeh M., Marzony E.T., Sahebkar A. Rosemary oil vs minoxidil 2% for the treatment of androgenetic alopecia: a randomized comparative trial. Skinmed, 2015, 13(1):15-21.
14. Nematolahi P., Mehrabani M., Karami-Mohajeri S., Dabaghzadeh F. Effects of Rosmarinus officinalis L. on memory performance, anxiety, depression, and sleep quality in university students: A randomized clinical trial. Complementary Therapies in Clinical Practice, 2018, 30:24-28.
15. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
16. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Mentha x piperita L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/572705/2014, 15 ianuarie 2020.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, adoptată pe 7 iulie 2015.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Melissa officinalis L., folium, EMA/HMPC/196745/2012, adoptată pe 14 mai 2013.
21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194014/2017, adoptată pe 27 martie 2018.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de ficat sau de fiere, ești gravidă, alăptezi ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi rozmarin.