Pin (Pinus sylvestris): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Pinul silvestru (Pinus sylvestris), numit și pin de pădure, este cel mai răspândit pin din lume: un arbore de până la 40 m, cu ace verzi-albăstrui prinse câte două și cu scoarța portocalie în partea de sus a trunchiului. Crește din Spania până în Siberia, deci și la noi. Din mugurii lui, culeși primăvara, se fac de mult ceaiuri, iar din ace se distilează un ulei esențial. Comisia E din Germania a acceptat uleiul și mugurii, în 1985 și 1986, pentru catarul căilor respiratorii, dar Agenția Europeană a Medicamentului nu are nicio monografie pentru pin. Mai jos afli cum îl recunoști, cu ce alți pini se confundă, ce conțin mugurii și uleiul, ce spun sursele, cui nu i se potrivesc și ce spune legea.

Ce este pinul silvestru

Pinul silvestru este un arbore conifer veșnic verde din familia Pinaceae, familia pinilor, a bradului și a molidului.¹ Genul Pinus are circa 100 de specii, iar numele lui latin înseamnă, pur și simplu, „pin”.² Epitetul sylvestris vine din latinescul pentru „pădure”: pinul silvestru e pinul „din pădure”.³

În fitoterapie se folosesc două părți ale lui: mugurii sau lăstarii tineri, culeși primăvara, și uleiul esențial distilat din acele și ramurile proaspete.⁴ Sunt două produse diferite, cu reguli diferite, pe care le tratăm separat în articol. Nu se confundă cu alte lucruri care vin de la pini: pinolii, terebentina sau polenul.

Din magazinul Hypericum: Ceai Pin vrac și Ulei esential de Pin 10ml.

Cum arată pinul silvestru

Pinul silvestru ajunge în medie la 23-27 m, dar poate trece de 40 m și poate trăi peste 400 de ani.⁵ Trunchiul e drept, iar coroana, conică la tineri, devine cu vârsta bombată sau chiar turtită.³

Cum îl recunoști

• Acele: câte două într-un mănunchi, cu o teacă cenușie la bază, de obicei de 3-7 cm, ușor răsucite, verzi-albăstrui până la verzi-cenușii. Rămân pe ramură 2-6 ani.^{3, 5} Culoarea lor îl face, după Gymnosperm Database, ușor de recunoscut între pinii cu două ace în mănunchi.³
• Scoarța: la baza trunchiului e groasă, în plăci, cenușiu-brună; în partea de sus a trunchiului și pe ramuri e subțire, se desface în foi și are culoarea portocalie-roșie.³ Stratul exterior al scoarței, format din țesuturi moarte care se desprind în lamele subțiri, se numește ritidom.⁶
• Mugurii: ovoizi sau conici, portocalii-bruni până la roșcați, acoperiți subțire, uneori gros, cu rășină albă.^{3, 7}
• Conurile: conice, de 3-7 cm, verzi la început și gri-bej mat la coacere. Se coc în noiembrie-decembrie, la 20 de luni după polenizare, se deschid în februarie-aprilie și cad la scurt timp după ce semințele sunt eliberate. Semințele sunt negre, de 4-5 mm, cu o aripă de 12-20 mm.³
• Florile: conuri mascule și femele pe același arbore. Cele mascule, de 8-12 mm, galbene sau roz, stau în ciorchini la baza lăstarilor noi; cele femele, roz-purpurii, apar la vârful lăstarilor puternici.^{3, 5}

Unde crește pinul silvestru

Pinul silvestru este cel mai răspândit pin din lume și al doilea conifer ca răspândire, după ienupărul comun.^{5, 3} Crește din Spania, în vest, până în estul îndepărtat al Rusiei, și din nordul Scandinaviei, la 70° latitudine nordică, până în Sierra Nevada, în sudul Spaniei. Altitudinea merge de la nivelul mării, în nord, până la peste 2.600 m în Caucaz.⁵

• Formează păduri uriașe. În Europa, pădurile de pin silvestru depășesc 28 de milioane de hectare, peste 20% din suprafața pădurilor productive. Pădurile de pin din Siberia sunt, după același atlas, cele mai mari suprafețe acoperite de o singură specie de arbore din lume.⁵
• Nu e pretențios. E o specie pionieră, iubitoare de lumină, rezistentă la ger și la secetă, care crește pe cele mai sărace soluri nisipoase și chiar pe turbării acide de munte, ca în poza de mai sus.⁵
• Nu suportă poluarea aerului și nici vânturile sărate de la mare. Pe soluri bogate e adesea depășit de molid sau de foioase.⁵
• La noi e specie spontană, dar nu dintre cele mari. România se află în arealul natural al pinului silvestru.³ În raportul României către FAO, pinul silvestru apare pe locul al 9-lea după volumul de lemn din păduri, cu 23,66 milioane m³, față de 881,51 milioane m³ la fag.⁸
• În munți cresc și alți pini. Jneapănul și zâmbrul, din zona alpină și subalpină, sunt specii diferite, pe care le descriem mai jos.^{6, 9}

Pin, brad sau molid?

În vorbirea obișnuită, numele de pin, brad și molid se amestecă. Dicționarele notează că pinul silvestru a primit regional numele de brad, molid sau zadă, că „cetină” poate însemna și pin, și că „pin alb” e un nume vechi pentru bradul alb.⁶ Botanic, sunt trei genuri diferite din aceeași familie: pinul (Pinus), bradul (Abies) și molidul (Picea).¹

Surse: Gymnosperm Database; Flora of North America; Dicționar dendrofloricol.^{3, 11, 12, 10}

Cel mai sigur semn al pinului sunt acele lungi, prinse câte două la bază. Comparația completă, cu bradul și molidul, e în fișa bradului.

Tipuri de pin: de la jneapăn la zâmbru

Nu orice pin e pin silvestru. Genul are circa 100 de specii,² iar tabelul arată câteva pe care le întâlnești în munți, în parcuri sau în magazin.

Surse: Gymnosperm Database; dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic și DEXI.^{3, 9, 6}

Dacă cauți „pinul mediteranean”, e vorba de alte specii, care cresc în jurul Mediteranei: pinul de Alep (Pinus halepensis), pinul pinolilor și pinul maritim (Pinus pinaster), exploatat pentru lemn și rășină.⁹ Pinul alb din engleză, „white pine”, nu e pinul silvestru.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, pinul silvestru se numește pin, pin silvestru sau pin de pădure.^{3, 6} Numele vine din latinescul pinus, pe care Scriban îl leagă de pix, picis, „rășină”.⁶ Regional, dicționarele îi dau și numele de brad, molid, zadă sau cetină.⁶

Surse: Gymnosperm Database; Kooperation Phytopharmaka.^{3, 4}

Ce parte se folosește

Din pin se ia mai mult decât un singur lucru, iar acestea nu trebuie amestecate.

• Mugurii sau lăstarii tineri (Pini turiones): lăstari proaspeți sau uscați, lungi de 3-5 cm, culeși primăvara. Din ei se fac ceaiul și siropul. Pentru ei nu există o descriere de calitate în Farmacopeea Europeană.⁴
• Uleiul esențial din ace (Pini silvestris aetheroleum): se obține prin distilare cu vapori din acele și ramurile proaspete. Calitatea lui e stabilită în Farmacopeea Europeană, monografia 1842.^{4, 13} Uleiul de ace se poate falsifica cu terebentină sau cu amestecuri de terpene.¹³
• Rășina și terebentina: terebentina e un lichid obținut prin distilarea rășinii de conifere și folosit în industrie și în medicină.⁶ Nu e același lucru cu uleiul din ace. În Europa de Est, pinul silvestru a fost crestat pentru rășină.⁵
• Polenul: conurile mascule, de 8-12 mm, eliberează primăvara polen purtat de vânt.^{3, 5} Polenul nu are legătură cu mugurii: nu există pentru el monografie europeană și nu apare în lista monografiilor Comisiei E.^{14, 15}
• Semințele: cele ale pinului silvestru sunt negre, de 4-5 mm, cu aripă.³ Semințele comestibile, cunoscute ca pinoli, vin de la alte specii, cu semințe mari, ca pinul pinolilor sau pinul siberian.⁹
• Scoarța interioară: la saami, în vremuri de foamete, se măcina și se cocea împreună cu făina, ca „pâine de scoarță”.³

Ca aliment. În Rusia, mugurii de pin se foloseau la bere, lăstarii în infuzie, ca sursă de vitamina C, iar uleiul din ace la aromatizarea băuturilor, înghețatei, jeleului și budincii.¹⁶ Lăstarii conțin însă puțină vitamina C.¹⁷ Siropurile, mierea și dulceața de muguri, făcute acasă sau cumpărate, sunt alimente: nu au o doză medicinală stabilită.

Ca plantă medicinală. Monografia germană vorbește de mugurii uscați sau de preparate echivalente: 2-3 g, de mai multe ori pe zi.⁴ În Rusia, mugurii sunt în farmacopee ca expectorant, sub formă de decoct din 10 g la 200 ml, câte 65-100 ml, de 2-3 ori pe zi.¹⁶ Din aceste doze nu se poate deduce o doză pentru sirop sau pentru miere.

7 lucruri surprinzătoare despre pin

1. E cel mai răspândit pin din lume. Între conifere, doar ienupărul comun are un areal mai mare.^{5, 3}
2. Pădurile lui depășesc 28 de milioane de hectare în Europa. Asta înseamnă peste 20% din suprafața pădurilor productive de pe continent.⁵
3. Cel mai bătrân exemplar cunoscut are peste 750 de ani. Arborele din Laponia finlandeză avea 764 de ani când a fost măsurat, în 2007. Un buștean dintr-un gater din Albania a dat o serie de inele de creștere de 1.017 ani, din 968 până în 1984.³
4. Inelele lui sunt folosite la studiul trecutului. Cu pin silvestru s-a construit o cronologie continuă a inelelor de creștere care merge înapoi până în anul 5634 î.Hr., folosită în studii de arheologie și de climă.³
5. Conul se coace în 20 de luni. Se coace în noiembrie-decembrie, la 20 de luni după polenizare, și se deschide abia în februarie-aprilie.³
6. Scoarța s-a mâncat în vremuri de foamete. La saami, scoarța interioară se măcina și se cocea cu făină de grâu. Gustul e descris ca neplăcut, iar scoarța e mai ales celuloză, care nu se digeră.³
7. Mugurii și lăstarii nu sunt o sursă bună de vitamina C. Într-un studiu estonian, lăstarii proaspeți aveau 5,4 mg de vitamina C la 100 g, iar acele proaspete 10,8 mg; autorii spun că e puțin față de alte surse naturale.¹⁷

Ce conține pinul

Mugurii conțin ulei volatil, rășini, flavonoide și substanțe amare.⁴ Uleiul esențial din ace e mai bine cunoscut: peste 80% din el sunt hidrocarburi monoterpenice, cu pinen, δ-3-caren, mircen, limonen și camfen, plus substanțe cu oxigen, printre care acetatul de bornil.⁴ Cifrele de mai jos sunt limitele din monografia Farmacopeei Europene pentru ulei, așa cum le citează comitetul belgian.¹³

Surse: Farmacopeea Europeană, monografia 1842, citată în avizul comitetului belgian din 2022; Raal și colab., 2018, pentru vitamina C.^{13, 17}

Compoziția uleiului diferă mult de la un arbore la altul, după loc și anotimp. Se descriu două chemotipuri, unul cu pinen și unul cu δ-3-caren; uleiul din regiunea Puy-de-Dôme, din Franța, are 43,4% δ-3-caren.¹³

Cifrele descriu uleiul din laborator, nu ceaiul din muguri. Uleiul nu se dizolvă în apă.¹³

Ce spun studiile

Ce recunoaște Comisia E din Germania

Comisia E, comisia de fitoterapie de pe lângă institutul german al medicamentelor, a publicat câte o monografie pentru uleiul din ace de pin, pe 21 august 1985, și pentru mugurii de pin, pe 18 septembrie 1986, corectate amândouă pe 13 martie 1990.¹⁵ Pentru uz intern, indicația e aceeași la ambele: afecțiuni catarale ale căilor respiratorii superioare și inferioare. Pentru uz extern, mugurii au „dureri musculare și nevralgice ușoare”, iar uleiul, „afecțiuni reumatice și nevralgice”.⁴

• Muguri: 2-3 g, de mai multe ori pe zi, sau preparate echivalente.⁴ Medicamentele finite cu muguri există în Germania ca sirop sau tinctură, iar pentru piele ca preparate semisolide cu extracte.⁴
• Ulei, pe gură: 3-4 picături, de mai multe ori pe zi, pe un cub de zahăr sau în apă.⁴ Uleiul nostru nu se ia pe gură, iar dozele din monografia veche nu sunt recomandări ale noastre.
• Ulei, inhalații: câteva picături de ulei în apă fierbinte, iar vaporii se inhalează.⁴
• Ulei, baie: 5 g de ulei într-o baie completă, cu apă de 35-38 °C, timp de 10-20 de minute.⁴

Agenția Europeană a Medicamentului nu a preluat monografiile germane: nici comitetul european pentru medicamente din plante, nici ESCOP nu au evaluat pinul.⁴ Lista europeană a monografiilor, generată pe 23 septembrie 2026, nu are nicio intrare pentru pin, iar în lista de priorități a comitetului, actualizată în iulie 2026, pinul nu apare.^{14, 18}

Surse: Comisia E, prin Kooperation Phytopharmaka; Raal și colab., 2018; comitetul belgian, 2022; lista EMA din 23 septembrie 2026.^{4, 17, 13, 14}

Studiile pe oameni

Căutarea noastră în PubMed, din septembrie 2026, după Pinus sylvestris împreună cu ulei esențial, muguri, lăstari, ace sau scoarță și cu termeni de recenzie, studiu clinic, studiu randomizat sau efect antimicrobian, a dat 11 lucrări, iar niciuna nu e un studiu clinic cu muguri sau cu ulei de pin silvestru pentru afecțiuni respiratorii.¹⁹ Monografiile germane sunt din 1985 și 1986, iar noi nu am găsit studii clinice care să le confirme sau să le infirme.

Cele mai apropiate date clinice privesc inhalația cu aburi, fără ulei. Într-un studiu britanic cu 889 de pacienți de cel puțin 3 ani, cu infecții acute ale căilor respiratorii, sfatul de a face inhalații cu aburi nu a schimbat severitatea simptomelor, iar patru dintre cei care au completat jurnalul (2%) au avut opăriri ușoare.²⁰

În laborator

Într-un studiu din Polonia, extractele apoase din lăstari de cinci conifere, între ele pinul silvestru, au avut în eprubetă efecte antioxidante și antimicrobiene. Lăstarii de pin au avut cei mai puțini compuși fenolici dintre cele cinci specii, 6.123,57 µg la gramul de substanță uscată, față de 13.947,80 la molid. Extractele de molid și de pin au fost cele mai active împotriva bacteriilor și a ciupercilor testate.²¹

Un studiu din 2026, pe ace de cinci specii de pin din Muntenegru, a găsit cei mai mulți compuși fenolici la pinul silvestru, 3,438 mg echivalent acid galic la gram. Concentrația minimă care a oprit o bacterie, Bacillus spizizenii, a fost de 19 mg/ml.²²

Se spune des că mugurii și acele de pin sunt bogate în vitamina C. Într-un studiu estonian, acele proaspete de pin silvestru aveau 10,8 mg la 100 g, iar lăstarii proaspeți 5,4 mg la 100 g. Iarna, acele aveau mai mult, 5,2-15,7 mg la 100 g, între noiembrie și martie, față de 0,5-2,8 mg la 100 g în sezonul cald. Autorii concluzionează că valorile sunt destul de mici față de alte surse naturale de vitamina C.¹⁷

Rezultatele din laborator nu arată ce face un ceai sau un ulei de pin la un om. Pentru mugurii și uleiul de pin silvestru nu am găsit studii clinice.¹⁹

Precauții și siguranță

Sursele sunt clare mai ales despre uleiul esențial. Pentru muguri, monografia germană nu trece, în sursele pe care le-am putut citi, contraindicații separate.⁴ Despre ulei:

• Copiii mici: la sugari și la copiii până la 2 ani, uleiul de pin poate provoca un spasm al glotei (laringospasm), în cel mai rău caz cu oprirea respirației; de aceea nu se aplică niciodată pe față. Ca măsură de precauție, nu se recomandă sub 4 ani.⁴
• Astmul și tusea convulsivă: uleiul nu se folosește în astm bronșic și în tuse convulsivă.⁴
• Ochii și pielea: niciodată în zona ochilor. Pot apărea iritații ale pielii și ale mucoaselor. Băile cu ulei nu se fac în caz de răni mari ale pielii, boli inflamatorii ale pielii, febră, insuficiență cardiacă și tensiune mare.⁴
• Alergia: uleiul vechi sau oxidat se evită. Produsele de oxidare ale δ-3-carenului sunt clasate printre alergenii de contact importanți, iar cele ale α-pinenului, β-pinenului și limonenului, printre cei cu indicii solide.¹³ Același lucru se știe de un secol și la terebentină: în terebentina scandinavă, principalul vinovat erau hidroperoxizii de δ-3-caren.²³ Flaconul se ține bine închis, la întuneric și la rece; pentru suplimentele cu ulei de pin, comitetul belgian cere ca perioada de folosire după deschidere să nu depășească un an.¹³
• Pe gură: uleiul nostru e doar pentru uz extern. Pentru suplimentele cu ulei de pin silvestru luat pe gură, comitetul belgian a stabilit, în 2022, cel mult 40 mg de α-pinen pe zi, cel mult 14 zile, și a exclus copiii sub 18 ani, sarcina și alăptarea.¹³
• Intoxicațiile: cele accidentale cu ulei de pin se întâmplă mai des la copii.¹³ Flaconul se ține departe de ei. Dacă un copil a înghițit ulei, se sună la 112.
• Inhalațiile cu aburi: nu s-a dovedit că ajută la răceală, iar copiii se opăresc ușor. În Olanda, cei mai mulți dintre cei internați în centrele de arși pentru opăriri prin inhalație erau copii, care au avut mai des nevoie de grefe de piele decât adulții.²⁴ Într-un centru din Țara Galilor, 16 copii, cu vârsta medie de 7,4 ani, au fost tratați pentru asemenea opăriri în cinci ani.²⁵ Autorii ambelor studii cer ca inhalația cu aburi să nu mai fie recomandată.^{24, 25}
• Când mergi la medic: monografiile europene pentru plantele de tuse cer consult medical dacă apar dificultăți de respirație, febră sau spută purulentă.^{26, 27}

Pinul nu tratează nicio boală, iar uleiul esențial nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, genul Pinus e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.²⁸

Uniunea Europeană nu a aprobat nicio mențiune de sănătate pentru pin: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde pinul.²⁹ Pentru pin nu există nici monografie europeană.¹⁴ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Uleiul esențial are o monografie de calitate în Farmacopeea Europeană, care stabilește ce trebuie să conțină uleiul, nu la ce se folosește.^{4, 13} În Belgia, comitetul consultativ pentru preparate din plante a stabilit, pe 24 februarie 2022, condițiile pentru uleiul de pin silvestru luat pe gură în suplimente: cel mult 40 mg de α-pinen și 150 mg de β-mircen pe zi, cel mult 14 zile, fără chemotipul cu δ-3-caren, fără ulei vechi sau oxidat, și nu pentru copii sub 18 ani, în sarcină și la alăptare.¹³ Sunt reguli belgiene, nu românești: le dăm ca reper.

Pinul de-a lungul timpului

Romanii numeau pinus pinul în general, dar, după Gymnosperm Database, se gândeau probabil mai ales la pinul pinolilor. Pinul silvestru a fost descris de Linné în 1753, în Species Plantarum, iar după Gymnosperm Database Linné l-a socotit primul pin.^{3, 7} Lemnul lui a fost folosit la construcții, la mobilă, la celuloză și hârtie și, în trecut, la proptele de mină, la roți de moară și la piloți.⁵ În dicționarele vechi, pinul apare ca lemn pentru corăbii, catarge și foc.⁶

În medicina populară din România, între anii 1860 și 1970, pinul de pădure apare rar: într-o sinteză a surselor etnobotanice despre bolile copiilor, figurează doar pentru rahitism, cu frunze și tulpini, în cataplasme pe piele.³⁰ Avizul belgian amintește că în Transilvania se făcea sirop de tuse din conurile pinului silvestru, iar în Italia, infuzie din muguri, pentru bronșită.^{13, 31}

În Rusia, mugurii de pin au intrat în farmacopee ca expectorant.¹⁶ În Germania, Comisia E a publicat monografii pentru ulei și pentru muguri în 1985 și 1986.¹⁵ În Europa, folosirea lor nu are monografie europeană, iar noi nu am găsit studii clinice.^{14, 19}

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu pin

Până aici ai citit despre pinul silvestru. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli, iar uleiul esențial se folosește doar extern. Pinul nu are monografie europeană, deci nicio indicație recunoscută de Agenția Europeană a Medicamentului.¹⁴ Produsele de mai jos sunt descrise doar prin compoziție și prin modul de folosire de pe etichetă.

Ceai de muguri de pin, vrac

• Muguri de pin silvestru (Pinus sylvestris), singurul ingredient
• Cutie de 30 g, plantă uscată vrac
• Pe etichetă: infuzie din 1 linguriță de muguri la 200 ml de apă fierbinte, lăsată acoperită câteva minute, 2-3 căni pe zi
• În monografia germană veche: 2-3 g de muguri, de mai multe ori pe zi; monografie europeană nu există^{4, 14}

6,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Uleiul esențial și amestecurile cu pin

Uleiul nostru esențial e 100% ulei de pin silvestru și se folosește doar extern. Pinul mai intră în patru feluri de produse: amestecul Ulei Inhalații și Aroma Terapie I, cu opt uleiuri esențiale, între ele cel de pin, 15%; Bitterul Taina Plantelor, cu alcool 38% sau fără alcool; capsulele Bitter Taina Plantelor; și balsamul cosmetic Taina Plantelor. Bitterul, capsulele și balsamul au câte 30 de plante. În Bitter și în capsule e vorba de muguri de pin; în capsule sunt 0,93 mg dintr-o capsulă de 310 mg, adică 5,58 mg la cele 6 capsule pe zi. Pentru amestecuri nu există monografie europeană.¹⁴

Adăugați la lista de dorințe

Ulei esential de Pin 10ml

15,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ulei Inhalatii si Aroma Terapie I 10ml

17,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina Plantelor 200ml

38,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina Plantelor 500ml

73,99 lei

Adaugă în coș

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Bitter Taina plantelor fara alcool 200ml

24,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Bitter Taina Plantelor

31,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Balsam Taina Plantelor 250ml

23,99 lei

Adaugă în coș

Pentru gât și tuse: alte plante cu monografie europeană

Pentru iritația gâtului și tusea din răceală, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, alte plante, din care avem ceaiuri simple. Floarea de lumânărică: pentru ameliorarea simptomelor durerii de gât asociate cu tuse uscată și răceală; pentru adolescenți, adulți și vârstnici, 1,5-2 g de plantă la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie, de 3-4 ori pe zi; nu se recomandă sub 12 ani.²⁶ Rădăcina de lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra): ca expectorant în tusea asociată cu răceala; doar pentru adulți și vârstnici, 1,5-4,5 g de plantă la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie sau decoct, de 2-3 ori pe zi. Nu se recomandă sub 18 ani, în sarcină și la alăptare, în hipertensiune, boli de rinichi, de ficat sau cardiovasculare ori la potasiu scăzut în sânge, și nici cu anumite medicamente, precum diureticele și corticosteroizii; nu se combină cu alte produse cu lemn-dulce.²⁷ Pentru ambele, dacă simptomele durează mai mult de o săptămână, se merge la medic.^{26, 27}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Lumanarica vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Lemn Dulce vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai de muguri de pin, vrac, 30 g	1 linguriță la 200 ml de apă fierbinte, infuzat câteva minute; 2-3 căni pe zi	Monografia germană: 2-3 g de muguri, de mai multe ori pe zi
Ulei esențial de pin, 10 ml	Doar extern: 3-5 picături în 30 ml de apă, pentru difuzor; 3-5 picături în ulei vegetal, pentru masaj; 3-4 picături la 1 litru de apă fierbinte, pentru inhalații	Nu pe gură, nu pe fața copiilor mici; aburii fierbinți pot opări
Ulei Inhalații și Aroma Terapie I, 10 ml	Extern: 3-5 picături în 30 ml de apă, pentru difuzor; 2-3 picături în apă fierbinte, pentru inhalații	Opt uleiuri esențiale, între ele pinul, 15%
Bitter Taina Plantelor, 200 și 500 ml	Adulți: 6 lingurițe pe zi, câte 2 lingurițe de 3 ori pe zi, ca atare sau în ceai fierbinte	Alcool 38%; 30 de plante, între ele muguri de pin
Bitter Taina Plantelor fără alcool, 200 ml	La fel ca Bitterul cu alcool	Extract hidroglicerinic, 30 de plante
Capsule Bitter Taina Plantelor	Adulți: 2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale; cure de 6 săptămâni, cu pauze de 10 zile	Muguri de pin: 0,93 mg dintr-o capsulă
Balsam Taina Plantelor, 250 ml	Se aplică pe pielea curățată, cu masaj ușor, până la absorbție	Cosmetic, cu extracte din 30 de plante
Ceai Lumânărică, vrac, 50 g	1 linguriță la 200 ml de apă fierbinte; 2 căni pe zi	În monografie: 1,5-2 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi, de la 12 ani
Ceai Lemn dulce, vrac, 30 g	1 linguriță de rădăcini la 250 ml de apă clocotită, infuzat 10-15 minute, câte o cană de 3 ori pe zi	În monografie, pentru tuse: 1,5-4,5 g la 150 ml, de 2-3 ori pe zi, doar la adulți; nu în hipertensiune, boli de rinichi, de ficat sau cardiovasculare

Modul de folosire este cel de pe paginile produselor. Pentru copii, sarcină și alăptare nu există, pentru pin, date europene; în aceste situații se cere sfatul medicului.¹⁴

Întrebări frecvente

Referințe

1. Thieret J.W. Pinaceae Lindley, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
2. Kral R. Pinus Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
3. Earle C.J. (ed.). Pinus sylvestris L. (Scots pine), în The Gymnosperm Database, conifers.org, consultat în septembrie 2026.
4. Kooperation Phytopharmaka. Kiefer / Föhre, Pinus sylvestris L., în Arzneipflanzenlexikon, arzneipflanzenlexikon.info, consultat în septembrie 2026.
5. Houston Durrant T., de Rigo D., Caudullo G. Pinus sylvestris in Europe: distribution, habitat, usage and threats, în San-Miguel-Ayanz J. și colab. (ed.), European Atlas of Forest Tree Species, Publications Office of the European Union, Luxemburg, 2016, pp. e016b94+.
6. dexonline.ro, articolele „pin”, „zâmbru”, „jneapăn”, „jnepeniș”, „cetină”, „con”, „ritidom” și „terebentină”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), DEXI, Dicționarul de neologisme, dicționarul lui Scriban și cel al lui Șăineanu.
7. Flora of China Editorial Committee. Pinus sylvestris Linnaeus, în Flora of China, vol. 4, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 1999, efloras.org.
8. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Global Forest Resources Assessment 2020: Report, Romania. Roma, 2020, tabelul 2b (compoziția volumului de lemn, după inventarul forestier național din 2018).
9. Earle C.J. (ed.). Articolele Pinus nigra, P. mugo, P. cembra, P. strobus, P. pinea, P. sibirica, P. pinaster și P. halepensis, în The Gymnosperm Database, conifers.org, consultat în septembrie 2026.
10. Preda M. Dicționar dendrofloricol. Editura Didactică și Pedagogică, 1989, articolul „Pinus sylvestris”, consultat prin dexonline.ro.
11. Hunt R.S. Abies Miller, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
12. Taylor R.J. Picea A. Dietrich, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 2, Oxford University Press, 1993, efloras.org.
13. Serviciul Public Federal Sănătate Publică al Belgiei (FOD Volksgezondheid), Comitetul consultativ pentru preparate din plante (Advisory Committee on Plant Preparations). Advice: Oral use of essential oils in dietary supplements, Pinus sylvestris (L.), 24 februarie 2022.
14. European Medicines Agency. Herbal medicine, lista monografiilor europene și a intrărilor în lista Uniunii Europene, generată automat pe ema.europa.eu la 23 septembrie 2026.
15. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte (BfArM). Liste der Monographien der E-Kommission (Phytotherapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stare 31.07.1994, cu corecturi interne până la 11.01.2002. Intrările „Pini aetheroleum” (BAnz. nr. 154 din 21.08.1985) și „Pini turiones” (BAnz. nr. 173 din 18.09.1986), ambele cu corectura din BAnz. nr. 50 din 13.03.1990.
16. Shikov A.N., Tsitsilin A.N., Pozharitskaya O.N., Makarov V.G., Heinrich M. Traditional and current food use of wild plants listed in the Russian Pharmacopoeia. Frontiers in Pharmacology, 2017, 8:841.
17. Raal A., Nisuma K., Meos A. Pinus sylvestris L. and other conifers as natural sources of ascorbic acid. Journal of Pharmacy & Pharmacognosy Research, 2018, 6(2):89-95.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Overview of assessment work: priority list, EMA/HMPC/561868/2021, ultima actualizare iulie 2026.
19. PubMed, National Library of Medicine. Interogare din septembrie 2026: „Pinus sylvestris” cu ulei esențial, muguri, lăstari, ace sau scoarță și cu recenzie, studiu clinic, studiu randomizat sau efect antimicrobian; 11 rezultate.
20. Little P., Moore M., Kelly J. și colab. Ibuprofen, paracetamol, and steam for patients with respiratory tract infections in primary care: pragmatic randomised factorial trial. BMJ, 2013, 347:f6041.
21. Dziedzinski M., Kobus-Cisowska J., Szymanowska D., Stuper-Szablewska K., Baranowska M. Identification of polyphenols from coniferous shoots as natural antioxidants and antimicrobial compounds. Molecules, 2020, 25(15):3527.
22. Kurtiš A., Antić-Stanković J., Bufan B., Božić D.D., Krivokapić S., Damjanović-Vratnica B., Perović S. Quantitative analysis of polyphenols and in vitro antioxidant, antimicrobial and toxicity assessments in needles of five Pinus species from Montenegro. Microorganisms, 2026, 14(1):170.
23. Karlberg A.T., Lepoittevin J.P. One hundred years of allergic contact dermatitis due to oxidized terpenes: what we can learn from old research on turpentine allergy. Contact Dermatitis, 2021, 85(6):627-636.
24. Baartmans M., Kerkhof E., Vloemans J. și colab. Steam inhalation therapy: severe scalds as an adverse side effect. British Journal of General Practice, 2012, 62(600):e473-e477.
25. Al Himdani S., Javed M.U., Hughes J. și colab. Home remedy or hazard? Management and costs of paediatric steam inhalation therapy burn injuries. British Journal of General Practice, 2016, 66(644):e193-e199.
26. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Verbascum thapsus L., V. densiflorum Bertol. (V. thapsiforme Schrad) and V. phlomoides L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/611537/2016, adoptată pe 27 martie 2018.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Glycyrrhiza glabra L.; Glycyrrhiza inflata Bat.; Glycyrrhiza uralensis Fisch., radix, revizia 1, EMA/HMPC/108399/2024, adoptată pe 4 martie 2026.
28. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
29. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
30. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
31. Papp N., Bartha S., Boris G., Balogh L. Traditional uses of medicinal plants for respiratory diseases in Transylvania. Natural Product Communications, 2011, 6(10):1459-1460, citat în avizul comitetului belgian.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Pinul nu are monografie europeană, iar monografiile germane sunt vechi. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Uleiul esențial se ține departe de copii, iar la febră, respirație grea, spută purulentă sau simptome care durează este nevoie de medic.