Pir (Elymus repens): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Pirul (Elymus repens, numit mai demult Agropyron repens) e o iarbă perenă, înaltă de 40-80 cm, care se întinde prin rizomi lungi și subțiri și e o buruiană păgubitoare, greu de stârpit. Din rizomul lui uscat se face un ceai, iar Agenția Europeană a Medicamentului îl recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru creșterea cantității de urină, ca ajutor în neplăcerile urinare minore, dacă se beau suficiente lichide. Agenția nu a găsit studii clinice bine controlate cu preparate din rizom de pir. Mai jos afli cum îl recunoști, de ce are mai multe nume latinești, ce conține, ce spun studiile și cum se prepară ceaiul.

Ce este pirul

Pirul e o iarbă perenă din familia Poaceae, cu tulpini drepte, de 40-80 cm, și cu rizomi lungi, care se întind pe sub pământ.¹ Crește prin pajiști, lanuri, livezi și fânețe, pe marginea câmpurilor și pe terenuri părăsite, iar în culturi e o buruiană greu de stârpit.^{1, 2, 3}

Planta circulă sub trei nume latinești: Elymus repens, numele folosit azi de botaniști; Agropyron repens, numele vechi, păstrat în monografia europeană; și Elytrigia repens, folosit de Flora of China.^{4, 1, 3} Pentru ceai și pentru extracte se folosește rizomul uscat.⁵

Din magazinul Hypericum: Ceai Pir vrac.

Cum arată pirul

Pirul are un spic îngust, drept, și rizomi lungi, subțiri, care se întind pe sub pământ. Detaliile de mai jos sunt luate din Flora of China și din Go Botany.^{1, 3}

Cum îl recunoști

• Tulpina: dreaptă, de 40-80 cm, verde, albăstrui-cenușie sau verde-purpurie, cu 3-5 noduri, netedă.¹
• Frunzele: plate, de 10-20 cm lungime și 0,5-1 cm lățime. Teaca e netedă, păroasă doar la bază, iar la baza lamei apar „urechiușe”, mici prelungiri care înconjoară tulpina.^{1, 3}
• Spicul: drept, de 10-18 cm lungime și 0,8-1,5 cm lățime, cu câte un spiculeț la fiecare nod, fără codiță, turtit pe lateral.¹
• Spiculetele: de 10-18 mm lungime, cu 5-7 flori, uneori până la 10. Glumele, adică bracteele de la baza spiculețului, sunt aproape egale și au 5-7 nervuri.¹
• Florile: au antere galbene, de circa 5 mm, și înfloresc vara, din iunie până în septembrie.¹
• Fructul: o cariopsă, adică un bob uscat, alungit, cu un șanț pe lungime, care rămâne de obicei lipit de bracteele florii.¹
• Rizomul: lung și subțire, cu noduri, din care pornesc rădăcini fine; prin el planta se întinde pe sub pământ.^{1, 4}

Unde crește pirul

Pirul e originar din Eurasia și a ajuns, ca buruiană, pe tot globul.³ Crește în Europa și în Asia, iar în America de Nord a fost adus de om.¹ Preferă pajiștile, lanurile, fânețele și marginea câmpurilor, dar apare și pe terenuri părăsite și pe malul apelor.^{1, 3}

La noi, dicționarele îl descriu ca pe o iarbă care crește prin lanuri, livezi și fânețe și care poate împiedica dezvoltarea plantelor de cultură. Scriban notează că, pentru a-l stârpi, trebuie săpat adânc.²

Pir, pir-gros sau pir-pădureț?

În limba română, „pir” nu e numele unei singure plante. Dicționarele trec sub „pir” mai multe ierburi și chiar un rogoz. Pirul din această pagină, cel cu monografie europeană, e cel numit în dicționare Agropyrum repens, adică Elymus repens.²

Surse: dexonline, articolul „pir”, după DEX ’09, MDA2 și Dicționarul enciclopedic.²

Monografia europeană se referă doar la Agropyron repens (Elymus repens), nu și la ceilalți „piri”.⁵ De aceea, pe eticheta unui ceai de pir, uită-te la numele latin.

Denumiri populare și nume în alte limbi

Cel mai des, planta se numește simplu pir. Dicționarele mai trec nume regionale: pirău, pipirău, ovăz, păiuș și răgălie, iar Scriban adaugă costei, părul porcului și porcie. Unii îl caută și ca „pir târâtor”, iar dicționarele îi descriu rizomul ca „târâtor”, adică întins pe sub pământ.²

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2022, pentru numele rizomului în celelalte limbi; raportul de evaluare, pentru quackgrass; Go Botany, pentru creeping wild-rye.^{2, 5, 4, 3}

Ce parte se folosește

Se folosește rizomul, adică tulpina subterană, uscat și tăiat. Farmacopeea Europeană îl definește ca rizom întreg sau tăiat, spălat și uscat, de la care se îndepărtează rădăcinile subțiri.⁴

• Cum arată materia primă: bucăți de rizom și de tulpină, lucioase, galbene sau brune, goale pe dinăuntru și brăzdate pe lungime, groase de circa 2-3 mm. La noduri rămân urme de rădăcini foarte subțiri și solzi ca niște fibre. Gustul e slab dulceag.⁴
• De unde vine: materia primă din comerțul european vine mai ales din estul și sud-estul Europei.⁴
• Forme recunoscute: rizomul mărunțit, pentru ceai; extractul lichid, în raport 1:1, cu etanol de 20-25%; tinctura, în raport 1:5, cu etanol de 40%.⁵
• Ce nu se folosește: monografia europeană se referă doar la rizom, nu și la frunze sau la spice.⁵

Cum se prepară ceaiul de pir

Monografia europeană descrie ceaiul așa: 3-6 g de rizom mărunțit la 250 ml de apă clocotită, ca infuzie sau ca decoct, de 2-4 ori pe zi. Doza unică e de 3-6 g, iar doza medie zilnică, de 6-24 g. E pentru adolescenți, adulți și vârstnici; sub 12 ani nu se recomandă.⁵

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2022.⁵

Rizomul se folosește tradițional timp de 2-4 săptămâni. Dacă simptomele persistă, e nevoie de medic.⁵ Monografia cere un aport suficient de lichide pe durata folosirii; fără el, cantitatea de urină nu crește.⁵

Infuzie sau decoct?

Monografia le acceptă pe amândouă. Regula veche din farmacognozie spune că părțile tari ale plantelor, ca lemnul, scoarța, rădăcina și rizomul, se prepară ca decoct, adică se fierb.⁴ Raportul european notează însă că fructozanul din rizom se descompune ușor în apă fierbinte sau clocotită.⁴ Maceratul la rece nu e o formă folosită în mod obișnuit la pir, din cauza cerințelor farmacopeei privind microbii.⁴

Cât cântărește o linguriță

Raportul european notează că o linguriță medie, plină, de rizom de pir cântărea între 3,3 și 4,7 g, iar 2-3 lingurițe rase, între 3,0 și 4,5 g.⁴ Cantitatea depinde deci de cât de plină e lingurița.

7 lucruri surprinzătoare despre pir

1. Doza zilnică recomandată s-a împuținat de câteva ori. În Europa continentală, doza zilnică de rizom a scăzut de la 40 g la 6-9 g între anii 1950 și 1990, după reglementările din Germania. Raportul european notează că documentele care justifică schimbarea nu au fost disponibile.⁴
2. E și buruiană, și iarbă de pășune. Go Botany notează că o sursă îl pune printre primele trei cele mai păgubitoare buruieni din lume, cu 37 de culturi infestate în 65 de țări.³ Flora of China îl numește totuși una dintre cele mai valoroase ierburi de pășune din lume.¹
3. Cercetătorii au încercat să-l ardă cu laser. Într-un studiu din 2024, plantele crescute din fragmente de rizom au fost ucise chiar și cu doze mici de energie. Efectul a fost cel mai bun la plantele crescute din rizomi mici și tratate în stadiul de 3 frunze.⁷
4. Își frânează vecinii. În plantă s-au găsit substanțe care pot încetini germinarea și creșterea altor plante, un fenomen numit alelopatie. Raportul european notează că nu există dovezi că aceste substanțe influențează sănătatea omului sau a animalelor.⁴
5. Numele lui vine de la un cereal. Cuvântul „pir” e slav: în slava veche, pyro însemna „alac”, un fel de grâu, iar în sârbă și în croată, pir înseamnă „secară”. Scriban îl leagă de grecescul pyrós, „grâu”. Linné l-a descris în 1753 sub numele Triticum repens, adică un fel de „grâu târâtor”.^{2, 1}
6. „Se întinde ca pirul”. Așa se spune în română despre cineva prea stăruitor, de care nu scapi ușor; MDA2 dă expresiei și sensul „a fi obraznic”.²
7. În Primul Război Mondial, femeile din Women’s Land Army îl ardeau pe câmp. O fotografie din arhiva Imperial War Museums, din anii 1915-1918, le arată arzând pir pe un câmp din Marea Britanie.⁶

Ce conține rizomul de pir

Rizomul de pir conține în primul rând zaharuri: fructozan, fructoză, glucoză și manitol. Urmează acizii fenolici, flavonoidele și o cantitate foarte mică de ulei volatil.⁴

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2022, după literatura citată acolo; Bortolami și colab., 2022, pentru compușii fenolici din ceai.^{4, 8}

Cifrele descriu rizomul uscat analizat în laborator, nu cana de ceai. Cele pentru zaharuri vin din analize vechi, iar pentru manitol raportul european notează că nu există date mai recente.⁴ Într-un ceai din rizom de pir, un studiu din 2022 a găsit cel puțin 20 de compuși fenolici, mai ales esteri ai acidului chinic cu acid cafeic și acid ferulic, plus hesperidină și aminoacidul triptofan.⁸

Agropirenul, o substanță care a dispărut

În 1947, un cercetător a descris un ulei din rizom format aproape numai dintr-o substanță numită agropiren, cu efecte antibiotice și antifungice promițătoare. Când distilarea a fost repetată, în 1989, agropirenul nu a mai fost găsit în uleiul de pir. A fost regăsit doar în uleiuri de Artemisia din Asia.⁴

Ce spun studiile

Pirul are monografie europeană de utilizare tradițională, nu de utilizare bine stabilită. Asta înseamnă că recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice. Agenția Europeană a Medicamentului nu a găsit studii clinice bine controlate cu preparate din rizom de pir și a concluzionat, în 2022, că nu se poate trage nicio concluzie despre o utilizare bine stabilită.⁴

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2022; Brardi și colab., 2012.^{4, 5, 9}

Ce a găsit Agenția Europeană

Raportul de evaluare descrie două observații cu extract lichid de pir, în etanol de 20%. În prima, 99 de pacienți cu tulburări de urinare au luat 60 de picături de 3 ori pe zi, timp de 28-31 de zile. În a doua, o supraveghere după punerea pe piață, 313 pacienți cu vezică iritabilă, uretrită, cistită sau prostatită au luat 50-60 de picături, timp de 12 zile. La sfârșit, între 32% și 53% dintre ei nu mai aveau simptome, în funcție de diagnostic. Niciuna dintre cele două observații nu avea grup de control, așa că nu se poate spune cât se datorează pirului, iar Agenția nu le-a socotit dovezi de eficacitate.⁴

Pietrele la rinichi

Pentru pietrele la rinichi, monografia europeană nu recunoaște pirul. Studiile existente sunt puține și au limite serioase.⁴

• În 1995, un studiu pe șobolani a testat infuzia de pir, în trei tipuri de dietă. Autorii au concluzionat că efectele posibile ale infuziei nu pot fi atribuite vreunui efect pozitiv asupra principalilor factori de risc ai pietrelor de oxalat de calciu.¹⁰
• În 2012, un studiu italian a împărțit 50 de pacienți cu pietre la rinichi în două grupuri egale, fără mascare. Unii au luat citrat de potasiu cu extract uscat de pir (24 mEq de citrat de potasiu și 100 mg de extract, de două ori pe zi), alții doar citrat de potasiu (20 mEq, de trei ori pe zi), plus, după caz, alte medicamente și același regim, cu peste 2 litri de lichide pe zi. După 5 luni, în grupul cu pir numărul de pietre scăzuse cu 1,0 ± 0,2, față de 0,0 ± 0,2 în celălalt grup, iar diametrul celei mai mari pietre, cu 3,6 ± 0,9 mm, față de 0,0 ± 0,8 mm.⁹ Agenția observă că nu a existat un grup tratat doar cu pir și nici placebo, deci din studiu nu se poate trage nicio concluzie despre pirul în sine.⁴
• Un studiu din 2019, făcut în Irak pe 50 de copii cu pietre la rinichi, a avut limite metodologice serioase, iar Agenția nu l-a socotit suficient pentru o monografie.⁴
• O sinteză din 2026 notează că datele despre pietrele la rinichi sunt limitate și că lipsesc standardizarea și validarea clinică.¹¹

În laborator și pe animale

Raportul european găsește puține date de laborator. Un singur experiment pe șobolani, din 1971, a observat o creștere a cantității de urină, cu un macerat în apă, o formă care nu se folosește în mod obișnuit la pir. Un alt experiment, cu o infuzie de 3 g la 1 litru, nu a confirmat efectul. Concluzia Agenției: nu există date plauzibile din studii pe animale care să confirme activitatea diuretică a infuziei sau a decoctului de pir.⁴

În eprubetă, un extract cu acetonă din rizom a scăzut atașarea bacteriei E. coli de celulele vezicii urinare, iar substanța responsabilă a fost un ester al acidului cumaric; extractele mai hidrofile nu au avut acest efect.¹² Într-un alt studiu, un extract cu etanol de 50% a scăzut și el atașarea bacteriei.¹³ Raportul european notează că astfel de substanțe pot fi prezente doar în extractele cu etanol, nu și în ceaiurile cu apă.⁴ Pe șobolani s-au mai testat și alte efecte, ca cele asupra inflamației sau a grăsimilor din sânge, dar ele nu au legătură cu folosirea recunoscută de monografie.⁴ Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.

Pirul nu tratează pietrele la rinichi sau infecțiile urinare și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Monografia europeană nu cunoaște reacții adverse la pir, iar în observațiile clinice descrise în raportul european nu au fost raportate efecte adverse.^{5, 4} Datele sunt însă puține: testele adecvate de toxicitate pentru reproducere, genotoxicitate și cancerigenitate nu au fost efectuate, iar singurul test de genotoxicitate găsit, un test Ames cu extract lichid, nu a arătat potențial mutagen.^{5, 4}

• Lichidele: ceaiul se bea cu suficiente lichide. Din același motiv, preparatele de pir nu se recomandă persoanelor cărora medicul le-a cerut să bea mai puțin; raportul european dă ca exemple bolile grave ale inimii sau ale rinichilor, precum insuficiența cardiacă și cea renală.^{5, 4}
• Semnele de alarmă: febra, durerea sau usturimea la urinat, crampele sau sângele în urină cer medic. Dacă simptomele persistă în timpul folosirii, tot medicul.⁵
• Vârsta: ceaiul nu se recomandă sub 12 ani, iar extractul lichid și tinctura, sub 18 ani, din lipsa datelor. Datele la copii sunt prea limitate, cu doar 25 de copii tratați, pentru o evaluare a siguranței.^{5, 4}
• Sarcina și alăptarea: siguranța nu a fost stabilită, iar în lipsa datelor folosirea nu se recomandă.⁵
• Alergia: nu se folosește la cei alergici la pir.⁵
• Medicamentele: monografia nu raportează interacțiuni, dar nu există date despre cum se absoarbe pirul sau cum acționează împreună cu medicamentele.^{5, 4} Dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.
• Alcoolul din tinctură: tincturile și extractele lichide conțin alcool și nu sunt potrivite pentru cine nu are voie să consume alcool.⁵
• Raportările la OMS: în baza de date a Organizației Mondiale a Sănătății au fost înregistrate 3 raportări între 2011 și 2020: una cu durere abdominală și două raportate în 2011, pentru cazuri din 1998 și 2000, cu probleme grave ale ficatului, în care pirul fusese luat în amestec cu alte plante și cu medicamente. Legătura cu pirul nu a fost confirmată în niciuna.⁴

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, rizomul de pir are o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională. Prima versiune a fost adoptată pe 22 noiembrie 2011, iar cea revizuită, pe 30 martie 2022.^{5, 14} Ea acoperă creșterea cantității de urină, pentru spălarea căilor urinare, ca ajutor în neplăcerile urinare minore, și se sprijină exclusiv pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.⁵

Pentru o monografie de utilizare tradițională se cere o folosire de cel puțin 30 de ani, din care cel puțin 15 în Uniunea Europeană, iar pirul îndeplinește această condiție. Agenția nu a recomandat includerea pirului într-o listă europeană a substanțelor vegetale, din lipsa datelor privind toxicitatea acută și cronică, cancerigenitatea și toxicitatea asupra reproducerii.⁴

Rizomul are monografie și în Farmacopeea Europeană, sub numele Graminis rhizoma.⁴ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru pir.¹⁵

În România, pirul (Elymus repens, cu sinonimul Agropyron repens) e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁶

Pirul de-a lungul timpului

Rizomul de pir se folosește de multe secole în medicina populară a Europei. În Grecia a fost folosit pentru tulburări urinare și digestive, pentru artrită și reumatism, iar în Bulgaria și în Italia, mai ales ca diuretic și laxativ.⁴

Planta apare în manuale de farmacognozie și de fitoterapie încă din prima jumătate a secolului XX, de la Jaretzky (1937) și Madaus (1938) până la lucrări recente. Rizomul a intrat în farmacopeea poloneză (1954), în cele germană, austriacă și elvețiană, în cea franceză și în cea belgiană, iar apoi în Farmacopeea Europeană. În Germania a avut o autorizare standard din 1986 și o monografie a Comisiei E, din 1990 și 1992, iar ESCOP i-a dedicat o monografie în 2009.⁴

Dozele de altădată erau mult mai mari decât cele de azi: un ghid terapeutic din 1955, citat în raportul european, recomanda un decoct din 20 g de rizom la 200 ml de apă, de până la 4 ori pe zi, adică 80 g pe zi. Monografia de azi dă 6-24 g pe zi.^{4, 5}

La noi, dicționarele păstrează amintirea acestei folosiri: DLRLC notează că din rizom se face o băutură cu efecte diuretice, iar Scriban, că din el se face o băutură răcoritoare și diuretică.²

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu pir

Până aici ai citit despre pir. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște rizomul de pir, pe baza utilizării tradiționale, pentru creșterea cantității de urină, ca să spele căile urinare, ca ajutor în neplăcerile urinare minore, cu condiția unui aport suficient de lichide.⁵ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. În timpul curei, bea suficiente lichide.

Ceai Pir

• Rizomi și rădăcini de pir (Elymus repens sin. Agropyron repens), singurul ingredient, uscați și mărunțiți
• Vrac, 30 g
• Pe etichetă: infuzie din 1 linguriță de plantă la 250 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 2-3 căni pe zi
• Monografia europeană descrie 3-6 g de rizom mărunțit la 250 ml de apă clocotită, ca infuzie sau decoct, de 2-4 ori pe zi, timp de 2-4 săptămâni⁵

8,56 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Alte plante pentru spălarea căilor urinare

Și alte plante au monografii europene de utilizare tradițională pentru aceeași folosire: frunza de mesteacăn, frunza de urzică, partea aeriană de coada-calului și cea de splinuță. Pentru toate patru, ca și pentru pir, monografiile nu recomandă folosirea în bolile în care medicul a cerut limitarea lichidelor, de exemplu în bolile grave ale inimii sau ale rinichilor.^{17, 18, 19, 20}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Mesteacan vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Urzica vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Calului vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Splinuta vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Pentru pietre la rinichi, infecții urinare sau febră, mergi întâi la medic. Niciun ceai nu tratează aceste probleme.

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Pir, vrac	Infuzie din 1 linguriță la 250 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 2-3 căni pe zi	Pe etichetă, rizomi și rădăcini; monografia europeană se referă la rizom, fără rădăcinile subțiri, și recomandă 2-4 săptămâni
Ceai Mesteacăn, vrac	Infuzie din 2-3 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Frunze de mesteacăn; monografia europeană recomandă 2-4 săptămâni
Ceai Urzică, vrac	Infuzie la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 2-3 căni pe zi	Frunze de urzică
Ceai Coada Calului, vrac	Infuzie din 1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi; cure de o lună	Părți aeriene de coada-calului
Ceai Splinuță, vrac	Infuzie din 1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi	Vârfuri înflorite de splinuță

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru rizomul de pir, monografia europeană recomandă 2-4 săptămâni și suficiente lichide. Dacă apar febră, usturime la urinat, crampe sau sânge în urină, e nevoie de medic.⁵

Întrebări frecvente

Referințe

1. Elytrigia repens (Linnaeus) Desvaux ex B. D. Jackson, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 22 (Poaceae), p. 429-430, Science Press, Beijing și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2006, efloras.org.
2. dexonline.ro, articolele „pir”, „pirău”, „pipirău”, „răgălie” și „alac”, după DEX ’09, DEX ’98, MDA2, DLRLC, NODEX, DER, DRAM, Dicționarul enciclopedic, Scriban, Șăineanu și Dicționarul de sinonime.
3. Native Plant Trust. Elymus repens (creeping wild-rye), Go Botany, gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Agropyron repens (L.) P. Beauv., rhizoma, revizia 1, EMA/HMPC/113793/2021, 30 martie 2022.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Agropyron repens (L.) P. Beauv., rhizoma, revizia 1, EMA/HMPC/114726/2021, adoptată pe 30 martie 2022 (prima versiune, EMA/HMPC/563408/2010, adoptată pe 22 noiembrie 2011).
6. Imperial War Museums. The Women’s Land Army in Britain, 1915-1918: members of the Women’s Land Army burning couch, fotografie de Horace Nicholls, Q 30676, prin Wikimedia Commons.
7. Andreasen C., Vlassi E., Salehan N. Laser weeding: opportunities and challenges for couch grass (Elymus repens (L.) Gould) control. Scientific Reports, 2024, 14:11173.
8. Bortolami M., Di Matteo P., Rocco D., Feroci M., Petrucci R. Metabolic profile of Agropyron repens (L.) P. Beauv. rhizome herbal tea by HPLC-PDA-ESI-MS/MS analysis. Molecules, 2022, 27(15):4962.
9. Brardi S., Imperiali P., Cevenini G., Verdacchi T., Ponchietti R. Effects of the association of potassium citrate and agropyrum repens in renal stone treatment: results of a prospective randomized comparison with potassium citrate. Archivio Italiano di Urologia e Andrologia, 2012, 84(2):61-67.
10. Grases F., Ramis M., Costa-Bauzá A., March J.G. Effect of Herniaria hirsuta and Agropyron repens on calcium oxalate urolithiasis risk in rats. Journal of Ethnopharmacology, 1995, 45(3):211-214.
11. Saparkhanovich Z.K., Asilbekovna S.E., Ilyasovna T.M. și colab. Elymus repens (L.) Gould phytochemistry, pharmacological activities and therapeutic potential with future perspectives. International Journal of Molecular Sciences, 2026, 27(11):4928.
12. Beydokhti S.S., Sendker J., Brandt S., Hensel A. Traditionally used medicinal plants against uncomplicated urinary tract infections: hexadecyl coumaric acid ester from the rhizomes of Agropyron repens (L.) P. Beauv. with antiadhesive activity against uropathogenic E. coli. Fitoterapia, 2017, 117:22-27.
13. Rafsanjany N., Lechtenberg M., Petereit F., Hensel A. Antiadhesion as a functional concept for protection against uropathogenic Escherichia coli: in vitro studies with traditionally used plants with antiadhesive activity against uropathogenic Escherichia coli. Journal of Ethnopharmacology, 2013, 145(2):591-597.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Opinion of the HMPC on a European Union herbal monograph on Agropyron repens (L.) P. Beauv., rhizoma, EMA/HMPC/613365/2022, 30 martie 2022.
15. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
16. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Betula pendula Roth and/or Betula pubescens Ehrh. as well as hybrids of both species, folium, EMA/HMPC/573241/2014, adoptată pe 24 noiembrie 2014.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/508015/2007, adoptată pe 14 ianuarie 2010.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278091/2015, adoptată pe 2 februarie 2016.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Solidago virgaurea L., herba, EMEA/HMPC/285758/2007, adoptată pe 4 septembrie 2008.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală a rinichilor, a inimii sau a căilor urinare ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi pir.