Salvie (Salvia officinalis)

Alte denumiri

Salvie (Salvia officinalis)

Caractere morfologice

Descriere şi răspândire:

Subarbust de cultură, înalt de 30-80 cm. În pământ are un rizom puternic lemnificat din care pornesc rădăcinile, lemnificate şi ele. Tulpina este lemni­ficată la bază, alburie-tomentoasă, verticală, ramificată, foliată. Frunzele – opuse, alungit-ovate până la lanceolate, cu nervuri reticulate, proeminente pe faţa inferioară; frunzele de la bază sunt lung peţiolate, apoi devin din ce în ce mai scurt peţiolate şi mai mici spre vârf. Florile grupate câte 3-10 în pseudo­verticile la subsuoara frunzelor din vârful tulpinii, formând inflorescenţe spi­ciforme simple sau ramificate, de culoare albastră-violacee; caliciul este format din 2 buze de cca 1 cm, corola de 2-3 cm, bilabiată, cu labiul superior mult mai scurt decât cel inferior care este trilobat şi cu lobul mijlociu proeminent şi aplecat în jos, andro­ceu cu stamine închise în labiul superior, gineceul cu stilul mai lung decât corola. Fructele – nucule ovoide, de 2-3 mm, de culoare brun-negricioasă, grupate câte 4 în caliciul persistent. Înfloreşte în lunile iunie-iulie.

Răspândită în culturi pentru scopuri medicinale şi ornamentale, în zonele ţării unde are condiţiile ecologice necesare. Are cerinţe deosebite faţă de temperatură; răsare la + 10 grade C, are nevoie de călduri mari vara, de ierni blânde şi scurte, nu suportă variaţiile mari de temperatură, ge­rurile târzii de primăvară pot duce la com­promiterea recoltei. Preferă lumina directă, dar se dezvoltă şi în locuri semiumbrite. N-are pretenţii faţă de umiditate. Se dezvoltă bine pe soluri fertile, adânci, permeabile, bogate în calcar; se poate dezvolta şi pe coaste şi soluri nisipoase având rol de fixare a terenului datorită sistemului radicular puternic.

Părţile utilizate: Folium Salviae – frunzele.

Recoltarea:

În primul an de cultură, frunzele se recoltează o singură dată, toamna, prin rupere cu mâna sau tăiere cu cuţitul; începând din al doilea an de cultură, frunzele se recoltează de 2-3 ori pe an, începând dinaintea înfloririi şi terminându-se odată cu terminarea înfloririi; recoltarea se face pe timp uscat. Mirosul este caracteristic şi gustul aromatic, amar.

Uscarea:

Se face pe cale naturală în spaţii acoperite, bine aerate sau artificial la 35- 40 grade C.

Randamentul la uscare: 4/1.

Pir (Agropyron repens)

Salvie (Salvia officinalis)

Compoziţie chimică:

Frunzele conţin: taninuri catechimice 3-8%, acizi fenolici (rosmarinic, ca­feic, clorogenic, ferulic, galic), flavonoide 1-3% (apigenina, derivaţi ai luteolinei), ulei esenţial format din tuionă, camfor, cineol, humulenă, pinene, camflene, limonene, linalol, acetat de hornil; substanţe amare (carnosal, acid carnosic, rosmanol), triterpenoide, rezine, fitosteroli, vitamine (C şi B), săruri minerale (potasiu, calciu, magneziu, fier, mangan, zinc).

Salvie (Salvia officinalis)

Ultilizare

Acţiune biologică:

– Eupeptică-amară şi colagogă, carminativă;

Antibacteriană, fungistatică, antivirală;

Stimulentă a secreţiilor şi inhibantă a transpiraţiei excesive;

Antiinflamatoare externe ale mucoaselor nazale şi faringiene;

Sedativă generală.

Recomandări:

Preparatele pe bază de Salvie sunt complementare pe cale internă în: sindromul dispeptic, transpiraţie excesivă, afecţiuni hepato-biliare, gastro-intestinale, disfuncţii ovariene, amigdalite acute şi cronice, polipi nazali, stimularea circulaţiei în capilare, meteorism abdominal, dischinezie biliară.

Pe cale externă în: stomatite, gingivite, afte bucale, faringite, infla­maţii provocate de proteze, abcese dentare, parodontoză, curăţarea tenului gras cu pori dilataţi, dermatită seboreică mătreaţă, acnee vul­gară, tonifierea pielii, închiderea culorii părului, tonifierea firului de păr, alopecie.

În medicina populară, preparatele din Salvie se folosesc pe cale internă în: stimularea fertilităţii, oprirea hemoragiilor, răni, ulceraţii, afecţiuni vas­culare, insuficienţă venoasă, dismenoree, diabet, meteorism intestinal, astm bronşic, dischinezii biliare, tulburări de menopauză, sedativ.

Pe cale externă în: laringite, abcese dentare, gripă, guturai, hemoroizi, reumatism, vaginită atrofică, leucoree, contuzii.

Mod de folosire:

Intern infuzie din 1 linguriţă frunze la 200 ml apă, se beau 2-3 căni pe zi.

Extern infuzie din 2 linguriţe frunze la 100 ml apă pentru gargară în amigdalită şi polipi nazali, comprese, spălături locale; apă de gură, măşti faciale, loţiuni capilare, şampoane, deodorante, creme pentru faţă şi corp, cu extract natural din frunze de Salvie sau ulei esenţial de Salvie, precis dozat, în uz extern.

Contraindicaţii:

Nu se recomandă utilizarea internă a preparatelor pe bază de ulei esenţial şi nici a extractelor alcoolice, deoarece după utilizare îndelungată pot apărea convulsii epileptiforme.

Nu se recomandă în sarcină şi alăptare.

Salvie (Salvia officinalis)

Galerie Imagini

Salvie (Salvia officinalis)

Note Informatorii

Salvie (Salvia officinalis)

Bibliografie

Bibliografie

BIBLIOGRAFIE :

Material publicat cu acordul autorilor:

  • Dr.Biolog Pop Maria,Prof.Dr.Farm.Bojor Ovidiu- Fitoterapia în folosul tuturor,Ed.Medicală 2010
  • Dr.Biolog Pop Maria,Dr.Farm.Pop Andrea,Dr.farm.Pop Oana,Dr.Farm.Pop Octavian Vasile-Terapia cu plante medicinale și suplimente alimentare,Ed Semne 2016
Salvie (Salvia officinalis)

Legături interne

Salvie (Salvia officinalis)

Legaturi Externe

Legături externe