Siminoc (Helichrysum arenarium): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Siminocul (Helichrysum arenarium) e o plantă mică din familia compozeelor, cu tulpini argintii și buchete de flori galben-lămâii care își păstrează culoarea și după ce se usucă. Crește pe nisipuri, din vestul Europei până în Asia Centrală, iar Agenția Europeană a Medicamentului îi recunoaște florile pentru digestie. Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de imortelele din uleiurile esențiale și de florile de paie din grădină, ce conține, ce spun studiile și când nu e potrivit.

Ce este siminocul

Siminocul e o plantă perenă din familia Asteraceae, a compozeelor, din care fac parte și mușețelul, gălbenelele și anghinarea. Are o rădăcină care coboară adânc și un rizom scurt și gros, din care cresc tulpini de 10-30 cm, rar până la 50 cm.¹ Numele științific vine din grecește: helios înseamnă soare, iar chrysos, aur, după culoarea lucioasă a florilor.¹

Dicționarele românești îi mai spun siminic, semenic, siminog sau simioc, iar regional flori-de-paie, mărgică, ochișori, iarbă-flocoasă, floarea-patului, cirișor, budiene și sâsâne.² Pentru ceai se folosesc doar florile, adică inflorescențele uscate.³ În România, planta crește spontan și e cunoscută în medicina populară.⁴

Din magazinul Hypericum: Ceai Siminoc vrac.

Cum arată siminocul

Siminocul se recunoaște după trei lucruri: puful argintiu de pe tulpini și frunze, florile galbene strânse în buchete în vârful tulpinii și faptul că florile par uscate chiar și pe planta vie. Planta nu are miros dulce, iar florile uscate miros slab aromat și au un gust ușor amar și picant.^{5, 6}

Cum îl recunoști

• Tulpina: dreaptă sau ușor culcată la bază, de obicei ramificată doar în partea de sus, acoperită de un puf alb-cenușiu, lipit de ea.^{1, 5}
• Frunzele: alterne, lungi de 2-5 cm, păroase și argintii. Cele din rozetă sunt lățite spre vârf, iar cele de pe tulpină, înguste.¹
• Florile: capitule mici, rotunde, de 3-6 mm, câte 10-30, uneori până la 100, strânse într-un buchet în vârful tulpinii.¹
• Bracteele: cam 50 la fiecare capitul, uscate, lucioase, galben-lămâii, uneori portocalii sau rozalii, așezate ca țiglele pe 3-7 rânduri. Ele dau florii aspectul de paie.¹
• Fructul: o achenă brună de 0,7-1,2 mm, cu un smoc de aproximativ 30 de peri.¹

Unde crește siminocul

Siminocul e o plantă a nisipurilor uscate. Crește din Golful Biscaya până în Munții Urali și din sudul Scandinaviei până în nordul Peninsulei Balcanice, iar mai departe în Siberia de vest, în Asia Centrală și în China.¹ O subspecie, ponticum, cu frunze foarte înguste și cu marginile răsucite, e descrisă de pe țărmul de vest al Mării Negre.⁵ În România crește spontan, iar florile analizate de cercetătorii din Cluj-Napoca au fost culese în județul Botoșani.⁴

O plantă ocrotită în multe țări

În Suedia și în Serbia siminocul e ocrotit pe deplin, iar în Serbia mai crește doar pe două nisipuri, la Kladovo și la Deliblato. În Danemarca și în Estonia e trecut printre speciile care cer atenție, iar în Polonia a primit în anii 1970 o protecție parțială, care a oprit culesul în exces.¹ Pe lângă cules, îl amenință transformarea nisipurilor în livezi, vii și plantații de arbori cu creștere rapidă.¹ Dacă îl găsești în natură, lasă-l acolo: se înmulțește greu din semințe.

Se poate cultiva în grădină?

Se poate, dar nu e ușor. Planta stă cel puțin un an ca rozetă până să înflorească, iar semințele sunt minuscule: o mie cântăresc aproximativ 0,06 g.¹ În laborator încolțesc 87%, dar într-un experiment din Kazahstan, pe câmp, au încolțit cel mult 10,3%, iar în trei ani de cultură planta s-a înmulțit singură din semințe în proporție de doar 0,41%.¹

Primele încercări de cultură, din anii 1970, au eșuat. Mai târziu s-a înțeles de ce: siminocul se întinde vegetativ, în grupuri care provin din aceeași plantă, și trăiește asociat cu ciuperci din sol. O echipă din Polonia a propus apoi înmulțirea din răsaduri crescute în laborator, care înfloresc toate în același timp.¹

Siminoc, imortele sau flori de paie?

Trei nume și cel puțin trei plante. DEX-ul dă numele de imortelă și siminocului, și florilor-de-paie, iar Dicționarul de sinonime dă numele de flori-de-paie altei specii, Helichrysum bracteatum, crescută pentru flori.² Agenția Europeană a Medicamentului, în schimb, numește în română florile de siminoc chiar „flori de paie”.⁷ Iar uleiul esențial numit tot imortele se face din altă specie, Helichrysum italicum.^{1, 8}

Surse: dexonline; Pljevljakušić și colab., 2018; Petelin și colab., 2022; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2016 și lista evaluărilor.^{2, 1, 8, 3, 9}

Confuzia contează și pentru cei care fac ceaiul. Standardele de calitate pentru florile de siminoc cer să se verifice că printre ele nu s-au strecurat flori de Helichrysum italicum sau de Helichrysum stoechas.⁶ Iar unele dicționare vechi dau numele de imortelă și plevaiței, Xeranthemum annuum, o altă compozee cu flori care durează mult.² Pe o etichetă de ceai, doar numele latin Helichrysum arenarium îți spune sigur că e vorba de siminoc.

Cum se numește siminocul în alte limbi

Multe dintre numele siminocului vorbesc despre nisip, despre aur sau despre flori care nu mor.⁶

• Rusă: bessmertnik pesceanîi, adică „nemuritorul de nisip”, dar și țmin sau zoloto solnecinoe, „aurul soarelui”.⁶ Numele cmin nisipos, căutat des pe internet, pune laolaltă rusescul țmin și cuvântul românesc nisipos.
• Italiană: elicriso.⁶
• Engleză: sandy everlasting, dwarf everlasting sau yellow chaste weed.⁶
• Germană: Sand-Strohblume, „floarea de paie de nisip”, dar și Ruhrkraut, „iarba de dizenterie”, sau Mottenkrautblume, „floarea ierbii de molii”.⁶
• Franceză: immortelle.^{6, 3}
• Turcă: ölmez çiçek, „floarea care nu moare”.⁶
• Bulgară: jălt smil, „smil galben”. Dicționarele românești leagă numele de siminoc tocmai de bulgarul smin și de ucraineanul semeniak.^{3, 2}

Când se culege și ce parte se folosește

Pentru ceai se culeg doar capitulele, devreme: în faza de boboc sau chiar la începutul înfloririi, când sunt încă rotunde și strânse, de 7-9 mm.⁶ Standardele de calitate citate de Organizația Mondială a Sănătății admit cel mult 5% capitule cu codiță mai lungă de 1 cm și cel mult 5% capitule sfărâmate, mai mici de 2 mm.⁶

• Ce se culege: capitulele, cu o codiță scurtă. Tulpinile și frunzele nu intră în ceai.⁶
• De ce doar florile: în tulpinile și frunzele unor plante din Ucraina s-a găsit de aproape patru ori mai multă beta-asaronă decât în flori, iar raportul Agenției Europene a Medicamentului o semnalează ca motiv de prudență.⁵
• Atenție la loc: în mai multe țări planta e ocrotită. În comerț, florile vin atât din flora spontană, cât și din culturi.^{1, 6}

7 lucruri surprinzătoare despre siminoc

1. Florile nu se ofilesc. Bracteele sunt uscate chiar și pe planta vie, iar galbenul lor vine în mare parte de la izosalipurpozidă, o chalconă. De aici numele de imortelă și de nemuritoare.^{1, 2}
2. În URSS s-a făcut din el un medicament în tablete. Flamin, cu 50 mg de flavonoide purificate din siminoc, a fost cel mai cunoscut preparat rusesc din această plantă.^{1, 5}
3. Farmacopeile caută imortele strecurate în el. Standardele de calitate verifică expres ca printre florile de siminoc să nu fie flori de Helichrysum italicum sau de Helichrysum stoechas.⁶
4. Se folosea la vopsit. Dicționarul lui August Scriban nota, în 1939, că siminocul se întrebuința la vopsit în galben deschis.²
5. Siminocul e și un dans. Micul dicționar academic dă cuvântul și ca nume al unui dans popular și al melodiei după care se joacă.²
6. Regional, siminoc se numesc și alte plante. Printre ele, parpianul, două specii de Filago, culbeceasa și chiar floarea-de-colț.²
7. Două sate poartă numele lui. Unul e Siminoc, lângă Murfatlar, în județul Constanța, fost Turc-Murfat, iar celălalt, Siminoc, în comuna Dumitrești, în județul Vrancea.¹⁰

Ce conține siminocul

Florile de siminoc sunt bogate în substanțe fenolice: flavonoide, chalcone, acizi fenolici, cumarine, ftalide și pironi. Cele mai multe studii pun efectele pe seama flavonoidelor, dintre care au fost identificate 39.¹ Printre cele mai abundente sunt izosalipurpozida, o chalconă galbenă, naringenina și glicozidele ei, helicrizinele A și B.^{1, 5}

Surse: monografia Organizației Mondiale a Sănătății; Agenția Europeană a Medicamentului, după 22 de probe de pe malul Bugului, în Polonia; Pljevljakušić și colab., 2018; Babotă și colab., 2018.^{6, 5, 1, 4}

Cifrele descriu florile, nu cana de ceai. Într-o analiză pe ceaiuri făcute din flori cumpărate în Ungaria, Polonia și Germania, lăsate 30 de minute, trecuseră în apă aproximativ 80% din polifenoli, dar doar 22% din flavonoide, adică 47-67 mg la litru.⁵ Nici farmacopeile nu se înțeleg între ele: una cere cel puțin 6% flavonoide, calculate ca izosalipurpozidă, altele 0,5%, calculate ca quercetină, sau 0,6%, calculate ca hiperozidă, pentru că fiecare le măsoară altfel.⁶

Ce spun studiile

Siminocul are o tradiție lungă și foarte puține studii pe oameni. La evaluarea din 2016, Agenția Europeană a Medicamentului nu a găsit niciun studiu clinic, iar la revizuirea din 2023 a găsit doar studiul din Slovenia, pe care nu l-a considerat suficient.^{5, 11}

Surse: Petelin și colab., 2022; Agenția Europeană a Medicamentului, 2016 și 2023.^{8, 5, 11}

Balonarea, în studiul din Slovenia

La Universitatea din Primorska, în Slovenia, 27 de adulți cu cel puțin două semne de sindrom metabolic au băut timp de patru săptămâni, în fiecare seară, o cană de ceai: 13 ceai de siminoc, iar 14 ceai de Helichrysum italicum. Fiecare pliculeț avea 1 g de plantă, lăsat 10 minute în 200 ml de apă clocotită.⁸ După patru săptămâni, 7 din cei 13 care au băut siminoc au spus că se balonează mai rar, iar câte 6 au spus că au mai puține gaze, respectiv mai puține dureri de burtă.⁸ În grupul cu siminoc, glicemia a scăzut mai mult decât în celălalt, iar profilul grăsimilor din sânge s-a îmbunătățit, dar a scăzut și colesterolul HDL, cel „bun”.¹²

Studiul nu a avut un grup care să nu bea niciun ceai, iar grupurile au fost mici. Agenția Europeană a Medicamentului a notat că observația nu a fost controlată și a lăsat monografia neschimbată.¹¹ Dacă neplăcerile digestive durează mai mult de două săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.³

Bila, doar la animale

Primele măsurători sunt din Polonia, din 1962. La șobolani, flavonoidele din siminoc, injectate în venă, au crescut în 15 minute secreția de bilă cu 60-85%, de aproximativ trei ori mai slab decât un medicament de comparație. Ceaiul, dat direct în intestin, a crescut-o doar cu 12%, un efect foarte slab sau chiar nul.⁵ Tot atunci, apigenina din flori a relaxat vezica biliară izolată de la animale, pe când ceaiul a avut doar un efect slab.⁵ Până la evaluarea Agenției din 2016, aceste experimente nu au mai fost repetate.⁵

Cercetători din România

La Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, extractele din florile de siminoc culese în județul Botoșani au oprit în eprubetă creșterea unor bacterii, precum Staphylococcus aureus și Escherichia coli, abia la 7,81 mg pe mililitru.⁴ E o concentrație de 30 până la 130 de ori mai mare decât cea la care acționează streptomicina, un antibiotic, iar autorii au descris efectul ca modest.^{11, 4}

Într-un alt studiu, pe flori de siminoc cumpărate dintr-o piață din Iași, extractul a mers mai bine împreună cu ciprofloxacina, un antibiotic, decât antibioticul singur împotriva pneumococului, dar tot numai în eprubetă.⁵ Siminocul nu tratează infecțiile și nu înlocuiește antibioticele.

Alte rezultate de laborator

În eprubetă, un extract din flori a blocat DPP-4, o enzimă implicată în controlul glicemiei, iar pe fragmente de aortă flavonoidele din flori au redus semnele inflamației.¹¹ Homoarenolul din siminoc e aceeași substanță cu arzanolul din imortele, care în laborator și pe animale a blocat producerea unor mediatori ai inflamației.⁵ Toate acestea sunt însă rezultate de laborator.

Siminocul nu tratează bolile ficatului sau ale vezicii biliare, nu dizolvă pietrele și nu înlocuiește tratamentul.

Precauții și siguranță

Agenția Europeană a Medicamentului nu cunoaște reacții adverse la ceaiul de siminoc. În Polonia și în Lituania, în 2013-2014, s-au folosit în fiecare an aproximativ 170.000 de cutii de produse cu siminoc, cam 1,49 milioane de doze zilnice, fără nicio reacție adversă raportată.⁵

• Alergia: nu îl folosesc cei alergici la plantele din familia compozeelor.³
• Bila și ficatul: pentru că poate stimula secreția de bilă, nu e recomandat în caz de căi biliare blocate, colangită, boli de ficat sau pietre la fiere.³
• Folosirea îndelungată: monografia Organizației Mondiale a Sănătății notează că ar putea duce la stagnarea bilei.⁶
• Vârsta: nu e recomandat sub 18 ani, pentru că lipsesc datele.³
• Sarcina și alăptarea: nu e recomandat, tot din lipsă de date.³

Și tensiunea?

Pe unele site-uri scrie că siminocul scade tensiunea. Efectul a apărut doar la câini și șobolani, după injecții în venă, și a durat puțin.⁵ Fișa rusească de referință a tabletelor din flavonoide de siminoc trece, dimpotrivă, printre efectele adverse creșterea tensiunii la cei cu hipertensiune.⁵

Ceaiul din flori din Est

În uleiul volatil al unor probe din Caucaz și din Ucraina s-a găsit beta-asaronă. De aceea, raportul Agenției sugerează ca ceaiul din flori din Europa de Est, din Turcia sau din Caucaz să se facă prin fierbere, cel puțin 10 minute, într-un vas descoperit, nu prin infuzare sub capac.⁵ Tot raportul recomandă ca ceaiul să se bea proaspăt și încă cald, pentru că flavonoidele trec greu în apă.⁵

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, florile de siminoc au din 2016 o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională. Monografia se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice, și acoperă tulburările digestive cu senzație de burtă plină și balonare, la adulți.³ Revizuirea din 2023 a lăsat-o neschimbată.¹¹ Agenția a hotărât totodată că bolile căilor biliare nu se tratează singur, cu un ceai, așa că folosirile vechi pentru vezica biliară nu au intrat în monografie.⁵

Siminocul nu are monografie în Farmacopeea Europeană. Florile sunt descrise în farmacopeea poloneză, iar monografia europeană cere ca ele să respecte standardul polonez.^{11, 3} Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru siminoc.¹³

În România, siminocul (Helichrysum arenarium) este pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu este pe lista plantelor periculoase.¹⁴

Siminocul de-a lungul timpului

Florile de siminoc se vând în farmaciile din Europa de peste un secol. În Lituania, planta apare în reglementările farmaciilor din 1904, 1911 și 1914, iar farmacopeea sovietică a avut-o în toate edițiile, din 1937 până în 1990.⁵ În Polonia a intrat în medicina oficială în anii 1930, sub numele vechi de Flos Stoechados, și a fost trecută în lista prețurilor din farmacii pe 24 iunie 1938.⁵

În Germania, o autorizație standard din 1986 recomanda ceaiul de siminoc în neplăcerile neinflamatorii ale vezicii biliare, iar Comisia E, grupul de experți care evalua plantele medicinale pentru autoritățile germane, i-a dat în 1988 o monografie pentru tulburările dispeptice, cu 3 g de flori pe zi.⁵

În limba română, siminocul a intrat și în literatură. Lazăr Șăineanu îl dădea ca nume popular al imortelei, cu un vers de Vasile Alecsandri despre „funebru siminoc”, iar Alexandru Odobescu îl punea într-o înșiruire de buruieni, alături de lobodă și drob.²

Din magazinul Hypericum

Ceaiuri Hypericum pentru digestie, cu monografie europeană

Până aici ai citit despre siminoc. De aici încolo, despre produsele noastre. Florile de siminoc sunt recunoscute de Agenția Europeană a Medicamentului, pe baza utilizării tradiționale, pentru tulburările digestive cu senzație de burtă plină și balonare, la adulți.³ Pentru neplăceri asemănătoare, Agenția recunoaște tot tradițional frunzele de anghinare, pentru digestia grea cu senzație de burtă plină, balonare și gaze, frunzele de mentă, pentru digestia grea și gaze, și fructele de chimen, pentru balonare și gaze.^{15, 16, 17} Ceaiurile sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Siminoc

• 100% flori de siminoc (Helichrysum arenarium)
• Vrac, 40 g
• Pe etichetă: decoct din 1 lingură de flori la 500 ml de apă, fiert 10 minute; 1-2 căni pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă
• Monografia europeană descrie 1,5 g de flori fierte 10 minute în 150-250 ml de apă, de 2-3 ori pe zi, cu 15-30 de minute înainte de masă³

14,27 lei Prețul inițial a fost: 14,27 lei.9,99 leiPrețul curent este: 9,99 lei.Economisești 4,28 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Anghinare, mentă sau chimen

Pentru anghinare, monografia europeană descrie 1,5 g de frunze la 150 ml de apă clocotită, de patru ori pe zi, sau 3 g, de 1-2 ori pe zi.¹⁵ Pentru mentă, 1,5-3 g de frunze la 100-150 ml de apă clocotită, de trei ori pe zi, iar pentru chimen, 0,5-2 g de fructe la 150 ml, de 1-3 ori pe zi.^{16, 17}

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Anghinare vrac

9,99 lei Prețul inițial a fost: 9,99 lei.6,99 leiPrețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Adaugă în coș

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Menta doze

9,99 lei Prețul inițial a fost: 9,99 lei.6,99 leiPrețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Adaugă în coș

-30%

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Chimen vrac

9,99 lei Prețul inițial a fost: 9,99 lei.6,99 leiPrețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Siminoc, vrac	Decoct din 1 lingură de flori la 500 ml de apă, fiert 10 minute; 1-2 căni pe zi, cu o jumătate de oră înainte de masă	Nu sub 18 ani, în sarcină sau în alăptare; nu în caz de pietre la fiere sau boli de ficat
Ceai Anghinare, vrac	Infuzie din 1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale	Nu sub 12 ani; nu pentru cei alergici la compozee sau cu boli ale bilei ori ale ficatului
Ceai Mentă, pliculețe	1 pliculeț la 200 ml de apă clocotită, până la 3 căni pe zi	Nu pentru cei cu arsuri la stomac; nu sub 4 ani; atenție la pietrele la fiere
Ceai Chimen, vrac	Infuzie din 1 linguriță de fructe la 200 ml de apă fierbinte, înainte de mesele principale	Nu sub 12 ani; nu pentru cei alergici la fenicul, anason, țelină, coriandru, mărar, pelin negru sau mesteacăn; nu în caz de pietre la fiere

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. În sarcină și în alăptare, monografiile europene nu recomandă niciunul dintre aceste patru ceaiuri, din lipsă de date. Dacă neplăcerile durează mai mult de două săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.^{3, 15, 16, 17}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Pljevljakušić D., Bigović D., Janković T., Jelačić S., Šavikin K. Sandy everlasting (Helichrysum arenarium (L.) Moench): botanical, chemical and biological properties. Frontiers in Plant Science, 2018, 9:1123.
2. dexonline.ro, articolele „siminoc”, „siminic”, „imortelă” și „flori-de-paie”, după Dicționarul explicativ al limbii române (DEX ’09), Micul dicționar academic (ed. a II-a, 2010), Dicționarul limbii române literare contemporane (1955-1957), Dicționarul de sinonime al limbii române (1982), L. Șăineanu, Dicționar universal al limbii române (ed. a VI-a, 1929), A. Scriban, Dicționaru limbii românești (1939), și M. Preda, Dicționar dendrofloricol (1989).
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Helichrysum arenarium (L.) Moench, flos, EMA/HMPC/41108/2015, 5 aprilie 2016.
4. Babotă M., Mocan A., Vlase L. și colab. Phytochemical analysis, antioxidant and antimicrobial activities of Helichrysum arenarium (L.) Moench. and Antennaria dioica (L.) Gaertn. flowers. Molecules, 2018, 23(2):409.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Helichrysum arenarium (L.) Moench, flos, EMA/HMPC/41109/2015, 5 aprilie 2016.
6. World Health Organization. WHO monographs on medicinal plants commonly used in the Newly Independent States (NIS), monografia „Flos Helichrysi arenarii”, p. 175-185. Geneva, 2010.
7. Agenția Europeană a Medicamentului. Flori de paie, Helichrysum arenarium (L.) Moench, flos. Rezumat destinat publicului, EMA/269745/2016, 31 mai 2016.
8. Petelin A., Šik Novak K., Hladnik M. și colab. Helichrysum italicum (Roth) G. Don and Helichrysum arenarium (L.) Moench infusion consumption affects the inflammatory status and the composition of human gut microbiota in patients with traits of metabolic syndrome: a randomized comparative study. Foods, 2022, 11(20):3277.
9. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Overview of assessment work: priority list, EMA/HMPC/561868/2021, actualizare din iulie 2026.
10. Wikipedia în limba română, articolele „Siminoc, Constanța” și „Siminoc, Vrancea”.
11. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to assessment report on Helichrysum arenarium (L.) Moench, flos, EMA/HMPC/709373/2022, 15 martie 2023.
12. Kenig S., Kramberger K., Šik Novak K. și colab. Helichrysum italicum (Roth) G. Don and Helichrysum arenarium (L.) Moench infusions in reversing the traits of metabolic syndrome: a double-blind randomized comparative trial. Food and Function, 2022, 13:7697-7706.
13. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
14. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194014/2017, 27 martie 2018.
16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Mentha x piperita L., folium, EMA/HMPC/572705/2014 Rev. 1, 15 ianuarie 2020.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Carum carvi L., fructus, EMA/HMPC/715092/2013, 7 iulie 2015.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc o alimentație variată și echilibrată sau tratamentul prescris. Dacă ai pietre la fiere, o boală de ficat sau a căilor biliare, urmezi un tratament, ești însărcinată sau alăptezi, discută cu medicul înainte de a folosi siminoc.