Topinambur (Helianthus tuberosus): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Topinamburul (Helianthus tuberosus) e o rudă a florii-soarelui, cu capitule galbene și cu tuberculi comestibili, care se formează sub pământ spre sfârșitul sezonului. Tuberculii lui păstrează rezerva de glucide sub formă de inulină, nu de amidon, iar inulina e o fibră solubilă pe care intestinul subțire nu o absoarbe. În România, planta se numește popular nap porcesc, iar regional și picioică sau măr de pământ. Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru topinambur, iar Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru el. Mai jos afli cum îl recunoști, de unde vine numele, ce conțin tuberculii, ce spun studiile despre inulină, cum se mănâncă și cui nu i se potrivește.

Ce este topinamburul

Topinamburul e o plantă perenă din familia Asteraceae, cu rizomi care produc tuberculi spre sfârșitul sezonului de creștere. Tulpina dreaptă are de la 50 cm până la peste 2 m, iar planta înflorește la sfârșitul verii și toamna.¹ Genul Helianthus are 52 de specii, dintre care una e hibrid, iar numele lui vine din grecescul helios, soare, și anthos, floare.²

Floarea-soarelui (Helianthus annuus) e singura specie nord-americană devenită o cultură agricolă majoră.³ Topinamburul a fost dezvoltat ca plantă de cultură mai ales în Europa, unde s-a răspândit și în sălbăticie.¹

Numele „topinambur” vine din franceză, din topinambour, care la rândul lui vine de la numele unui trib din Brazilia, deși planta e originară din America de Nord.⁴ Numele englezesc, Jerusalem artichoke, e o denumire greșită, după cum notează Flora of North America: planta nu vine din Ierusalim.¹

Cum arată topinamburul

De departe, topinamburul seamănă cu floarea-soarelui, dar are capitule mai mici, câte 3-15 pe plantă. Tulpina e dreaptă, aspră și păroasă. Frunzele, mari, de la lanceolate la ovate, au trei nervuri care pornesc din apropierea bazei.¹

Cum îl recunoști

• Înălțimea: de la 50 cm până la peste 2 m.¹
• Frunzele: cele mai multe stau pe tulpină. Jos sunt opuse sau alterne, spre vârf, de obicei, alterne. Codița, de 2-8 cm, are adesea margini aripate, iar limbul, lung de 10-23 cm și lat de 7-15 cm, are marginea întreagă sau dințată. Fața de sus e ușor aspră, iar cea de jos fin păroasă.¹
• Capitulele: câte 3-15 pe plantă, pe codițe lungi de 1-15 cm.¹
• Florile: 10-20 de flori marginale galbene, cu limbul de 25-40 mm, și peste 60 de flori mici în disc, cu lobii galbeni și anterele brun-închis sau negre.¹
• Fructul: o achenă de 5-7 mm, fără peri sau păroasă spre vârf, care poartă la capăt doi solzi cu arista, de 1,9-3 mm.¹
• Tuberculii: se formează târziu în sezon, pe rizomii subterani. Au forme variate, rotunde, de pară sau ovale, și culori de la alb și maro deschis până la maro închis, roșu sau violet.^{1, 5}

Unde crește topinamburul

Topinamburul vine din America de Nord, dar s-a răspândit atât de mult ca specie buruiană, încât Flora of North America notează că arealul lui inițial e greu de stabilit.^{4, 1} În America de Nord crește pe marginea drumurilor, pe câmpuri și pe terenuri părăsite, de la nivelul mării până la 1.000 m, uneori până la 1.500 m altitudine, din Canada până în Florida și Texas.¹

În Europa se cultivă, dar apare și în sălbăticie, scăpat din cultură.¹ Nu e pretențios: crește pe soluri foarte diferite, rezistă la ger și cere puțină îngrijire.⁵

La noi, dicționarele îl descriu ca plantă cultivată pentru tuberculii folosiți ca aliment și ca furaj.⁴

Topinambur sau floarea-soarelui?

Topinamburul și floarea-soarelui fac parte din același gen, așa că florile lor seamănă. Se deosebesc după cât trăiesc, după mărimea capitulului și după numărul de flori.^{1, 3}

Sursa: Flora of North America, volumul 21.^{1, 3}

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește tot topinambur. Popular i se spune nap porcesc sau nap turcesc, iar regional apar și nume ca măr de pământ, picioică, ceacaribă, tiuș, morcov porcesc, pere iernatice, crumpenă, în Oltenia, sau gulie, în Moldova.⁴ Câteva nume au intrat din alte limbi: ceacaribă vine din germană, din Steckrübe, tiuș și picioică din maghiară, iar crumpenă din sârbă.⁴

Surse: dexonline, pentru română; GBIF Backbone Taxonomy, pentru celelalte limbi.^{4, 6}

Ce parte se folosește și cum se mănâncă

Se folosesc tuberculii, formați pe rizomii subterani.¹ Se mănâncă cruzi, când sunt crocanți și dulci, sau gătiți: în salate și supe, prăjiți, copți, fierți sau piure, ca cartofii.⁵ Gustul lor amintește de anghinare.⁴

• Tuberculii proaspeți: au 77-80% apă și puține proteine și grăsimi.⁵
• Pulberea: pulberea de topinambur a fost folosită într-un studiu, în doză de 5 g pe zi.⁷
• Inulina din topinambur: în studii, a fost adăugată în shoturi de fructe și legume și în batoane.^{8, 9}
• Furajul: tuberculii se dau mai ales porcilor, iar partea aeriană, tulpinile și frunzele, se poate insila pentru animale.^{4, 10}
• Păstrarea: în timpul păstrării, inulina se poate descompune în fructoză și glucoză. La 0-2 °C, enzimele care o descompun lucrează mult mai încet.¹⁰

7 lucruri surprinzătoare despre topinambur

1. Numele vine de la un trib din Brazilia. Cuvântul „topinambur” a ajuns la noi din franceză și vine de la numele unui trib brazilian, deși planta e din America de Nord.⁴
2. Nu e din Ierusalim și nu e anghinare. În engleză i se spune Jerusalem artichoke, o denumire pe care Flora of North America o socotește greșită. Gustul tuberculilor amintește totuși de anghinare.^{1, 4}
3. E rudă cu floarea-soarelui, dar are de trei ori mai mulți cromozomi. Topinamburul are 102 cromozomi, iar floarea-soarelui 34.^{1, 3}
4. Păstrează rezerva de glucide ca inulină, nu ca amidon. Inulina reprezintă 43-83% din substanța uscată a tuberculilor, în timp ce la grâu și la porumb rezerva e amidonul.¹⁰
5. Inulina trece nedigerată prin intestinul subțire. La opt voluntari sănătoși, fructanii din topinambur nu s-au absorbit, iar creșterea glicemiei după ei a fost foarte mică, mai mică decât după fructoză.¹¹
6. Are cel puțin zece nume populare în română. Dicționarele înregistrează, printre altele, nap porcesc, nap turcesc, măr de pământ, picioică, ceacaribă, tiuș, morcov porcesc, pere iernatice, crumpenă și gulie.⁴
7. S-a dat mult timp la porci. Dicționarul de neologisme din 1986 descrie tuberculii ca folosiți mai ales în hrana porcilor și îi dă numele popular „napi porcești”.⁴

Ce conțin tuberculii de topinambur

Tuberculii proaspeți sunt făcuți mai ales din apă. Din substanța uscată, componenta principală e inulina, urmată de zaharuri simple: fructoză, zaharoză și glucoză.^{5, 10}

Surse: Tapera și Siwe-Noundou, 2024, pentru apă, proteine, grăsimi și potasiu; Wang și colab., 2020, pentru inulină, zaharuri, acizi grași și vitamine. Valorile diferă după soi, sol și momentul recoltării.^{5, 10}

Părțile aeriene ale plantei conțin flavonoide, acizi fenolici și sescviterpene, în cantități care diferă mult de la un soi la altul.¹⁰ Cifrele din tabel descriu tuberculii, nu un produs anume.

Ce este inulina

Inulina nu e o plantă, ci o fibră solubilă: un lanț de unități de fructoză, cu o unitate de glucoză la capăt. Lanțul poate avea între 2 și 60 de unități.¹⁰

• În tubercul: 43-83% din substanța uscată.¹⁰
• În intestinul subțire: nu se absoarbe. La opt voluntari sănătoși, fructanii din topinambur nu s-au absorbit, iar după o doză de 20 g s-au găsit doar urme în urină, la o singură persoană.¹¹
• În colon: ajunge la bacteriile intestinale, care o fermentează. În același studiu, producția de hidrogen a fost mult mai mare după fructanii din topinambur decât după fructoză.¹¹
• Pentru glicemie: creșterea glicemiei și a insulinei după fructanii din topinambur a fost foarte mică, mai mică decât după fructoză.¹¹

Fermentarea din colon, cu producție de hidrogen, e legată de balonarea și gazele pe care inulina le poate da în cantități mari.^{11, 5}

Ce spun studiile

Despre topinambur există puține studii pe oameni, iar cele mai multe sunt mici și scurte.^{12, 5} Pentru inulină, în general, există mai multe studii, dar ele nu vorbesc doar despre topinambur: unele au folosit inulină din cicoare.^{13, 14}

Surse: Barreto și colab., 2025; Kim și colab., 2020; Ramnani și colab., 2010; Regulamentul (UE) nr. 432/2012, versiunea consolidată.^{12, 7, 8, 15}

Glicemia

O sinteză cu meta-analiză din 2025, despre extractele din speciile de Helianthus și glicemie, a inclus 12 studii pe animale și unul pe oameni. Meta-analiza s-a făcut doar pe studiile pe animale și a găsit o scădere a glicemiei și a hemoglobinei glicate. Studiul pe oameni a arătat și el o scădere a glicemiei. Autorii consideră că, la topinambur, efectul ar putea veni de la inulină.¹²

Într-un studiu japonez, 37 de adulți sănătoși, de 75 de ani în medie, au luat 5 g de pulbere de topinambur pe zi, înainte de micul dejun sau înainte de cină, timp de o săptămână, după o săptămână de control. Glicemia, măsurată continuu, a scăzut în ambele grupuri, iar scăderea după toate cele trei mese a fost mai clară la cei care au luat pulberea dimineața.⁷ Studiul a fost mic și scurt și nu a avut grup cu placebo, fiecare participant fiind comparat cu propria săptămână de control.

Într-un studiu coreean, 60 de persoane cu glicemie à jeun modificată, toleranță scăzută la glucoză sau diabet de tip 2 recent descoperit au luat 12 săptămâni câte 40 g pe zi dintr-un amestec de topinambur și soia fermentată sau placebo. Față de placebo, au apărut diferențe la glicemia măsurată la 60 și la 120 de minute și la aria de sub curba glicemiei.¹⁶ Cum amestecul conținea și soia fermentată, efectul nu poate fi atribuit doar topinamburului.

Pentru inulina din mai multe surse, o meta-analiză din 2019, cu 33 de studii randomizate și 1.346 de participanți, a găsit scăderi ale glicemiei à jeun și ale hemoglobinei glicate. La persoanele cu prediabet sau diabet de tip 2, glicemia à jeun a scăzut în medie cu 0,60 mmol/l, iar hemoglobina glicată cu 0,58%.¹³ Rezultatele nu privesc doar topinamburul.

Topinamburul nu tratează diabetul și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Intestinul

Inulina din topinambur a crescut numărul de bifidobacterii, bacterii din colon, în studiile pe voluntari. Într-un studiu cu 66 de voluntari sănătoși, cei care au luat zilnic 5 g de inulină din topinambur, în shoturi de fructe și legume, au avut mai multe bifidobacterii în scaun decât cei cu placebo: 10,0 și 9,8, față de 9,3 log10 celule pe gram. A crescut puțin și grupul Lactobacillus și Enterococcus, iar celelalte grupe de bacterii nu s-au schimbat.⁸

Într-un alt studiu, 45 de voluntari au primit batoane cu inulină din topinambur, batoane cu inulină din cicoare sau batoane fără fructani, 7,7 g de fructan pe zi o săptămână, apoi de două ori mai mult încă 14 zile. La cei care au primit inulină, din topinambur sau din cicoare, bifidobacteriile au crescut cu 1,2 log10 în 21 de zile.⁹

Pentru inulina din cicoare, o meta-analiză din 2023, cu 50 de studii și 2.525 de participanți, a găsit mai multe bifidobacterii la doze de 3-20 g pe zi și efecte favorabile asupra funcției intestinale la persoanele sănătoase.¹⁴ Ea nu vorbește despre topinambur.

În laborator

În eprubetă și pe animale, extractele din părțile aeriene ale plantei au avut efecte antioxidante și antiinflamatoare.¹⁰ Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Ce doze au folosit studiile

• Pulbere de topinambur: 5 g pe zi, o săptămână.⁷
• Inulină din topinambur: 5 g pe zi, în shoturi de fructe și legume.⁸
• Batoane cu inulină: 7,7 g de fructan pe zi o săptămână, apoi dublul timp de 14 zile.⁹
• Amestec cu soia fermentată: 40 g pe zi, din care 19,45 g topinambur, timp de 12 săptămâni.¹⁶

Cifrele descriu studii, nu recomandări. Pentru topinambur nu există o doză stabilită de autoritățile europene.¹⁷

Precauții și siguranță

În studiile pe voluntari, efectele raportate au fost digestive, ușoare sau moderate.^{9, 8}

• Balonarea și gazele: inulina ajunge nedigerată în colon și fermentează, așa că pot apărea balonare și flatulență, mai ales la cantități mari sau la persoanele care tolerează greu inulina și fructoza.^{11, 5} În studiile cu inulină din topinambur, flatulența a fost ușoară, uneori moderată, la câțiva participanți.^{8, 9}
• Creșterea dozei: în studiul cu batoane, doza a fost dublată abia după o săptămână, iar la doza dublă consistența scaunului s-a schimbat ușor.⁹
• Alergia: topinamburul face parte din familia Asteraceae. Monografia europeană a cicoarei, o altă plantă din aceeași familie, exclude persoanele alergice la plantele din familia Asteraceae. Dacă ești alergic la mușețel sau la gălbenele, discută cu medicul înainte să mănânci topinambur sau să iei suplimente.¹⁸
• Diabetul și medicamentele: studiile au urmărit scăderi ale glicemiei, așa că cine are diabet sau ia medicamente pentru glicemie ar trebui să întrebe medicul înainte de a mânca cantități mari sau de a lua suplimente.^{7, 12}
• Medicamentele, sarcina și alăptarea: o revizuire din 2024 notează că lipsesc studiile despre interacțiunile cu medicamentele și despre efectele adverse pe termen lung.⁵ Cine ia medicamente, cine e însărcinată sau alăptează să întrebe medicul înainte de a lua suplimente cu topinambur.

Inulina din topinambur nu se absoarbe în intestinul subțire, de aceea poate da balonare și gaze, mai ales în cantități mari.

Ce spune legea

Topinamburul nu are monografie la Agenția Europeană a Medicamentului: în lista plantelor medicinale a agenției, generată la 23 septembrie 2026, nu apare nicio monografie pentru Helianthus tuberosus.¹⁷ Cicoarea, din care se extrage inulina din mențiunea de mai jos, are o monografie de utilizare tradițională pentru rădăcină, pentru neplăceri digestive ușoare și pierderea temporară a poftei de mâncare. Ea nu se aplică topinamburului.¹⁸

Pentru topinambur nu există nicio mențiune de sănătate autorizată în Uniunea Europeană. În lista mențiunilor permise nu apare topinamburul.¹⁵ În lista mențiunilor permise apare o singură mențiune pentru inulină: inulina nativă din cicoare contribuie la funcționarea normală a intestinului prin creșterea frecvenței scaunului, dacă alimentul oferă cel puțin 12 g de inulină nativă din cicoare pe zi. Ea se referă la inulina din cicoare, nu la cea din topinambur.¹⁵

În România, Helianthus tuberosus e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁹

Topinamburul de-a lungul timpului

Popoarele native din America de Nord au folosit tuberculii de topinambur ca aliment, deși nu e sigur că planta a fost domesticită sau cultivată de ele.¹ Ca plantă de cultură s-a dezvoltat mai ales în Europa, unde s-a răspândit și în sălbăticie.¹

La noi, dicționarul enciclopedic din 1926-1931 îl descrie la „nap”, sub numele de nap-porcesc sau nap-turcesc, ca plantă originară din America de Nord, cu flori galbene în capitule și cu rădăcina formată din tubercule, numite și „mere-de-pământ”, „gulii” sau „broajbe”.⁴ Dicționarul de neologisme din 1986 spune despre tuberculii lui că se folosesc mai ales în hrana porcilor.⁴ Azi, inulina din topinambur se adaugă în alimente funcționale, ca ingredient prebiotic.^{5, 10}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Schilling E.E. Helianthus tuberosus Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 21, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
2. Schilling E.E. Helianthus Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 21, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
3. Schilling E.E. Helianthus annuus Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 21, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
4. dexonline.ro, articolele „topinambur”, „nap”, „picioică”, „ceacaribă”, „tiuș”, „crumpenă” și „măr”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul de neologisme (1986), Noul dicționar explicativ al limbii române (2002), Dicționarul gastronomic explicativ (2003), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), Dicționarul de sinonime (1982), Dicționarul general de sinonime (2013) și DOOM 3.
5. Tapera R.F., Siwe-Noundou X. și colab. Exploring the therapeutic potential, ethnomedicinal values, and phytochemistry of Helianthus tuberosus L.: a review. Pharmaceuticals (Basel), 2024, 17(12):1672.
6. GBIF Secretariat. Helianthus tuberosus L., GBIF Backbone Taxonomy, numele comune în alte limbi, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
7. Kim H.K., Chijiki H., Nanba T. și colab. Ingestion of Helianthus tuberosus at breakfast rather than at dinner is more effective for suppressing glucose levels and improving the intestinal microbiota in older adults. Nutrients, 2020, 12(10):3035.
8. Ramnani P., Gaudier E., Bingham M. și colab. Prebiotic effect of fruit and vegetable shots containing Jerusalem artichoke inulin: a human intervention study. British Journal of Nutrition, 2010, 104(2):233-240.
9. Kleessen B., Schwarz S., Boehm A. și colab. Jerusalem artichoke and chicory inulin in bakery products affect faecal microbiota of healthy volunteers. British Journal of Nutrition, 2007, 98(3):540-549.
10. Wang Y., Zhao Y., Xue F. și colab. Nutritional value, bioactivity, and application potential of Jerusalem artichoke (Helianthus tuberosus L.) as a neotype feed resource. Animal Nutrition, 2020, 6(4):429-437.
11. Rumessen J.J., Bodé S., Hamberg O., Gudmand-Høyer E. Fructans of Jerusalem artichokes: intestinal transport, absorption, fermentation, and influence on blood glucose, insulin, and C-peptide responses in healthy subjects. American Journal of Clinical Nutrition, 1990, 52(4):675-681.
12. Barreto M.D.S., Santos R.S., Souza J.B. și colab. The role of the Helianthus genus in hyperglycemia: a systematic review with meta-analysis. Fitoterapia, 2025, 183:106521.
13. Wang L., Yang H., Huang H. și colab. Inulin-type fructans supplementation improves glycemic control for the prediabetes and type 2 diabetes populations: results from a GRADE-assessed systematic review and dose-response meta-analysis of 33 randomized controlled trials. Journal of Translational Medicine, 2019, 17(1):410.
14. Nagy D.U., Sándor-Bajusz K.A., Bódy B. și colab. Effect of chicory-derived inulin-type fructans on abundance of Bifidobacterium and on bowel function: a systematic review with meta-analyses. Critical Reviews in Food Science and Nutrition, 2023, 63(33):12018-12035.
15. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012, în versiunea consolidată din 20 august 2025. Mențiunea despre inulina nativă din cicoare a fost introdusă prin Regulamentul (UE) 2015/2314 al Comisiei din 7 decembrie 2015, Jurnalul Oficial L 328 din 12 decembrie 2015, după avizul EFSA publicat în EFSA Journal 2015;13(1):3951.
16. Ahn H.Y., Kim M., Seo C.R. și colab. The effects of Jerusalem artichoke and fermented soybean powder mixture supplementation on blood glucose and oxidative stress in subjects with prediabetes or newly diagnosed type 2 diabetes. Nutrition & Diabetes, 2018, 8(1):42.
17. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene și a stadiului lor, ema.europa.eu, generată pe 23 septembrie 2026.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Cichorium intybus L., radix, EMA/HMPC/121816/2010, adoptată pe 15 ianuarie 2013.
19. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai diabet sau o altă boală ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a mânca cantități mari de topinambur sau de a lua suplimente cu topinambur sau cu inulină.