Urzică (Urtica dioica): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Urzica (Urtica dioica) e planta pe care o recunoaște oricine după usturimea de pe piele: o buruiană perenă, cu frunze dințate și peri care se rup ca niște ace de seringă. Din ea se folosesc trei părți, iar Agenția Europeană a Medicamentului are câte o monografie pentru fiecare: frunza și părțile aeriene, pentru neplăcerile urinare minore și pentru durerile articulare minore, și rădăcina, pentru simptomele urinare ale bărbaților cu prostata mărită, după ce medicul a exclus o boală gravă. Toate sunt recunoscute pe baza utilizării tradiționale. Mai jos afli cum o recunoști, de ce înțeapă, ce înseamnă „dioică”, cum o deosebești de urzica moartă, ce conține, ce spun studiile și cum se folosește.

Ce este urzica

Urzica mare e o plantă perenă din familia Urticaceae, cu rizomi lemnoși, târâtori, din care cresc tulpini drepte.^{1, 2} Genul Urtica are, după flore, între 30 și 45 de specii, răspândite aproape în toată lumea.^{1, 2}

Numele latin, urtica, e legat de verbul uro, „ard”.¹ Din el vine, printr-o formă populară, urdica, și cuvântul românesc urzică, iar din aceeași familie de cuvinte face parte și urticaria, venită în română din franceză.³ Din plantă se folosesc frunzele, părțile aeriene și rădăcina, fiecare cu altă monografie europeană.^{4, 5, 6}

Din magazinul Hypericum: Ceai Urzica vrac, Tinctura de Urzica și Capsule Urzica.

Cum arată urzica

Urzica mare se recunoaște ușor: are tulpini drepte, în patru muchii, frunze opuse, cu baza în formă de inimă și cu dinți mari pe margine, și e acoperită de peri care înțeapă. Florile sunt mici și verzi, adunate în ciorchini la subsuoara frunzelor de sus.^{7, 1, 2}

Cum o recunoști

• Tulpina: dreaptă, în patru muchii, verde sau purpurie, înaltă de obicei de 30-150 cm, cu peri urticanți.^{7, 2}
• Frunzele: opuse, ovate sau lanceolate, lungi de 5-20 cm, cu baza în formă de inimă, cu vârful ascuțit și cu dinți mari pe margine. Fața de sus e verde închis, cea de jos, mai deschisă.^{7, 1, 2}
• Stipelele: la baza fiecărei codițe stau două stipele înguste, de 5-8 mm.²
• Florile: mici, verzi, cu câte patru tepale, în ciorchini ramificați de 3-7 cm. O plantă are, de obicei, numai flori bărbătești sau numai flori femeiești.^{7, 1, 2}
• Fructul: o achenă ovală, ușor turtită, cenușiu-brună, de 1-1,4 mm, strânsă între tepale.^{1, 2}
• Rădăcina: rizomi lemnoși, târâtori, gălbui-bruni la exterior, cu gust amar.^{2, 7}

De ce înțeapă urzica

Pe tulpină și pe frunze, urzica are două feluri de peri: unii moi, obișnuiți, și alții urticanți, cu o bază umflată și un vârf rigid, străveziu.¹ Vârful perului urticant e întărit cu siliciu, iar tija și baza, cu carbonat de calciu.⁸

La cea mai mică atingere, vârful se rupe într-un punct gata pregătit și lasă un tub cu margini ascuțite, care intră în piele. Apăsarea strânge baza moale a perului, iar lichidul din el, doar câțiva nanolitri, e injectat ca dintr-o seringă.^{9, 1}

Încă de la mijlocul secolului XX, în lichidul perilor s-au găsit acetilcolină, histamină și serotonină.^{9, 10} Acidul formic, pomenit des și azi, nu se găsește în cantități care să conteze, lucru dovedit de mult.⁹ La o rudă asiatică, Urtica thunbergiana, durerea care ține mult a fost pusă pe seama acidului oxalic și a acidului tartric.¹¹

Contactul cu urzica dă de obicei usturime, mâncărime și o erupție ca de urticarie, care poate ține și peste 12 ore.^{11, 12} Perii o apără mai ales de animalele mari: melcii și omizile unor fluturi o mănâncă fără probleme. Unele rude sunt mult mai periculoase decât ea: o urzică din Noua Zeelandă, Urtica ferox, poate provoca tulburări ale nervilor care trec abia după câteva săptămâni.⁹

Ce înseamnă „dioică”

Numele de specie, dioica, spune cum își împarte urzica florile. În dicționare, dioic se spune despre plantele care au florile bărbătești și pe cele femeiești pe indivizi diferiți, ca la cânepă sau la salcie. Cuvântul a venit din franceză și e format din grecescul dis, „de două ori”, și oikos, „casă”: flori „în două case”.³

La urzica mare din Europa, subspecia dioica, o plantă are fie numai flori bărbătești, fie numai flori femeiești.¹ Nu toate urzicile mari sunt însă dioice. În America de Nord, subspecia gracilis are de obicei ambele feluri de flori pe aceeași plantă, iar Flora of China scrie că urzica mare e dioică, rar monoică.^{1, 2}

Florile bărbătești au câte patru stamine, îndoite în boboc. Cele femeiești au un stigmat ca o pensulă, iar ciorchinii lor atârnă, mai ales când se încarcă de fructe. Semințele se fac doar pe plantele cu flori femeiești.^{7, 1, 2} Urzica mică e, dimpotrivă, monoică: florile bărbătești și cele femeiești stau în același ciorchine.^{1, 3}

Unde crește urzica

Urzica mare e originară din Europa și din Asia.¹ Azi crește în toate regiunile temperate ale lumii, iar Flora of China o dă în Europa, în Asia, în nordul Africii și în America de Nord.^{7, 2} În America de Nord, subspecia europeană a ajuns adusă de om. Acolo crește și o altă subspecie, gracilis, pe care nativii americani o foloseau la reumatism, la stomac deranjat, la naștere și ca tonic.¹

Crește prin locuri umede: în pădurile din luncă, la marginea pădurilor de foioase, pe lângă garduri, pe malul apelor și pe terenuri părăsite, iar în munții Chinei urcă până la 5.000 m.^{1, 2} Înflorește din iunie până în august, iar fructele se coc în august și septembrie.² Locul unde cresc multe urzici se numește, în română, urzicar.³

Pe pășunile prea păscute, urzica rămâne adesea în picioare, pentru că animalele o ocolesc.⁹

Urzică mare, urzică mică sau urzică moartă?

Mulți caută „tipuri de urzici”. Dicționarele românești pomenesc două urzici care înțeapă: urzica mare, Urtica dioica, și urzica mică, Urtica urens, căreia i se mai spune urzicea, oieșea, urzică iute sau urzică grecească.³

Urzica mică e o plantă de un an, cu rădăcină pivotantă, înaltă de 10-80 cm, cu frunze mici, eliptice, lățite la mijloc și îngustate spre bază, și cu flori bărbătești și femeiești în același ciorchine.¹ Pentru că în natură se deosebesc greu, cele două specii se culeg adesea împreună, iar monografiile europene le acceptă pe amândouă.^{7, 4}

Urzica moartă nu e o urzică. Lamium album e din familia Lamiaceae, a mentei, nu are peri urticanți și are flori albe sau gălbui, de 2-2,5 cm, cu două buze, așezate în inele pe tulpină.^{13, 3} Numele de urzică moartă e dat și altor specii de Lamium, cu flori roșii-purpurii.³

Surse: Flora of North America; Flora of China; Organizația Mondială a Sănătății; Agenția Europeană a Medicamentului, monografiile din 2010 și 2025.^{1, 2, 13, 7, 4, 5, 6}

Și alte „urzici” nu sunt urzici. Urzica-de-mare nu e o plantă, ci o actinie, un animal marin cu tentacule care urzică, iar urzica indiană e o plantă din familia mentei, din genul Plectranthus.³ Pe o etichetă, doar numele latin îți spune sigur despre ce urzică e vorba.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, urzica mare mai e numită urzică-de-pădure sau urzică românească, iar cuvântul urzică există și în aromână, ca urdzîcă, și în meglenoromână.³ În limbile romanice, numele seamănă cu cel românesc: ortica, ortiga, ortie.⁵

Surse: dexonline, pentru română; Flora of North America, Organizația Mondială a Sănătății și Agenția Europeană a Medicamentului, pentru celelalte limbi.^{3, 1, 7, 5}

Frunza, planta sau rădăcina?

Din urzică se folosesc trei părți, iar Agenția Europeană a Medicamentului le-a evaluat separat. Toate trei pot veni de la urzica mare, de la urzica mică sau de la un amestec al lor.^{4, 5, 6}

• Frunza (Urticae folium): frunzele uscate, întregi sau tăiate. E recunoscută pentru ameliorarea durerilor articulare minore și pentru creșterea cantității de urină, ca să spele căile urinare, ca ajutor în neplăcerile urinare minore. Ceaiul se face din 2-4 g de frunze pentru o cană, de 3-6 ori pe zi, în total 8-12 g pe zi, cel mult 4 săptămâni la dureri și 2-4 săptămâni pentru căile urinare.^{4, 12}
• Planta (Urticae herba): părțile aeriene uscate, cu bucăți de tulpină și cu flori. E recunoscută pentru neplăcerile urinare minore, alături de băutul a destule lichide, pentru durerile articulare minore și, ca pulbere luată pe gură, pentru pielea seboreică. Pentru căile urinare, ceaiul e de 1,5 g la 150 ml de apă clocotită, de 3-4 ori pe zi, doar la adulți.^{5, 10}
• Rădăcina (Urticae radix): părțile subterane uscate. E recunoscută doar pentru simptomele urinare ale bărbaților cu hiperplazie benignă de prostată, după ce medicul a exclus o boală gravă. Ceaiul e de 2 g la 150 ml de apă, de 2-3 ori pe zi, și se poate lua pe termen lung.^{6, 14}

Pe etichetă contează partea plantei: frunza și planta sunt pentru căile urinare și pentru articulații, rădăcina, pentru prostată.

Urzica în bucătărie

Urzica se mănâncă. Frunzele tinere se fierb și se mănâncă ca spanacul, mai ales primăvara.³ Pentru mâncare se culeg lăstarii tineri, înainte de înflorire. Într-un studiu din Virginia, frunzele au rămas fragede până la 25 cm de vârf, dar tulpina se lemnifica deja la 4 cm de vârf, așa că frunzele se culeg de pe tulpină.¹⁵ Urzica se pune în supe, se fierbe ca legumă sau se adaugă în alte mâncăruri.¹⁵

Sursa: Departamentul Agriculturii al SUA, baza de date FoodData Central, „Stinging Nettles, blanched”.¹⁶

Cât rămâne în farfurie depinde și de fierbere. În studiul din Virginia, în urzicile culese primăvara, calciul a scăzut după opărire de la 788 mg la 464 mg la 100 g, iar fierul, de la 3,4 mg la 2,1 mg.¹⁵ Vitamina C variază enorm: în aceleași urzici, păstrate congelate până la analiză, a fost de cel mult 1,1 mg la 100 g, iar în alte analize, citate de Agenția Europeană a Medicamentului, 36-269 mg.^{15, 12}

O porție de 100 g de urzici opărite are aproape 500 µg de vitamina K.¹⁶ Cine ia anticoagulante precum warfarina trebuie să vorbească cu medicul înainte să mănânce des urzici, pentru că vitamina K le poate scădea efectul.¹²

7 lucruri surprinzătoare despre urzică

1. Placeboul a fost urzica moartă. În singurul studiu randomizat cu frunză proaspătă de urzică pusă pe articulațiile dureroase, făcut în Marea Britanie, pacienții din grupul de comparație s-au frecat cu frunze de urzică moartă, care seamănă cu urzica, dar nu înțeapă.¹⁷
2. Perii sunt niște seringi cu vârf de siliciu. Vârful perului urticant e întărit cu siliciu, ca sticla, și se rupe într-un punct gata pregătit, lăsând un tub cu margini ascuțite.^{8, 9}
3. Acidul formic nu e vinovatul. Deși apare și azi în multe texte, prezența lui în cantități care să conteze a fost infirmată de mult. În perii unei rude asiatice, durerea care ține mult a fost pusă pe seama acidului oxalic și a acidului tartric.^{9, 11}
4. Urzica păscută face mai mulți peri. Când e ruptă sau păscută, urzica mare scoate frunze cu mai mulți peri urticanți. Pe pășunile prea păscute, urzicile rămân adesea singurele plante în picioare.⁹
5. Florile bărbătești își aruncă polenul. Staminele stau îndoite în boboc și se îndreaptă brusc când floarea se deschide, aruncând polenul.^{1, 7}
6. Urzica are un fluture al ei. Urzicarul, numit și fluture-roșu, e un fluture mic, brun-roșcat, cu pete negre, a cărui omidă neagră trăiește pe urzici. Tot urzicar se numește și o pasăre mică, ce își face cuibul prin urzici.^{3, 9}
7. Sărăcia avea gust de urzici. În graiurile populare, despre cineva foarte sărac se spunea că „prăjește urzicile cu zama mămăligii”, iar „a fi ca urzicile” însemna a fi din belșug.³

Ce conține urzica

Frunza de urzică are flavonoide și mulți silicați, iar planta uscată e foarte bogată în minerale, mai ales în calciu și potasiu. Rădăcina are o compoziție diferită: lectine, lignani și steroli.^{12, 10, 14}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, rapoartele de evaluare pentru frunză (2010), plantă (2025) și rădăcină (2025).^{12, 10, 14}

Cifrele descriu planta uscată, nu cana de ceai. Fierul, de exemplu, trece greu în apă: într-o analiză pe ceaiuri la plic, a fost printre elementele care se dizolvă cel mai greu, iar frunzele de urzică aveau 107 mg de fier la kilogram, mai puțin decât cele de mentă, cu 244 mg. În schimb, potasiul e în plantă de 63 de ori mai mult decât sodiul, iar în decoct, de 448 de ori.¹²

Ce spun studiile

Urzica a fost studiată pentru articulații, pentru căile urinare, pentru prostată și, mai nou, pentru alergie și glicemie. Agenția Europeană a Medicamentului a analizat studiile pentru fiecare parte a plantei și a hotărât de fiecare dată că nu ajung pentru o utilizare bine stabilită: au fost puține, mici, scurte sau cu preparate nedescrise.^{12, 10, 14}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2010 și 2025; Randall și colab., 2000.^{4, 5, 14, 17}

Durerile articulare, cu frunza

Frunza a fost studiată mai ales în artroză, cu un extract din frunze luat ca 2 capsule de două ori pe zi. În cel mai mare studiu, 8.955 de pacienți l-au luat trei săptămâni, iar mulți dintre cei care luau și antiinflamatoare au putut să le reducă doza. Studiul a fost însă deschis, fără placebo.¹²

Singurul studiu randomizat, dublu-orb, a fost făcut în Marea Britanie pe 27 de pacienți cu dureri de artroză la baza degetului mare sau a arătătorului. Timp de o săptămână, și-au pus pe locul dureros frunză proaspătă de urzică, iar în altă săptămână, frunză de urzică moartă. Cu urzica, durerea și dizabilitatea au scăzut mai mult decât cu placeboul.¹⁷ Pentru că urzica înțeapă, pacienții puteau însă ghici ce primesc.¹²

O sinteză Cochrane din 2013 a considerat dovezile pentru frunza de urzică pusă pe piele de calitate foarte slabă.¹⁸ Agenția a notat că studiile cu frunză sunt slabe și neconvingătoare, dar că fac plauzibilă folosirea tradițională la durerile articulare minore.¹²

Căile urinare, cu frunza și planta

Pentru efectul diuretic, dovezile sunt și mai subțiri. La șobolani, un extract din plantă a crescut cantitatea de urină doar când a fost dat în venă, iar dat pe gură, în alte experimente, nu a avut efect.¹⁰ Pe oameni există doar două studii deschise, fără grup de comparație. La 32 de adulți cu insuficiență cardiacă sau venoasă, sucul de urzică a crescut cantitatea zilnică de urină cu 9,2%, respectiv 23,9%, iar la 114 pacienți, medicii au notat îmbunătățiri ale neplăcerilor urinare. Agenția le-a considerat pe amândouă fără relevanță, din cauza felului în care au fost făcute.¹⁰

Prostata, doar cu rădăcina

Pentru rădăcină există opt studii randomizate, dublu-orb, cu placebo. Într-unul, 246 de bărbați au luat un an extract de rădăcină sau placebo: scorul simptomelor a scăzut cu 31% cu rădăcina și cu 25% cu placeboul, o diferență pe care Agenția nu a considerat-o relevantă clinic.¹⁴ În cel mai mare, făcut în Iran pe 620 de bărbați, 81% dintre cei cu urzică au spus că se simt mai bine, față de 16% cu placebo, fără efecte adverse.¹⁹ Agenția nu l-a putut folosi, pentru că preparatul nu era descris și studiul s-a făcut în afara Uniunii Europene.¹⁴

Concluzia Agenției: studiile au fost prea scurte, au avut prea puțini pacienți sau preparate nedefinite, așa că rădăcina e recunoscută doar pe baza utilizării tradiționale.¹⁴

Alergia de primăvară

Într-un studiu american din 1990, 69 de oameni cu rinită alergică au terminat o săptămână cu urzică liofilizată sau cu placebo. Urzica a fost apreciată ceva mai bine în evaluarea de la final, dar doar puțin mai bine în jurnalele zilnice.²⁰ Într-un studiu din Iran, cu tablete de urzică, simptomele s-au îmbunătățit la fel de mult și cu placebo.²¹

Glicemia

O sinteză din 2020 a 8 studii, cu 401 pacienți cu diabet de tip 2, a găsit glicemia a jeun mai mică în medie cu 18 mg/dl după urzică, dar nu și hemoglobina glicată. Rezultatele au variat foarte mult de la un studiu la altul.²² Agenția Europeană a Medicamentului a analizat în 2022 patru astfel de studii: au fost scurte, cu puțini pacienți și cu dieta necontrolată, iar în trei dintre ele extractul nu corespundea celor din monografie sau nu era descris. Monografia a rămas neschimbată.²³

Urzica nu tratează diabetul și nici bolile prostatei, ale rinichilor sau ale articulațiilor și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Agenția Europeană a Medicamentului consideră preparatele din frunză și din plantă bine tolerate. În cinci studii cu peste 10.000 de pacienți care au luat extract din frunze, efectele adverse ușoare, mai ales digestive sau alergice, au apărut la 1,2-2,7% dintre ei.^{12, 10}

• Alergia: nu folosesc urzica cei alergici la ea.^{4, 5, 6}
• Lichidele: frunza nu se folosește atunci când medicul a recomandat să bei puține lichide, de exemplu în bolile grave de inimă sau de rinichi. Pentru plantă, monografia cere să bei destule lichide.^{4, 5}
• Semnele de alarmă: febra, usturimea la urinat, spasmele sau sângele în urină cer medic, la fel ca durerea articulară cu umflătură, roșeață sau febră.^{4, 5} La bărbați, simptomele urinare trebuie văzute întâi de medic, pentru că pot avea și cauze grave.⁶
• Vârsta: frunza nu se recomandă sub 12 ani, iar ceaiul din plantă pentru căile urinare și preparatele pentru articulații, sub 18 ani. Rădăcina e doar pentru bărbații adulți.^{4, 5, 6}
• Sarcina și alăptarea: frunza și planta nu se recomandă, din lipsă de date. Raportul Agenției notează că urzica are faima că ar provoca avort și ar influența ciclul menstrual, iar la animale s-a văzut o acțiune asupra uterului.^{4, 10}
• Efectele adverse: greață, vărsături, diaree, mâncărimi, erupții și urticarie; la rădăcină, și arsuri la stomac, senzație de plenitudine și balonare. Cât de des apar nu se știe.^{4, 5, 6}
• Medicamentele: monografiile nu menționează interacțiuni. Agenția a calculat că doza maximă de ceai aduce 24-96 µg de vitamina K pe zi, sub 1% din doza folosită ca tratament.¹⁰ Avertismentul din unele cărți, că urzica ar influența tratamentul pentru diabet sau pentru tensiune, nu e susținut de date, după Agenție.¹²
• Alcoolul din tincturi: pentru tincturile și extractele cu alcool, monografiile cer ca eticheta să spună cât alcool conțin.^{4, 5}

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, urzica are trei monografii ale Agenției Europene a Medicamentului, toate de utilizare tradițională: pentru frunză, din 2010, și pentru părțile aeriene și rădăcină, revizuite amândouă în ianuarie 2025. Ele se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{4, 5, 6} Monografia frunzei a fost reevaluată în 2022 și a rămas neschimbată.²³ Pentru plantă și pentru rădăcină, Agenția nu a acceptat nici trecerea pe lista europeană a plantelor pentru medicamente tradiționale, din lipsa datelor despre genotoxicitate.^{10, 14}

Frunza și rădăcina au monografii în Farmacopeea Europeană, iar planta e descrisă în codexul farmaceutic german.^{4, 6, 10} Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru urzică.²⁴

În România, urzica (Urtica spp.) e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. E marcată cu asterisc: pentru aceste plante, ordinul prevede limite maxime de substanțe active, care se aprobă printr-un ordin separat. Nu e pe lista plantelor periculoase.²⁵

Urzica de-a lungul timpului

Urzica e folosită din Antichitate. Dioscoride o socotea tonică, diuretică, bună pentru digestie și pentru curățarea sângelui, împotriva tusei și a sângerărilor și pentru vindecarea rănilor. Galen îi atribuia efecte diuretice și laxative, iar Pliniu cel Bătrân, puterea de a opri sângerările.¹²

În secolul al XVI-lea, cartea lui Dioscoride era încă principala sursă despre urzică.¹² Rădăcina a fost pomenită ca leac prima dată de Paracelsus și de Matthiolus, dar pentru problemele urinare a început să fie folosită abia în anii 1950. În 1986, Comisia E germană a aprobat-o pentru tulburările de urinare din adenomul de prostată în stadiile I și II.¹⁴

În 1665, Robert Hooke a privit perii urzicii la microscop, printre primele structuri din plante studiate astfel.⁹ În 1891, Sebastian Kneipp o socotea un mijloc de a înviora metabolismul.¹⁰ În Letonia, un ceai din frunze de urzică, înregistrat ca medicament, era prezentat drept un bun „tonic de primăvară”.¹²

La noi, urzica a fost și hrană, și țesătură. August Scriban scria în 1939 că urzicile tinere se mănâncă primăvara, iar DEX-ul pomenește țesătura din fibrele urzicii, din care se fac saci. Ion Creangă amintea și el că din urzică se face un fel de pânză.³

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu urzică

Până aici ai citit despre urzică. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza de urzică, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea durerilor articulare minore și pentru creșterea cantității de urină, ca ajutor în neplăcerile urinare minore.⁴ Niciunul dintre produsele noastre cu urzică nu are pe etichetă rădăcină, singura parte recunoscută pentru simptomele de prostată. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Urzică

• 100% frunze de urzică (Urtica dioica)
• Vrac, 30 g
• Pe etichetă: infuzie la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 2-3 căni pe zi
• Monografia europeană descrie 2-4 g de frunze, cam 2-4 lingurițe, pentru o cană, de 3-6 ori pe zi, în total 8-12 g pe zi^{4, 12}

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu urzică: ceai la plic, tinctură, capsule, extract și amestecuri

Urzica se găsește la noi și la plic, în tinctură, în capsule cu extract din frunze și într-un extract instant. Monografia europeană a frunzei descrie ceaiul și câteva extracte făcute cu apă, cu alcool sau cu vin, fiecare cu doza lui; pentru tinctură, capsule și extractul instant, dozele sunt cele ale producătorului.⁴ Ceaiul Diuretic are 10 plante, dintre care urzica e 10%, Tinctura Diuretică are 9 plante, iar capsulele Hyper Uro Renal, 11, toate cu mesteacăn, coada-calului, splinuță și sunătoare. Pentru amestecuri nu există o monografie europeană.

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Urzica doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura de Urzica

13,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Urzica

31,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Extract de urzica verde instant 70g

28,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Diuretic vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Diuretic doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura Diuretica

12,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Uro Renal

36,99 lei

Adaugă în coș

Și alte plante pentru căile urinare

Pentru creșterea cantității de urină în neplăcerile urinare minore, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, și frunza de mesteacăn, coada-calului, splinuța și rădăcina de osul-iepurelui.^{26, 27, 28, 29}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Mesteacan vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Calului vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Splinuta vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Osul Iepurelui vrac

8,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Urzică, vrac	Infuzie la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 2-3 căni pe zi	Din frunze; monografia europeană: cel mult 4 săptămâni la dureri și 2-4 săptămâni pentru căile urinare
Ceai Urzică, pliculețe	1 plic la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 2-3 căni pe zi	20 de pliculețe, din frunze
Tinctură de Urzică	30-60 de picături pe zi, în ceai sau în apă; cure de 6 săptămâni	Din frunze; conține alcool, 38%
Capsule Urzică	2 capsule de 3 ori pe zi	Extract din frunze
Extract de urzică verde instant	1 linguriță la 200 ml de apă fierbinte, 15 minute; 2-3 căni pe zi, între mese; cure de 6 săptămâni	Pulbere, cu maltodextrină
Ceai Diuretic, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi; cure de cel mult 3 luni	10 plante, între care sunătoare
Ceai Diuretic, pliculețe	1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi; cure de cel mult 3 luni	Aceeași compoziție, 20 de pliculețe
Tinctură Diuretică	1 linguriță de 3 ori pe zi, în Ceai Diuretic, înainte de masă; cure de 30 de zile	9 plante, între care sunătoare; alcool 38%
Capsule Hyper Uro Renal	Adulți: 3-6 capsule pe zi, câte 1-2 după mesele principale; cure de 20 de zile, cu 10 zile pauză	11 plante, între care sunătoare; 32,38 mg de extract de urzică pe capsulă
Ceai Mesteacăn, vrac	2-3 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, lăsate acoperit 6 ore; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 2-3 g la 150 ml de apă clocotită, de până la 4 ori pe zi; nu la alergia la polenul de mesteacăn
Ceai Coada-calului, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac, sau decoct din 2-3 lingurițe, 10 minute; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 1-4 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi
Ceai Splinuță, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi	Monografia europeană: 3-5 g, de 2-4 ori pe zi; nu la alergia la compozee și nu împreună cu diuretice de sinteză
Ceai Osul-iepurelui, vrac	Decoct din 1 lingură la 250 ml de apă, fiert 10 minute; 1-2 căni pe zi	Monografia europeană: 2-3 g la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie, de 3-4 ori pe zi

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile europene ale acestor plante nu le recomandă sub 12 ani, în sarcină și în alăptare și nici celor cărora medicul le-a cerut să bea puține lichide, din cauza unei boli grave de inimă sau de rinichi. Dacă apar febră, usturimi la urinat, spasme sau sânge în urină, e nevoie de medic.^{4, 26, 27, 28, 29} Amestecurile conțin și sunătoare, iar monografia ei îi sfătuiește pe cei care iau medicamente pe rețetă să întrebe înainte medicul sau farmacistul.³⁰

Întrebări frecvente

Referințe

1. Boufford D.E. Urticaceae, Urtica, Urtica dioica și Urtica urens, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 3, Oxford University Press, 1997, efloras.org.
2. Chen Jiarui, Friis I., Wilmot-Dear C.M. Urtica și Urtica dioica, în Flora of China Editorial Committee (ed.), Flora of China, vol. 5, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2003, efloras.org.
3. dexonline.ro, articolele „urzică”, „urzica”, „urzicar”, „urzică-moartă” și „dioic”, după Dicționarul explicativ al limbii române (DEX ’98 și DEX ’09), Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1931), Dicționarul limbii române literare contemporane (1955-1957), Dicționarul limbii române moderne (1958), Noul dicționar explicativ al limbii române (2002), A. Cioranescu, Dicționarul etimologic al limbii române, dicționarele lui Scriban (1939) și Șăineanu (ed. a VI-a, 1929), Dicționarul de neologisme, Dicționarul de sinonime și M. Preda, Dicționar dendrofloricol (1989).
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/508015/2007, 14 ianuarie 2010.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., herba, Rev. 1, EMA/HMPC/261302/2022, 22 ianuarie 2025.
6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., radix, Rev. 1, EMA/HMPC/322646/2023, 22 ianuarie 2025.
7. World Health Organization. WHO monographs on medicinal plants commonly used in the Newly Independent States (NIS), monografia „Radix Urticae”, p. 407-421. Geneva, 2010.
8. Mustafa A., Ensikat H.J., Weigend M. Stinging hair morphology and wall biomineralization across five plant families: conserved morphology versus divergent cell wall composition. American Journal of Botany, 2018, 105(7):1109-1122.
9. Ensikat H.J., Wessely H., Engeser M., Weigend M. Distribution, ecology, chemistry and toxicology of plant stinging hairs. Toxins, 2021, 13(2):141.
10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Urtica dioica L.; Urtica urens L., herba, Rev. 1, EMA/HMPC/261303/2022, 22 ianuarie 2025.
11. Fu H.Y., Chen S.J., Chen R.F. și colab. Identification of oxalic acid and tartaric acid as major persistent pain-inducing toxins in the stinging hairs of the nettle, Urtica thunbergiana. Annals of Botany, 2006, 98(1):57-65.
12. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Urtica dioica L., Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/508013/2007, 14 ianuarie 2010.
13. Li Xiwen, Hedge I.C. Lamium și Lamium album, în Flora of China Editorial Committee (ed.), Flora of China, vol. 17, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 1994, efloras.org.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Urtica dioica L.; Urtica urens L., radix, Rev. 1, EMA/HMPC/322627/2023, 22 ianuarie 2025.
15. Rutto L.K., Xu Y., Ramirez E., Brandt M. Mineral properties and dietary value of raw and processed stinging nettle (Urtica dioica L.). International Journal of Food Science, 2013, 2013:857120.
16. U.S. Department of Agriculture, Agricultural Research Service. FoodData Central, SR Legacy, „Stinging Nettles, blanched (Northern Plains Indians)”, NDB 35205, FDC ID 169819, 2019.
17. Randall C., Randall H., Dobbs F., Hutton C., Sanders H. Randomized controlled trial of nettle sting for treatment of base-of-thumb pain. Journal of the Royal Society of Medicine, 2000, 93(6):305-309.
18. Cameron M., Chrubasik S. Topical herbal therapies for treating osteoarthritis. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2013, (5):CD010538.
19. Safarinejad M.R. Urtica dioica for treatment of benign prostatic hyperplasia: a prospective, randomized, double-blind, placebo-controlled, crossover study. Journal of Herbal Pharmacotherapy, 2005, 5(4):1-11.
20. Mittman P. Randomized, double-blind study of freeze-dried Urtica dioica in the treatment of allergic rhinitis. Planta Medica, 1990, 56(1):44-47.
21. Bakhshaee M., Mohammad Pour A.H., Esmaeili M. și colab. Efficacy of supportive therapy of allergic rhinitis by stinging nettle (Urtica dioica) root extract: a randomized, double-blind, placebo-controlled, clinical trial. Iranian Journal of Pharmaceutical Research, 2017, 16(Suppl):112-118.
22. Ziaei R., Foshati S., Hadi A. și colab. The effect of nettle (Urtica dioica) supplementation on the glycemic control of patients with type 2 diabetes mellitus: a systematic review and meta-analysis. Phytotherapy Research, 2020, 34(2):282-294.
23. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to assessment report on Urtica dioica L., Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/489006/2020, 26 ianuarie 2022.
24. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
25. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
26. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Betula pendula Roth and/or Betula pubescens Ehrh. as well as hybrids of both species, folium, EMA/HMPC/573241/2014, 24 noiembrie 2014.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278091/2015, 2 februarie 2016.
28. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Solidago virgaurea L., herba, EMEA/HMPC/285758/2007, 4 septembrie 2008.
29. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Ononis spinosa L., radix, EMA/HMPC/138317/2013, 25 martie 2014.
30. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, Rev. 1, EMA/HMPC/7695/2021, 23 noiembrie 2022.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Simptomele urinare și durerile articulare pot avea și cauze grave, așa că, înainte de a folosi urzică, discută cu medicul, mai ales dacă urmezi un tratament, ai o boală de inimă sau de rinichi, ești însărcinată sau alăptezi.