Plante medicinale

Vâsc (Viscum album): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Vâsc (Viscum album)

Vâscul (Viscum album) este o plantă semiparazită, care crește în coroana copacilor și rămâne verde și iarna, când gazda lui își pierde frunzele.1 Agenția Europeană a Medicamentului nu are pentru el o monografie: în 2012 a concluzionat că nu pot fi îndeplinite condițiile pentru una.2 Planta este și toxică, iar ceaiurile de vâsc au fost legate de cazuri grave.3 Mai jos afli cum arată, pe ce copaci crește, ce conține, ce spun studiile, cine nu trebuie să-l folosească și ce spune legea.

Pe scurt

  • Vâscul este o plantă semiparazită, verde tot anul, cu bace albe, care crește pe ramurile copacilor: măr, plop, tei, salcâm, păducel, iar subspeciile lui, pe brad și pe pin.
  • Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie despre vâsc. Pentru tensiune, dovezile clinice sunt puține și contradictorii, iar siguranța nu a fost studiată intenționat.
  • Conține viscotoxine și lectine, proteine toxice. Fructele și frunzele nu se mănâncă, iar în literatură sunt raportate decese după ceaiuri de vâsc.
  • Nu se recomandă în sarcină și alăptare. Pentru copii nu există studii.
  • În România, vâscul este pe Lista nr. 3 a Ordinului 244/2005, cu asterisc, iar Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate.
Denumire
Vâsc, vâsc alb; în engleză, mistletoe
Viscum album L., familia Viscaceae
Părți folosite
Frunzele și ramurile tinere, Visci albi herba
Conține
Viscotoxine, lectine, flavonoide, polizaharide
Recunoaștere
Nicio monografie europeană; declarație publică a Agenției Europene a Medicamentului, 2012
Atenție la
Toxic în cantități mari; nu în sarcină și alăptare; fructele nu se mănâncă

Ce este vâscul

Vâscul face parte din familia Viscaceae, una dintre cele cinci linii de vâscuri din ordinul Santalales.1, 4 Genul Viscum are aproximativ 130 de specii, răspândite în Eurasia, Africa, insulele din Oceanul Indian și Australia. În Europa, vâscul de Crăciun este de obicei Viscum album, iar în America de Nord, mai des o specie de Phoradendron.1

Unele surse îl trec la familia Loranthaceae, așa cum face și raportul Agenției Europene a Medicamentului, dar e o încadrare veche. Cercetările moleculare au arătat că Loranthaceae, o familie mai ales tropicală, este doar îndepărtat înrudită cu Viscaceae.1, 5, 6

Numele științific vine din latină: viscum înseamnă și „vâsc”, și „clei”. Din aceeași familie de cuvinte face parte adjectivul „vâscos”, din latinescul viscosus.6

Vâscul este semiparazit: are clorofilă și își face singur zaharurile prin fotosinteză, dar ia de la gazdă apă și o parte din substanțele nutritive.7, 8

Din magazinul Hypericum: Ceai Vasc vrac.

Cum arată vâscul

Vâscul formează tufe rotunde, care pot ajunge la 2 m în diametru și se văd de departe iarna, pe copacii fără frunze. Ramurile se bifurcă mereu, în două, iar tulpinile sunt casante.1

Tufă rotundă de vâsc, cu frunze verzi, între crengile golașe ale unui măr, pe cer albastruBace verzi, necoapte, de vâsc, pe o ramură cu frunze alungite
În stânga, o tufă de vâsc pe un măr, în Ucraina. În dreapta, bace verzi, necoapte, pe o ramură cu frunze alungite.Foto: George Chernilevsky, domeniu public, și AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons

Cum îl recunoști

  • Frunzele: verzi până la galben-verzui, alungite, de 3-8 cm, pieloase și fără peri, cu 3-7 nervuri paralele, dispuse în perechi.1 Rămân pe plantă și iarna.6
  • Florile: mici și gălbui, cu patru petale. Cele mascule au 5 mm, cele femele 2 mm și stau pe alte plante, pentru că vâscul este dioic.1 Înflorește primăvara.6
  • Fructele: bace albe, rotunde, de 6-10 mm, cu o singură sămânță, înconjurată de o substanță lipicioasă.1, 6 Bacele sunt verzi cât sunt necoapte și devin albe când se coc: într-un studiu din Iran erau verzi în septembrie și albe în decembrie.9
  • Rădăcinile: nu are rădăcini în pământ. Din sămânța lipită de ramură se dezvoltă un țesut care pătrunde în scoarța și în lemnul gazdei și îi aduce apa.1, 8
Planșă botanică veche, colorată, cu o ramură de vâsc cu frunze alungite și bace albe, și detalii ale florilor și fructuluiPlanșă botanică veche, în tonuri de gri, cu o ramură de vâsc cu frunze și bace, o bucată de tulpină bifurcată și detalii ale florilor
Vâscul în atlasul de plante medicinale al lui Köhler și în Flora Danica. Se văd ramura cu frunze în perechi, bacele, florile și fructul desenate separat.Köhler’s Medizinal-Pflanzen, 1887, planșa 29; Flora Danica, fascicula 28, planșa 1657, 1819. Domeniu public, Wikimedia Commons

Unde crește vâscul

Vâscul european crește în toată Europa și în vestul Asiei.1 Se întinde din Marea Britanie până în nordul Asiei și preferă un climat oceanic blând, cu veri de peste 15 °C și ierni care nu coboară sub -7 °C.10 Temperatura este factorul cheie pentru răspândirea lui.11

  • Are trei subspecii, după gazdă. Subspecia album crește pe foioase, abietis pe brad, iar austriacum pe pin și pe molid.1, 11
  • Are sute de gazde. O listă din literatură cuprinde 452 de taxoni-gazdă din Europa, Asia și California.12 Subspecia album crește cel mai des pe păducel, măr, plop, salcâm și tei.1 În orașul Kaliningrad, cele mai numeroase gazde erau teiul, artarul și plopul negru.12
  • La noi. Dicționarele românești îl pun pe brad, pe plop și pe salcie, dar și pe măr și pe păr.6
  • Îl răspândesc păsările. Semințele lipicioase sunt duse mai ales de păsări. Printre cele mai importante sunt sturzul-de-vâsc (Turdus viscivorus) și sturzul-de-iarnă (Turdus pilaris), alături de Bombycilla garrula și Sylvia atricapilla.10, 12 Sturzul-de-vâsc trăiește și la noi, iarna în regiunile de șes, vara în cele de munte.6 Păsările se așază mai ales pe copacii mai înalți, așa că aceștia sunt infestați cel mai des.13
  • Nu e inofensiv pentru copaci. Într-un studiu pe brazi și pini, copacii cu vâsc au crescut mai încet decât cei fără.13
Copac mare, fără frunze, cu mai multe tufe rotunde de vâsc în coroană, lângă o casă cu acoperiș roșuTufă de vâsc verde-gălbuie, atârnată între ramurile unui pin, pe cer albastru
În stânga, un copac fără frunze, cu mai multe tufe de vâsc în coroană. În dreapta, o tufă de vâsc pe un pin.Foto: Feťour, domeniu public, și AnRo0002, CC0, Wikimedia Commons

Vâsc alb, vâsc de stejar și alte plante cu nume asemănător

În română și în alte limbi, numele de „vâsc” ajunge la mai multe plante. Tabelul arată care e care.

NumeleCe plantă esteDe reținut
Vâsc, vâsc albViscum albumPlanta din acest articol: verde tot anul, cu bace albe
Vâsc-de-stejar, mărgăritarLoranthus europaeusAlt gen; crește numai pe stejari, cu bobițe galbene, după DEX
Vâsc americanDe obicei PhoradendronVâscul de Crăciun din America de Nord; are o toxicitate mai mică decât cel european
Vâsc-de-brad, vâscul-braduluiViscum album subsp. abietisAceeași specie, în forma care trăiește pe brad; pe pin și pe molid trăiește subsp. austriacum
Mărgăritar, mărgăritConvallaria majalisLăcrămioara; în unele regiuni, aceleași cuvinte denumesc și vâscul-de-stejar

Surse: Flora of North America; Evens și Stellpflug, 2012, pentru toxicitatea vâscului american; dexonline, după DEX ’09 și Dicționarul de sinonime.1, 3, 6

Pliniu cel Bătrân scria că vâscul se găsește rar pe stejar. Un traducător al lui a notat, în 1855, că botanistul Decandolle credea că vâscul druizilor era de fapt Loranthus europaeus, mult mai des întâlnit pe stejari.14

Două bace albe, rotunde, de vâsc, pe o ramură galbenă-verzuieBace galbene de vâsc-de-stejar, în ciorchini, pe crengi fără frunze
În stânga, bace albe de vâsc (Viscum album). În dreapta, bace galbene de vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus), pe crengi fără frunze.Foto: AnRo0002, CC0, și HermannSchachner, CC0, Wikimedia Commons

Denumiri populare și nume în alte limbi

DOOM 3 scrie vâsc, cu â. Dicționarele mai păstrează vâsc-alb, vâsc-de-păr, vâsc-de-brad și vâscul-bradului, iar în graiuri, ovăsc, vască, vâscă, vâsclu sau vâcs. Scriban nota că în Moldova se spunea și văsc.6 Cuvântul avea și alt sens, „clei de prins păsări”, care se prepara din bobițele albe.6

LimbaNumele
Englezămistletoe, European mistletoe
GermanăMistel, Weiße Mistel
Francezăgui, gui des feuillus
Italianăvischio, vischio comune
Spaniolămuérdago blanco
Portughezăvisco
Polonezăjemioła pospolita
Olandezămaretak
Danezămistelten, fugleliim
Norvegianămisteltein, fugleliim
Suedezămistel
Maghiarăfehér fagyöngy
Cehăjmelí bílé
Rusăомела белая
Turcăökse otu

Sursă: GBIF.4

În daneză și în norvegiană, unul dintre nume, fugleliim, înseamnă „clei de păsări”.

Ce parte se folosește

În sursele europene se folosește partea aeriană, adică frunzele și ramurile tinere, numită Visci albi herba sau, în germană, Mistelkraut.5

Concentrația substanțelor active depinde de arborele-gazdă, de momentul recoltării și de partea plantei.5, 9 Raportul agenției notează că, pentru că vâscul crește și se recoltează de pe mai multe specii de copaci, originea materiei prime poate varia, iar consecințele pentru folosirea la om nu sunt clare.5 În 2012, raportul nota că Farmacopeea Europeană nu are o monografie pentru vâsc.5

Pentru folosirea pe cale orală, sursele agenției descriu planta tăiată, pentru ceai, sucul proaspăt stors, tincturile, extractele în apă, în alcool sau în vin și extractele uscate.5

7 lucruri surprinzătoare despre vâsc

  1. Nu are complexul I al mitocondriilor. Complexul I face parte din lanțul prin care mitocondriile produc energie. La vâscul european nu s-au putut detecta nici activitatea complexului I, nici subunitățile lui, iar cercetătorii l-au numit primul organism pluricelular cunoscut fără el.15 Un studiu ulterior a găsit patru proteine înrudite cu acest complex, dar cu alte roluri.16
  2. Are un genom uriaș. Un studiu din 2022 l-a estimat la de 600 de ori cât genomul plantei-model Arabidopsis thaliana.16
  3. Semințele se lipesc de ramuri. Sămânța are un strat lipicios, viscina, care o ține lipită de ramură la început, până când tulpinița în creștere formează un disc de prindere. După ploaie se ține slab, iar după câteva ore de uscare se lipește din nou. Între căderea semințelor pe ramură și pătrunderea în lemn pot trece luni.8
  4. Druizii îl căutau pe stejar, unde e rar. Pliniu cel Bătrân scria că druizii nu socoteau nimic mai sfânt decât vâscul și copacul pe care crește, dacă acesta era stejar. Vâscul de pe stejar se găsea rar și se tăia cu o seceră de aur, de un preot îmbrăcat în alb. Druizii credeau că, băut, face fertile animalele sterile și că este antidot pentru toate otrăvurile.14 Astăzi știm că planta este toxică în cantități mari.3
  5. Un vâsc a ucis un zeu. În mitologia nordică, Frigg luase jurământ de la toate lucrurile să nu-l rănească pe Balder. Numai vâscul, o tufă mică din vestul Valhallei, i se păruse prea tânăr pentru jurământ. Loki l-a smuls și l-a dat orbului Hödr, care a tras cu el în Balder, iar Balder a căzut mort.17
  6. La sărut, se rupea câte o bobiță. Washington Irving nota că vâscul atârna la Crăciun prin fermele și bucătăriile englezești. Tinerii aveau voie să sărute fetele de sub el, rupând de fiecare dată câte o bobiță, iar când se terminau bobițele, se termina și dreptul. În biserică, însă, un paroh îl mustră pe paracliser pentru că împodobise biserica cu vâsc, „plantă nesfântă”, folosită de druizi.18 Obiceiul sărutului sub vâsc datează din Anglia secolului al XVI-lea.1
  7. A fost adus în California pentru Crăciun. Horticultorul Luther Burbank a însămânțat vâsc european pe copaci lângă Sebastopol, în comitatul Sonoma, în jurul anului 1900, ca să-l cultive pentru decorațiuni. Păsările l-au răspândit: în anii 1980 ocupa 114 km², iar în 1996, 220 km². Departamentul de Agricultură din California l-a trecut pe lista B a buruienilor dăunătoare.1

Știai că?

Vâscul crește încet. Primul segment de tulpină, primul internod, se formează după 2-4 ani, după unii autori, și după 4-5 ani, după alții.10

Ce conține vâscul

Preparatele din vâsc conțin mai multe grupe de substanțe. Cele care contează pentru siguranță sunt două grupe de proteine: lectinele și viscotoxinele.3, 5 Cifrele în mg/g vin dintr-un studiu din Iran, făcut pe vâscul de pe două specii de copaci, în septembrie și în decembrie.9

GrupaCe știm
ViscotoxineProteine mici, din 46 de aminoacizi. În frunze, valorile maxime au fost de 5,51 și de 9,25 mg/g substanță uscată, după gazdă; în fructele coapte, cea mai mică valoare a fost 0,55 mg/g. Patru forme identificate, dintre care A3 este cea mai frecventă
LectineGlicoproteine care se leagă de zaharuri, în trei forme, ML I, ML II și ML III. În frunze, între 0,3 și 0,79 mg/g; în fructele coapte, cea mai mică valoare a fost 0,21 mg/g
FlavonoideÎn special derivați ai quercetinei
Derivați ai acidului cafeic, fenilpropane, lignaniMenționați în raportul agenției
Amine biogenePrintre ele, tiramina
PolizaharideÎn special galacturonani și arabinogalactani
Lipide de membranăÎn vezicule

Surse: raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului, 2012; Yousefvand și colab., 2022, pentru cifre.5, 9

Cantitatea de viscotoxine și de lectine variază mult după gazdă, lună și partea plantei, deci două lingurițe de plantă nu au neapărat aceeași cantitate de substanțe active. Raportul agenției spune același lucru: gazda, momentul recoltării și modul de preparare determină concentrațiile.5

Ce spun studiile

Ce a concluzionat Agenția Europeană a Medicamentului

Comitetul pentru medicamente din plante al agenției a lucrat la vâsc între 2009 și 2012. La 20 noiembrie 2012 a publicat un raport de evaluare și o declarație publică pentru partea aeriană, Visci albi herba. Concluzia: nu se poate elabora o monografie europeană pentru vâsc.2, 5 Pentru folosirile cardiovasculare, condițiile nu au fost îndeplinite din câteva motive:

  • Nu există o eficacitate recunoscută. Pentru o folosire medicală bine stabilită, substanța ar trebui să aibă o eficacitate recunoscută și un nivel acceptabil de siguranță, după o perioadă lungă de folosire. Raportul spune că nu există dovezi de eficacitate clinică.2, 5
  • Folosirea nu se potrivește unui medicament tradițional. Indicațiile unui medicament tradițional din plante trebuie să fie potrivite pentru folosire fără supravegherea unui medic. Pentru vâsc, condiția nu este îndeplinită.2
  • Siguranța nu a fost studiată intenționat. Nu s-au făcut studii clinice de siguranță la om și nici studii în grupe speciale, precum copiii.5
2012anul în care agenția a concluzionat că nu se poate elabora o monografie pentru vâsc
120de pacienți în studiul deschis, fără grup de control, descris în raportul agenției
9,25 mg/gde viscotoxine, cea mai mare valoare măsurată în frunze, într-un studiu din Iran
1.754de expuneri la vâscul american raportate în SUA în 1985-1992, fără niciun deces

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2012; Evens și Stellpflug, 2012; Yousefvand și colab., 2022.2, 3, 5, 9

Studiile pe oameni

Raportul agenției descrie puține date clinice, vechi și cu limite mari. Cel mai detaliat este un studiu deschis, fără grup de control, pe 120 de pacienți de 18-75 de ani, cu hipertensiune ușoară sau moderată. După 6 săptămâni cu vâsc, sub formă de picături, suc sau tablete, în doze de 0,6-2,8 g pe zi, tensiunea sistolică medie în repaus a scăzut de la 165 la 150 mmHg.5 Un studiu deschis nu poate arăta dacă scăderea a venit de la vâsc sau din alte cauze.

Agenția a rezumat astfel: sunt puține dovezi pentru o scădere a tensiunii. Numărul de pacienți este mic, criteriile de includere sunt slab definite, s-au folosit preparate diferite, uneori împreună cu alte substanțe, iar rezultatele sunt rare și destul de contradictorii.5 O sursă citată în raport a concluzionat că scăderea este de scurtă durată, că poate fi precedată de o creștere și că planta nu este utilă clinic pentru asta.5

Pe animale și în laborator

La șobolani și la câini hipertensivi, preparatele de vâsc au scăzut tensiunea în funcție de doză, dar unele experimente sunt vechi, iar condițiile lor nu sunt descrise clar.5 Datele despre toxicitate vin tot din experimente pe animale: la șoareci, viscotoxinele injectate în peritoneu au avut o doză letală medie de 0,5 mg/kg, iar lectina ML II, de 1,5 mg/kg. Agenția notează că astfel de valori se extrapolează greu la siguranța preparatelor folosite de oameni.5

Studiile nu arată că vâscul scade tensiunea și nu arată că este sigur pentru folosire îndelungată. Nimeni nu ar trebui să renunțe la un tratament prescris pentru tensiune în favoarea unui ceai.

Precauții și siguranță

Vâscul este toxic. Substanțele lui active, viscotoxinele și lectinele, sunt proteine care pot afecta celulele, mai ales pe cele care se înnoiesc repede, precum mucoasa tubului digestiv.3 Sursele nu sunt de acord asupra gravității, de aceea merită citite cu atenție:

  • Ce spune agenția. Raportul consideră că vâscul poate fi socotit netoxic după ingestie. Descrie doar puține cazuri, cu greață, vărsături, diaree și tensiune crescută urmată de șoc, mai ales după fructe. Toxicitatea cronică nu se cunoaște.5
  • Ce spune o sinteză din medicina de urgență. Toată planta este toxică, mai puțin fructele, care ar fi inofensive, cu excepția cantităților foarte mari. După câteva ore fără simptome, pot apărea tulburări digestive, iar mai rar bradicardie, delir și afectarea ficatului, a sistemului nervos, a rinichilor și a glandelor suprarenale. Cât de des se întâmplă nu se știe.3
  • Ceaiurile. Literatura include decese după vâscul european, mai ales din folosirea excesivă în ceaiuri. Singurele două decese raportate în cei 25 de ani dinaintea sintezei, din 2012, au fost la persoane care băuseră ceaiuri de vâsc.3
  • Fructele verzi și cele coapte. Într-un studiu din Iran, fructele verzi, necoapte, au avut mult mai multe viscotoxine și lectine decât cele coapte, albe.9
  • Vâscul american. Datele liniștitoare vin din vâscul american: din 1.754 de expuneri raportate în SUA între 1985 și 1992, majoritatea accidentale, la copii, niciuna nu s-a terminat cu deces, iar 99,2% nu au avut urmări. Vâscul american are însă o toxicitate mai mică decât cel european, așa că cifrele nu se pot muta la Viscum album.3
  • Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, din cauza lectinelor și viscotoxinelor.5
  • Copiii: nu există studii la copii și adolescenți, așa că nu se recomandă sub 18 ani.5
  • Medicamentele: dacă ai o boală de inimă sau de tensiune ori iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul înainte să bei ceai de vâsc.
  • Decorațiunile: crenguțele și fructele de decor se țin departe de copii. În seria americană, 87% dintre cazuri au apărut între noiembrie și ianuarie.3

Nu mânca fructele sau frunzele de vâsc și nu face ceai din crenguțele de decor. Dacă un copil a mâncat fructe sau cineva a băut ceai de vâsc în cantitate mare, sună la 112.

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, Viscum album este pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică dacă sunt supuse predozării, adică vândute în forme dozate, precum capsulele. Planta este marcată cu asterisc.19 Pentru plantele cu asterisc din Lista 3, ordinul prevede aprobarea, printr-un ordin comun, a limitelor maxime de substanțe active și de indicatori pentru produsele care le conțin (art. 4, alin. 5).19

La nivel european, Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru vâsc. În 2012, raportul ei nota că nici Farmacopeea Europeană nu are una.2, 5 Fără monografie, nu există o listă europeană recunoscută de folosiri, doze și condiții de siguranță.

Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde vâscul.20 Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Vâscul de-a lungul timpului

În Istoria naturală, scrisă în secolul I, Pliniu cel Bătrân descrie cum culegeau druizii vâscul, la a cincea zi a lunii, cu o seceră de aur, iar vâscul tăiat era prins într-o haină albă.14 Dicționarele românești păstrează ecoul: Șăineanu nota că druizii îi atribuiau vâscului o virtute fecundatoare și îl culegeau în fiecare an cu mare solemnitate, iar Scriban, că îl socoteau plantă sacră.6

Ca medicament, vâscul apare în cărți de farmacie din spațiul german, din secolul al XVIII-lea: taxa farmaceutică prusacă din 1715 și cartea de medicamente din Strasbourg din 1725 aveau fiecare o monografie despre el, iar în 1846 a intrat în farmacopeea prusacă. În secolul XX, British Pharmaceutical Codex (1934) îl menționa pentru scăderea tensiunii, iar Madaus (1938), pentru tensiune, arterioscleroză și amețeli.5 Agenția a socotit că datele despre efectul cardiovascular au un caracter istoric și că ele arată mai ales o folosire îndelungată.5

Din bobițele albe se făcea cleiul de prins păsări.6 În Maramureș, după dicționarul regional al lui Dorin Ștef, vâscului i se atribuiau și însușiri magice: rupea vrăjile, ajuta la găsirea comorilor și deschidea lacătele.6

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu vâsc

Până aici ai citit despre vâsc. De aici încolo, despre produsul nostru. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Pentru vâsc nu există monografie europeană, așa că nu putem lega ceaiul nostru de o folosire recunoscută de Agenția Europeană a Medicamentului.2

Ceai Vasc vrac

  • Frunze și ramuri tinere de vâsc (Viscum album), fără fructe și fără părți lemnoase, 100 g, plantă uscată și mărunțită, vrac
  • Pe etichetă, pentru uz intern: 3 lingurițe de plantă la 500 ml de apă rece, lăsate acoperite 8-10 ore, apoi strecurate și încălzite ușor; produsul nu se fierbe
  • Nu există o doză europeană. În raportul agenției, ceaiurile tradiționale din piața germană au 2 g de plantă pe cană, de 2-3 ori pe zi

6,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Alte produse cu vâsc

Vâscul mai intră în alte produse din gama noastră: ceaiuri, tincturi, capsule și produse cosmetice, toate amestecuri cu mai multe plante. Nu le prezentăm aici: pentru amestecuri nu există o monografie europeană, iar vâscul este doar una dintre plantele lor. Nu propunem nici alte plante pentru aceeași folosire, pentru că agenția nu a recunoscut vâscului nicio folosire.2

Cum se folosește

ProdusCum se folosește, internDe reținut
Ceai Vasc vrac3 lingurițe la 500 ml de apă rece, 8-10 ore; se strecoară, se încălzește ușor și se bea în cursul zilei; cure de 2 săptămâni, cu pauză de o săptămânăNu se fierbe; nu în sarcină și alăptare; fără monografie europeană

Modul de folosire este cel de pe eticheta produsului, pentru uz intern. Pentru vâsc nu există o metodă europeană unică: raportul agenției descrie ceaiuri germane preparate fie cu apă rece, apoi încălzite scurt, fie infuzate 5-10 minute în apă clocotită.5

Întrebări frecvente

Vâscul (Viscum album) este o plantă semiparazită, verde tot anul, care crește în coroana copacilor. Are frunze alungite, pieloase, și bace albe, lipicioase. Face fotosinteză, dar ia apă și o parte din substanțele nutritive de la arborele-gazdă. Face parte din familia Viscaceae.
Formează tufe rotunde, de până la 2 m, cu ramuri care se bifurcă mereu. Frunzele sunt alungite, de 3-8 cm, verzi până la galben-verzui, dispuse în perechi. Florile sunt mici și gălbui, iar fructele sunt bace albe, de 6-10 mm, cu o singură sămânță.
În toată Europa și în vestul Asiei, pe ramurile copacilor: păducel, măr, plop, salcâm, tei, iar subspeciile lui, pe brad, pe pin și pe molid. În România, dicționarele îl trec pe măr, păr, plop, salcie și brad.
Semințele lui lipicioase sunt duse mai ales de păsări, printre care sturzul-de-vâsc. Se lipesc de ramuri, iar între căderea lor și pătrunderea în lemn pot trece luni. Primul segment de tulpină se formează abia după câțiva ani.
Nu sunt aceeași plantă. Vâscul-de-stejar sau mărgăritarul (Loranthus europaeus) crește numai pe stejari și are bobițe galbene, după DEX. Vâscul alb (Viscum album) crește pe multe specii de copaci și are bace albe.
Da, în cantități mari. Conține viscotoxine și lectine, proteine care pot provoca tulburări digestive, iar mai rar bradicardie, delir și afectarea unor organe. Raportul Agenției Europene a Medicamentului descrie doar puține cazuri de intoxicație, mai ales după fructe, dar literatura raportează decese după ceaiuri de vâsc.
Nu le mânca. Sursele nu sunt de acord asupra gravității: unele le socotesc inofensive în cantități mici, iar raportul agenției descrie cazuri de greață, vărsături și diaree după fructe. Într-un studiu, fructele verzi aveau mai multe viscotoxine și lectine decât cele coapte. Crenguțele de decor se țin departe de copii.
Nu este dovedit. Agenția Europeană a Medicamentului spune că sunt puține dovezi și că rezultatele sunt contradictorii. Un studiu deschis pe 120 de pacienți, fără grup de control, a arătat o scădere a tensiunii sistolice medii de la 165 la 150 mmHg în 6 săptămâni, dar un astfel de studiu nu poate arăta că a fost efectul vâscului. Tensiunea o tratează medicul, iar tratamentul prescris nu se oprește pentru un ceai.
Pe eticheta ceaiului nostru: 3 lingurițe de plantă la 500 ml de apă rece, lăsate 8-10 ore, apoi strecurate și încălzite ușor; produsul nu se fierbe. Nu există o metodă europeană unică: raportul agenției descrie ceaiuri germane cu 2 g de plantă pe cană, fie lăsate 1-2 ore în apă rece și apoi încălzite scurt, fie infuzate 5-10 minute în apă clocotită, de 2-3 ori pe zi.
Femeile însărcinate și cele care alăptează, copiii și adolescenții sub 18 ani, iar cei cu boli de inimă sau de tensiune ori care iau medicamente, doar cu sfatul medicului. Fructele nu se mănâncă, iar crenguțele de decor nu se folosesc pentru ceai.
Nu. La 20 noiembrie 2012, Agenția Europeană a Medicamentului a publicat o declarație publică prin care a concluzionat că nu se poate elabora o monografie pentru vâsc. Raportul din 2012 nota că nici Farmacopeea Europeană nu are o monografie pentru el.
Nu se recomandă. Planta crește în coroana copacilor, iar cantitatea de viscotoxine și de lectine depinde de copacul-gazdă, de lună și de partea plantei, așa că nu poți ști ce doză iei. Cazurile grave descrise au fost cu ceaiuri. Dacă vrei ceai de vâsc, alege un produs cu compoziția declarată.
Obiceiul vine din Anglia secolului al XVI-lea. În secolul al XIX-lea, tinerii aveau voie să sărute fetele de sub crenguța de vâsc, rupând de fiecare dată câte o bobiță; când se terminau bobițele, se termina și dreptul. Vechile povești leagă vâscul de druizi și de mitologia nordică.
Mistletoe, în engleză; Mistel, în germană; gui, în franceză; vischio, în italiană; muérdago blanco, în spaniolă. În daneză și în norvegiană, unul dintre nume înseamnă „clei de păsări”.

Referințe

  1. Nickrent D.L. Viscaceae Batsch, inclusiv genul Viscum Linnaeus și specia Viscum album Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 12, Oxford University Press, efloras.org.
  2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on Viscum album L., herba, versiunea finală, EMA/HMPC/57109/2011, 20 noiembrie 2012.
  3. Evens Z.N., Stellpflug S.J. Holiday plants with toxic misconceptions. Western Journal of Emergency Medicine, 2012, 13(6):538-542.
  4. GBIF Secretariat. Viscum album L., GBIF Backbone Taxonomy, familie, ordin și nume comune, gbif.org, consultat în septembrie 2026.
  5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Viscum album L., herba, versiunea finală, EMA/HMPC/246778/2009, 20 noiembrie 2012.
  6. dexonline.ro, articolele „vâsc”, „mărgăritar”, „mărgărit”, „vâscos” și „sturz”, după DEX ’09, DOOM 3, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul limbii române literare contemporane, DEXI, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul dendrofloricol (Milea Preda), Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (Dorin Ștef, ed. a II-a, 2015), Dicționarul de sinonime și Dicționarul general de sinonime.
  7. Wang A., Lehmann M.M., Rigling A., Gessler A., Saurer M., Du Z., Li M.H. There is no carbon transfer between Scots pine and pine mistletoe but the assimilation capacity of the hemiparasite is constrained by host water use under dry conditions. Frontiers in Plant Science, 2022, 13:902705.
  8. Teixeira-Costa L., Wiese L., Speck T., Mylo M.D. Starting strong: development and biomechanics of the seedling-host interaction in European mistletoe (Viscum album). Journal of Experimental Botany, 2025, 76(12):3412-3426.
  9. Yousefvand S., Fattahi F., Hosseini S.M., Urech K., Schaller G. Viscotoxin and lectin content in foliage and fruit of Viscum album L. on the main host trees of Hyrcanian forests. Scientific Reports, 2022, 12:10383.
  10. Dołkin-Lewko A., Pulat E., Wójcik R., Yaman B., Zajączkowska U., Oszako T. și colab. Distinctive traits of European mistletoe (Viscum album spp. austriacum) and its impact on host tree wood (Pinus sylvestris). Plants, 2025, 14(10):1489.
  11. Walas Ł., Kędziora W., Ksepko M., Rabska M., Tomaszewski D., Thomas P.A., Wójcik R., Iszkuło G. The future of Viscum album L. in Europe will be shaped by temperature and host availability. Scientific Reports, 2022, 12:17072.
  12. Skrypnik L., Maslennikov P., Feduraev P., Pungin A., Belov N. Ecological and landscape factors affecting the spread of European mistletoe (Viscum album L.) in urban areas (a case study of the Kaliningrad city, Russia). Plants, 2020, 9(3):394.
  13. González de Andrés E., Gazol A., Querejeta J.I., Colangelo M., Camarero J.J. Mistletoe-induced carbon, water and nutrient imbalances are imprinted on tree rings. Tree Physiology, 2024, 44(9):tpae106.
  14. Pliniu cel Bătrân. Naturalis Historia (Istoria naturală), cartea a XVI-a, cap. 95, în traducerea lui J. Bostock și H.T. Riley, Londra, 1855, Perseus Digital Library.
  15. Maclean A.E., Hertle A.P., Ligas J., Bock R., Balk J., Meyer E.H. Absence of complex I is associated with diminished respiratory chain function in European mistletoe. Current Biology, 2018, 28(10):1614-1619.
  16. Schröder L., Hohnjec N., Senkler M., Senkler J., Küster H., Braun H.P. The gene space of European mistletoe (Viscum album). The Plant Journal, 2022, 109(1):278-294.
  17. Sturluson S. Gylfaginning (în engleză, The Fooling of Gylfe), cap. 50, în R.B. Anderson (trad.), The Younger Edda, Chicago, Scott, Foresman and Company, 1901, Project Gutenberg.
  18. Irving W. The Sketch Book of Geoffrey Crayon, Gent., 1819-1820, capitolele „Christmas Eve” și „Christmas Day”, Project Gutenberg.
  19. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  20. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Agenția Europeană a Medicamentului nu recunoaște vâscului nicio folosire, iar planta este toxică în cantități mari. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Dacă ai boli de inimă sau de tensiune ori iei medicamente, discută cu medicul înainte de a folosi orice preparat din plante.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *