Vetrice (Tanacetum vulgare): la ce folosește? Beneficii, riscuri și ce spun studiile

Vetricea (Tanacetum vulgare) este planta cu flori galbene ca niște nasturi pe care o vezi vara pe marginea drumurilor și a râurilor. Are un miros puternic, camforat, și un gust amar. Timp de secole a fost leacul popular împotriva viermilor, iar în Anglia se făcea din ea chiar o budincă. Azi știm de ce era riscant: uleiul ei conține adesea tujonă, aceeași substanță toxică pentru sistemul nervos ca în absint. În România, vetricea este trecută pe lista plantelor periculoase pentru consumul uman.

Ce este vetricea

Vetricea este o plantă perenă din familia Asteraceae, rudă cu mușețelul, cu arnica și cu pelinul. Crește spontan de la câmpie până la munte, prin tufișuri, văi și pârloage, pe lângă garduri, drumuri și vii, și rezistă bine la condiții schimbătoare.¹

Din rizomul noduros pornesc tulpini drepte, cilindrice, înalte de 50 până la 120 de centimetri. Frunzele sunt adânc crestate, cu 10 până la 20 de perechi de segmente dințate, iar florile, toate tubuloase și galben-portocalii, stau în capitule mici, de 5 până la 8 milimetri, adunate în buchete. Înflorește din iulie până în septembrie.¹

Cum o recunoști

• Florile: capitule galbene, bombate, ca niște nasturi, fără petale albe pe margine.
• Frunzele: adânc crestate, ca de ferigă, cu margini dințate.
• Mirosul: puternic, aromat și camforat când freci o frunză între degete.
• Talia: tufe de 50 până la 120 de centimetri, adesea în grupuri mari.

7 lucruri surprinzătoare despre vetrice

1. Numele ei englezesc înseamnă „nemurire”. Cuvântul tansy vine, prin franceza veche, din grecescul athanasia, nemurire. Probabil pentru că planta e atât de greu de stârpit.²
2. A fost găsită în sicriul atribuit primului președinte de la Harvard. În secolul al 19-lea, pasionații de istorie care au deschis mormintele vechi din Cambridge, Massachusetts, au atribuit lui Henry Dunster un schelet dintr-un sicriu umplut cu vetrice. Planta era folosită atunci ca să ascundă mirosul descompunerii, iar identificarea a rămas îndoielnică.³
3. În Anglia se făcea budincă de vetrice. Încă de la mijlocul secolului al 15-lea, englezii foloseau cuvântul tansy și pentru o budincă aromată cu suc de vetrice.²
4. Gândacul de Colorado o ocolește. Plantată printre cartofi, vetricea a redus numărul gândacilor, iar în laborator gândacii au evitat mirosul plantei și al uleiului ei.⁴
5. Căpușele fug de ea. Uleiul din florile de vetrice culese în Suedia și unele fracțiuni ale lui au respins 90 până la 100% dintre nimfele de căpușă Ixodes ricinus, în laborator.⁵
6. Două plante de vetrice pot avea uleiuri complet diferite. În Norvegia, plantele adunate din 40 de locuri s-au împărțit în 7 tipuri chimice. La cel mai frecvent, β-tujona ajungea la 81% din ulei, iar altele aveau mai ales camfor sau 1,8-cineol.⁶
7. În America de Nord a ajuns buruiană invazivă. Vetricea înlocuiește vegetația locală, animalele n-o mănâncă, iar pentru ele poate fi toxică.⁷

Ce conține vetricea

Partea cea mai studiată a vetricei este uleiul esențial. În studiul norvegian, planta uscată a dat între 0,35 și 1,90% ulei, cu o compoziție care diferea foarte mult de la o plantă la alta.⁶

După aspect nu poți ști câtă tujonă are o plantă de vetrice. Tipul chimic nu se vede cu ochiul liber, iar diferențele apar chiar între plantele din aceeași regiune.^{6, 8}

Tujona: de ce este periculoasă

Tujona este substanța care a făcut celebru absintul. Blochează receptorul GABA de tip A, cel care în mod normal liniștește activitatea nervoasă. La șoareci, otrăvirea cu tujonă seamănă cu cea produsă de picrotoxină și este ameliorată de diazepam.¹¹

Agenția Europeană a Medicamentului a analizat în 2012 datele despre tujonă. La oameni au fost raportate intoxicații grave după consumul de ulei esențial bogat în tujonă, cu tulburări nervoase care pot duce la convulsii, pierderea cunoștinței și moarte. Pentru medicamentele din plante, agenția a considerat că 3 până la 7 mg de tujonă pe zi nu ridică probleme deosebite, cu condiția ca tujona să fie măsurată în fiecare lot.¹²

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2012; Rohloff și colab., 2004.^{12, 6}

Problema vetricei este tocmai această variație. Un ceai dintr-o plantă de tip tujonă și unul dintr-o plantă de tip camfor pot arăta la fel, dar pot aduce cantități foarte diferite de tujonă.

Vetricea este periculoasă mai ales în sarcină. Folclorul englez a legat-o de sarcină, fie ca mijloc de a o preveni, fie ca să provoace avortul.² Tujona stimulează uterul,¹³ iar agenția europeană cere ca produsele cu tujonă să fie folosite cât mai puțin la femeile însărcinate și la copii.¹²

Ce spune legea în România

Vetricea (Tanacetum vulgare) este trecută pe Lista nr. 1, „Plante periculoase pentru consumul uman”, din Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății.¹⁴ Pe aceeași listă se află plante precum omagul și tisa.

Ordinul interzice vânzarea plantelor de pe această listă ca produse prelucrate sau preparate, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare. Ministerul Agriculturii poate acorda o derogare doar dacă un dosar toxicologic și analitic arată că preparatul nu conține substanțele toxice ale plantei.¹⁴

Ruda ei, spilcuța (Tanacetum parthenium), nu este pe lista plantelor periculoase. Apare doar pe lista plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele.¹⁴

Ce spun studiile

Aproape toate studiile despre vetrice sunt făcute în laborator sau pe animale. Studii clinice pe oameni nu există.

Împotriva viermilor, la oi

În Letonia, unde vetricea este folosită tradițional împotriva paraziților la animale, extractele din frunze și din flori au oprit în laborator dezvoltarea larvelor de viermi intestinali ai oilor, cu o inhibare de până la 100%.¹⁵ Într-un studiu pe 30 de miei, extractul de vetrice dat sub formă de bolus, direct în rumen, a scăzut mai repede numărul de ouă de paraziți din fecale. După 56 de zile, grupurile tratate aveau 325 până la 358 de ouă pe gram, față de 533 în grupul netratat, fără efecte adverse.¹⁶

Rezultatele nu sunt însă constante. Într-un studiu ucrainean pe 46 de plante europene, tinctura de vetrice nu a afectat larvele de viermi testate, spre deosebire de cele de pelin, de iarbă-mare sau de mușețel.¹⁷

Împotriva virusului herpetic, în eprubetă

Un extract din partea aeriană și partenolida izolată din vetrice au protejat culturile de celule de virusul herpes simplex de tip 1.¹⁰ Un studiu ulterior a arătat că efectul antiviral al vetricei vine din alte substanțe decât partenolida.¹⁸

Împotriva bacteriilor rezistente, în laborator

Cercetători de la Universitatea din București au testat uleiul de vetrice pe bacterii rezistente la antibiotice din grupul ESKAPE, precum Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae sau Pseudomonas aeruginosa. Uleiul a oprit creșterea lor la concentrații între 62,5 și 500 µg/ml și a potențat efectul mai multor clase de antibiotice.¹⁹

Împotriva insectelor și a căpușelor

Aici se află cele mai practice rezultate. Gândacii de Colorado au evitat uleiul, mirosul plantelor vii și cinci dintre componentele uleiului de vetrice. Un singur component, α-pinenul, i-a atras.⁴ În testele pe căpușe, mai multe componente ale uleiului, diluate la 0,5%, au respins 64 până la 72% dintre nimfe.⁵

Niciunul dintre aceste rezultate nu arată că vetricea ar fi sigură sau eficientă pentru oameni. Studiile pe celule și pe animale sunt doar primul pas, iar pentru viermii intestinali la om există medicamente cu eficiență dovedită, prescrise de medic.

Vetricea în medicina tradițională

Cărțile românești de fitoterapie o descriu ca vermifugă, folosită cândva împotriva oxiurilor și a ascarizilor. Pe cale externă, infuzia se folosea pentru spălarea părului cu mătreață, pentru curățarea tenului acneic, pe pielea cu scabie și în comprese pentru reumatism.¹

Aceleași cărți avertizează că, în cantități mari, vetricea este toxică pentru mucoasa digestivă și respiratorie, pentru ficat și pentru rinichi. Fitoterapia modernă interzice folosirea ei pe cale internă.¹

În alte țări, vetricea a fost folosită pentru dureri reumatice, erupții pe piele și ca diuretic,¹⁸ dar și ca antispastic, pentru diaree și pentru digestie, iar în medicina veterinară ca insecticid.⁹

Vetrice sau spilcuță?

Spilcuța (Tanacetum parthenium), numită și iarba fetei, este ruda vetricei din același gen botanic. Pentru ea, Agenția Europeană a Medicamentului are o monografie de utilizare tradițională, pentru prevenirea migrenelor, după ce medicul a exclus o boală gravă. Monografia nu recomandă spilcuța sub 18 ani și nici celor alergici la plantele din familia Asteraceae.²⁰ Vetricea nu are o astfel de monografie.

Întrebări frecvente

Referințe

1. Pop M., Bojor O. Fitoterapia în folosul tuturor. Editura Medicală, 2010.
2. Harper D. Tansy, în Online Etymology Dictionary, etymonline.com.
3. Harvard Gazette. Amid the Old Burying Ground, octombrie 2015.
4. Panasiuk O. Response of Colorado potato beetles, Leptinotarsa decemlineata (Say), to volatile components of tansy, Tanacetum vulgare. Journal of Chemical Ecology, 1984, 10(9):1325-1333.
5. Pålsson K., Jaenson T.G., Baeckström P., Borg-Karlson A.K. Tick repellent substances in the essential oil of Tanacetum vulgare. Journal of Medical Entomology, 2008, 45(1):88-93.
6. Rohloff J., Mordal R., Dragland S. Chemotypical variation of tansy (Tanacetum vulgare L.) from 40 different locations in Norway. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2004, 52(6):1742-1748.
7. Bennett J.A., Elshamy O., Trefiak M., Wasan J.P. Fertilizer and fungicide reduce herbicide efficacy and enhance growth of invasive common tansy (Tanacetum vulgare). PLoS One, 2025, 20(10):e0333818.
8. Keskitalo M., Pehu E., Simon J.E. Variation in volatile compounds from tansy (Tanacetum vulgare L.) related to genetic and morphological differences of genotypes. Biochemical Systematics and Ecology, 2001, 29(3):267-285.
9. Karcheva-Bahchevanska D., Benbassat N., Georgieva Y. și colab. A study of the chemical composition, antioxidant potential, and acute toxicity of Bulgarian Tanacetum vulgare L. essential oil. Molecules, 2023, 28(16):6155.
10. Onozato T., Nakamura C.V., Cortez D.A. și colab. Tanacetum vulgare: antiherpes virus activity of crude extract and the purified compound parthenolide. Phytotherapy Research, 2009, 23(6):791-796.
11. Höld K.M., Sirisoma N.S., Ikeda T., Narahashi T., Casida J.E. Alpha-thujone (the active component of absinthe): gamma-aminobutyric acid type A receptor modulation and metabolic detoxification. Proceedings of the National Academy of Sciences, 2000, 97(8):3826-3831.
12. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on the use of herbal medicinal products containing thujone, EMA/HMPC/732886/2010 Rev. 1, 2012.
13. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Artemisia absinthium L., herba, EMA/HMPC/751490/2016 Corr. 1, 2020.
14. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
15. Kļaviņa A., Keidāne D., Ganola K. și colab. Anthelmintic activity of Tanacetum vulgare L. (leaf and flower) extracts against Trichostrongylidae nematodes in sheep in vitro. Animals, 2023, 13(13):2176.
16. Vanaga A., Keidāne D., Kļaviņa A. și colab. Evaluation of lyophilized Tanacetum vulgare extract in intraruminal bolus and granule forms for gastrointestinal nematode control in sheep: an in vivo clinical study. Veterinary World, 2025, 18(7):1991-2001.
17. Boyko O., Brygadyrenko V. Anthelmintic activity of traditional medicinal plants used in Europe. Biology, 2025, 14(12):1636.
18. Alvarez A.L., Habtemariam S., Juan-Badaturuge M., Jackson C., Parra F. In vitro anti HSV-1 and HSV-2 activity of Tanacetum vulgare extracts and isolated compounds: an approach to their mechanisms of action. Phytotherapy Research, 2011, 25(2):296-301.
19. Roman H., Niculescu A.G., Lazăr V., Mitache M.M. Antibacterial efficiency of Tanacetum vulgare essential oil against ESKAPE pathogens and synergisms with antibiotics. Antibiotics, 2023, 12(11):1635.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Tanacetum parthenium (L.) Schultz Bip., herba, Revision 1, EMA/HMPC/48715/2017, 2020.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Vetricea nu se folosește pe cale internă. Plantele medicinale nu tratează și nu previn boli, iar pentru viermii intestinali și pentru orice altă problemă de sănătate este nevoie de medic.