Albăstrele (Centaurea cyanus): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Albăstrelele (Centaurea cyanus) sunt o plantă de câmp, cu capitule de un albastru intens, care a crescut veacuri la rând prin lanurile de cereale. Dicționarele românești le numesc albăstrea sau albăstriță. În Europa, florile lor s-au folosit mai ales pentru ochi, dar Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru ele, iar Comisia E din Germania a publicat în 1988 o monografie negativă. Mai jos afli cum le recunoști, de unde vin numele și culoarea lor, ce conțin, ce arată studiile, aproape toate de laborator, și ce trebuie să știi despre siguranță.

Ce sunt albăstrelele

Albăstrelele sunt plante ierboase de un an, uneori de doi, cu o tulpină dreaptă, de obicei una singură, ramificată în partea de sus.^{1, 2} Cresc între 20 cm și 1 m.¹ Semințele pot încolți primăvara sau toamna, iar plantele tinere pot ierna.² Fac parte din genul Centaurea, care are circa 500 de specii.¹

Ce pare o singură floare e de fapt un capitul, adică un mănunchi de 25-35 de flori mici. Cele de pe margine sunt sterile și mărite, cu rol de petale, iar cele din mijloc sunt fertile.^{1, 2}

Numele genului, Centaurea, vine din grecescul kentaurieon, un nume vechi de plantă legat de Chiron, centaurul vestit pentru cunoștințele lui despre plantele medicinale.¹ Numele de specie, cyanus, vine din grecescul kyanos, „albastru”.² Numele românesc vine tot de la „albastru”.³ Dicționarele trec singularul, albăstrea, iar forma de plural, albăstrele, e cea pe care o folosim și pe această pagină.³

Cum arată albăstrelele

Albăstrelele se recunosc după capitulele albastre, așezate pe tulpini subțiri, și după frunzele înguste, cenușii, ca niște panglici.¹

Cum le recunoști

• Tulpina: dreaptă, de obicei una singură, ramificată în partea de sus și acoperită cu fire lânoase. Are între 20 și 100 cm.¹
• Frunzele: cenușii, acoperite cu fire lânoase. Cele de la bază sunt liniar-lanceolate, de 3-10 cm, cu marginea întreagă sau cu lobi mici și rari. Cele de pe tulpină sunt liniare și, de obicei, întregi.¹ Pe dos sunt foarte păroase.²
• Capitulele: stau în vârful tulpinilor, în grupuri rare, rotunjite sau aproape plate. Involucrul, adică cupa de bractee de sub flori, e în formă de clopot și are 12-16 mm.¹
• Bracteele: au marginile și vârfurile uscate, de la alb până la brun-închis sau negru, cu dinți subțiri de circa 1 mm, ca o franjură.¹
• Florile: 25-35 într-un capitul. Cele de pe margine sunt mărite, de 20-25 mm, și sterile; cele din mijloc au 10-15 mm. Culoarea e de obicei albastră, dar poate fi albă, roz sau purpurie.^{1, 2}
• Fructul: o achenă de 4-5 mm, de culoarea paiului sau albăstruie, fin păroasă, cu un puf de peri aspri, inegali, de 2-4 mm.¹
• Înflorirea: din mai până în septembrie, după Flora of North America, și până în octombrie, după un articol german.^{1, 2}

Unde cresc albăstrelele

Albăstrelele nu sunt plante de-a locului în Europa Centrală. Au ajuns aici odată cu cultura cerealelor, probabil din estul Mediteranei și din Orientul Apropiat.² În America de Nord au fost aduse de om. Acolo cresc în pajiști, în păduri, pe marginea drumurilor și în alte locuri deranjate de om, de la 50 până la 2.400 m altitudine, iar semințele lor intră adesea în amestecuri de flori sălbatice.¹

La noi, dicționarele mai vechi le descriu ca pe o plantă foarte comună în lanurile de grâu, care crește și pe marginea drumurilor, pe locuri uscate și pietroase.³ În Germania, de exemplu, s-au rărit pe alocuri, din cauza erbicidelor, a unei curățări mai bune a semințelor de cereale și a îngrășămintelor. Unde se practică agricultura ecologică sau marginile câmpurilor nu se stropesc, populațiile și-au mai revenit. Le găsești de obicei în tovărășia macului sau a mușețelului.²

În grădină, albăstrelele se seamănă direct pe loc, în aprilie, și acoperă repede un teren gol cu flori de vară. Bondarii, albinele și fluturii le vizitează.²

Albăstrele, cicoare sau țintaură?

Cine caută „flori albastre de câmp” dă peste mai multe plante. Cicoarea are și ea flori albastre, iar țintaura are un nume latinesc care seamănă cu al albăstrelelor. Sunt trei plante diferite.

Surse: Flora of North America; Flora of China; Agenția Europeană a Medicamentului, lista din 23 septembrie 2026.^{1, 4, 5}

Țintaura (Centaurium erythraea) nu e nici măcar din aceeași familie: face parte din Gentianaceae și are flori roz până la roz-violet, nu albastre.⁶ Are monografie europeană, pentru tulburările digestive ușoare și pentru pierderea temporară a poftei de mâncare.⁷ Confuzia vine și din nume: în Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, albăstriță apare ca nume al țintaurii (Centaurium umbellatum), iar potroacă, un alt cuvânt regional, e notat atât pentru țintaură, cât și pentru albăstriță.³

De câmp, de grădină sau de munte?

Albăstrelele de câmp și cele de grădină sunt aceeași specie, Centaurea cyanus. Forma sălbatică e albastră, iar în grădini se cresc și soiuri cu flori albe sau roz.^{1, 2} Altă plantă, Centaurea montana, numită în engleză mountain cornflower, e perenă, de 25-80 cm, cu rizomi, și are capitule mai mari: involucrul de 20-25 mm și florile marginale albastre de 2,5-4,5 cm. Vine din munții Europei și se cultivă pe scară largă ca plantă ornamentală.¹

Cel mai sigur semn al albăstrelelor sunt florile mari, sterile, de pe marginea capitulului, în jurul unui centru de flori mici.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are mai multe nume, unele doar regionale. Dicționarele pun în față albăstrea și albăstriță. Mai apar albăstrică, vinețea, vinețică, floarea-grâului și floarea-paiului, iar regional ghioc, zglăvoc, corobatică și sporiș.³

Atenție la cuvintele regionale: aceleași nume ajung uneori la alte ființe. Corobatică e și o pasăre, dumbrăveanca, iar zglăvoc e și un pește mic de munte. Sporiș e, în Oltenia, albăstriță, dar în alte regiuni același cuvânt a însemnat alte plante.³ În botanică, numele Cyanus segetum și Cyanus cyanus apar în GBIF ca sinonime ale numelui acceptat, Centaurea cyanus.⁸

Surse: dexonline, pentru română; GBIF, pentru celelalte limbi.^{3, 8}

Ce parte se folosește

Se folosesc florile. În trecut, florile uscate se numeau în farmacii Flores Cyani.²

• Florile uscate: se foloseau ca diuretic, ca apă pentru ochi sau ca pulbere de afumat. Azi, ele sunt adăugate adesea în amestecuri de ceai, probabil mai ales pentru aspect.²
• Florile proaspete: sunt comestibile și se pun în salate, pentru culoare.^{2, 9}
• Capitulele întregi: din ele au fost extrase polizaharidele studiate la Universitatea din Liège.¹⁰
• Petalele: într-un studiu din Brazilia s-a analizat un extract în apă făcut din petale.¹¹

Fiindcă pentru albăstrele nu există monografie europeană, nu există nici o formă sau o doză recunoscute oficial.⁵

7 lucruri surprinzătoare despre albăstrele

1. Același pigment face trandafirul roșu și albăstrelele albastre. Un studiu din revista Nature a arătat că albastrul vine dintr-un complex de 6 molecule de antocian și 6 de flavonă, cu un ion de fier, unul de magneziu și doi de calciu.¹²
2. Numele vine de la un centaur. Gândul merge la Chiron, centaurul vestit pentru cunoștințele lui despre plantele medicinale.¹ După o poveste greacă, rănit de o săgeată înmuiată în otrava hidrei, el și-ar fi alinat durerea cu albăstrele.²
3. Nu sunt plante de-a locului în Europa Centrală. Au venit odată cu cultura cerealelor, probabil din estul Mediteranei și din Orientul Apropiat.²
4. Florile uscate din ceai sunt probabil pentru culoare. Autorii unui articol german notează că florile uscate de albăstrele ajung azi des în amestecuri de ceai, probabil mai ales din motive vizuale.²
5. Florile proaspete au mai multă vitamina C și mai mulți antociani decât alte patru flori comestibile. Într-un studiu din Croația, albăstrelele proaspete au avut 129,7 mg de acid ascorbic la 100 g și 1.012 mg de antociani la kg, mai mult decât gălbenelele, crăițele, condurul-doamnei și floarea de dovlecel.⁹
6. Mierea de albăstrele a fost încercată pe copitele vacilor. E galben-verzuie și are gust amar. Într-o fermă ecologică de vaci, copitele vacilor cu dermatită digitală, tratate cu această miere, s-au vindecat mai repede decât cele netratate. E un experiment veterinar, nu o dovadă pentru oameni.¹³
7. Sunt floarea națională a Estoniei. Acolo se numesc rukkilill, „floarea secarei”.²

Ce conțin albăstrelele

Albăstrelele au fost analizate mai ales în laborator. Tabelul adună ce s-a găsit în câteva studii. Cifrele vin din cercetări diferite, pe flori proaspete sau pe extracte, și nu descriu un ceai sau o capsulă anume.

Surse: Dujmović și colab., 2022; Escher și colab., 2018; Garbacki și colab., 1999; Carola și colab., 2021; Sharonova și colab., 2021.^{9, 11, 10, 14, 15}

De ce sunt albastre

Culoarea albăstrelelor nu era pe deplin explicată. Același antocian care face trandafirii roșii face albăstrelele albastre. Structura cristalină a pigmentului, determinată cu raze X, arată că albastrul vine dintr-un complex: 6 molecule de antocian, 6 de flavonă, un ion de fier, unul de magneziu și doi de calciu. Autorii bănuiesc că un astfel de complex cu patru metale poate fi un tip nou de pigment supramolecular.¹² Pe măsură ce florile îmbătrânesc, culoarea se stinge.²

Ce spun studiile

Albăstrelele au fost studiate puțin ca plantă medicinală. O căutare în PubMed după „Centaurea cyanus” sau „cornflower” în titlu sau în rezumat, făcută pe 6 octombrie 2026, a dat 115 lucrări, multe despre agricultură, culoarea florii sau miere. Singura marcată ca studiu clinic e din 1978, în limba rusă, și nu are rezumat. Studiile despre efecte asupra sănătății, găsite în căutare, sunt de laborator sau pe animale.

Surse: PubMed, căutare din 6 octombrie 2026; BfArM, 1994; Bablumian, 1978; Klimas și colab., 2007.^{16, 17, 18}

Evaluările oficiale

Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru albăstrele: planta nu apare în lista substanțelor din plante evaluate de comitetul ei pentru medicamente din plante.⁵ În Germania, Comisia E a publicat o monografie pentru albăstrele (Centaurea cyanus, „Kornblume”) în Bundesanzeiger nr. 122 din 6 iulie 1988. În lista oficială a BfArM, ea e trecută printre monografiile negative.¹⁶

O monografie negativă înseamnă, după Enciclopedia Altmeyers, că experții au considerat raportul beneficiu-risc nefavorabil, au găsit dovezi insuficiente de eficacitate, au identificat riscuri prea mari sau nu au putut stabili o doză utilizabilă.¹⁹ Lista BfArM nu arată care dintre aceste motive a contat pentru albăstrele.¹⁶

Ochii și inflamațiile

Albăstrelele se folosesc de mult pentru ochi. În literatura maghiară din 1578 până în 2021, ele apar cel mai des în leacuri pentru inflamația ochilor.²⁰ În cartea de ierburi a lui Leonhart Fuchs, din 1543, florile zdrobite sunt recomandate la ochii roșii și înfierbântați.²

Un studiu de la Universitatea din Liège descrie capitulele ca fiind folosite în fitoterapia europeană pentru inflamații oculare ușoare. În experimente de laborator, polizaharidele extrase din capitule au avut proprietăți antiinflamatoare, au scăzut edemele provocate cu carrageenan, zimosan și ulei de croton și au interferat cu sistemul complementului.¹⁰ Aceste rezultate nu arată ce se întâmplă la un om cu ochii iritați, iar căutarea în PubMed nu a găsit niciun studiu clinic despre albăstrele și ochi.

Diureza și rinichii

La șobolani, extractul de albăstrele în apă a crescut cantitatea de urină eliminată: după două ore, de la 2,03 la 2,44 ml, iar după patru ore, de la 3,88 la 5,35 ml, față de lotul de control. Efectul a fost mai mic decât al hidroclorotiazidei, un diuretic de sinteză, la care volumul de urină a fost cu 18% și cu 17% mai mare, la două și la patru ore, decât la animalele cu extract de albăstrele.¹⁸

Singurul studiu marcat ca „clinic” în PubMed e din 1978, iar titlul lui se traduce „Acțiunea antirecidivă a florilor de albăstrele în litiaza urinară”. Litiaza urinară înseamnă pietre la rinichi sau pe căile urinare. Studiul nu are rezumat în PubMed, așa că nu putem spune ce a arătat.¹⁷

Pielea

Un extract de albăstrele cu N-feruloilserotonină a neutralizat în eprubetă două chemokine implicate în inflamația pielii atopice, CCL17 și CCL22, și a inhibat enzimele COX-2 și 5-LOX în celule. Autorii, de la compania Merck KGaA și de la firma Greenpharma, scriu că rezultatele trebuie confirmate într-un studiu pe oameni.¹⁴

Antioxidant și antimicrobian

Un extract în apă din petale a avut în eprubetă activitate antioxidantă, antihemolitică și antihipertensivă, iar pe celule toxicitatea a fost mică. La concentrații de 10-100 μg/ml a avut o acțiune prooxidantă, fără să strice celulele.¹¹ Într-un studiu rusesc, extractul în etanol din flori de albăstrele a avut activitate antimicrobiană și antioxidantă mică; cea mai mare activitate antimicrobiană a avut-o o altă specie, Centaurea scabiosa.¹⁵

Albăstrelele nu tratează boli ale ochilor, ale rinichilor sau ale pielii și nu înlocuiesc tratamentul prescris de medic. Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.

Precauții și siguranță

Pentru albăstrele nu există o evaluare europeană de siguranță. Nu există deci o doză recunoscută și nici recomandări oficiale pentru sarcină, alăptare sau copii. Căutarea în PubMed nu a găsit studii despre siguranța lor la oameni.

• Alergia: albăstrelele fac parte din familia Asteraceae. Monografiile europene pentru gălbenele și pentru mușețel, plante din aceeași familie, trec printre contraindicații alergia la alte plante din familia Asteraceae. Cine e alergic la ele ar trebui să fie prudent și cu albăstrelele.^{21, 22}
• Ochii: în declarația despre silur, o altă plantă folosită tradițional pe ochi, Agenția Europeană a Medicamentului scrie că aplicarea pe ochi a preparatelor făcute pe loc nu e igienică și nu e sigură.²³ O infuzie sau o apă de albăstrele făcută acasă e un astfel de preparat. Nimic nu se pune în ochi fără sfatul medicului. Ochii roșii, dureroși sau cu secreții se arată medicului.
• Medicamentele: căutarea în PubMed nu a găsit studii despre interacțiuni cu medicamente. La șobolani, extractul în apă a crescut cantitatea de urină, așa că, dacă iei diuretice sau alte medicamente, întreabă medicul sau farmacistul înainte să bei mult ceai de albăstrele.¹⁸

Ce spune legea

Albăstrelele nu au monografie la Agenția Europeană a Medicamentului: planta nu apare în lista substanțelor din plante evaluate de comitetul ei pentru medicamente din plante.⁵ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru albăstrele.²⁴ În Germania, Comisia E a publicat în 1988 o monografie negativă.¹⁶

În România, albăstrelele (Centaurea cyanus) sunt pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt supuse predozării, adică vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu sunt pe lista plantelor periculoase.²⁵

Albăstrelele de-a lungul timpului

Grecii antici le numeau deja Centaurea, iar Linné a reluat acest nume în 1753.² După o poveste greacă, centaurul Chiron, rănit de o săgeată a lui Hercule înmuiată în otrava hidrei, și-ar fi alinat durerea cu această floare.²

Din secolul al XVI-lea avem izvoare care le pomenesc pentru ochi: Leonhart Fuchs, în 1543, le recomanda zdrobite, la ochii roșii și înfierbântați.² Un studiu al literaturii maghiare dintre 1578 și 2021 arată că albăstrelele au fost folosite cel mai des pentru inflamația ochilor. Ele au fost și floare de buchet, au însoțit sărbători ale recoltei și procesiuni de Corpus Christi, iar poeții le-au legat de gingășie și de credință.²⁰

În româna scrisă, albăstrelele apar în dicționare alături de maci și de lanul de grâu, în exemple din Sahia și din Beniuc. Dicționarul lui Scriban le numește foarte comune în grâne și notează o credință din Oltenia: zăpada de iarnă avea să fie pe măsura creșterii lor din vară.³

Pe la 1800, albăstrelele au trecut de la buruiană de câmp la floare iubită: simplitatea și naturalețea lor se potriveau spiritului romantismului și al iluminismului.² În 1806, după înfrângerea Prusiei la Jena și Auerstedt, regina Luise a fugit cu copiii spre Prusia de Est. Când s-a rupt o roată a trăsurii, a împletit la marginea unui câmp coroane de albăstrele pentru copii. Fiul ei Wilhelm, în vârstă de nouă ani, a ținut minte întâmplarea și, devenit împărat al Germaniei, a numit albăstrelele floarea preferată a mamei lui.²

Întrebări frecvente

Referințe

1. Keil D.J., Ochsmann J. Centaurea Linnaeus, Centaurea cyanus Linnaeus și Centaurea montana Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 19, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
2. Schubert P., Steinecke H. Die Kornblume: Lieblingsblume der Preußen. Der Palmengarten, 2013, 77(1):29-33, doi:10.21248/palmengarten.182.
3. dexonline.ro, articolele „albăstrea”, „albăstriță”, „albăstrică”, „vinețea”, „ghioc”, „zglăvoc”, „corobatică”, „sporiș”, „potroacă” și „floarea-grâului”, după DEX ’09, Micul dicționar academic, DLRM, DLRLC, CADE, DOOM 3, dicționarele lui Scriban și Șăineanu, Dicționarul de sinonime, Dicționarul de arhaisme și regionalisme și Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș.
4. Zhu S., Kilian N. Cichorium Linnaeus și Cichorium intybus Linnaeus, în Flora of China, vol. 20-21, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2011, efloras.org.
5. European Medicines Agency. Herbal medicines for human use, lista substanțelor din plante evaluate sau aflate în evaluare la Comitetul pentru medicamente din plante (HMPC), ema.europa.eu, generată pe 23 septembrie 2026.
6. Pringle J.S. Centaurium Hill, Centaurium erythraea Rafn și Centaurium pulchellum (Swartz) Hayek, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 14, Oxford University Press, 2023, efloras.org.
7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Centaurium erythraea Rafn. s.l., herba, EMA/HMPC/277493/2015, adoptată pe 24 noiembrie 2015.
8. GBIF Secretariat. Centaurea cyanus L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune și sinonime, gbif.org, consultat la 6 octombrie 2026.
9. Dujmović M., Radman S., Opačić N. și colab. Edible flower species as a promising source of specialized metabolites. Plants (Basel), 2022, 11(19):2529.
10. Garbacki N., Gloaguen V., Damas J., Bodart P., Tits M., Angenot L. Anti-inflammatory and immunological effects of Centaurea cyanus flower-heads. Journal of Ethnopharmacology, 1999, 68(1-3):235-241.
11. Escher G.B., Santos J.S., Rosso N.D. și colab. Chemical study, antioxidant, anti-hypertensive, and cytotoxic/cytoprotective activities of Centaurea cyanus L. petals aqueous extract. Food and Chemical Toxicology, 2018, 118:439-453.
12. Shiono M., Matsugaki N., Takeda K. Phytochemistry: structure of the blue cornflower pigment. Nature, 2005, 436(7052):791.
13. Oelschlaegel S., Pieper L., Staufenbiel R. și colab. Floral markers of cornflower (Centaurea cyanus) honey and its peroxide antibacterial activity for an alternative treatment of digital dermatitis. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2012, 60(47):11811-11820.
14. Carola C., Salazar A., Rakers C., Himbert F., Do Q.T., Bernard P., von Hagen J. A cornflower extract containing N-feruloylserotonin reduces inflammation in human skin by neutralizing CCL17 and CCL22 and inhibiting COX-2 and 5-LOX. Mediators of Inflammation, 2021, 2021:6652791.
15. Sharonova N., Nikitin E., Terenzhev D. și colab. Comparative assessment of the phytochemical composition and biological activity of extracts of flowering plants of Centaurea cyanus L., Centaurea jacea L. and Centaurea scabiosa L. Plants (Basel), 2021, 10(7):1279.
16. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte (BfArM). Liste der Monographien der E-Kommission (Phyto-Therapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stare la 31 iulie 1994, cu corecturi interne până la 11 ianuarie 2002; intrarea Centaurea cyanus / Kornblume, Bundesanzeiger nr. 122 din 6 iulie 1988.
17. Bablumian I.Iu. Antirelapse action of the flowers of the blue cornflower in urolithiasis (titlu tradus de PubMed; articol în rusă). Zh Eksp Klin Med, 1978, 18(6):110-114.
18. Klimas R., Rabiskovi M., Civinskiene G., Bernatoniene J. The diuretic effect of cornflower water extract (titlu tradus de PubMed; articol în lituaniană). Medicina (Kaunas), 2007, 43(3):221-225.
19. Altmeyer P., Bacharach-Buhles M. Commission E monographies. Altmeyers Enzyklopädie, Fachbereich Phytotherapie, altmeyers.org, actualizat la 25 februarie 2026.
20. Pinke G., Kapcsándi V., Czúcz B. Iconic arable weeds: the significance of corn poppy (Papaver rhoeas), cornflower (Centaurea cyanus), and field larkspur (Delphinium consolida) in Hungarian ethnobotanical and cultural heritage. Plants (Basel), 2022, 12(1):84.
21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Calendula officinalis L., flos, revizia 1, EMA/HMPC/437450/2017, adoptată pe 27 martie 2018.
22. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, adoptată pe 7 iulie 2015.
23. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on Euphrasia officinalis L. and Euphrasia rostkoviana Hayne, herba, EMA/HMPC/727465/2009, 16 septembrie 2010.
24. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
25. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai probleme cu ochii sau cu rinichii ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi albăstrele.