Plante medicinale

Ceai verde (Camellia sinensis): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Ceai verde (Camellia sinensis)

Ceaiul verde (Camellia sinensis) e frunza tânără a arbustului de ceai, încălzită repede după cules, ca să nu se oxideze. Din aceeași plantă se fac și ceaiul negru, și matcha. Agenția Europeană a Medicamentului îl recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea oboselii și a senzației de slăbiciune, la adulți. Mai jos afli cum arată arbustul, prin ce se deosebește ceaiul verde de cel negru și de matcha, câtă cofeină ajunge într-o ceașcă, ce spun studiile, de ce extractele concentrate au o limită legală și cui nu i se potrivește.

Pe scurt

  • Ceaiul verde e frunza tânără a arbustului de ceai (Camellia sinensis), din familia Theaceae, încălzită repede după cules, ca să nu se oxideze. Ceaiul negru și matcha se fac din aceeași plantă.
  • Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza nefermentată, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea oboselii și a senzației de slăbiciune, doar la adulți: 1,8-2,2 g de frunze la 100-150 ml de apă clocotită, de 3-5 ori pe zi.
  • Efectul se leagă de cofeină: frunza uscată are 2,5-4,2%, iar o ceașcă de 180 ml de ceai are în jur de 60 mg, față de aproximativ 100 mg într-o cafea proaspătă de aceeași mărime.
  • Pentru slăbit, studiile nu arată un efect care să conteze. O sinteză Cochrane a găsit, în studiile din afara Japoniei, o diferență medie de 0,04 kg.
  • Extractele concentrate nu sunt ceai. De la 800 mg de EGCG pe zi, ca supliment, cresc enzimele ficatului, iar din 2022 legea europeană cere sub 800 mg pe porția zilnică și avertismente pe etichetă.
Denumire
Ceai verde; arbustul se numește ceai; în engleză, green tea
Camellia sinensis (L.) Kuntze, familia Theaceae
Părți folosite
Frunza tânără, uscată fără oxidare, Camelliae sinensis non fermentatum folium
Conține
Cofeină, 2,5-4,2%, catechine, 10-25%, L-teanină, aproximativ 3%
Recunoaștere
Monografie europeană de utilizare tradițională, din 2013, pentru oboseală și senzația de slăbiciune
Atenție la
Cofeina (ulcer, hipertensiune, aritmii, hipertiroidie); nu în sarcină și sub 18 ani; extractele concentrate pot afecta ficatul

Ce este ceaiul verde

Arbustul de ceai (Camellia sinensis) face parte din familia Theaceae, a ceaiului și a cameliilor. E un arbust sau un arbore veșnic verde, înalt de 1-5 m, uneori până la 9 m.1 Frunzele proaspete au enzime care oxidează catechinele; la ceaiul verde, enzimele sunt oprite prin căldură, cu aburi sau la tigaie.2

Ceaiul verde e frunza tânără, întreagă sau tăiată, uscată repede la căldură.2 Monografia europeană o numește „frunză de ceai verde”, iar în unele surse planta apare și sub numele vechi Thea sinensis.3, 2 Cuvântul „ceai” a ajuns în română din rusă, iar Scriban îl duce, prin turcă, până la un cuvânt chinezesc.4

Din magazinul Hypericum: Ceai Verde doze.

Cum arată arbustul de ceai

Arbustul de ceai are frunze pieloase, lucioase, verde-închis pe fața de sus, cu marginea dințată. Florile sunt albe, cu multe stamine galbene, și stau singure sau câte 2-3 la subsuoara frunzelor.1

Două flori de ceai, cu petale albe și foarte multe stamine galbene, printre frunze verde-închisFructe verzi, rotunjite, de ceai, printre frunze, pe o ramură
În stânga, florile ceaiului: albe, cu multe stamine galbene. În dreapta, fructele: capsule rotunjite, cu semințe înăuntru.1Foto: yamatsu, CC0, și DXLINH, domeniu public, Wikimedia Commons

Cum îl recunoști

  • Frunzele: lungi de 5-14 cm și late de 2-7,5 cm, pieloase, verde-închis și lucioase pe fața de sus, mai deschise dedesubt, cu marginea dințată.1
  • Lăstarii și mugurii: lăstarii din anul curent sunt roșii-violacei și păroși, iar mugurii de la vârf sunt acoperiți de peri mătăsoși, argintii.1
  • Florile: de 2,5-3,5 cm în diametru, cu 6-8 petale albe și multe stamine, lungi de 8-13 mm. Înfloresc în China din octombrie până în februarie.1
  • Fructul: o capsulă turtită sau, rar, rotunjită, de 1-1,5 cm pe 1,5-3 cm, cu 1 sau 2 loji și câte o sămânță în fiecare. Semințele sunt brune, aproape sferice, de 1-1,4 cm. Fructele se coc din august până în octombrie.1
Lăstari tineri de ceai, cu frunze lucioase, cu marginea fin dințată, și muguri la vârfRamură de ceai cu o floare albă, cu stamine galbene, printre frunze mari, verde-închis, cu margine dințată
În stânga, lăstari tineri, cu frunze lucioase și muguri la vârf. În dreapta, o ramură înflorită, la Kyoto.1Foto: AxelBoldt și Qwert1234, domeniu public, Wikimedia Commons

Unde crește ceaiul

Arbustul de ceai se găsește în sudul, estul și centrul Chinei, în păduri veșnic verzi cu frunze late și în tufărișuri, între 100 și 2.200 m altitudine. În afara Chinei apare în nord-estul Indiei, în sudul Japoniei, în sudul Coreei, în Laos, în Myanmar, în Thailanda și în Vietnam.1 Din cauza culturii pe scară mare, e greu de spus unde mai crește cu adevărat sălbatic.1

China are o istorie lungă de cultivare și de folosire a ceaiului. Chinezii deosebesc ceaiul cu frunză mică (var. sinensis), cu răspândire mai nordică, de cel cu frunză mare (var. assamica), cu răspândire mai sudică. Ceaiul se face din mugurii și frunzele tinere ale celor două varietăți; local se folosesc și alte varietăți și chiar alte specii de Camellia.1

Rânduri de arbuști de ceai, tunși la aceeași înălțime, într-o plantație din Minami-Aso, în JaponiaPlantație de ceai din Kenya, cu arbuști tunși jos, câțiva copaci în depărtare și cer senin
În plantații, arbuștii de ceai sunt ținuți în rânduri, la aceeași înălțime. În stânga, o plantație din Minami-Aso, în Japonia. În dreapta, una de lângă Limuru, în Kenya.Foto: Asset utilitist și VickyOmondi, CC0, Wikimedia Commons

Ceai verde, ceai negru și matcha

Ceaiul verde și cel negru nu vin din plante diferite, ci din aceeași plantă, prelucrată altfel. La ceaiul verde, frunzele tinere sunt încălzite imediat, cu aburi sau la tigaie, iar căldura oprește enzimele care ar oxida catechinele.2 La ceaiul negru, frunzele sunt veștejite, apoi lăsate să fermenteze, apoi uscate.1 De aceea monografia europeană numește ceaiul verde „nefermentat”.3

TipulCum se prelucrează frunzaDe reținut
Ceai verdeFrunze tinere încălzite imediat, cu aburi sau la tigaie, apoi uscateNefermentat; are monografie europeană
Ceai negruFrunze veștejite, apoi fermentate, apoi uscateAceeași plantă; monografia europeană nu îl acoperă
MatchaCeai verde din frunze crescute la umbră, măcinat finSe bea cu tot cu frunză; mai multă cofeină pe gram

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2013 și monografia din 2013; Flora of China; Kochman și colab., 2021.2, 1, 3, 5

Matcha

Matcha e ceai verde măcinat. Pulberea din frunze apare în China, în vremea dinastiei Song (960-1279), sub numele de „noroi de ceai”, dar azi nu mai e populară acolo, în timp ce în Japonia se bea în continuare. Cultivarea ceaiului în Japonia a început în secolul al XI-lea, prin călugării budiști zen, care au dezvoltat și metodele de preparare a pulberii numite matcha. În japoneză, „cha” înseamnă ceai, iar „ma”, pulbere.2

În metoda tradițională, arbuștii pentru matcha sunt acoperiți cu rogojini de bambus în cea mai mare parte a creșterii, iar pulberea se amestecă în apă și se bea cu tot cu frunză.5, 2 Cofeina din matcha a fost măsurată între 18,9 și 44,4 mg/g, față de 11,3-24,7 mg/g în ceaiurile verzi obișnuite.5 Pentru o porție de 2-3 g de pulbere, cât se folosește de obicei, cifrele acestea dau între 38 și 133 mg de cofeină.2

Ceai, camelie și alte „ceaiuri”

În română, cuvântul „ceai” are mai multe înțelesuri, iar numele latin se scrie des greșit. Tabelul arată care e care.

NumeleCe esteDe reținut
Ceai (arbust)Camellia sinensisSubstantiv masculin; planta din acest articol
Ceai verde, ceai negruFrunzele aceleiași plante, prelucrate diferitDiferența vine din prelucrare, nu din plantă
Ceai (băutură)Infuzia din frunze de ceai sau din alte planteSubstantiv neutru, la plural „ceaiuri”; ceaiul de mușețel sau de tei nu e din Camellia sinensis
CameliePlantă ornamentală cu flori mari, albe sau roșii, din China și Japonia; în dicționare, Camellia japonicaRudă a ceaiului: Scriban o numește „un copăcel din familia ceaiului”
Thea sinensisNumele științific vechi al ceaiuluiApare încă în dicționare și în documentele europene

Surse: dexonline, după DEX ’09, Micul dicționar academic, DOOM 3 și Scriban; Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2013.4, 2

Numele genului se scrie cu doi de l: Camellia. Forma „camelia sinensis”, cu un singur l, e o scriere greșită; cu un singur l se scrie doar cuvântul românesc „camelie”. Numele genului l-a dat Linné în cinstea botanistului iezuit Camelli, notează Scriban.4 Genul are circa 120 de specii, dintre care 97 în China, dar ceaiul se face mai ales din două varietăți ale unei singure specii.1

Denumiri și nume în alte limbi

În română, arbustul și băutura se numesc la fel, ceai. Forma veche, „ceaiu”, apare la Șăineanu și în CADE, iar pentru băutură se foloseau în trecut și „te” sau „tizană”.4 Monografia europeană folosește în română numele „frunză de ceai verde”.3

LimbaNumele
Românăceai verde; arbustul: ceai; vechi: ceaiu
Englezăgreen tea
GermanăGrünteeblätter
Francezăthé vert
Spaniolăté verde
Italianătè verde
Maghiarăzöld tea
Bulgarăзелен чай
Chineză茶 (cha)
Japonezăcha; matcha, de la „ma”, pulbere

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2013, pentru limbile europene, și raportul de evaluare din 2013, pentru japoneză; Flora of China, pentru chineză.4, 3, 2, 1

Ce parte se folosește

Se folosește frunza tânără, întreagă sau tăiată, uscată repede la căldură și nefermentată. Frunza trebuie să aibă cel puțin 2,0% cofeină în Farmacopeea Franceză, la care trimite monografia europeană. Din 2018, Farmacopeea Europeană are și ea o monografie „Green tea”, cu cel puțin 1,5% cofeină și cel puțin 8,0% catechine totale, calculate ca EGCG.2, 6

  • Ceaiul: monografia europeană acceptă frunza întreagă sau mărunțită, pentru infuzie. Raportul european dă 1,8-2,2 g pentru un pliculeț de ceai și descrie prepararea cu un pliculeț, cu o linguriță cu vârf de frunze întregi sau cu o linguriță rasă de frunze mărunțite, lăsate la infuzat 3-10 minute.3, 2
  • Frunza pulverizată: intră în monografie, în forme solide pentru uz oral.3
  • Extractele: extractul uscat purificat, cu 55-72% EGCG, și cel decafeinizat au fost lăsate în afara monografiei.2

7 lucruri surprinzătoare despre ceaiul verde

  1. E a doua băutură din lume, după apă. Raportul european citează o lucrare din 2007 după care ceaiul e cea mai consumată băutură din lume, după apă.2
  2. Ceaiul verde și cel negru sunt aceeași plantă. Diferența ține de ce se întâmplă cu frunza după cules: la verde, frunza e încălzită imediat, iar la negru e lăsată să fermenteze.1, 2
  3. Matcha a apărut în China, dar azi se bea mai ales în Japonia. Pulberea de frunze, numită în China „noroi de ceai”, se folosea în vremea dinastiei Song, în secolele X-XIII, și nu mai e populară acolo.2
  4. „Ceai” e un cuvânt chinezesc. A ajuns la noi din rusă, iar prima atestare din Micul dicționar academic e din 1771.4
  5. Camelia din grădină e rudă cu ceaiul. Scriban o numea „un copăcel din familia ceaiului”. Genul Camellia are circa 120 de specii, iar ceaiul se face mai ales din două varietăți ale uneia singure.4, 1
  6. Monografia europeană a avut și un membru împotrivă. A fost adoptată pe 12 noiembrie 2013, dar un membru al comitetului, din Irlanda, a consemnat o poziție separată: avea rezerve privind folosirea în siguranță a ceaiului verde pentru oboseală și socotea indicația nepotrivită pentru un medicament tradițional din plante.7
  7. Raportul european s-a documentat și la București. Căutarea literaturii pentru raportul de evaluare s-a făcut, printre altele, în biblioteca Facultății de Farmacie a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.2

Știai că?

Ceaiul a ajuns în Europa ca băutură în jurul anului 1610, adus de Compania Olandeză a Indiilor de Est, iar primul ceai importat a fost cel verde.2

Ce conține frunza de ceai verde

Frunza uscată conține mai ales catechine, cofeină, aminoacizi și polizaharide. Cifrele din tabel sunt intervale raportate pentru frunza uscată; compoziția variază cu soiul, cu mediul, cu sezonul, cu vârsta frunzei și cu prelucrarea.2, 8

Ce conțineLa 100 g de frunze uscateDe reținut
Cofeină2,5-4,2 gFarmacopeea Franceză cere cel puțin 2 g
Catechine (flavan-3-oli)10-25 gEC, ECG, EGC și EGCG; EGCG e cea mai abundentă și cea mai studiată
din care EGCGaproximativ 2,9 gValoare dată de EFSA pentru probe de ceai verde
L-teaninăaproximativ 3 gUnul dintre cei 19 aminoacizi din frunză
Teobromină și teofilină0,15-0,2 g și 0,02-0,04 gAlcaloizi înrudiți cu cofeina, în cantități mici
Polizaharideaproximativ 13 gGlucide complexe
Alte grupePrezenteFlavonoli, flavone, acizi fenolici, saponine terpenice, proantocianidine

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2013, după mai multe lucrări de specialitate; valoarea pentru EGCG, din revizuirea din 2022; Kochman și colab., 2021, pentru EGCG ca principală catechină.2, 6, 5

Cifrele descriu frunza, nu cana de ceai. După raportul european, o ceașcă de 180 ml de ceai are în jur de 60 mg de cofeină, față de aproximativ 100 mg într-o cafea proaspătă de aceeași mărime; o sursă canadiană citată de același raport socotește o porție de 237 ml de ceai verde la aproximativ 30 mg. Cofeina trece în apă aproape complet în primele 3 minute, iar taninurile se extrag mai departe, pe măsură ce ceaiul stă în apă.2

La doza maximă din monografie, 11 g de frunze pe zi, revizuirea din 2022 a calculat 316,8 mg de EGCG, valoare comparabilă cu expunerea medie din ceaiul fiert raportată de EFSA la adulți, de aproximativ 321 mg.6

Ce spun studiile

Pentru ceaiul verde s-au făcut multe studii, dar cele mai multe au folosit extracte sau substanțe izolate, nu ceai. Agenția Europeană a Medicamentului le-a trecut în revistă de două ori: în 2013, la întocmirea monografiei, și în 2022, la revizuirea periodică, când a găsit 3.068 de referințe noi, dintre care 33 relevante, și a hotărât, prin consens, să nu schimbe monografia.2, 6

0,04 kgdiferența de greutate, față de control, în 6 studii din afara Japoniei, cu 532 de participanți
11studii randomizate, cu 821 de participanți, în sinteza Cochrane despre colesterol și tensiune
800 mgde EGCG pe zi, ca supliment, de la care EFSA a văzut creșterea enzimelor ficatului
85%scăderea nadololului din sânge după 14 zile cu 700 ml de ceai verde pe zi

Surse: Jurgens și colab., 2012; Hartley și colab., 2013; EFSA, 2018, după Regulamentul (UE) 2022/2340; Misaka și colab., 2014.9, 10, 8, 11

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

În 2013, Comitetul pentru medicamente din plante a adoptat o monografie pentru frunza nefermentată de ceai verde. O recunoaște ca medicament tradițional din plante pentru ameliorarea oboselii și a senzației de slăbiciune, exclusiv pe baza utilizării îndelungate: raportul european spune că ceaiul verde se folosește în medicina tradițională din Asia de secole și în Europa de cel puțin 100 de ani.3, 2

  • Ceai, la adulți: 1,8-2,2 g de frunze întregi sau mărunțite la 100-150 ml de apă clocotită, de 3-5 ori pe zi.3
  • Frunză pulverizată: 390 mg o dată, de 3 ori pe zi, iar la nevoie până la 5 ori.3
  • Cât timp: dacă simptomele durează mai mult de o săptămână, e nevoie de medic.3

Efectul stimulant se explică prin cofeină, notează evaluatorii europeni: la doza maximă din monografie, 11 g de frunze pe zi, sunt cel puțin 220 mg de cofeină, cantitate la care cofeina are efecte la om. Pentru indicația din monografie, datele publicate sunt limitate, dar raportul le socotește suficiente, ținând seama de cofeină și de folosirea îndelungată.2

Oboseala și atenția

O sinteză din 2014 a adunat 11 studii randomizate, cu placebo, despre efectele imediate ale L-teaninei și ale EGCG, singure sau cu cofeină, asupra funcțiilor cognitive și a dispoziției. Cofeina luată împreună cu L-teanina a dat efecte moderate în primele 2 ore după doză, asupra vigilenței și a preciziei la schimbarea atenției între sarcini, iar efectul părea legat mai mult de doza de cofeină decât de cea de teanină. Studiile au folosit substanțe izolate, nu ceai.12

Slăbitul

O sinteză Cochrane din 2012 a adunat studiile randomizate de cel puțin 12 săptămâni cu preparate de ceai verde la adulți supraponderali sau obezi. În 6 studii din afara Japoniei, cu 532 de participanți, diferența medie de greutate față de control a fost de 0,04 kg, practic zero. Cele 8 studii din Japonia, cu 1.030 de participanți, au arătat scăderi între 0,2 și 3,5 kg, dar au fost prea diferite ca să fie adunate. Autorii au concluzionat că scăderea e mică, nesemnificativă statistic și puțin probabil să conteze clinic, iar la menținerea greutății după slăbire ceaiul verde nu a avut efect.9 Raportul european spune la fel despre extractele de ceai verde: efect mic, inconstant, neglijabil în sinteza studiilor.2 Pentru slăbit, ceaiul verde nu are un efect care să conteze.

Colesterolul și tensiunea

O sinteză Cochrane din 2013 a adunat 11 studii randomizate, cu 821 de participanți, de cel puțin 3 luni, cu ceai verde sau negru. Niciun studiu nu a raportat evenimente cardiovasculare. Pentru ceaiul verde, analizele (7 studii în total) au arătat scăderi ale colesterolului LDL cu 0,64 mmol/l și ale tensiunii cu 3,18 mmHg la sistolică și cu 3,42 mmHg la diastolică, dar la fiecare analiză au contribuit puține studii, iar rezultatele nu s-au menținut la analiza de sensibilitate. Autorii cer studii mai lungi, de calitate.10

Precauții și siguranță

Băut ca ceai, în cantitățile obișnuite, ceaiul verde e considerat sigur de Agenția Europeană a Medicamentului și de EFSA. Monografia nu menționează reacții adverse cunoscute. Precauțiile vin din cofeină și, separat, din extractele concentrate.3, 2, 8

  • Contraindicații: monografia europeană le trece pe cei alergici la plantă, ulcerul gastric și duodenal, bolile cardiovasculare, ca hipertensiunea și aritmiile, și hipertiroidia.3
  • Seara: nu se recomandă înainte de culcare, pentru că poate tulbura somnul.3
  • Vârsta: nu se recomandă sub 18 ani, pentru că lipsesc datele.3 Raportul european amintește cazuri de anemie microcitară la sugari care primeau în medie 250 ml de ceai verde pe zi.2
  • Sarcina și alăptarea: monografia nu le recomandă, din lipsă de date; cofeina trece prin placentă și în laptele matern.3 EFSA consideră că până la 200 mg de cofeină pe zi, din toate sursele, nu ridică probleme pentru făt.13
  • Câtă cofeină: peste 300 mg, cam 5 căni de ceai, pot apărea neliniște, tremor și reflexe exagerate; primele semne de intoxicație sunt vărsăturile și crampele abdominale.3 Pentru adulții sănătoși, EFSA socotește sigure până la 400 mg pe zi, din toate sursele, deci se adună cafeaua, ceaiul, cola și băuturile energizante.13
  • Medicamentele: cofeina reduce acțiunea sedativelor și crește efectele adverse ale simpatomimeticelor.3 În studii pe voluntari sănătoși, 700 ml de ceai verde pe zi, timp de 14 zile, au scăzut cu 85% concentrația de nadolol, un betablocant, în sânge, iar o singură ceașcă de 150 ml, băută odată cu el, cu aproximativ 63%.11, 14 Cantitățile din aceste studii depășesc doza din monografie.6 Cine ia zilnic medicamente întreabă medicul sau farmacistul.
  • Fierul: băuturile bogate în polifenoli scad absorbția fierului nehemic, adică a celui care nu vine din carne. Într-un studiu pe adulți sănătoși, ceaiul negru a scăzut cu 79-94% absorbția fierului dintr-o masă cu pâine, iar ceaiurile din plante, cu 47-84%; ceaiul verde nu a fost testat.15

Extractele concentrate nu sunt ceai și nu se iau pe stomacul gol. În 2003, un produs cu 375 mg de extract de ceai verde, cu 25% EGCG, a fost retras de pe piață în Spania, iar în Franța autorizația unui medicament de slăbit cu extract de ceai verde a fost suspendată, după reacții adverse la ficat: 13 cazuri suspectate, 9 în Franța și 4 în Spania, dintre care 4 grave.2 În 2018, EFSA a arătat că 800 mg de EGCG pe zi sau mai mult, luate ca supliment, cresc semnificativ enzimele ficatului, și nu a putut stabili o doză de catechine din ceai verde sigură pentru toată lumea. Aceeași autoritate a socotit infuziile preparate tradițional în general sigure, iar cazurile rare de afectare a ficatului după infuzie, cel mai probabil, reacții individuale, idiosincrazice.8, 6

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, frunza nefermentată de ceai verde are din 2013 o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, pentru ameliorarea oboselii și a senzației de slăbiciune, doar la adulți. Se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice, și acoperă frunza mărunțită, pentru ceai, și frunza pulverizată, în forme solide; extractele nu sunt incluse.3, 2 În 2022, comitetul a hotărât prin consens să nu o schimbe.6

În România, ceaiul verde (Camellia sinensis) e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.16

Extractele de ceai verde care conțin EGCG au, din 2022, reguli proprii. Regulamentul (UE) 2022/2340 le-a trecut în partea B a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006, a substanțelor cu utilizare restricționată: porția zilnică trebuie să aibă sub 800 mg de EGCG, iar eticheta trebuie să arate numărul maxim de porții pe zi, EGCG pe porție și trei avertismente: nu se consumă pe stomacul gol, nu se combină în aceeași zi cu alte produse cu ceai verde și se recomandă să nu fie consumat de femeile însărcinate sau care alăptează și de copiii sub 18 ani. Extractele au intrat și în partea C, a substanțelor aflate sub controlul Uniunii. Regula nu privește extractele apoase care, după reconstituire în băuturi, seamănă cu o infuzie obișnuită de ceai verde; produsele puse legal pe piață înainte puteau rămâne acolo până la 21 iunie 2023.8

Ceaiul verde nu apare în lista mențiunilor de sănătate permise din Regulamentul (UE) nr. 432/2012.17 Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Ceaiul verde de-a lungul timpului

Ceaiul se folosește în Asia, ca băutură și ca leac, de secole, iar în China cultivarea lui are o istorie lungă.2, 1

Planșă botanică veche, colorată, cu o ramură înflorită de ceai, cu flori albe, și detalii ale florii, ale fructului și ale semințelorGravură veche, colorată, cu o ramură de ceai cu frunze, flori și fructe și cu detalii ale florii și ale semințelor, intitulată Green Tea
Ceaiul în atlasul de plante medicinale al lui Köhler, din 1897, și într-o gravură din 1771, intitulată „Green Tea”. Se văd ramura înflorită, floarea, fructul și semințele.Köhler’s Medizinal-Pflanzen, 1897; J. Miller, gravură din 1771, reprodusă în The Natural History of the Tea-Tree, 1799. Domeniu public, Wikimedia Commons

În Europa, ceaiul verde apare și în cărțile de plante, ca leac. În ediția din 1880 a cărții lui Culpeper, citată de raportul european, e socotit diuretic, bun pentru stomac și pentru dureri de cap, iar acțiunea stimulantă asupra sistemului nervos e trecută la efecte secundare. Un tratat francez de materie medicală din 1946 îl descria, în infuzie de 4-10 g la 100 ml de apă, drept tonic și digestiv, diuretic ușor și stimulent general, fără deosebire între ceaiul verde și cel negru.2

În română, cuvântul e atestat din 1771. Unele dicționare vechi îl scriau „ceaiu” și descriau planta ca pe un arbust din China și Japonia (Șăineanu), din ale cărui frunze se prepară o băutură fierbinte foarte obișnuită în Rusia și în Anglia (Scriban). Micul dicționar academic păstrează și două expresii: „ceai rusesc”, adus din China pe uscat, prin Rusia, și „ceai englezesc”, adus din Orient pe mare, prin Anglia.4

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu ceai verde

Până aici ai citit despre ceaiul verde. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza nefermentată de ceai verde, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea oboselii și a senzației de slăbiciune, la adulți.3 Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Verde doze

  • 100% frunze de ceai verde (Camellia sinensis)
  • Cutie cu 20 de doze individuale de plantă uscată
  • Pe etichetă: infuzie din 1-2 doze la 200 ml de apă fierbinte, 80-85°C, 3 minute; 2-3 căni pe zi, între mese
  • În monografia europeană, pentru adulți: 1,8-2,2 g de frunze la 100-150 ml de apă clocotită, de 3-5 ori pe zi

9,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot din ceai: matcha, ceai negru, capsule și amestecuri

Ceaiul verde se găsește la noi și ca pulbere de matcha, alături de ceaiul negru, din aceeași plantă, în capsule cu extract și în amestecuri. Monografia europeană se referă la frunza nefermentată, mărunțită sau pulverizată; ceaiul negru e frunză fermentată, iar capsulele cu extract nu sunt descrise în monografie.3, 2 În capsulele EpigaloCurcumin, extractul de ceai verde e alături de turmeric, iar în Hyper Antioxidant e una dintre cele 12 substanțe active. Pentru produsele cu extract de ceai verde, legea europeană cere ca eticheta să arate câți mg de EGCG are o porție și să avertizeze că nu se iau pe stomacul gol, nu se combină în aceeași zi cu alte produse cu ceai verde și nu se folosesc în sarcină, în alăptare și sub 18 ani.8 În Ceaiul și în Capsulele Bitter Ierburile Vieții, ceaiul verde e doar una dintre cele 21 de plante, în cantitate mică, 0,24% în ceai; ele conțin și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente. Dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.18 Pentru amestecuri nu există o monografie europeană.

Și altă plantă pentru oboseală: ginsengul siberian

Pentru simptomele de astenie, cum sunt oboseala și slăbiciunea, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, și rădăcina de ginseng-siberian (Eleutherococcus senticosus), la adulți și adolescenți de la 12 ani, cel mult 2 luni. Dacă simptomele durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic. Monografia descrie rădăcina mărunțită sau pulverizată și mai multe extracte, fiecare cu doza lui.19

Cum se folosesc

ProdusCum se foloseșteDe reținut
Ceai Verde doze1-2 doze la 200 ml de apă fierbinte, 80-85°C, 3 minute; 2-3 căni pe zi, între meseÎn monografie: 1,8-2,2 g, de 3-5 ori pe zi, la adulți; nu seara
Matcha PulbereSe amestecă cu apă fierbinte; poate intra și în latte, shot-uri, sucuri și deserturiFrunze măcinate fin; mai multă cofeină decât într-un ceai obișnuit
Ceai Negru doze1 pliculeț la 200 ml de apă fierbinte, 90-95°C, 3-4 minute; 2-3 căni pe zi, între meseFrunză fermentată; monografia europeană se referă la ceaiul verde
Capsule EpigaloCurcuminConform etichetei produsuluiConține 140 mg de extract de ceai verde, standardizat la minimum 15% EGCG, și extract de turmeric
Capsule Hyper AntioxidantAdulți: 3 capsule pe zi, câte una după fiecare masă principală; cură de 2 luni, cu pauză de 2 săptămâniExtract de ceai verde, 29,95 mg pe capsulă, alături de alte 11 ingrediente
Ceai Ierburile Vieții, la plic1-2 plicuri la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 3 căni pe zi21 de plante, între ele ceai verde, 0,24%, și sunătoare
Capsule Bitter Ierburile ViețiiAdulți: 2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale; cure de 6 săptămâni, cu pauze de 10 zile21 de plante, între ele ceai verde, 0,86 mg pe capsulă, și sunătoare
Capsule Ginseng SiberianAdulți: 1-2 capsule pe zi, la mesele principale; cel mult 3 luni, apoi pauză de 1 lunăExtract; în monografie: cel mult 2 luni, de la 12 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografia de ceai verde se referă doar la adulți, nu recomandă ceaiul înainte de culcare și nici în sarcină și alăptare, iar extractele de ceai verde nu se iau pe stomacul gol.3, 8

Întrebări frecvente

Ceaiul verde (Camellia sinensis) este frunza tânără a arbustului de ceai, din familia Theaceae, încălzită imediat după cules, ca să nu se oxideze. Din aceeași plantă se fac ceaiul negru și matcha.
E un arbust veșnic verde, de 1-5 m, cu frunze pieloase, lucioase, verde-închis, cu marginea dințată, lungi de 5-14 cm. Florile, de 2,5-3,5 cm, au 6-8 petale albe și multe stamine galbene, iar fructul e o capsulă cu semințe brune.
Numele latin al genului se scrie cu doi de l: Camellia sinensis. Cuvântul românesc „camelie”, pentru planta ornamentală din aceeași familie, se scrie cu un singur l, iar forma „camelia sinensis” e o scriere greșită.
Da, amândouă se fac din frunzele de Camellia sinensis. Diferența e prelucrarea: la ceaiul verde, frunzele sunt încălzite imediat după cules, ca să nu se oxideze, iar la ceaiul negru sunt veștejite și lăsate să fermenteze înainte de uscare.
Agenția Europeană a Medicamentului îl recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea oboselii și a senzației de slăbiciune, la adulți. Efectul se explică prin cofeină. Dacă simptomele durează mai mult de o săptămână, e nevoie de medic.
Monografia europeană descrie 1,8-2,2 g de frunze, întregi sau mărunțite, la 100-150 ml de apă clocotită, de 3-5 ori pe zi. Raportul european vorbește de 3-10 minute de infuzare și notează că aproape toată cofeina trece în apă în primele 3 minute.
Frunza uscată are 2,5-4,2% cofeină. O ceașcă de 180 ml de ceai are în jur de 60 mg, față de aproximativ 100 mg într-o cafea proaspătă de aceeași mărime; alte surse dau valori mai mici. Cantitatea depinde de câtă frunză pui și de cât timp o lași în apă.
Efectul e foarte mic. O sinteză Cochrane a studiilor de cel puțin 12 săptămâni a găsit o diferență de 0,04 kg în studiile din afara Japoniei și a concluzionat că scăderea e mică, nesemnificativă statistic și puțin probabil să conteze clinic. Nici la menținerea greutății nu a avut efect.
Monografia europeană merge până la 5 căni pe zi, de câte 2,2 g de frunze. Peste 300 mg de cofeină, cam 5 căni, pot apărea neliniște, tremor și reflexe exagerate. EFSA consideră sigure, pentru adulții sănătoși, până la 400 mg de cofeină pe zi, din toate sursele.
Matcha este ceai verde măcinat fin, din frunze crescute la umbră, care se amestecă în apă și se bea cu tot cu frunză. De aceea aduce mai multă cofeină: 18,9-44,4 mg/g, față de 11,3-24,7 mg/g în ceaiurile verzi obișnuite.
Băut ca infuzie, în cantitățile obișnuite, este considerat sigur de EFSA; cazurile rare de afectare a ficatului după infuzie sunt considerate reacții individuale. Riscul documentat privește extractele concentrate: de la 800 mg de EGCG pe zi, ca supliment, cresc enzimele ficatului.
Este un concentrat din frunze de ceai verde, în care catechinele, mai ales EGCG, pot fi mult mai concentrate decât în frunză: extractul uscat purificat descris în raportul european are 55-72% EGCG, față de aproximativ 3% în frunza uscată. Din 2022, Regulamentul (UE) 2022/2340 cere ca porția zilnică să aibă sub 800 mg de EGCG, iar eticheta să arate EGCG pe porție și să avertizeze: nu pe stomacul gol, nu cu alte produse cu ceai verde în aceeași zi, nu în sarcină, în alăptare și sub 18 ani.
Monografia europeană trece la contraindicații alergia la plantă, ulcerul gastric și duodenal, bolile cardiovasculare, ca hipertensiunea și aritmiile, și hipertiroidia. Nu se recomandă sub 18 ani, în sarcină și alăptare, nici înainte de culcare.
Da, în anumite cazuri. Cofeina reduce acțiunea sedativelor și crește efectele adverse ale simpatomimeticelor. În studii pe voluntari sănătoși, ceaiul verde a scăzut mult concentrația de nadolol, un betablocant. Cine ia zilnic medicamente întreabă medicul sau farmacistul.

Referințe

  1. Min T., Bartholomew B. Theaceae, inclusiv genul Camellia Linnaeus și Camellia sinensis (Linnaeus) Kuntze, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 12, p. 364-377, Science Press, Beijing și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2007, efloras.org.
  2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Camellia sinensis (L.) Kuntze, non fermentatum folium, EMA/HMPC/283629/2012, 12 noiembrie 2013.
  3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Camellia sinensis (L.) Kuntze, non fermentatum folium, EMA/HMPC/283630/2012, adoptată pe 12 noiembrie 2013.
  4. dexonline.ro, articolele „ceai” și „camelie”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), DOOM 3, DER, dicționarele lui Scriban și Șăineanu și CADE.
  5. Kochman J., Jakubczyk K., Antoniewicz J., Mruk H., Janda K. Health benefits and chemical composition of matcha green tea: a review. Molecules, 2021, 26(1):85.
  6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Camellia sinensis (L.) Kuntze, non fermentatum folium, EMA/HMPC/30571/2022, 20 iulie 2022.
  7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Opinion of the HMPC on a Community herbal monograph on Camellia sinensis (L.) Kuntze, non fermentatum folium, EMA/HMPC/695912/2013, 12 noiembrie 2013.
  8. Regulamentul (UE) 2022/2340 al Comisiei din 30 noiembrie 2022 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește extractele de ceai verde care conțin (-)-galat de 3-epigalocatechină. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 310, 1 decembrie 2022, p. 7.
  9. Jurgens T.M., Whelan A.M., Killian L., Doucette S., Kirk S., Foy E. Green tea for weight loss and weight maintenance in overweight or obese adults. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2012, (12):CD008650.
  10. Hartley L., Flowers N., Holmes J., Clarke A., Stranges S., Hooper L., Rees K. Green and black tea for the primary prevention of cardiovascular disease. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2013, (6):CD009934.
  11. Misaka S., Yatabe J., Müller F. și colab. Green tea ingestion greatly reduces plasma concentrations of nadolol in healthy subjects. Clinical Pharmacology and Therapeutics, 2014, 95(4):432-438.
  12. Camfield D.A., Stough C., Farrimond J., Scholey A.B. Acute effects of tea constituents L-theanine, caffeine, and epigallocatechin gallate on cognitive function and mood: a systematic review and meta-analysis. Nutrition Reviews, 2014, 72(8):507-522.
  13. European Food Safety Authority. Scientific Opinion on the safety of caffeine. EFSA Journal, 2015, 13(5):4102, publicat pe 27 mai 2015; rezumat în pagina „Caffeine” de pe efsa.europa.eu, consultată în octombrie 2026.
  14. Misaka S., Abe O., Ono T. și colab. Effects of single green tea ingestion on pharmacokinetics of nadolol in healthy volunteers. British Journal of Clinical Pharmacology, 2020, 86(11):2314-2318.
  15. Hurrell R.F., Reddy M., Cook J.D. Inhibition of non-haem iron absorption in man by polyphenolic-containing beverages. British Journal of Nutrition, 1999, 81(4):289-295.
  16. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  17. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
  19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Eleutherococcus senticosus (Rupr. et Maxim.) Maxim., radix, EMA/HMPC/680618/2013, adoptată pe 25 martie 2014.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a ceaiului verde se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Dacă ai o boală de inimă, de stomac sau de tiroidă ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi ceai verde în cantități mari sau extracte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *