Plante medicinale

Ginseng siberian (Eleutherococcus senticosus): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Ginseng siberian (Eleutherococcus senticosus)

Ginsengul siberian (Eleutherococcus senticosus) nu e ginseng adevărat. E un arbust țepos din estul Asiei, din aceeași familie cu ginsengul, Araliaceae, dar dintr-un gen diferit. Se folosește rădăcina lui, iar Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru simptomele asteniei, adică oboseala și slăbiciunea, la adolescenți de la 12 ani și la adulți, cel mult 2 luni. Studiile clinice nu au arătat însă un efect clar. Mai jos afli cum îl recunoști, prin ce se deosebește de ginsengul adevărat, ce conține, ce spun studiile, ce precauții cere și cum se folosesc produsele noastre.

Pe scurt

  • Ginsengul siberian e un arbust de până la 6 m, cu țepi subțiri pe ramuri și frunze din 3-5 foliole, din familia Araliaceae. Nu e ginseng adevărat (Panax ginseng), care e o plantă ierboasă de 30-60 cm.
  • Se folosește rădăcina și celelalte organe subterane, uscate. Farmacopeea Europeană cere cel puțin 0,08% eleuterozide B și E, substanțele de referință ale rădăcinii.
  • Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște rădăcina, pe baza utilizării tradiționale, pentru simptomele asteniei, cum sunt oboseala și slăbiciunea, la adolescenți de la 12 ani și la adulți, cel mult 2 luni.
  • Studiile clinice nu au dovedit un efect clar. Într-un studiu cu 96 de oameni cu oboseală cronică, rădăcina nu s-a deosebit de placebo, iar într-unul cu 144 de oameni, extractul nu a adus un beneficiu în plus unui curs de gestionare a stresului.
  • Nu se recomandă sub 12 ani, în sarcină și alăptare. Pot apărea insomnie, iritabilitate, bătăi rapide ale inimii și dureri de cap.
Denumire
Ginseng siberian; în engleză, Siberian ginseng sau eleuthero
Eleutherococcus senticosus (Rupr. et Maxim.) Maxim., familia Araliaceae
Părți folosite
Rădăcina și celelalte organe subterane, uscate, Eleutherococci radix
Conține
Eleuterozide B (siringină) și E, acid clorogenic, izofraxidină, polizaharide
Recunoaștere
Monografie europeană de utilizare tradițională, din 2014, pentru simptomele asteniei: oboseală și slăbiciune
Atenție la
Nu se recomandă sub 12 ani, în sarcină și alăptare; cel mult 2 luni la rând

Ce este ginsengul siberian

Ginsengul siberian e un arbust din familia Araliaceae, cu ramuri țepoase, care poate ajunge la 6 m.1 Face parte din genul Eleutherococcus, cu aproape 40 de specii din estul Asiei și din regiunea Himalaya, dintre care 18 cresc în China.1 Numele științific actual este Eleutherococcus senticosus; în lucrările mai vechi și în multe studii chinezești apare ca Acanthopanax senticosus.2

Numele „ginseng” a creat confuzii. „Siberian ginseng” s-a folosit în SUA din 1971, dar o lege americană din 2002 privind etichetarea ginsengului a interzis numele pentru această plantă; primul nume englezesc, creat în SUA, a fost „eleuthero”.2 În Uniunea Europeană, numele „ginseng siberian” a rămas în uz: monografia europeană numește în română rădăcina lui „rădăcină de ginseng siberian”.3 Ginsengul adevărat, Panax ginseng, e altă plantă, dintr-un alt gen.4, 5 Pentru ceai și pentru extracte se folosesc rădăcina și celelalte organe subterane, uscate.2

Din magazinul Hypericum: Capsule Ginseng Siberian.

Cum arată ginsengul siberian

Ginsengul siberian se recunoaște după ramurile cu țepi fini și după frunzele compuse din 3-5 foliole, dispuse ca degetele unei mâini. Florile stau în umbele, iar corola e purpuriu-gălbuie.1

Ginseng siberian într-o grădină botanică, cu frunze compuse din mai multe foliole și o etichetă cu numele planteiFrunze de ginseng siberian, compuse din foliole ovale cu marginea dințată, dispuse ca degetele unei mâini
Ginseng siberian într-o grădină botanică din Londra: planta întreagă, cu eticheta ei, și un detaliu cu frunzele. Eticheta spune că specia crește în estul Rusiei, în Coreea și în Japonia.1Foto: Daderot, CC0, Wikimedia Commons

Cum îl recunoști

  • Portul: arbust de până la 6 m, cu ramuri care au țepi subțiri, ca niște peri țepoși, deși sau rari.1
  • Frunzele: compuse, cu 3-5 foliole eliptice-obovate sau alungite, lungi de 5-13 cm și late de 3-7 cm, cu marginea dublu dințată și vârful scurt ascuțit. Codița frunzei are 3-12 cm.1
  • Florile: în umbele terminale, singure sau compuse, de obicei câte 2-6 laolaltă. Corola e purpuriu-gălbuie.1
  • Fructul: ovoid-globulos, de circa 8 mm.1
  • Când înflorește: în iunie-iulie, iar fructele se coc din august până în octombrie.1

Unde crește ginsengul siberian

Crește în tufărișuri, în păduri, pe marginea drumurilor și în văi, până la 2.000 m altitudine. În China e răspândit în opt provincii, de la Heilongjiang și Jilin, în nord-est, până la Sichuan. În afara Chinei, crește în Japonia, în Coreea și în Rusia.1

E o plantă folosită în medicina tradițională a Orientului Îndepărtat rusesc și a Asiei de Est.6

Ginseng siberian sau ginseng adevărat?

Numele sună la fel, așa că cele două plante se confundă ușor. Ginsengul adevărat, Panax ginseng, e o plantă ierboasă perenă, de 30-60 cm, care crește în păduri din nord-estul Chinei, din Coreea și din estul Rusiei.4 În română, dicționarele îi dau și numele „rădăcina-vieții”.5 Ginsengul siberian e un arbust. Cele două plante fac parte din aceeași familie, dar din genuri diferite.1, 4

Timbru poștal sovietic din 1960, din seria Flora Orientului Îndepărtat, cu o plantă de ginseng cu fructe roșii și rădăcina desenată alăturiTimbru poștal sovietic din 1973, din seria Plante medicinale, cu o plantă de ginseng cu un ciorchine de fructe roșii și frunze verzi
Ginsengul adevărat (Panax ginseng) pe două timbre sovietice: unul din 1960, din seria „Flora Orientului Îndepărtat”, și unul din 1973, din seria „Plante medicinale”. Se vede o plantă ierboasă, cu frunze în jurul vârfului tulpinii și un ciorchine de fructe roșii; pe timbrul din 1960 e desenată și rădăcina.4Timbre poștale ale URSS, 1960 și 1973. Domeniu public, Wikimedia Commons
Ce comparămGinseng siberianGinseng adevărat
Numele latinEleutherococcus senticosusPanax ginseng
Cum arată plantaArbust de până la 6 m, cu țepi pe ramuriPlantă ierboasă perenă, de 30-60 cm
FrunzeleCu 3-5 foliole de 5-13 cm, cu marginea dublu dințată3-6 frunze în verticil, la vârful tulpinii, cu 3-5 foliole
FructulOvoid-globulos, de circa 8 mmRoșu, turtit-globulos, de 4-5 mm pe 6-7 mm
Partea folosităRădăcina și organele subteraneRădăcina, albă sau tratată cu aburi, numită ginseng roșu
Substanțele caracteristiceEleuterozide, mai ales B și EGinsenozide
Farmacopeea EuropeanăCel puțin 0,08% din suma eleuterozidelor B și ECel puțin 0,40% din suma ginsenozidelor Rg1 și Rb1
Monografia europeanăUtilizare tradițională, din 2014; de la 12 ani; cel mult 2 luniUtilizare tradițională, revizia din 2024; de la 18 ani; până la 3 luni

Surse: Flora of China; Agenția Europeană a Medicamentului, monografiile și rapoartele de evaluare pentru cele două plante.1, 4, 3, 2, 7, 8

Cinci rădăcini de ginseng adevărat, groase și ramificate, așezate pe mușchi într-o ladă de lemnRădăcini proaspete de ginseng în coșuri de plastic pe o piață din Busan, în Coreea de Sud, cu o etichetă scrisă în coreeană
Ginsengul adevărat are rădăcini groase, în formă de fus sau de cilindru.4 La stânga, cinci rădăcini așezate pe mușchi; la dreapta, rădăcini proaspete pe o piață din Busan, în Coreea de Sud.Foto: Bosmin Kang și Brücke-Osteuropa, CC0, Wikimedia Commons

Agenția Europeană a Medicamentului a formulat indicația ginsengului adevărat la fel ca pe cea a ginsengului siberian, pentru că a găsit asemănări între cele două plante în ce privește proprietățile terapeutice.8 Fiecare are însă monografie proprie, cu doze, durată și vârstă minimă diferite, așa că nu se înlocuiesc una pe alta.3, 7 Cel mai sigur semn al deosebirii rămâne numele latin de pe etichetă.

Denumiri și nume în alte limbi

În română, planta se numește ginseng siberian. Raportul Agenției Europene a Medicamentului numără 15 nume care pornesc de la „eleuthero”, folosite în limbile oficiale ale Uniunii. În 4 limbi apar variante de „ginseng siberian”, în alte 4 variante de „rădăcină rusă”, iar în germană și în maghiară, „rădăcina taigalei”.2

LimbaNumele plantei
Românăginseng siberian; rădăcină de ginseng siberian, în monografia europeană; în dicționarul de cuvinte recente apare și ca eleuterococec
EnglezăSiberian ginseng, eleuthero
GermanăTaigawurzel (rădăcina taigalei)
Maghiarăszibériai ginszeng gyökér, tajga gyökér
Francezăéleuthérocoque, racine de ginseng sibérien
Danezărussisk rod (rădăcină rusă)
Norvegianărussisk rot (rădăcină rusă)
Suedezărysk rot (rădăcină rusă)
Finlandezăvenäjänjuuri (rădăcină rusă)
OlandezăSiberische sau Russische ginseng
Rusăэлеутерококк (eleuterokok), cum scrie pe un borcan de miere
Chinezăciwujia (刺五加)

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2014 și raportul de evaluare; dexonline, pentru română; Flora of China, pentru chineză.3, 2, 5, 1

Borcan cu miere, cu eticheta scrisă în rusă Мёд с элеутерококком, adică miere cu eleuterococ, și un ciorchine întunecat desenat deasupra
Miere cu eleuterococ, cumpărată la Vladivostok, în Rusia, în jurul anului 2018. Pe etichetă scrie „Мёд с элеутерококком”, adică „miere cu eleuterococ”.Foto: Syced, CC0, Wikimedia Commons

Ce parte se folosește

Se folosește rădăcina, împreună cu celelalte organe subterane, uscate, întregi sau tăiate.2

  • Ce cere Farmacopeea Europeană: cel puțin 0,08% din suma eleuterozidelor B și E, în materialul uscat.2
  • Preparate descrise în monografie: rădăcina mărunțită, pentru ceai, pulberea, extractele lichide și uscate, tinctura (o parte de plantă la 5 părți de etanol 40%) și două extracte în vin dulce.3
  • Amestecurile: rădăcina se folosește și împreună cu alte plante, de pildă rodiola, leuzea și schisandra, dar monografia nu evaluează amestecurile.2

7 lucruri surprinzătoare despre ginsengul siberian

  1. Nu e ginseng. Face parte din genul Eleutherococcus, nu din Panax, iar în SUA numele „ginseng siberian” e interzis pe etichete din 2002.2, 4
  2. E un arbust cu țepi. Poate ajunge la 6 m, pe când ginsengul adevărat are 30-60 cm.1, 4
  3. A început ca „stimulent” sovietic. În 1962, un extract din rădăcină a fost aprobat pentru uz clinic, ca „stimulent”, de comitetul farmacologic al fostei Uniuni Sovietice, iar în 1966 rădăcina a fost recomandată pentru programul spațial sovietic.2
  4. Cuvântul „adaptogen” vine din cercetările sovietice. Raportul Agenției Europene îi atribuie lui Brekhman, în 1968, crearea termenului, pentru substanțe care cresc, nespecific, rezistența organismului la factori de stres. Tot raportul notează că termenul nu apare în manualele occidentale standard de farmacologie și de medicină internă.2
  5. Studiile sovietice nu au fost traduse. În URSS au apărut peste 1.000 de studii, dar, din cauza măsurilor de securitate, ele nu au fost accesibile publicului și nu au fost traduse în engleză, scriu autorii unei sinteze din 2021, care au căutat în bibliotecile din Sankt Petersburg.6
  6. O falsificare a încurcat lucrurile. Un caz raportat în literatură, în care un nou-născut a avut semne de androgenizare după ce mama luase „ginseng siberian pur”, a fost explicat ulterior prin faptul că produsul fusese falsificat cu Periploca sepium, o altă plantă.2
  7. Hipertensiunea a ieșit din contraindicații. Monografia inițială o includea printre contraindicații. La revizuirea de după 5 ani, comitetul a scos-o, pentru că din literatură nu rezulta o justificare clară, iar studiile clinice și raportările spontane nu au semnalat creșteri ale tensiunii. Insomnia și bătăile rapide ale inimii rămân totuși posibile.2, 3

Știai că?

În monografia europeană, rădăcina se numește în daneză russisk rod, în suedeză rysk rot, în norvegiană russisk rot și în finlandeză venäjänjuuri, adică „rădăcina rusă”. În germană, numele e Taigawurzel, „rădăcina taigalei”, iar în maghiară, tajga gyökér.3

Ce conține rădăcina de ginseng siberian

Din rădăcină s-au identificat peste 35 de substanțe, dar căutarea celor active nu s-a încheiat. Planta se caracterizează prin prezența laolaltă a saponinelor triterpenice, a lignanilor, a cumarinelor și a acizilor fenilcarboxilici, la care se adaugă polizaharidele.2

Ce conțineCât, în rădăcina uscatăDe reținut
Eleuterozid B (siringină)Circa 0,5%Fenilpropanoid; una dintre cele două substanțe de referință
Eleuterozid ECirca 0,1%Lignan; a doua substanță de referință
Eleuterozide B și E, împreunăCel puțin 0,08%, suma lorMinimul cerut de Farmacopeea Europeană
Acid clorogenicPână la 0,3%Fenilpropanoid
Eleuterozid DCirca 0,10%Lignan
Sesamină (eleuterozid B4)Circa 0,023%Lignan
IzofraxidinăPrezentăCumarină
Ulei volatilCirca 0,8%Alături de steroizi și glucide
PolizaharidePrezenteHeteroglicani și eleuterani

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2014, după Ovodov și colab., 1967, Deyama și colab., 2001 și Barnes și colab., 2007.2

Cifrele descriu rădăcina uscată analizată în laborator, nu o capsulă sau o ceașcă de ceai. Siringina e, după o sinteză din 2025, un marker specific, care ajută la deosebirea ginsengului siberian de alte materiale vegetale din familia Araliaceae. Aceeași sinteză notează că, din cauza calității scăzute a studiilor și a lipsei de standardizare a preparatelor, eficacitatea nu poate fi apreciată.9

Ce spun studiile

Rădăcina a fost studiată de peste 60 de ani, mai ales în fosta Uniune Sovietică. Agenția Europeană a Medicamentului a pornit de la peste 300 de articole și a concluzionat că niciunul dintre studii nu ajunge pentru a dovedi eficacitatea într-o stare clar definită. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.2, 10

1.000+de articole publicate despre plantă din 1960 încoace, după raportul Agenției Europene a Medicamentului
46de studii clinice sovietice din 1962-1986, regăsite într-o sinteză din 2021
96de oameni cu oboseală cronică, în studiul din 2004: fără diferență semnificativă față de placebo
144de oameni cu astenie legată de stres, în studiul din 2013: niciun beneficiu în plus față de un curs de gestionare a stresului

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2014; Gerontakos și colab., 2021; Hartz și colab., 2004; Schäffler și colab., 2013.2, 6, 11, 12

Oboseala și astenia

Studiul cel mai apropiat de indicația europeană a fost făcut de Hartz și colaboratorii, în 2004. Au fost randomizate 96 de persoane cu oboseală importantă, de cel puțin 6 luni, fără o cauză identificabilă, care au primit ginseng siberian sau placebo; 76 au dat informații după 2 luni. Oboseala a scăzut mult în ambele grupuri, dar diferența dintre grupuri nu a fost semnificativă statistic. Autorii au scris că eficacitatea generală nu a fost demonstrată; la cei cu oboseală mai puțin severă ar putea exista un efect (P = 0,04, fără corecție pentru comparații multiple), așa că cercetarea merită continuată.11

În 2013, într-un alt studiu randomizat, 144 de persoane cu astenie și capacitate de lucru redusă din cauza stresului cronic au fost repartizate la trei tratamente: 120 mg pe zi de extract de rădăcină, un curs profesionist de gestionare a stresului, de 2 zile, sau ambele. Aproape toți parametrii s-au îmbunătățit semnificativ în timp, fără diferențe între grupuri. Diferențe au apărut doar la oboseala mentală și la neliniște, în favoarea combinației față de extractul singur. Combinația nu a fost mai bună decât cursul singur la nicio măsurătoare, după 8 săptămâni. Autorii au concluzionat că efectul adăugării extractului la curs este, dacă există, neglijabil.12

Sportivii și rezistența fizică

Într-un studiu dublu-orb de 8 săptămâni, 20 de alergători de fond bine antrenați au primit 3,4 ml de extract sau placebo pe zi, timp de 6 săptămâni. Nu au apărut diferențe la ritmul inimii, la consumul de oxigen, la lactat sau la timpul până la epuizare, iar datele nu susțin un efect de creștere a performanței.13 Un studiu mic, cu 9 bărbați antrenați recreațional, a găsit un timp de efort până la epuizare mai lung cu 23% după 8 săptămâni cu 800 mg pe zi, dar raportul Agenției notează că numărul de participanți e prea mic pentru a trage o concluzie.2

Studiile sovietice

Raportul Agenției Europene descrie, de pildă, 35 de studii fără grup de control, cu peste 2.100 de oameni sănătoși care au luat un extract de rădăcină în etanol 33%, 2-20 ml pe zi, până la 60 de zile. Rezultatele au fost raportate ca pozitive, dar fără evaluare statistică și fără grupuri de control.2 O sinteză din 2021 a regăsit, în biblioteci din Sankt Petersburg, 46 de studii clinice din 1962-1986: 29 cu placebo, 11 cu grup de control și 6 care nu au precizat designul. Autorii scriu că planta pare să aibă efecte benefice asupra funcției cognitive și asupra rezistenței fizice și psihice, dar cu limitele datelor.6

Ce spune o sinteză din 2025

O sinteză a cercetătorilor de la Universitatea de Medicină din Varșovia a analizat critic dovezile clinice. Concluzia: principala problemă e lipsa dovezilor clinice solide pentru astenie; studiile sunt eterogene și de calitate scăzută, iar preparatele nu sunt standardizate.9

În laborator

În eprubetă și pe animale, extractele și substanțele izolate din rădăcină au arătat, printre altele, efecte imunomodulatoare, antioxidante, de protecție față de stres, împotriva oboselii și neuroprotectoare. Substanțele responsabile nu au fost identificate clar, iar rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.2

Ginsengul siberian nu are un efect dovedit clinic în oboseală și nu înlocuiește investigarea ei de către medic.

Precauții și siguranță

La adulți și la adolescenți de la 12 ani, folosită pe cale orală în dozele descrise în monografie, rădăcina e considerată sigură, iar în studii s-au raportat puține efecte adverse.2 Monografia europeană menționează insomnia, iritabilitatea, bătăile rapide ale inimii și durerile de cap; cât de des apar, nu se știe. Nu s-au raportat cazuri de supradoză.3

  • Alergia: nu se folosește la cei alergici la plantă.3 Unele surse trec și alergia la alte plante din familia Araliaceae, dar raportul Agenției nu a găsit lucrări care să arate o astfel de alergie generală.2
  • Vârsta: nu se recomandă sub 12 ani, pentru că lipsesc datele.3
  • Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită.3
  • Durata: cel mult 2 luni. Dacă simptomele durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.3
  • Somnul: poate da insomnie dacă se ia aproape de culcare.2
  • Inima și tensiunea: contraindicația pentru hipertensiune a fost scoasă din monografie, dar tahicardia și durerile de cap rămân posibile. Cine are boli de inimă sau ia medicamente pentru tensiune, pentru coagulare sau pentru diabet întreabă medicul sau farmacistul.2
  • Medicamentele: monografia nu menționează interacțiuni.3 Raportul Agenției descrie un caz izolat, în care un bărbat de 74 de ani care lua digoxină, un medicament pentru ritmul inimii, a avut concentrații mari de digoxină în sânge, fără semne de toxicitate. Validitatea cazului a fost pusă la îndoială, pentru că produsul nu a fost identificat, iar planta poate interfera cu unele metode de măsurare a digoxinei. În eprubetă, planta încetinește un transportor al medicamentelor din intestin, iar efectul la oameni nu e clar.2 La 12 voluntari sănătoși, 485 mg de extract standardizat de două ori pe zi, timp de 14 zile, nu au schimbat activitatea enzimelor CYP2D6 și CYP3A4, care prelucrează multe medicamente.14
  • Falsificările: au fost raportate produse falsificate cu Periploca sepium, o plantă cu glicozide care acționează asupra inimii.2 De aceea se verifică pe etichetă numele latin și producătorul.
  • Tincturile și extractele cu alcool: trebuie să poarte pe etichetă mențiunea despre alcool.3

Dacă oboseala durează mai mult de 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic, nu de o cură mai lungă.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, rădăcina de ginseng siberian are o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, adoptată prima dată în 2008 și revizuită în 2014. Ea acoperă ameliorarea simptomelor de astenie, adică a pierderii anormale a forței fizice și a energiei, cum sunt oboseala și senzația de slăbiciune, la adolescenți de la 12 ani și la adulți, cel mult 2 luni, și se sprijină exclusiv pe folosirea îndelungată: se cere o folosire de cel puțin 30 de ani, dintre care cel puțin 15 în Uniunea Europeană.3, 10, 2 Raportul spune că preparatele din rădăcină nu ating nivelul de dovezi științifice necesar pentru o autorizație de punere pe piață, dar că studiile oferă o bază solidă pentru plauzibilitatea utilizării tradiționale.2 Amestecurile cu alte plante nu au fost evaluate.2 Monografia e în revizuire periodică: Agenția a cerut date științifice noi între 1 martie și 31 mai 2025.15

Rădăcina are și o monografie în Farmacopeea Europeană, care cere cel puțin 0,08% eleuterozide B și E.3, 2 Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru ginsengul siberian: lista mențiunilor permise din Regulamentul (UE) nr. 432/2012 nu îl cuprinde.16

În România, ginsengul siberian e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Face parte dintre plantele marcate cu asterisc, pentru care limitele maxime de substanțe active se aprobă printr-un ordin comun al ministrului agriculturii și al ministrului sănătății. Nu e pe lista plantelor periculoase. Pe Lista nr. 3 se află și ginsengul adevărat, Panax.17

Ginsengul siberian de-a lungul timpului

În medicina tradițională chineză, rădăcina se numește ciwujia (刺五加).1, 2 După un autor citat de raportul Agenției Europene, în orașul Harbin, din nord-estul Chinei, planta era folosită în medicina populară, iar reprezentanți ai unei corporații chineze au descris-o ca pe un tonic general, care ajută la refacerea vigorii.2

Descrierea științifică datează din 1856, când botaniștii Ruprecht și Maximowicz au publicat-o în revista Academiei Imperiale de Științe din Sankt Petersburg sub numele Hedera senticosa. În 1859, Maximowicz a mutat-o în genul Eleutherococcus, pe care îl descria atunci.1

Cercetarea modernă începe în anii 1950-1960. Cele mai vechi lucrări farmacologice și clinice citate de raportul Agenției Europene sunt din 1957, iar primul articol al lui Brekhman, din 1960. În 1962, un extract din rădăcină e aprobat pentru uz clinic, ca „stimulent”, în Uniunea Sovietică, iar în 1966 rădăcina e recomandată pentru programul spațial sovietic. În 1968, Brekhman publică prima carte despre ea, „Eleutherococcus”, iar raportul îi atribuie și crearea termenului „adaptogen”.2 În Germania, preparatele din rădăcină erau în uz înainte de ianuarie 1978, când produsele corespunzătoare au fost notificate autorității germane.2 În 2008, comitetul european a adoptat prima monografie, revizuită în 2014.3

Planșă veche din 1713 cu ginsengul adevărat: o frunză compusă, rădăcina ramificată și o rădăcină mai mică alături
Ginsengul adevărat, așa cum l-a înfățișat Pierre Jartoux, un misionar iezuit, după planta observată în China în iulie 1709: frunzele și rădăcina. Planșa a fost publicată în 1713, anul în care scrisoarea lui despre plantă a apărut în Philosophical Transactions, revista Societății Regale din Londra.18Pierre Jartoux, 1713. Domeniu public, Wikimedia Commons

La noi, Dicționarul de cuvinte recente înregistrează cuvântul eleuterococec dintr-un articol din Scânteia din 4 decembrie 1976, despre un combinat de zahăr din Ussuriisk, unde se elabora o metodă de fabricare a zahărului rafinat cu extracte din plante medicinale de taiga, între care și eleuterococecul.5

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu ginseng siberian

Până aici ai citit despre ginsengul siberian. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște rădăcina de ginseng siberian, pe baza utilizării tradiționale, pentru simptomele asteniei, cum sunt oboseala și slăbiciunea, la adolescenți de la 12 ani și la adulți, cel mult 2 luni.3, 10 Suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Capsule Ginseng Siberian

  • Extract de ginseng siberian (Eleutherococcus senticosus), din rădăcină, în capsule vegetale
  • Pe etichetă: pentru adulți, 1-2 capsule pe zi, în timpul meselor principale, în cure de cel mult 3 luni, urmate de o pauză de 1 lună
  • Monografia europeană, pentru rădăcina mărunțită: 0,5-4 g la 150 ml de apă clocotită pe zi, în una până la trei prize, cel mult 2 luni3

Prețul inițial a fost: 41,41 lei.Prețul curent este: 28,99 lei.Economisești 12,42 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu ginseng siberian: capsule cu vitamine și amestecuri

Ginsengul siberian se găsește la noi și în alte capsule, ca extract sau ca pulbere, alături de alte ingrediente. Multivitamin+Ginseng are vitamine, minerale și măceș, Hyper Antioxidant are 12 ingrediente, iar Infostim și Vita Vigor sunt amestecuri cu mai multe plante, vitamine și alte substanțe. Pentru amestecuri nu există o monografie europeană, iar monografia ginsengului siberian nu descrie direct capsulele cu extract: ea se referă la rădăcina mărunțită, la pulbere și la extracte definite prin raportul plantă-extract și prin solvent.3, 2 Infostim conține și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.19

Prețul inițial a fost: 45,70 lei.Prețul curent este: 31,99 lei.Economisești 13,71 lei
Prețul inițial a fost: 35,70 lei.Prețul curent este: 24,99 lei.Economisești 10,71 lei
Prețul inițial a fost: 45,70 lei.Prețul curent este: 31,99 lei.Economisești 13,71 lei
Prețul inițial a fost: 41,41 lei.Prețul curent este: 28,99 lei.Economisești 12,42 lei

Altă plantă pentru oboseală și senzația de slăbiciune: ceaiul verde

Pentru oboseală și senzația de slăbiciune, Agenția Europeană a Medicamentului are o monografie de utilizare tradițională și pentru frunza de ceai verde nefermentat. Ceaiul verde conține cafeină: monografia nu îl recomandă sub 18 ani, înainte de culcare, în sarcină și alăptare, și îl exclude la cei cu ulcer gastric sau duodenal, cu boli cardiovasculare, precum hipertensiunea și aritmia, sau cu hiperactivitate a tiroidei.20

Prețul inițial a fost: 9,99 lei.Prețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 lei

Cum se folosesc

ProdusCum se foloseșteDe reținut
Capsule Ginseng SiberianAdulți: 1-2 capsule pe zi, în timpul meselor principale; cure de cel mult 3 luni, urmate de o pauză de 1 lunăMonografia europeană: cel mult 2 luni; nu sub 12 ani; nu în sarcină și alăptare
Capsule Multivitamin+Ginseng1-2 capsule pe zi; a nu se depăși doza recomandată100 mg extract de rădăcină pe capsulă, plus vitamine și minerale
Capsule Hyper Antioxidant3 capsule pe zi, câte una după fiecare masă principală; 2 luni, cu pauză de 2 săptămâniPulbere de ginseng siberian, 29,95 mg pe capsulă, în amestec cu alte 11 ingrediente
Capsule Infostim1-3 capsule pe zi, după mesele principale; 2-3 luni, apoi pauză de 1-2 luniConține și sunătoare; pe etichetă: adulți și copii peste 16 ani
Capsule Vita VigorAdulți: 3-6 capsule pe zi, câte 1-2 înainte de mesele principale; cure de 4 săptămâni, cu pauză de 20 de zileExtract de rădăcină, 29 mg pe capsulă, în amestec cu multe alte ingrediente
Ceai Verde doze1-2 doze la 200 ml de apă fierbinte, la 80-85 °C, 3 minute; 2-3 căni pe zi, între meseConține cafeină; monografia europeană nu îl recomandă sub 18 ani, înainte de culcare, în sarcină și alăptare

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografia ginsengului siberian se referă la adolescenți de la 12 ani și la adulți, nu recomandă folosirea în sarcină și alăptare și limitează durata la 2 luni. Dacă oboseala durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.3, 20

Întrebări frecvente

Ginsengul siberian (Eleutherococcus senticosus) este un arbust țepos din familia Araliaceae, care crește în China, în Japonia, în Coreea și în Rusia. Se folosește rădăcina lui. Nu este ginseng adevărat (Panax ginseng), ci o plantă dintr-un gen diferit.
Nu. Ginsengul adevărat este o plantă ierboasă de 30-60 cm, cu ginsenozide drept substanțe caracteristice. Ginsengul siberian este un arbust de până la 6 m, cu eleuterozide. Fiecare are monografie europeană proprie: pentru ginsengul siberian, de la 12 ani și cel mult 2 luni; pentru cel adevărat, de la 18 ani și până la 3 luni.
Este un arbust de până la 6 m, cu ramuri cu țepi subțiri. Frunzele sunt compuse din 3-5 foliole de 5-13 cm, cu marginea dublu dințată. Florile, purpuriu-gălbui, stau în umbele terminale, iar fructul, ovoid-globulos, are circa 8 mm. Înflorește în iunie-iulie și fructifică din august până în octombrie.
Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște rădăcina, pe baza utilizării tradiționale, pentru simptomele asteniei, cum sunt oboseala și slăbiciunea, la adolescenți de la 12 ani și la adulți, cel mult 2 luni. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.
Studiile clinice nu au arătat un efect clar. Într-un studiu cu 96 de oameni cu oboseală cronică nu au fost diferențe semnificative față de placebo, iar într-unul cu 144 de oameni cu astenie legată de stres, extractul nu a adus un beneficiu în plus față de un curs de gestionare a stresului. Monografia europeană privește doar simptomele asteniei, adică oboseala și slăbiciunea.
Rădăcina conține eleuterozide, mai ales B (siringină, circa 0,5%) și E (circa 0,1%), acid clorogenic (până la 0,3%), cumarine ca izofraxidina, lignani și polizaharide. Farmacopeea Europeană cere cel puțin 0,08% eleuterozide B și E în rădăcina uscată.
Monografia europeană descrie, pentru adolescenți de la 12 ani și pentru adulți, 0,5-4 g de rădăcină mărunțită pe zi, opărită cu 150 ml de apă clocotită, în una până la trei prize, sau 0,75-3 g de pulbere pe zi. Pentru tinctură, doza este de 10-15 ml pe zi. Pentru extracte și capsule se urmează eticheta. Nu se ia mai mult de 2 luni, iar dacă simptomele durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.
Contraindicația pentru hipertensiune a fost scoasă din monografia europeană la revizuirea de după 5 ani, pentru că din literatură nu rezulta o justificare clară, iar studiile clinice și raportările spontane nu au semnalat creșteri ale tensiunii. În studiul din 2004, cu 96 de oameni, modificările tensiunii nu au fost semnificativ diferite între ginseng siberian și placebo. Pot apărea însă bătăi rapide ale inimii și dureri de cap. Cine are hipertensiune sau ia medicamente pentru tensiune întreabă medicul.
Nu se folosește la cei alergici la plantă. Nu se recomandă sub 12 ani și nici în sarcină și alăptare. Pot apărea insomnie, iritabilitate, bătăi rapide ale inimii și dureri de cap, cu frecvență necunoscută. Dacă simptomele se agravează sau durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.
Nu. Monografia europeană nu recomandă folosirea în sarcină și alăptare, pentru că siguranța nu a fost stabilită, și nici sub 12 ani, pentru că lipsesc datele.
Monografia europeană nu menționează interacțiuni. Raportul Agenției descrie un caz izolat, cu digoxină, a cărui validitate a fost pusă la îndoială, și rezultate din eprubetă privind un transportor al medicamentelor. La voluntari sănătoși, extractul standardizat nu a schimbat activitatea enzimelor CYP2D6 și CYP3A4. Dacă iei medicamente, mai ales pentru inimă, coagulare, diabet sau tensiune, întreabă medicul sau farmacistul.
În engleză, Siberian ginseng sau eleuthero; în germană, Taigawurzel; în franceză, éleuthérocoque sau racine de ginseng sibérien; în maghiară, szibériai ginszeng gyökér sau tajga gyökér; în daneză, norvegiană și suedeză, o formă a „rădăcinii rusești”: russisk rod, russisk rot, rysk rot; în chineză, ciwujia (刺五加); în rusă, элеутерококк.
Cuvântul „ginseng” e împrumutat din franceză și din engleză, iar pentru ginsengul adevărat, Panax, dicționarele dau și numele „rădăcina-vieții”. Ginsengul siberian este altă plantă: Eleutherococcus senticosus.

Referințe

  1. Xiang Q., Lowry P.P. Eleutherococcus senticosus (Ruprecht et Maximowicz) Maximowicz și genul Eleutherococcus Maximowicz, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 13 (Araliaceae), Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2007, efloras.org.
  2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Eleutherococcus senticosus (Rupr. et Maxim.) Maxim., radix, EMA/HMPC/680615/2013, 25 martie 2014.
  3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Eleutherococcus senticosus (Rupr. et Maxim.) Maxim., radix, EMA/HMPC/680618/2013, 25 martie 2014.
  4. Xiang Q., Lowry P.P. Panax ginseng C. A. Meyer și genul Panax Linnaeus, în Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.), Flora of China, vol. 13 (Araliaceae), Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2007, efloras.org.
  5. dexonline.ro, articolele „ginseng” (DEX ’09, MDA2, MDN ’00, NODEX, DOOM 3, Dicționar dendrofloricol, Dicționar de sinonime) și „eleuterococec” (Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a), consultate în octombrie 2026.
  6. Gerontakos S., Taylor A., Avdeeva A.Y. și colab. Findings of Russian literature on the clinical application of Eleutherococcus senticosus (Rupr. & Maxim.): A narrative review. Journal of Ethnopharmacology, 2021, 278:114274.
  7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Panax ginseng C.A.Mey., radix, revizia 1, EMA/HMPC/27744/2023, 29 mai 2024.
  8. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Panax ginseng C.A.Mey., radix, versiunea finală, revizia 1, EMA/HMPC/27745/2023, 29 mai 2024.
  9. Patyra A., Kołtun-Jasion M., Kupniewska K., Parzonko A., Kiss A.K. Eleutherococcus root: a comprehensive review of its phytochemistry and pharmacological potential in the context of its adaptogenic effect. Frontiers in Pharmacology, 2025, 16:1683795.
  10. European Medicines Agency. Eleutherococcus root: summary for the public (în română, „Rădăcină de ginseng siberian: rezumat pentru public”), EMA/283374/2014, 2 februarie 2016.
  11. Hartz A.J., Bentler S., Noyes R. și colab. Randomized controlled trial of Siberian ginseng for chronic fatigue. Psychological Medicine, 2004, 34(1):51-61.
  12. Schäffler K., Wolf O.T., Burkart M. No benefit adding eleutherococcus senticosus to stress management training in stress-related fatigue/weakness, impaired work or concentration, a randomized controlled study. Pharmacopsychiatry, 2013, 46(5):181-190.
  13. Dowling E.A., Redondo D.R., Branch J.D. și colab. Effect of Eleutherococcus senticosus on submaximal and maximal exercise performance. Medicine and Science in Sports and Exercise, 1996, 28(4):482-489.
  14. Donovan J.L., DeVane C.L., Chavin K.D. și colab. Siberian ginseng (Eleutheroccus senticosus) effects on CYP2D6 and CYP3A4 activity in normal volunteers. Drug Metabolism and Disposition, 2003, 31(5):519-522.
  15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Eleutherococci radix, EMA/HMPC/64400/2025, 22 ianuarie 2025.
  16. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  17. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  18. Jartoux P. The description of a tartarian plant, call’d gin-seng; with an account of its virtues. Philosophical Transactions of the Royal Society of London, 1713, 28(337):237-247.
  19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
  20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Camellia sinensis (L.) Kuntze, non fermentatum folium, EMA/HMPC/283630/2012, 12 noiembrie 2013.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi ginseng siberian.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *