Ginseng siberian: beneficii, proprietăți și mod de folosire

Q: Este ginsengul siberian același lucru cu ginsengul?

Nu. Ginsengul siberian (Eleutherococcus senticosus) și ginsengul asiatic (Panax ginseng) sunt plante diferite, din aceeași familie, cu substanțe caracteristice diferite: eleuterozidele, respectiv ginsenozidele. Fiecare are propria monografie europeană.

Postat de

Specialistul Hypericum

Actualizat 24 septembrie 2026

Publicat 16 mai 2019

Ginsengul siberian (Eleutherococcus senticosus), numit și eleuterococ, nu este un ginseng adevărat. Este altă plantă decât ginsengul asiatic (Panax ginseng), din alt gen, cu alte substanțe caracteristice și cu altă monografie europeană. Pagina de față adună ce se știe despre rădăcina lui: ce conține, cum a fost evaluată în Europa, cum se folosește și ce precauții cere.

Denumire

Ginseng siberian, eleuterococ
Eleutherococcus senticosus (Rupr. et Maxim.) Maxim., sin. Acanthopanax senticosus

Părți folosite

Rădăcina și celelalte organe subterane, uscate (Eleutherococci radix)

Conține

Eleuterozide, mai ales eleuterozidul B (siringină) și eleuterozidul E, acid clorogenic, izofraxidină

Forme

Ceai din rădăcină, pulbere, tinctură, extracte, capsule

Atenție la

Nerecomandat sub 12 ani, în sarcină și alăptare; cel mult 2 luni

Ce este ginsengul siberian

Ginsengul siberian face parte din familia Araliaceae, aceeași cu a ginsengului asiatic, dar dintr-un gen diferit. Denumirea științifică corectă este Eleutherococcus senticosus; numele mai vechi, Acanthopanax senticosus, este încă folosit în multe lucrări chinezești.

Confuzia cu ginsengul vine din nume. Denumirea de „Siberian ginseng” a fost folosită în Statele Unite din 1971, dar legea americană privind etichetarea ginsengului din 2002 a interzis-o pentru această plantă. Ginsengul asiatic are ca substanțe caracteristice ginsenozidele, iar ginsengul siberian, eleuterozidele. Datele pentru o plantă nu se aplică celeilalte.

Pentru ceai și extracte se folosesc rădăcina și celelalte organe subterane, uscate, întregi sau tăiate.

Din magazinul Hypericum: Capsule Ginseng Siberian.

Ginsengul siberian, în cifre

Valorile de mai jos privesc rădăcina uscată și sunt citate în raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului.

Component	La 100 g rădăcină uscată	Observație
Eleuterozid B (siringină)	circa 0,5 g	Una dintre substanțele principale ale rădăcinii
Eleuterozid E	circa 0,1 g	Lignan, a doua substanță de referință
Eleuterozid B și E, minimul cerut	cel puțin 80 mg	Cerința Farmacopeei Europene (0,08%)
Acid clorogenic	până la 0,3 g	Acid fenolic

Sursa: European Medicines Agency, Assessment report on Eleutherococcus senticosus (Rupr. et Maxim.) Maxim., radix, EMA/HMPC/680615/2013, care citează Farmacopeea Europeană și studiile lui Ovodov și colab. (1967) și Deyama și colab. (2001).

Ce descriu, de fapt, aceste cifre. Ele descriu rădăcina analizată în laborator, nu cana de ceai sau capsula. Doza zilnică de ceai din monografie este de 0,5-4 g de rădăcină, deci o mică parte din 100 g, iar în infuzie trece doar o parte din eleuterozide.

Proprietăți studiate

Ginsengul siberian are monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de uz tradițional, din 2014. Rădăcina se folosește „pentru simptomele asteniei, cum sunt oboseala și slăbiciunea”. Uz tradițional înseamnă că eficacitatea este plauzibilă pe baza folosirii îndelungate, fără studii clinice suficiente.

Ginsengul asiatic (Panax ginseng) are propria monografie europeană, pentru rădăcina de ginseng (Ginseng radix). Cele două monografii nu se înlocuiesc una pe alta.

Ce arată cercetările

Eleuterozidele B și E și izofraxidina sunt considerate substanțele principale ale rădăcinii și au fost studiate mai ales în laborator și pe animale.

Ce nu se poate spune

Ginsengul siberian nu are o folosire recunoscută de o autoritate europeană pentru tensiunea arterială, potență, imunitate, stres sau îmbătrânire, chiar dacă astfel de promisiuni circulă. Oboseala care durează cere consult medical, pentru că poate avea multe cauze.

Mod de folosire

Ceai

Monografia indică pentru adolescenți de la 12 ani, adulți și vârstnici 0,5-4 g de rădăcină mărunțită pe zi, opărită cu 150 ml de apă clocotită, ca infuzie, împărțită în una până la trei doze.

Pulbere, tinctură și extracte

Pulberea de rădăcină se ia în doză de 0,75-3 g pe zi, iar tinctura, 10-15 ml pe zi, în una până la trei doze. Pentru extracte, doza depinde de tipul extractului și este cea de pe ambalaj.

Cât timp

Nu se ia mai mult de 2 luni. Dacă simptomele durează mai mult de 2 săptămâni, este nevoie de consult medical.

Cum se păstrează

În recipient bine închis, la loc uscat, răcoros și ferit de lumină.

Contraindicații și precauții

Precauțiile de mai jos vin din monografia europeană pentru rădăcina de ginseng siberian.

Ginsengul siberian este contraindicat la persoanele alergice la el.

Folosirea nu este recomandată sub 12 ani, pentru că lipsesc datele.

Siguranța nu a fost stabilită, de aceea folosirea în sarcină și alăptare nu este recomandată.

Nu se ia mai mult de 2 luni. Dacă simptomele durează peste 2 săptămâni sau se agravează, este nevoie de medic.

Tincturile și extractele lichide conțin alcool, menționat pe etichetă.

Produsele cu ginseng asiatic (Panax ginseng) sunt evaluate separat, după monografia lor. Pe etichetă se verifică numele latin.

Oboseala care durează săptămâni, scăderea în greutate, febra sau tulburările de somn cer consult medical, pentru că pot avea multe cauze. Ginsengul siberian nu înlocuiește investigarea lor.

Întrebări frecvente

Monografia europeană recunoaște rădăcina de ginseng siberian ca remediu tradițional pentru simptomele asteniei, cum sunt oboseala și slăbiciunea, la adolescenți de la 12 ani și la adulți, cel mult 2 luni.

Nu. Ginsengul siberian (Eleutherococcus senticosus) și ginsengul asiatic (Panax ginseng) sunt plante diferite, din aceeași familie, cu substanțe caracteristice diferite: eleuterozidele, respectiv ginsenozidele. Fiecare are propria monografie europeană.

Rădăcina conține eleuterozide, mai ales eleuterozidul B (circa 0,5 g la 100 g) și eleuterozidul E (circa 0,1 g la 100 g), acid clorogenic și izofraxidină. Farmacopeea Europeană cere cel puțin 80 mg de eleuterozide B și E la 100 g de rădăcină uscată.

Cel mult 2 luni. Dacă simptomele durează mai mult de 2 săptămâni, este nevoie de consult medical.

Monografia indică 0,5-4 g de rădăcină mărunțită pe zi, opărită cu 150 ml de apă clocotită, împărțită în una până la trei doze.

Monografia europeană nu îl recomandă copiilor sub 12 ani, pentru că lipsesc datele.

Siguranța în sarcină și alăptare nu a fost stabilită, de aceea folosirea în aceste perioade nu este recomandată.

Nicio autoritate europeană nu i-a recunoscut o astfel de folosire. Monografia privește doar simptomele asteniei, cum sunt oboseala și slăbiciunea.

Este alt nume pentru ginsengul siberian, după genul științific Eleutherococcus. În lucrări mai vechi și în multe studii chinezești apare și numele Acanthopanax senticosus.

Rădăcina și celelalte organe subterane, uscate, întregi sau tăiate, pentru ceai, pulbere, tincturi și extracte.

Referințe

European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Eleutherococcus senticosus (Rupr. et Maxim.) Maxim., radix, EMA/HMPC/680618/2013, 25 martie 2014.
European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Eleutherococcus senticosus (Rupr. et Maxim.) Maxim., radix, EMA/HMPC/680615/2013.
European Medicines Agency. Ginseng radix (Panax ginseng C.A. Mey.), pagina evaluării europene, stadiu: evaluare finalizată.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Dacă urmați un tratament sau aveți o afecțiune diagnosticată, discutați cu medicul înainte de a folosi preparate din plante.