Plante medicinale

Cimbru (Thymus vulgaris): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Cimbrișor (Thymus serpyllum)

Cimbrul (Thymus vulgaris) e un subarbust mic și foarte aromat, din familia Lamiaceae, cu frunze mărunte și flori mici, albe sau roz. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște iarba de cimbru, adică frunzele și florile lui, pe baza utilizării tradiționale, pentru tusea productivă asociată răcelii. În română, cuvântul „cimbru” poate însemna însă trei plante diferite, așa că mai jos afli și prin ce se deosebește de cimbrișor și de cimbrul de grădină, ce conține, ce spun studiile și cum se folosește.

Pe scurt

  • Cimbrul e un subarbust aromat din familia Lamiaceae, înalt de 10-40 cm, cu frunze înguste, lungi de 3-8 mm, și flori mici, grupate la vârful ramurilor.
  • Se folosește iarba de cimbru, adică frunzele și florile desprinse de pe tulpini, cu până la 2,5% ulei volatil, în care timolul și carvacrolul sunt printre componentele principale.
  • Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște iarba de cimbru, pe baza utilizării tradiționale, pentru tusea productivă asociată răcelii. Ceaiul se bea de 3-4 ori pe zi, la adolescenți și adulți, iar dacă simptomele durează peste o săptămână, e nevoie de medic.
  • Pentru cimbrul singur, raportul Agenției din 2013 nu are studii cu placebo. Combinațiile de extracte de cimbru și primulă au fost mai bune decât placebo, în studii pe adulți cu bronșită acută.
  • Nu-l confunda cu cimbrișorul (Thymus serpyllum), care nu are monografie europeană, și nici cu cimbrul de grădină (Satureja hortensis), un condiment din alt gen.
Denumire
Cimbru; în engleză, thyme
Thymus vulgaris L., familia Lamiaceae
Părți folosite
Frunzele și florile, desprinse de pe tulpini, Thymi herba
Conține
Ulei volatil, până la 2,5%, cu timol și carvacrol; flavonoide și acizi fenolici
Recunoaștere
Monografie europeană de utilizare tradițională, din 2013, pentru tusea productivă asociată răcelii
Atenție la
Alergia la plantele din familia Lamiaceae; uleiul esențial nu se aplică pe fața copiilor sub 2 ani

Ce este cimbrul

Cimbrul e un subarbust aromat și peren, înalt de 10-40 cm, din familia Lamiaceae. E originar din vestul bazinului mediteranean.1 Dicționarul gastronomic explicativ îl descrie ca pe o plantă cultivată în țările mediteraneene și cunoscută la noi doar ca plantă de cultură.2

Genul Thymus are sute de specii: 300-400 după Flora of China, peste 500 după o sinteză din 2020.3, 1 În farmacopee, „iarba de cimbru” vine din Thymus vulgaris, din Thymus zygis, o specie înrudită, sau dintr-un amestec al lor.4

Numele genului vine din greacă, după sinteza din 2020, dintr-un verb care înseamnă „a parfuma”, aluzie la mirosul puternic și plăcut al plantei.1 Numele românesc „cimbru” e mai încurcat, pentru că dicționarele îl dau și altor plante, cum vezi mai jos.2

Din magazinul Hypericum: Ulei esential de Cimbru 10ml.

Cum arată cimbrul

Cimbrul e un tufiș mic și des, cu multe ramuri drepte și lemnoase, brune sau acoperite de un puf alb. Frunzele sunt înguste și foarte mici, iar florile apar la vârful ramurilor. Mirosul e puternic și plăcut.1

Perniță rotundă de cimbru, acoperită de flori mici, albe, pe un teren pietros, între fire de iarbă uscatăCrenguțe subțiri de cimbru, cu flori mici, albe cu roz, grupate în verticile la vârf
În stânga, un cimbru înflorit în Catalonia: o pernă deasă, acoperită de flori mici, albe. În dreapta, crenguțe subțiri cu flori grupate în verticile, văzute de aproape.Foto: Victor M. Vicente Selvas, domeniu public, și Isasza, CC0, Wikimedia Commons

Cum îl recunoști

  • Talia: un tufiș de 10-40 cm, cu ramuri numeroase, lemnoase, drepte și dese.1
  • Frunzele: liniare sau alungite, de 3-8 mm, cu codița sau marginea cu perișori și albicioase pe dos.1
  • Florile: mici, grupate la vârful ramurilor.1 La genul Thymus, caliciul e tubular, cu 10-13 nervuri, în două buze, corola are tot două buze, iar staminele sunt patru.3
  • Fructul: brun, se desface în patru nucule netede.1, 3
  • Mirosul: intens și plăcut, de unde și numele genului.1

Unde crește cimbrul

Cimbrul crește în sălbăticie în vestul bazinului mediteranean, pe soluri uscate și însorite. Preferă solurile calcaroase sau argiloase și mai rar pe cele silicioase, de la nivelul mării până la 1.800 m altitudine.1

Rezistă la ger și la secetă, dar nu suportă apa stătută și umezeala în exces.1

Cimbru, cimbrișor sau cimbru de grădină?

În limba română, cuvântul „cimbru” se leagă de trei plante, iar dicționarele nu se pun de acord între ele. Dicționarul gastronomic explicativ le desparte clar: cimbrul-de-grădină e Satureja hortensis, cimbrul adevărat sau lămâioara e Thymus vulgaris, iar cimbrul-de-câmp sau cimbrișorul e Thymus serpyllum. DEX ’09 dă însă „cimbru” pentru Satureja hortensis, iar MDA2 dă „cimbru-de-câmp” pentru Thymus vulgaris.2

Sursele etnobotanice românești din anii 1860-1970 despre bolile copiilor pun „cimbru” pentru Thymus vulgaris, „cimbru de grădină” pentru Satureja hortensis și „cimbrișor de câmp” pentru Thymus serpyllum.5 Textele Agenției Europene a Medicamentului în română numesc „iarbă de cimbru” specia Thymus vulgaris.6 Tabelul arată ce înseamnă fiecare nume în sursele citate.

NumeleCe plantă esteDe reținut
Cimbru, cimbru adevărat, lămâioară, timianThymus vulgarisPlanta din acest articol, după Dicționarul gastronomic explicativ; „lămâioară” e și în DEX ’09
Cimbru-de-câmp, cimbru-sălbaticThymus vulgaris, după MDA2CADE și Dicționarul gastronomic dau „cimbru-de-câmp” pentru cimbrișor
CimbrișorThymus serpyllumCimbrul sălbatic, o plantă târâtoare; DEX ’09 îl dă însă pentru Thymus vulgaris
Cimbru, cimbru-de-grădină, cimbru mirositorSatureja hortensisCondimentul din DEX ’09, din alt gen decât Thymus
Timian, sărpunCimbrișor, după MDA2Dicționarul gastronomic dă „timian” pentru Thymus vulgaris

Surse: dexonline, după DGE, DEX ’09, MDA2 și CADE; Petran și colab., 2020; Agenția Europeană a Medicamentului, rezumatul public pentru iarba de cimbru.2, 5, 6

Cimbrul de grădină nu e o formă de cimbru, ci o plantă din alt gen, Satureja, din aceeași familie.2 Tabelul pune alături ce se poate verifica în surse.

Ce comparămCimbruCimbru de grădină
Numele latinThymus vulgarisSatureja hortensis
GenulThymusSatureja
Cum aratăSubarbust peren, de 10-40 cm, cu frunze de 3-8 mmPlantă erbacee de grădină, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu și frunze înguste, ascuțite
Folosit mai ales caPlantă medicinală și condimentCondiment
Monografie europeanăDa, pentru iarbă, pentru ulei și pentru combinația cu primulăNu
Ordinul 244/2005Lista 3, genul ThymusLista 3, genul Satureja

Surse: Nieto, 2020; dexonline; Agenția Europeană a Medicamentului, monografiile și lista de plante cu monografii din 23.09.2026; Ordinul nr. 244/2005.1, 2, 4, 7, 8, 9

Planșă botanică veche, colorată, cu un cimbru întreg: tulpini subțiri cu frunze înguste, flori mici violete în vârf și rădăcinăPlanșă botanică veche cu Satureja hortensis: o tulpină dreaptă cu frunze lungi și înguste, flori mici în vârf și rădăcini subțiri
Cimbrul (Thymus vulgaris, în stânga) și cimbrul de grădină (Satureja hortensis, în dreapta) în aceeași carte veche: două plante din genuri diferite, fiecare cu numele lui sub planșă.Hortus Romanus, Roma, 1772-1793. Domeniu public, Wikimedia Commons

Cimbrișorul are fișa lui: e o plantă târâtoare, care crește spontan, iar monografia europeană pentru tuse nu îl acoperă.2, 8 Pe orice pachet, numele latin arată despre ce plantă e vorba: Thymus vulgaris, Thymus serpyllum sau Satureja hortensis.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are mai multe nume, iar unele se potrivesc și altor plante, după dicționare. Numele din alte limbi sunt cele din lista monografiei europene.2, 4

LimbaNumele plantei
Românăcimbru, iarbă de cimbru; după dicționare, și cimbru adevărat, lămâioară, timian
Englezăthyme
GermanăThymian
Francezăthym
Spaniolătomillo
Italianătimo
Portughezătomilho
Maghiarăkakukkfű
Polonezăziele tymianku
Bulgarăмащерка

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2013, pentru celelalte limbi.2, 4

Ce parte se folosește

Se folosește iarba de cimbru: frunzele și florile, desprinse de pe tulpinile uscate.10

  • Cât trebuie să conțină: Farmacopeea Europeană cere cel puțin 1,2% ulei volatil, cu cel puțin 40% timol și carvacrol. Planta uscată are până la 2,5% ulei volatil.10
  • Doar un tip de cimbru intră în definiție: cel cu timol. Planta are cel puțin șase chemotipuri, adică variante cu uleiuri de compoziții diferite.10
  • Forme recunoscute de monografie: iarba mărunțită pentru ceai, extractele lichide, moi și uscate și tincturile, în forme lichide sau solide pentru uz oral.4
  • Uleiul esențial: are monografie separată, cu alte doze și alte precauții, descrise mai jos.7
Flori de cimbru văzute de aproape, albe cu nuanțe liliachii, printre caliciuri verzi cu tentă purpurieMănunchi de crenguțe proaspete de cimbru, legat cu o bandă elastică, pe fond alb
În stânga, florile de aproape, cu corola în două buze și caliciul verde cu tentă purpurie. În dreapta, un mănunchi de crenguțe proaspete, cu frunzele lor mici și înguste.3, 1Foto: Javier martin, domeniu public, și Evan-Amos, CC0, Wikimedia Commons

7 lucruri surprinzătoare despre cimbru

  1. Cimbrul din farmacopee e doar un tip de cimbru. Planta are cel puțin șase chemotipuri, cu uleiuri de compoziții diferite, iar farmacopeea acceptă doar tipul cu timol.10
  2. Are trei monografii europene. Una pentru iarbă, una pentru uleiul esențial și una pentru combinația dintre iarba de cimbru și rădăcina de primulă.4, 7, 11
  3. Rezistă la secetă și la ger, dar nu la umezeală. Nu suportă apa stătută și nici umezeala în exces.1
  4. Un studiu a pus siropul de cimbru față în față cu bromhexina. La 60 de pacienți cu tuse productivă, după 5 zile, nu a ieșit nicio diferență semnificativă între ele, în ameliorarea simptomelor raportată de pacienți. Studiul era însă prea mic și fără grup cu placebo pentru concluzii ferme.10
  5. Timolul nu a ajuns ca atare în sânge. La 12 voluntari sănătoși care au luat o tabletă cu extract de cimbru și primulă, echivalentă cu 1,08 mg de timol, timolul nu s-a găsit nici în sânge, nici în urină. Au apărut derivații lui, sulfatul și glucuronatul de timol, iar sulfatul de timol s-a putut măsura în sânge până la 41 de ore.12
  6. Apa de gură cu timol nu a bătut apa simplă. Într-o comparație citată de Agenția Europeană a Medicamentului, apa de gură cu timol nu a diferit de apa simplă la sângerarea gingiilor și la placa dentară.10
  7. Cercetătorii îl studiază și pentru conservarea cărnii. Uleiul de cimbru și timolul sunt cercetate ca aditivi naturali care frânează microorganismele nedorite din carne, deși aroma lor puternică și eficiența variabilă fac folosirea dificilă.13

Știai că?

DEX ’09 dă cuvântul „cimbru” pentru Satureja hortensis, un condiment din alt gen, iar Thymus vulgaris apare acolo sub numele „lămâioară”. Traducerea în română a textelor Agenției Europene a Medicamentului scrie, în schimb, „iarbă de cimbru” pentru Thymus vulgaris.2, 6

Ce conține cimbrul

Iarba de cimbru conține în primul rând ulei volatil, cu timol și carvacrol. Mai conține flavonoide, acizi fenolici, polizaharide și triterpene.10

Ce conțineCât, în iarba uscatăDe reținut
Ulei volatilPână la 2,5%Timol, carvacrol, p-cimen, γ-terpinen, linalool, β-mircen, terpinen-4-ol
Timol și carvacrolCel puțin 40% din ulei, după Farmacopeea EuropeanăDoar tipul „timol” se potrivește definiției
FlavonoidePrezente; luteolină, 1,12 mg/gApigenină, luteolină, 6-hidroxiluteolină, flavone metilate
Acizi fenoliciPrezențiAcid cafeic, acid rozmarinic
PolizaharidePână la 8%Plus aproximativ 1% monozaharide libere
TriterpenePrezenteDerivați ai acidului ursolic și ai acidului oleanolic

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2013, după Czygan și colab., 2004, și Hänsel și colab., 1994.10

Timolul e un fenol monoterpenic, izomer cu carvacrolul. În uleiul esențial de cimbru poate ajunge între 10 și 64%, de aceea contează tipul de cimbru.14 Cifrele descriu iarba uscată, nu o ceașcă de ceai anume.

Ce spun studiile

Cimbrul e folosit de mult, dar a fost studiat puțin. Raportul Agenției Europene a Medicamentului din 2013 spune că nu există studii cu placebo pentru preparate cu cimbru ca unic ingredient activ, de aceea toate preparatele se încadrează la utilizare tradițională.10

Niciunstudiu cu placebo pentru cimbrul singur, în raportul Agenției Europene a Medicamentului din 2013
60de pacienți cu tuse productivă, în studiul cu sirop de cimbru și bromhexină
361de adulți cu bronșită acută, în studiul cu extract uscat de cimbru și primulă
7.083de pacienți în meta-analiza din 2015 asupra plantelor pentru tuse

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2013; Kemmerich, 2007; Wagner și colab., 2015.10, 15, 16

Tusea asociată răcelii

Studiul randomizat cu cimbru ca unic ingredient activ, citat de Agenție, a comparat un sirop de cimbru cu bromhexina la 60 de pacienți, timp de 5 zile, fără o diferență semnificativă. Era prea mic, fără placebo și cu un preparat prost descris.10

Combinațiile cu rădăcină de primulă au fost studiate mai bine. La 150 de adulți cu bronșită acută, un amestec de extract lichid de cimbru și tinctură de primulă, 30 de picături de 5 ori pe zi, a scăzut scorul de severitate al bronșitei de la 12,0 la 1,0 puncte, față de scăderea de la 11,7 la 6,5 cu placebo. La sfârșitul tratamentului, fără simptome erau 58,7% dintre cei care au luat amestecul și 5,3% dintre cei cu placebo.17

Într-un alt studiu, la 361 de adulți cu bronșită acută, o tabletă cu extracte uscate de cimbru și primulă, de trei ori pe zi, timp de 11 zile, a redus accesele de tuse din timpul zilei cu 67,1% în zilele 7-9, față de 51,3% cu placebo.15

O meta-analiză din 2015 a adunat 34 de studii randomizate, cu 7.083 de pacienți, asupra plantelor pentru tusea din infecțiile căilor respiratorii superioare. Patru dintre ele au testat combinații cu iederă, primulă sau cimbru, iar grupul acesta a ieșit mai bun decât placebo (RR 1,40; interval de încredere 95%: 1,23-1,60).16

Aceste studii privesc extracte standardizate, de multe ori combinate cu alte plante. Ele nu arată cum se comportă ceaiul din cimbru. De aceea, pentru iarba de cimbru singură, Agenția păstrează doar recunoașterea de utilizare tradițională.10 Pentru anumite combinații de extracte de cimbru și primulă, o monografie separată acceptă și utilizare bine stabilită, ca expectorant în tusea productivă.11

Un studiu recent, la copii cu astm

La 60 de copii de 5-12 ani cu exacerbare ușoară sau moderată de astm, un sirop din pulbere de cimbru, 20 mg/kg la fiecare 8 ore, timp de o săptămână, adăugat tratamentului obișnuit, a scăzut tusea la efort mai mult decât placeboul (p = 0,042). Respirația șuierătoare și lipsa de aer nu s-au schimbat semnificativ. Autorii îl socotesc cel mult un tratament adjuvant.18 Astmul se tratează la medic, iar ceaiul de cimbru nu se recomandă sub 12 ani.4

În organism și în laborator

După o tabletă cu extract de cimbru și primulă, sulfatul de timol a atins maximul în sânge după aproximativ 2 ore și a avut un timp de înjumătățire de 10,2 ore. În 24 de ore, prin urină s-a eliminat 16,2% din doză.12

În eprubetă și pe animale, extractele de cimbru au redus contracțiile mușchilor netezi, la trahee de șobolan și la trahee și intestin de cobai. Au frânat și o tulpină de Candida albicans rezistentă la clotrimazol, au scăzut aderența bacteriei Streptococcus mutans de celulele din obraz și au redus infectivitatea unui virus herpetic în culturi de celule. Agenția notează însă că majoritatea efectelor au apărut la concentrații mai mari decât cele din folosirea tradițională și că datele de laborator pentru indicațiile propuse sunt foarte limitate.10 Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.

Cimbrul nu tratează bronșita și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Raportul Agenției spune că administrarea orală a preparatelor din iarbă de cimbru poate fi socotită sigură, mai ales la dozele propuse, din cauza folosirii îndelungate. În studiile clinice, reacțiile adverse au fost ușoare.10 Monografia europeană menționează doar tulburări gastrice, cu frecvență necunoscută.4

  • Alergia: nu îl folosesc cei alergici la cimbru sau la alte plante din familia Lamiaceae, precum menta, salvia sau busuiocul.4, 3
  • Semnele de alarmă: dacă apar lipsa de aer, febră sau spută cu puroi, e nevoie de medic. Dacă simptomele se agravează sau durează mai mult de o săptămână, tot medicul.4
  • Vârsta: ceaiul din iarbă mărunțită nu se recomandă sub 12 ani, pentru că lipsesc datele. Doar unele extracte lichide au doze pentru copiii de 4-12 ani, iar sub 4 ani nu se recomandă.4
  • Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, din lipsă de date despre siguranță. Nu s-au raportat efecte adverse în folosirea ca medicament în sarcină și alăptare, dar siguranța nu a fost stabilită.4, 10
  • Medicamentele: monografia nu menționează interacțiuni. În eprubetă, un extract apos de cimbru a frânat mai multe enzime CYP450, care prelucrează medicamente, dar Agenția nu consideră aceste rezultate relevante pentru folosirea medicinală. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.4, 10
  • Alcoolul din tincturi: tincturile și extractele cu alcool nu sunt potrivite pentru cine nu are voie să consume alcool.4
  • Ce nu se știe: nu s-au făcut teste adecvate de toxicitate asupra reproducerii, de genotoxicitate și de carcinogenitate pentru preparatele din iarbă de cimbru.4

Uleiul esențial de cimbru

Uleiul esențial se obține din Thymus vulgaris sau din Thymus zygis și are o monografie europeană separată de cea a ierbii, cu alte doze și alte precauții.7 Uleiul esențial nu e același lucru cu ceaiul.

  • Ce recunoaște monografia: pe baza utilizării tradiționale, uleiul ca expectorant în tusea asociată răcelii, pentru uz oral, și pentru ameliorarea simptomelor de tuse și răceală, pentru uz pe piele și ca aditiv de baie.7
  • Doze descrise: pentru uz oral, 0,2-0,25 ml, de 3-5 ori pe zi, doar la adulți și vârstnici; pe piele, în concentrații de până la 10%, de cel mult 3 ori pe zi; ca aditiv de baie, 0,007-0,025 g la litru.7 Sunt doze pentru medicamente cu compoziție controlată, nu pentru uleiul de aromaterapie.
  • Uz intern: uleiul esențial de aromaterapie se ia pe gură doar sub supravegherea unui fitoterapeut sau farmacist.
  • Precauții: uleiul a provocat reacții de hipersensibilitate și, pe piele, iritații. Nu se recomandă sub 18 ani, în sarcină și în alăptare. Nu se aplică pe fața sugarilor și a copiilor sub 2 ani, din cauza riscului de laringospasm. Ca aditiv de baie nu se folosește sub 3 ani.7
  • Băile calde complete: sunt contraindicate în caz de răni mari, boli acute ale pielii, febră mare, infecții severe, tulburări circulatorii severe și insuficiență cardiacă. În hipertensiune, o baie completă se face cu grijă.7

Pe piață, „ulei de cimbru” poate însemna uleiuri din plante diferite. Numele latin de pe etichetă arată ce e în flacon: Thymus vulgaris sau altă specie, cum e Satureja hortensis.2

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, iarba de cimbru are monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, pentru tusea productivă asociată răcelii. Prima variantă a fost adoptată în 2007, iar cea actuală, pe 12 noiembrie 2013, după prima revizuire sistematică.4 Monografia se sprijină pe folosirea îndelungată, cel puțin 30 de ani, din care cel puțin 15 în Uniunea Europeană, nu pe studii clinice.6

Uleiul esențial are monografia lui, din 8 iulie 2020, iar combinația dintre iarba de cimbru și rădăcina de primulă, una din 5 aprilie 2016.7, 11 Iarba și uleiul au monografii și în Farmacopeea Europeană.4, 7 Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru cimbru.19

În România, genul Thymus e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Pe aceeași listă e și genul Satureja. Cimbrul nu e pe lista plantelor periculoase.9

Cimbrul de-a lungul timpului

Extractele și tincturile de cimbru apar de zeci de ani în farmacopeile europene: în cea austriacă, cu o monografie neschimbată cel puțin din 1960, în cea germană, din 1968, în cea cehă, din 1970, și în Farmacopeea britanică a plantelor, din 1973. O referință a Comisiei E germane datează din 1984. Ceaiul din iarbă mărunțită se vinde ca produs medicinal în Austria cel puțin din 1977.10

Cu mult înainte, cimbrul era desenat în ierbare. O pagină din Flora Danica, tipărită în 1648, îl arată sub numele Thymus, cu trimiteri la autori mai vechi, printre care Bauhin, Dodoens și Clusius. În 1887, atlasul lui Köhler, făcut ca însoțitor al mai multor farmacopei, îl desena cu floarea, staminele, caliciul și semințele detaliate.

Pagină dintr-o carte veche, cu xilogravura unui cimbru: tulpini ramificate, capitule de flori în vârf și rădăcini, sub titlul ThymusPlanșă botanică veche, colorată, cu Thymus vulgaris: tulpini cu frunze mici, flori roz și detalii ale florii, ale staminelor, ale caliciului și ale semințelor
În stânga, cimbrul într-o xilogravură din Flora Danica, din 1648. În dreapta, planșa lui Köhler, din 1887, cu floarea, staminele, caliciul și semințele desenate separat.Simon Paulli, Flora Danica, 1648; Köhler’s Medizinal-Pflanzen, 1887. Domeniu public, Wikimedia Commons

La noi, sursele etnobotanice din anii 1860-1970 despre bolile copiilor pomenesc cimbrul (Thymus vulgaris) pentru crampe digestive.5

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu cimbru

Până aici ai citit despre cimbru. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște iarba de cimbru (Thymus vulgaris sau Thymus zygis), pe baza utilizării tradiționale, pentru tusea productivă asociată răcelii.4 Noi nu avem ceai, capsule sau tinctură din Thymus vulgaris. Cimbrul apare la noi doar ca ingredient în amestecuri și în câteva produse cosmetice, iar ceaiul nostru de cimbru e din cimbrișor, o altă specie. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ulei de cimbru și alte produse cu cimbru

Ceaiul de cimbrișor (Thymus serpyllum) e descris în fișa cimbrișorului, iar monografia europeană pentru cimbru nu i se aplică.4, 8 Uleiul esențial vândut sub numele „de cimbru” are pe etichetă Satureja hortensis, cimbrul de grădină, deci nici monografia europeană pentru uleiul de cimbru nu i se aplică.7 Hyper Șampon cu Bicarbonat conține ulei de cimbru (Thymus vulgaris), alături de uleiuri de rozmarin, arbore de ceai și salvie; e un produs cosmetic.

Și alte plante pentru tusea asociată răcelii

Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru fructul de anason, ca expectorant în tusea asociată răcelii; pentru frunza de pătlagină-îngustă, pentru ameliorarea tusei asociate răcelii; și pentru floarea de lumânărică, pentru durerea de gât asociată cu tusea uscată și cu răceala.20, 21, 22

Cum se folosesc

ProdusCum se foloseșteDe reținut
Ulei esențial de Cimbru, 10 mlAromaterapie: 3-5 picături în 30 ml de apă; masaj: 3-5 picături dizolvate în ulei vegetal; inhalații: 2-3 picături în apă fierbintePe etichetă: Satureja hortensis; uz intern doar sub supravegherea unui fitoterapeut sau farmacist
Hyper Șampon cu BicarbonatSe aplică pe părul umed, se masează ușor scalpul pentru a forma spumă, apoi se clătește abundent cu apăProdus cosmetic, pentru uz extern
Ceai Lumânărică, vrac1 linguriță la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac; 2 căni pe ziMonografia europeană: 1,5-2 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi; nu sub 12 ani
Ceai Anason, vrac1-2 lingurițe de fructe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe ziMonografia europeană: 1-3,5 g la 150 ml, de 3 ori pe zi, cel mult 2 săptămâni; nu sub 12 ani
Ceai Pătlagină, vrac1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi, îndulcite cu miereMonografia europeană: 1,4-2 g la 150-250 ml, de 2-3 ori pe zi; nu sub 12 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile europene nu recomandă ceaiurile sub 12 ani și nici în sarcină și alăptare, din lipsă de date. Dacă simptomele durează mai mult de o săptămână sau se agravează, e nevoie de medic.4, 22, 20, 21

Întrebări frecvente

Cimbrul (Thymus vulgaris) este un subarbust aromat și peren din familia Lamiaceae, înalt de 10-40 cm, originar din vestul bazinului mediteranean. Frunzele și florile lui se numesc iarbă de cimbru și au ulei volatil cu timol și carvacrol.
Este un tufiș mic și des, cu ramuri drepte, lemnoase, și frunze înguste, de 3-8 mm. Florile sunt mici, albe sau roz, grupate la vârful ramurilor. Fructul este brun și se desface în patru nucule.
Cimbrul (Thymus vulgaris) este un subarbust cu ramuri drepte, cu monografie europeană pentru tuse. Cimbrișorul (Thymus serpyllum) este cimbrul sălbatic, o plantă târâtoare, fără monografie europeană. Dicționarele românești folosesc însă numele în feluri diferite, așa că numele latin de pe etichetă e cel sigur.
Cimbrul de grădină este Satureja hortensis, o plantă erbacee cultivată în grădină, cu flori liliachii sau albe punctate cu roșu, folosită drept condiment. E din alt gen decât cimbrul, nu are monografie europeană și apare pe Lista 3 a Ordinului 244/2005, la genul Satureja.
Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște iarba de cimbru, pe baza utilizării tradiționale, pentru tusea productivă asociată răcelii. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice. Cimbrul se folosește și drept condiment.
Monografia europeană descrie 1-2 g de iarbă mărunțită la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie, de 3-4 ori pe zi, la adolescenți, adulți și vârstnici. Dacă simptomele durează peste o săptămână, e nevoie de medic.
Pentru cimbrul singur, raportul Agenției din 2013 nu are studii cu placebo, iar un studiu mic cu sirop de cimbru nu a arătat o diferență semnificativă față de bromhexină. Combinațiile de extracte de cimbru și primulă au fost mai bune decât placebo la adulți cu bronșită acută. Tusea care durează peste o săptămână se tratează la medic.
Da. Iarba de cimbru din farmacopee înseamnă frunzele și florile, desprinse de pe tulpini. Monografia europeană nu le separă.
Ceaiul din iarbă de cimbru nu se recomandă sub 12 ani, pentru că lipsesc datele. Doar unele extracte lichide au doze pentru copiii de 4-12 ani. Uleiul esențial nu se recomandă sub 18 ani și nu se aplică pe fața copiilor sub 2 ani. Copilul care tușește merge la medic.
Nu îl folosesc cei alergici la cimbru sau la alte plante din familia Lamiaceae. Dacă apar lipsa de aer, febră sau spută cu puroi, e nevoie de medic. Pot apărea tulburări gastrice, cu frecvență necunoscută. În sarcină și alăptare nu se recomandă, din lipsă de date.
Monografia europeană nu menționează interacțiuni. În eprubetă, un extract de cimbru a frânat mai multe enzime CYP450, care prelucrează medicamente, dar Agenția nu consideră aceste rezultate relevante pentru folosirea medicinală. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
Timolul este un fenol din uleiul volatil al cimbrului, izomer cu carvacrolul. În uleiul esențial poate fi între 10 și 64%. La voluntari care au luat o tabletă cu extract de cimbru și primulă, timolul nu s-a găsit ca atare în sânge, ci derivații lui, cum e sulfatul de timol.
Monografia europeană descrie uz oral doar în medicamente, la adulți și vârstnici, cu 0,2-0,25 ml de 3-5 ori pe zi, și nu îl recomandă sub 18 ani, în sarcină și în alăptare. Uleiul de aromaterapie nu e un medicament, iar uz intern se face doar sub supravegherea unui fitoterapeut sau farmacist.
În engleză, thyme, în germană Thymian, în franceză thym, în spaniolă tomillo, în italiană timo și în maghiară kakukkfű. Sunt numele ierbii de cimbru din monografia europeană. „Timian” e dat de Dicționarul gastronomic pentru Thymus vulgaris, dar de MDA2 pentru cimbrișor.

Referințe

  1. Nieto G. A review on applications and uses of Thymus in the food industry. Plants, 2020, 9(8):961.
  2. dexonline.ro, articolele „cimbru”, „cimbrișor”, „lămâioară”, „timian” și „sărpun”, după DEX ’09, MDA2, CADE și Dicționarul gastronomic explicativ (DGE, A.M. Gal, Editura Gemma Print, 2003).
  3. Li X.-W., Hedge I.C. Lamiaceae, în Wu Z.Y., Raven P.H. (ed.), Flora of China, vol. 17, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 1994, p. 50, și genul Thymus, p. 233, efloras.org.
  4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Thymus vulgaris L. and Thymus zygis L., herba, EMA/HMPC/342332/2013, 12 noiembrie 2013.
  5. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
  6. European Medicines Agency. Medicament din plante: rezumat destinat publicului. Iarbă de cimbru, Thymus vulgaris L. și Thymus zygis L., herba, EMA/307113/2016, 20 septembrie 2016.
  7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Thymus vulgaris L., Thymus zygis L., aetheroleum, revizia 1, EMA/HMPC/59032/2017, 8 iulie 2020.
  8. European Medicines Agency. Herbal medicines for human use, lista substanțelor vegetale cu monografii, export din 23 septembrie 2026, ema.europa.eu.
  9. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
  10. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Thymus vulgaris L., Thymus zygis L., herba, EMA/HMPC/342334/2013, 12 noiembrie 2013.
  11. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Thymus vulgaris L. or Thymus zygis L., herba and Primula veris L. or Primula elatior (L.) Hill, radix, EMA/HMPC/84990/2015 Corr.1, 5 aprilie 2016.
  12. Kohlert C., Schindler G., März R.W. și colab. Systemic availability and pharmacokinetics of thymol in humans. Journal of Clinical Pharmacology, 2002, 42(7):731-737.
  13. Posgay M., Greff B., Kapcsándi V., Lakatos E. Effect of Thymus vulgaris L. essential oil and thymol on the microbiological properties of meat and meat products: a review. Heliyon, 2022, 8(10):e10812.
  14. Salehi B., Mishra A.P., Shukla I. și colab. Thymol, thyme, and other plant sources: health and potential uses. Phytotherapy Research, 2018, 32(9):1688-1706.
  15. Kemmerich B. Evaluation of efficacy and tolerability of a fixed combination of dry extracts of thyme herb and primrose root in adults suffering from acute bronchitis with productive cough. A prospective, double-blind, placebo-controlled multicentre clinical trial. Arzneimittel-Forschung, 2007, 57(9):607-615.
  16. Wagner L., Cramer H., Klose P. și colab. Herbal medicine for cough: a systematic review and meta-analysis. Forschende Komplementärmedizin, 2015, 22(6):359-368.
  17. Gruenwald J., Graubaum H.J., Busch R. Efficacy and tolerability of a fixed combination of thyme and primrose root in patients with acute bronchitis. A double-blind, randomized, placebo-controlled clinical trial. Arzneimittel-Forschung, 2005, 55(11):669-676.
  18. Eskandarpour E., Ahadi A., Jazani A.M. și colab. Thymus vulgaris ameliorates cough in children with asthma exacerbation: a randomized, triple-blind, placebo-controlled clinical trial. Allergologia et Immunopathologia, 2024, 52(1):9-15.
  19. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
  20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Pimpinella anisum L., fructus, EMA/HMPC/321184/2012, 12 noiembrie 2013.
  21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Plantago lanceolata L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/887979/2022, 9 iulie 2025.
  22. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Verbascum thapsus L., V. densiflorum Bertol. (V. thapsiforme Schrad) and V. phlomoides L., flos, EMA/HMPC/611537/2016, 27 martie 2018.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi cimbru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *