Ciuboțica-cucului (Primula veris): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Ciuboțica-cucului (Primula veris, cunoscută și ca Primula officinalis) e o plantă de primăvară, cu o rozetă de frunze păroase și buchete de flori galbene, parfumate. Agenția Europeană a Medicamentului îi recunoaște florile și rădăcina, pe baza utilizării tradiționale, ca expectorant în tusea asociată răcelii. Mai jos afli cum o recunoști, cu ce plante cu nume asemănător o încurci, de unde vine numele ei, ce conține, ce spun studiile și ce precauții cere.

Ce este ciuboțica-cucului

Ciuboțica-cucului e o plantă perenă din familia Primulaceae, cu rizom gros și scurt și cu frunze în rozetă la bază.¹ Numele ei latin, Primula veris, vine de la Linné, din 1753, iar Primula officinalis (L.) Hill e un sinonim al lui.¹ Genul Primula are circa 500 de specii, iar numele lui vine din latinescul primus, „întâiul”, pentru că înflorește devreme, primăvara.⁸

Monografiile europene privesc două specii apropiate: ciuboțica-cucului și Primula elatior (L.) Hill, numită în engleză oxlip.^{5, 9} Din plantă se folosesc două părți diferite, fiecare cu monografia ei: florile și rădăcina.^{5, 6}

Din magazinul Hypericum: Ceai Ciuboțica-cucului vrac.

Cum arată ciuboțica-cucului

Se recunoaște primăvara, după buchetul de flori galbene, parfumate, care se ridică deasupra rozetei de frunze.^{1, 2} Caliciul verzui, în formă de clopot larg, rămâne în jurul fructului și după ce petalele cad.^{1, 2}

Cum o recunoști

• Frunzele: sunt în rozetă la bază, ovale până la ovat-alungite, de 5-20 cm lungime și 2-6 cm lățime, cu marginea grosier dințată și păroase. Pe fața de jos au nervuri adânci, care formează o rețea. Codița e aripată.^{1, 2}
• Tulpina: o tulpină florală simplă, fără frunze, care urcă din rozetă. Planta întreagă are 8-30 cm.^{1, 8}
• Florile: între 5 și 16 într-un buchet, pe codițe de 3-20 mm, drepte sau aplecate. Caliciul e verde-pal, în formă de clopot larg, lung de 0,8-2 cm.¹
• Corola: e galbenă, cu pete portocalii la baza lobilor. Tubul are 8-20 mm, iar partea deschisă are 8-28 mm în diametru, cu lobi de 8-14 mm, cu vârful ușor adâncit sau crestat.¹
• Fructul: o capsulă ovoidă, cel mult cât caliciul.¹

Unde crește ciuboțica-cucului

E o plantă europeană, care crește pe pajiști și pășuni, ca în pozele de mai jos, făcute în Anglia și în Germania.¹ A fost adusă și în America de Nord, unde se menține pe lângă vechi grădini și gospodării și s-a răspândit singură pe pajiști și pășuni, de la nivelul mării până la 1.000 m, în Canada și în nordul Statelor Unite.¹

La noi, dicționarele o descriu ca plantă de livezi și poieni.² Se cultivă adesea ca plantă ornamentală, iar soiurile de grădină sunt numeroase.^{2, 1}

Ciuboțica-cucului sau floarea-cucului?

Cine caută „floarea cucului” poate ajunge la ciuboțica-cucului, dar sunt două plante diferite. Floarea-cucului (Silene flos-cuculi, numită și Lychnis flos-cuculi) are 30-50 cm, flori roze, uneori albe, și crește prin livezi.² E din altă familie, Caryophyllaceae. Monografiile europene privesc ciuboțica-cucului, nu floarea-cucului.^{9, 10}

Surse: Flora of North America; dexonline, după CADE și DLRLC; GBIF; Agenția Europeană a Medicamentului.^{1, 2, 9, 10}

Mai sunt și alte plante din aceeași familie, cu nume apropiat sau cu alte culori. Primula de grădină, cu flori liliachii sau purpurii, e definită în DEX ’09 ca plantă ornamentală. Ciuboțica-ursului (Cortusa matthioli), cu frunze lobate și flori purpurii, are un nume asemănător, dar GBIF o așază azi în genul Primula, ca Primula matthioli.^{2, 9} Ciuboțica-cucului din dicționare și din monografii are flori galbene, în buchet, și caliciu în formă de clopot.

Denumiri populare și nume în alte limbi

Ciuboțică înseamnă „cizmuliță” și e diminutivul lui ciubotă, „cizmă”, iar ciuboțica-cucului e „cizmulița cucului”.² Dicționarele dau și numele regionale aglică, aglicel, țâța-oii și țâța-vacii, iar CADE adaugă cizma-cucului. Atenție: DEX ’09 dă numele aglică altei plante, Filipendula vulgaris.² În engleză, planta se numește cowslip, iar GBIF listează și numele paigle și palsywort, acesta din urmă însemnând „iarba paraliziei”.⁹

Surse: dexonline, pentru română; GBIF și monografia Agenției Europene a Medicamentului pentru flori, pentru celelalte limbi.^{2, 9, 5}

Pagina din 1648 înșiră numele sub care autorii mai vechi cunoșteau planta, între ele Herba paralysis, Primula veris și Verbasculum pratense odoratum. Azi numele acceptat e Primula veris.^{11, 9}

Ce parte se folosește

Se folosesc două părți ale plantei, fiecare cu monografia ei europeană.^{5, 6}

• Florile (Primulae flos): florile uscate, întregi sau tăiate, cu caliciu sau fără. Raportul european notează că saponinele sunt doar în sepale, așa că pentru tuse trebuie florile întregi.⁴
• Rădăcina (Primulae radix): rizomul și rădăcina uscate, întregi sau tăiate, descrise în Farmacopeea Europeană. Din cauza mărimii părților subterane, se folosesc doar mărunțite.³
• Partea aeriană întreagă nu are monografie europeană.¹⁰ Părțile aeriene pot conține primină, substanța care dă alergie de contact; rădăcina nu conține primină.^{4, 3}
• Forme recunoscute: pentru flori, florile mărunțite, pentru ceai, și un extract lichid cu etanol 25%. Pentru rădăcină, nouă preparate: rădăcina mărunțită, pentru ceai, un extract uscat, două extracte lichide, o tinctură și patru extracte moi.^{5, 6}

Cum se prepară ceaiul

Monografiile descriu ceaiul ca infuzie, pentru adolescenți, adulți și vârstnici:

• Din flori: 1 g de flori mărunțite la 150 ml de apă clocotită, de 3 ori pe zi.⁵
• Din rădăcină: 0,2-0,5 g de rădăcină mărunțită la 150 ml de apă clocotită, de 3 ori pe zi.⁶

Dacă simptomele durează mai mult de o săptămână, monografiile cer medic.^{5, 6}

7 lucruri surprinzătoare despre ciuboțica-cucului

1. Are multe nume latine. Flora of North America notează că planta variază foarte mult în Europa și are mai multe nume de specie și de subspecie, iar soiurile de grădină sunt numeroase.¹
2. Florile au două forme. Florile sunt heterostile: unele au stilul lung, altele scurt, un exemplu clasic în genul Primula.^{1, 8}
3. La flori, saponinele sunt doar în caliciu. Raportul european notează că, la flori, saponinele se află numai în sepale, așa că pentru tuse trebuie florile întregi.⁴
4. Rădăcina a înlocuit o altă rădăcină. După Primul Război Mondial, rădăcina de ciuboțica-cucului a intrat în fitoterapia europeană în locul rădăcinii de senega.³
5. Doza de rădăcină e mai mică decât cea de flori. Pentru ceai, monografiile dau 0,2-0,5 g de rădăcină, față de 1 g de flori. Rădăcina are între 3 și 10% saponine, iar florile cel mult 2%, în sepale.^{5, 6, 3}
6. Un nume vechi o leagă de paralizie. Într-o carte din 1648 apare ca Herba paralysis, dar azi Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște doar pentru tuse.^{11, 5}
7. Prin leacurile românești, rădăcina se punea pe piele. În sursele din anii 1860-1970 apare rădăcina prăjită în unt și fiartă în lapte, pe exterior, pentru infecții ale pielii, ca impetigo, la copii.¹²

Ce conțin florile și rădăcina

Substanțele caracteristice sunt saponinele triterpenice, mai multe în rădăcină, și, tot în rădăcină, glicozidele fenolice. Florile au și flavonoide.^{3, 4}

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, rapoartele de evaluare din 2012, după Hänsel, Wichtl și alte lucrări de referință.^{3, 4}

Cifrele descriu planta uscată, nu ceaiul gata făcut sau o capsulă anume.

Ce spun studiile

Pentru ciuboțica-cucului singură, rapoartele europene din 2012 nu citează niciun studiu clinic, nici pentru flori, nici pentru rădăcină.^{4, 3} Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată: florile sunt folosite în medicina europeană de circa 100 de ani, iar rădăcina din perioada de după Primul Război Mondial.^{4, 3} La revizuirea periodică din 2025, Agenția a găsit 83 de lucrări noi, dar niciuna care să ceară schimbarea monografiilor.^{13, 14}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2012 și 2025; Kemmerich, 2007; Wagner și colab., 2015.^{4, 3, 13, 7, 15}

Combinația cu cimbru

Studiile clinice au testat combinații de extract de cimbru și de rădăcină de ciuboțica-cucului, nu ciuboțica-cucului singură. Într-un studiu dublu-orb, cu placebo, la 361 de adulți cu bronșită acută și tuse productivă, o tabletă cu extracte uscate de cimbru și de rădăcină de ciuboțica-cucului, de 3 ori pe zi, timp de 11 zile, a scăzut accesele de tuse în zilele 7-9 cu 67,1%, față de 51,3% la placebo. Tratamentul a fost bine tolerat, fără reacții adverse grave.⁷

Un studiu mai vechi, la 150 de pacienți din ambulatoriu, a dat picături cu extract lichid de cimbru și tinctură de rădăcină de ciuboțica-cucului, 30 de picături de 5 ori pe zi, timp de 7-9 zile. Scorul de severitate a bronșitei a scăzut de la 12,0 la 1,0 puncte, față de 11,7 la 6,5 puncte la placebo.¹⁶ O sinteză din 2015 a grupat preparatele cu iederă, ciuboțica-cucului sau cimbru (4 studii) și a găsit un efect mai bun decât placebo asupra tusei: RR 1,40, cu interval de încredere de 95% între 1,23 și 1,60.¹⁵

Pe baza acestor studii, Agenția a socotit că, pentru trei combinații precise de cimbru și rădăcină de ciuboțica-cucului, folosirea e „bine stabilită” în tusea productivă, la adulți și vârstnici. Pentru celelalte combinații rămâne utilizarea tradițională.^{17, 18} Ghidurile nu sunt unanime: o sinteză Cochrane din 2008, ghidul german de medicină de familie din 2008 și ghidul American College of Chest Physicians au socotit insuficiente dovezile pentru expectorante în tusea acută, iar ghidul german de pneumologie din 2010 recomandă puternic combinația de cimbru și ciuboțica-cucului.¹⁷

În laborator și pe animale

Mecanismul expectorant nu e lămurit complet. Se admite în general că saponinele irită local mucoasa stomacului, ceea ce crește prin reflex secreția bronșică și face mucusul mai fluid.³ La iepuri, un extract din flori a crescut secreția bronșică la un nivel apropiat de cel al bromhexinei și al acetilcisteinei, două substanțe de referință testate alături.³ În eprubetă, saponinele au avut efecte împotriva ciupercilor și, mai slabe, a bacteriilor, dar aceste efecte nu au fost verificate în studii clinice și nu contează pentru folosirea tradițională în simptomele căilor respiratorii superioare.^{3, 4} Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.

Ciuboțica-cucului nu tratează tusea sau bolile căilor respiratorii și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Raportul european socotește preparatele din ciuboțica-cucului sigure la dozele din monografii. Din folosirea lor medicală nu s-au raportat reacții grave sau decese, iar în studiile cu combinații cu cimbru au apărut doar neplăceri digestive sau ale pielii, ușoare și trecătoare.^{4, 3}

• Alergia: florile nu se folosesc la persoanele alergice la ele sau la alte specii de Primula, iar monografia notează că pot apărea reacții alergice, cu frecvență necunoscută.⁵ Pentru rădăcină, contraindicația e doar hipersensibilitatea la plantă, iar efecte adverse nu se cunosc.⁶
• Primina: părțile aeriene ale plantelor Primula veris și Primula elatior pot conține primină și alte chinone, substanțe care dau alergie de contact; unele plante au primină, altele nu.⁴ Primina a fost găsită în 16 specii de Primula, între ele Primula elatior.¹⁹ Cea mai bănuită cauză de dermatită de contact din acest gen e planta ornamentală Primula obconica.²⁰ Într-un sondaj la 320 de crescători de primule din Marea Britanie, 84 (26,25%) au pus o reacție a pielii pe seama primulelor: 48 au bănuit Primula auricula, 34 Primula obconica și 10 Primula vulgaris.²⁰ Rădăcina nu conține primină.³
• Stomacul: monografiile cer prudență la gastrită și ulcer gastric.^{5, 6} În cazuri izolate pot apărea tulburări gastrice și greață, iar o doză prea mare poate da deranjament stomacal, vărsături sau diaree.^{5, 4}
• Vârsta: ceaiul din flori sau din rădăcină nu se recomandă sub 12 ani, din lipsă de date. Pentru rădăcină, un extract lichid, tinctura și un extract moale au doze pentru copiii de 4-12 ani, iar sub 4 ani nu se recomandă niciun preparat, fiindcă tusea la această vârstă cere sfatul medicului.^{5, 6, 3}
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, fiindcă siguranța nu a fost stabilită.^{5, 6}
• Medicamentele: monografiile nu raportează interacțiuni.^{5, 6} Pentru flori nu s-au făcut studii de interacțiuni, iar saponinele în general pot crește absorbția altor substanțe din intestin; pentru cele din ciuboțica-cucului nu există date.⁴
• Alcoolul din tincturi: tincturile și extractele cu etanol nu sunt potrivite pentru cine nu are voie să consume alcool; monografiile cer menționarea etanolului pe etichetă.⁶
• Raportări de reacții adverse: la revizuirea din 2025, Agenția a găsit în baza europeană două cazuri la persoane care luau rădăcină (sindromul Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică, reacții grave ale pielii) și două la persoane care luau flori (insomnie și angioedem). Niciunul nu a putut fi legat de plantă și nu a cerut schimbarea monografiilor.^{14, 13}

Tusea care durează mai mult de o săptămână, cea cu respirație grea, febră sau secreții cu puroi și cea a copilului mic cer medic.^{5, 6}

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, florile și rădăcina de ciuboțica-cucului au câte o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, adoptată prima dată în 2007 și revizuită în septembrie 2012. Ele acoperă tusea asociată răcelii și se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{5, 6} Pentru combinația dintre rădăcină și cimbru există o monografie separată, în versiunea din 2016.¹⁸ Revizuirea periodică încheiată în septembrie 2025 nu a găsit date noi care să ceară schimbarea monografiilor.^{13, 14}

Rădăcina are monografie în Farmacopeea Europeană; pentru flori, raportul din 2025 notează că o astfel de monografie nu există.^{14, 13} Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru ciuboțica-cucului.²¹

În România, genul Primula e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.²²

Ciuboțica-cucului de-a lungul timpului

Florile se folosesc în medicina europeană de circa 100 de ani: datele merg până la începutul secolului XX, iar florile apar în manualul Hager, din 1977, și în British Herbal Pharmacopoeia, din 1974.⁴ Rădăcina e mai nouă: a intrat în fitoterapia europeană după Primul Război Mondial, ca înlocuitor al rădăcinii de senega.³

În cărțile vechi, planta avea alte nume. În Flora Danica a lui Simon Paulli, din 1648, apare sub titlul Herba paralysis, „iarba paraliziei”, iar în engleză un nume vechi e palsywort.^{11, 9} Rapoartele europene enumeră și folosiri populare mai vechi ale florilor: nervozitatea, durerile de cap, transpirația, reumatismul, guta și diureza. Agenția nu le-a reținut, fiindcă substanțele din flori nu le susțin.⁴

În România, o sinteză a plantelor folosite la bolile copiilor în sursele etnobotanice din anii 1860-1970 pomenește rădăcina de ciuboțica-cucului pentru infecții ale pielii, ca impetigo, folosită pe exterior: prăjită în unt și fiartă în lapte.¹² E o consemnare istorică, nu o recomandare.

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu ciuboțica-cucului

Până aici ai citit despre ciuboțica-cucului. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște florile și rădăcina, pe baza utilizării tradiționale, ca expectorant în tusea asociată răcelii.^{5, 6} Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Ceaiul nostru e din părți aeriene ale plantei, iar monografiile privesc florile și rădăcina, așa că dozele lor nu se aplică direct ceaiului.

Ceai Ciuboțica-cucului vrac

• Părți aeriene de ciuboțica-cucului (Primula veris), 20 g, plantă uscată vrac
• Pe etichetă: 1-2 lingurițe de plantă la 250 ml de apă fierbinte, acoperit 10-15 minute
• Monografia europeană, pentru flori: 1 g de flori mărunțite la 150 ml de apă clocotită, de 3 ori pe zi⁵

8,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Aceeași folosire, alte plante

La noi, ciuboțica-cucului singură se găsește doar ca ceai. În celelalte produse e una dintre multe plante dintr-un amestec, iar pentru amestecuri nu există monografie europeană. Pentru tusea asociată răcelii, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, fructul de anason, fructul de fenicul și rădăcina de lemn-dulce ca expectorant, iar frunza de pătlagină-îngustă pentru ameliorarea tusei.^{23, 24, 25, 26, 27} Anasonul și feniculul nu se potrivesc celor alergici la plantele din familia Apiaceae. Lemnul-dulce nu se recomandă la tensiune mare, boli de rinichi, de ficat sau de inimă ori potasiu scăzut, nici sub 18 ani, și poate slăbi efectul medicamentelor pentru tensiune. Pătlagina nu se potrivește celor alergici la polenul ei. Niciuna dintre cele patru nu se recomandă în sarcină.

Fierbinte

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Anason vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Fenicul vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Lemn Dulce vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Patlagina vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Ciuboțica-cucului, vrac	1-2 lingurițe de plantă la 250 ml de apă fierbinte, acoperit 10-15 minute	Monografia europeană, pentru flori: 1 g la 150 ml, de 3 ori pe zi; nu sub 12 ani; nu la alergici la Primula
Ceai Anason, vrac	1-2 lingurițe de fructe la 200 ml de apă clocotită, acoperit câteva minute; 2-3 căni pe zi	Monografia: 1-3,5 g la 150 ml, de 3 ori pe zi, cel mult 2 săptămâni; nu sub 12 ani
Ceai Fenicul, vrac	1 linguriță la 250 ml de apă fierbinte, acoperit câteva minute; 1-2 căni pe zi	Monografia: 1,5 g la 250 ml, 15 minute, de 3 ori pe zi, la adulți și adolescenți, cel mult 2 săptămâni; nu la alergici la Apiaceae sau la polenul de pelin
Ceai Lemn Dulce, vrac	1 linguriță de rădăcini la 250 ml de apă clocotită, acoperit 10-15 minute; o cană de 3 ori pe zi	Monografia: 1,5-4,5 g la 150 ml, de 2-3 ori pe zi; nu sub 18 ani; nu la tensiune mare, boli de rinichi, ficat sau inimă
Ceai Pătlagină, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, acoperit câteva minute; 2-3 căni pe zi	Monografia: 1,4-2 g la 150-250 ml, de 2-3 ori pe zi; nu sub 12 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru ciuboțica-cucului, dacă simptomele durează peste o săptămână, monografiile cer medic; la fel, respirația grea, febra sau secrețiile cu puroi.^{5, 6}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Kelso S. Primula veris Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 8, Oxford University Press, 2009, efloras.org.
2. dexonline.ro, articolele „ciuboțică”, „ciuboțica-cucului”, „aglică”, „aglicel”, „cizma-cucului”, „cuc”, „primulă” și „flos-cuculi”, după DEX ’09, MDA2, CADE, DLRLC, NODEX, DFL și Dicționarul de sinonime.
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Primula veris L. and/or Primula elatior (L.) Hill, radix, EMA/HMPC/113577/2012, 19 septembrie 2012.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Primula veris L. and/or Primula elatior (L.) Hill, flos, EMA/HMPC/136583/2012, 19 septembrie 2012.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Primula veris L. and/or Primula elatior (L.) Hill, flos, EMA/HMPC/136582/2012, 19 septembrie 2012.
6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Primula veris L. and/or Primula elatior (L.) Hill, radix, EMA/HMPC/104095/2012, 19 septembrie 2012.
7. Kemmerich B. Evaluation of efficacy and tolerability of a fixed combination of dry extracts of thyme herb and primrose root in adults suffering from acute bronchitis with productive cough. A prospective, double-blind, placebo-controlled multicentre clinical trial. Arzneimittelforschung, 2007, 57(9):607-615.
8. Kelso S. Primula Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 8, Oxford University Press, 2009, efloras.org.
9. GBIF Secretariat. Primula veris L., Primula elatior (L.) L., Silene flos-cuculi (L.) Greuter & Burdet și Primula matthioli subsp. matthioli, GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
10. European Medicines Agency. Herbal medicines: lista monografiilor europene pe plante, export din site-ul ema.europa.eu, generat la 23 septembrie 2026.
11. Paulli S. Flora Danica, det er Dansk Urtebog, Copenhaga, 1648, p. 63, exemplar digitalizat de Biblioteca Națională a Norvegiei, Wikimedia Commons.
12. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
13. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Primula veris L.; Primula elatior (L.) Hill, flos, EMA/HMPC/216179/2025, 24 septembrie 2025.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Primula veris L.; Primula elatior (L.) Hill, radix, EMA/HMPC/216180/2025, 24 septembrie 2025.
15. Wagner L., Cramer H., Klose P. și colab. Herbal medicine for cough: a systematic review and meta-analysis. Forschende Komplementärmedizin, 2015, 22(6):359-368.
16. Gruenwald J., Graubaum H.J., Busch R. Efficacy and tolerability of a fixed combination of thyme and primrose root in patients with acute bronchitis. A double-blind, randomized, placebo-controlled clinical trial. Arzneimittelforschung, 2005, 55(11):669-676.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Thymus vulgaris L. or Thymus zygis L., herba and Primula veris L. or Primula elatior (L.) Hill, radix, EMA/HMPC/85124/2015, 5 aprilie 2016.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Thymus vulgaris L. or Thymus zygis L., herba and Primula veris L. or Primula elatior (L.) Hill, radix, EMA/HMPC/84990/2015 Corr.1, 5 aprilie 2016.
19. Hausen B.M. On the occurrence of the contact allergen primin and other quinoid compounds in species of the family of Primulaceae. Archives of Dermatological Research, 1978, 261(3):311-321.
20. Aplin C.G., Lovell C.R. Contact dermatitis due to hardy Primula species and their cultivars. Contact Dermatitis, 2001, 44(1):23-29.
21. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
22. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
23. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Pimpinella anisum L., fructus, EMA/HMPC/321184/2012, 12 noiembrie 2013.
24. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Foeniculum vulgare Miller subsp. vulgare var. vulgare, fructus, revizia 1, EMA/HMPC/372841/2016, 31 ianuarie 2024.
25. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Foeniculum vulgare Miller subsp. vulgare var. dulce (Mill.) Batt. & Trab., fructus, revizia 1, EMEA/HMPC/372839/2016, 31 ianuarie 2024.
26. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Glycyrrhiza glabra L.; Glycyrrhiza inflata Bat.; Glycyrrhiza uralensis Fisch., radix, revizia 1, EMA/HMPC/108399/2024, 4 martie 2026.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Plantago lanceolata L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/887979/2022, 9 iulie 2025.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a florilor și a rădăcinii de ciuboțica-cucului se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă tusea durează mai mult de o săptămână sau apar respirație grea, febră ori secreții cu puroi, mergi la medic.