Iarba-de-fier (Sideritis scardica): beneficii, proprietăți și mod de folosire
Iarba-de-fier (Sideritis scardica) e o plantă de munte din Balcani, cu tulpini și frunze acoperite de peri albi, lânoși. Din partea ei aeriană se face ceaiul numit și ceai de munte grecesc. Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru tusea asociată cu răceala și pentru disconfortul digestiv ușor, doar la adulți. Pentru aceste două folosiri nu există studii clinice. Mai jos afli cum o recunoști, de ce nu e iarba-fiarelor din dicționare, ce conține, ce spun studiile și cum se prepară ceaiul.
Pe scurt
- Iarba-de-fier e o plantă perenă din familia Lamiaceae, a mentei, înaltă de 15-50 cm, cu baza lemnoasă și cu tulpini și frunze albe, lânoase. Crește pe stânci, în munții din Balcani.
- Se folosește partea aeriană, adică tulpinile cu frunze și flori, uscate și mărunțite, pentru ceai. Se mai numește ceai de munte, ceaiul păstorilor sau ironwort.
- Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște partea aeriană, pe baza utilizării tradiționale, pentru tusea asociată cu răceala și pentru disconfortul digestiv ușor, doar la adulți.
- Studiile clinice lipsesc. Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată și pe studii de laborator. Alte folosiri, de pildă ca afrodisiac sau pentru memorie, nu sunt recunoscute.
- Atenție la nume: iarba-fiarelor sau iarba-fierului din dicționarele românești (Vincetoxicum) e altă plantă, veninoasă, aflată pe lista plantelor periculoase din Ordinul nr. 244/2005.
Sideritis scardica Griseb., familia Lamiaceae
Ce este iarba-de-fier
Iarba-de-fier e o plantă perenă din familia Lamiaceae, cu baza lemnoasă și rădăcini târâtoare. Tulpinile cu flori au 15-50 cm și sunt, de obicei, neramificate.1 Face parte din genul Sideritis, cu peste 150 de specii, răspândite mai ales în zona Mediteranei.2 A fost descrisă pentru prima dată în 1844, de botanistul Grisebach.3, 1
Numele științific are două părți. Sideritis vine din grecescul sideros, fier: în Antichitate, plantele acestui gen erau socotite leac pentru rănile făcute de armele de fier.1 Numele de specie, scardica, îl datorăm lui Grisebach, care i-a dat plantei numele muntelui în care a găsit-o.1 Pentru ceai se folosește partea aeriană, uscată și mărunțită.4
Din magazinul Hypericum: Ceai Iarba de Fier vrac.
Cum arată iarba-de-fier
Iarba-de-fier se recunoaște după aspectul „lânos”: tulpinile și frunzele sunt, de obicei, albe, acoperite de peri deși și moi. Florile sunt galbene și stau în verticile apropiate, ca într-un spic des.1


Cum o recunoști
- Tulpina: are baza lemnoasă și 15-50 cm înălțime. Tulpinile cu flori sunt drepte sau culcate, cu patru muchii.1
- Frunzele: sunt opuse, albe și lânoase. Cele de jos au o codiță scurtă, sunt lungi de 40-80 mm și late de 6-20 mm. Cele de sus pierd treptat codița.1
- Florile: sunt grupate în verticile dese, într-un spic de 50-80 mm lungime și cam 30 mm lățime. Corola e galbenă, cu două buze, iar buza de jos are trei lobi.1
- Bracteele: cele de la mijlocul spicului au 12-20 mm și, la coacere, capătă o culoare galben-lămâie.1
- Fructul: e uscat și se desface în patru nucule.1
- Mirosul și gustul: mirosul e plăcut, iar gustul ușor amărui.1
Unde crește iarba-de-fier
Iarba-de-fier e descrisă ca specie endemică a Peninsulei Balcanice, adică nu crește natural în alte părți ale lumii.5 Crește pe stânci și în zone alpine, în nordul Greciei, de la Olimp până la Pelion, apoi în Albania, în Macedonia de Nord, în Bulgaria, în Serbia și în Turcia.1 În general, plantele de Sideritis cresc pe pante stâncoase, la peste 1.000 m altitudine.1
Înflorește de la sfârșitul lui iunie până la începutul lui septembrie, în funcție de altitudine și de climă.1 Doar o parte dintre speciile de Sideritis se cultivă, în Grecia și în Bulgaria, iar celelalte se culeg mai ales din flora spontană.1 Un studiu din 2014 prezintă cultivarea ca o cale de a păstra habitatele naturale și de a avea o plantă de calitate constantă.5


Patru specii într-o singură monografie
Monografia europeană nu se referă doar la iarba-de-fier. Ea acoperă patru specii de Sideritis: S. scardica, S. clandestina, S. raeseri și S. syriaca.4 Toate patru au intrat în monografie fiindcă există dovezi de folosire de cel puțin 30 de ani, din care 15 în Uniunea Europeană, cu doze și moduri de preparare clar descrise.1
| Specia | Unde crește | Cum i se spune acolo |
|---|---|---|
| Sideritis scardica | Stânci și zone alpine din nordul Greciei, de la Olimp la Pelion, și din Albania, Macedonia de Nord, Bulgaria, Serbia și Turcia | Ceaiul Olimpului; ceaiul de Pirin sau de Mursal, în Bulgaria; çaj mali, în Albania |
| Sideritis raeseri | Zone stâncoase din nordul Greciei | Ceaiul de Velouhi sau al Parnasului |
| Sideritis syriaca | Creta, sălbatică și cultivată, și stâncile din sudul Europei, din Sicilia până în Crimeea | Malotira, ceaiul cretan de munte |
| Sideritis clandestina | Peloponez, mai ales pe munții Taygetos și Helmos | Raportul nu dă un nume local |
Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2016, care citează Flora Europaea.1
Celelalte specii de Sideritis nu sunt incluse în monografie.4 Într-un studiu din 2014 care a comparat șase specii grecești de Sideritis, printre care iarba-de-fier, extractele cu apă au avut aceiași metaboliți secundari, cu diferențe mici de cantitate. Doar S. syriaca a diferat mai mult, tot ca proporții.1
Iarba-de-fier, iarba-fierului sau iarba-fiarelor?
Numele „iarba fierului” duce ușor la confuzii. În dicționarele românești, iarba-fiarelor sau, mai rar, iarba-fierului nu e ceaiul de munte, ci o iarbă din credințele populare și din basme, care ar deschide orice lacăt și ar sfărâma orice cătușe.6 Ca plantă, dicționarele o identifică cu Cynanchum vincetoxicum sau Vincetoxicum officinale, nume vechi ale speciei Vincetoxicum hirundinaria, o plantă erbacee veninoasă, cu flori albe-gălbui.6, 7 Același nume, iarba-fiarelor, se mai dă regional și crucii-voinicului (Anemone hepatica).6
Iarba-fiarelor din dicționare nu e iarba-de-fier din acest articol. Vincetoxicum hirundinaria figurează pe Lista nr. 1 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor periculoase pentru consumul uman, care nu se pot vinde drept suplimente alimentare.8 Iarba-de-fier (Sideritis scardica) nu e pe nicio listă de plante periculoase.8


| Ce comparăm | Iarba-de-fier | Iarba-fiarelor |
|---|---|---|
| Numele latin | Sideritis scardica | Vincetoxicum hirundinaria |
| Florile | Galbene, în verticile dese | Albe-gălbui |
| În dicționarele românești | Nu are o definiție cu acest nume | Iarba-fiarelor sau, mai rar, iarba-fierului |
| Ce se spune despre ea | Ceai de munte, cu monografie europeană | Plantă veninoasă; iarbă din basme care deschide lacătele |
| Ordinul nr. 244/2005 | Nu e pe Lista nr. 1 | E pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase |
| Monografie europeană | Da, din 2016 | Nu |
Surse: dexonline; Ordinul nr. 244/2005; Agenția Europeană a Medicamentului, lista monografiilor pe plante.6, 8, 9
Nici „iarbă-de-fier” nu e un nume înregistrat în dicționare pentru Sideritis. Seamănă cu englezescul ironwort, „planta de fier”, care are aceeași origine: grecescul sideros.6, 1
Denumiri populare și nume în alte limbi
În limbajul de zi cu zi, genul Sideritis se numește ceai de munte.10 Documentul european dă în română numele „iarba de ceaiul muntelui cretan”.4 În engleză, planta e ironwort, Greek mountain tea sau shepherd’s tea, ceaiul păstorilor.1, 3 Fiecare regiune are numele ei, după muntele de unde vine ceaiul.1
| Limba | Numele plantei |
|---|---|
| Română | iarba-de-fier, ceai de munte, ceai de munte grecesc |
| Engleză | ironwort, Greek mountain tea, shepherd’s tea |
| Greacă | τσάι του βουνού (ceaiul muntelui), τσάι του Ολύμπου (ceaiul Olimpului) |
| Bulgară | мурсалски чай (ceai de Mursal), пирински чай (ceai de Pirin) |
| Macedoneană | планински чај (ceai de munte) |
| Sârbă | šarplaninski čaj (ceaiul Munților Šar) |
| Albaneză | çaj mali (ceai de munte) |
| Germană | Griechischer Bergtee, Griechisches Eisenkraut |
| Rusă | железница |
| Franceză | crapaudine |
Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, monografia și raportul de evaluare din 2016; GBIF; Wikipedia în limba română.4, 1, 3, 10
În dexonline, genul Sideritis apare doar la încheietoare, nume dat speciei S. montana, numită regional și urechea-șoarecelui. E o altă specie, care nu e în monografia europeană.6, 4
Ce parte se folosește
Se folosește partea aeriană: vârfurile tulpinilor, cu frunze și flori, numită în latină Sideritis herba. Tulpinile înflorite se culeg în lunile iunie-septembrie și se usucă la umbră, în mănunchiuri de 7-8 fire.1
- Forma din monografie: planta uscată și mărunțită, pentru ceai, adică infuzie.4
- Cum se prepară în tradiție: în Grecia și în Bulgaria, ceaiul se face de obicei prin fierbere, cu tulpini, frunze și flori, și se servește adesea cu miere și lămâie.1
- Cât trebuie să conțină: nu există o monografie pentru Sideritis herba în farmacopeile statelor membre ale Uniunii Europene.1
- Extractele: studiile pe oameni de mai jos au folosit extracte uscate, nu ceai. Monografia nu acoperă extractele.4
7 lucruri surprinzătoare despre iarba-de-fier
- Numele vine de la fier, dar nu de la fierul din plantă. În Antichitate, planta era socotită leac pentru rănile făcute de armele de fier.1
- Se mai numește ceaiul păstorilor. Păstorii greci își făceau ceai din ea pe munte, în timp ce își păzeau turmele.1
- În Creta, specia locală se numește malotira. Numele vine din italienescul male, boală, și tirare, a trage: „trage boala afară”.1
- Doar în Grecia cresc 17 specii de Sideritis. În lume sunt peste 150.1, 2
- Se usucă la umbră, în mănunchiuri. Tulpinile înflorite se culeg vara și se usucă în buchete de 7-8 fire.1
- În munții Rodopi i se spune ceaiul longevității. Așa o numesc bulgarii din Rodopi, după raportul Agenției Europene a Medicamentului.1
- În Grecia se bea mai ales la micul dejun. Într-un sondaj pe 3.951 de adulți, ceaiul de munte a fost printre infuziile cel mai des raportate, alături de ceaiul verde și de cel negru, și se bea mai ales dimineața.11
Știai că?
În Grecia, ceaiul de munte se prepară de obicei prin fierbere, nu prin infuzie: tulpinile, frunzele și florile se fierb într-o oală cu apă și se servesc adesea cu miere și lămâie.1 Monografia europeană descrie însă infuzia, cu 2-4 g de plantă la 150-200 ml de apă.4
Ce conține iarba-de-fier
Partea aeriană conține în primul rând compuși fenolici, adică fenilpropanoide și flavonoide, apoi diterpene, steroli și puțin ulei volatil. Compoziția diferă de la o specie la alta și de la o regiune la alta.1
| Ce conține | Ce s-a găsit | De reținut |
|---|---|---|
| Fenilpropanoide | Acizi hidroxicinamici și glicozide feniletanoidice, printre care verbascozidul, leucoseptozidul, martinozidul și lavandulifoliozidul | Autorii citați de EMA le socotesc cele mai importante pentru efectele farmacologice |
| Flavonoide | Flavone legate de zaharuri: hipolaetină, izoscutelareină, apigenină, luteolină, crizoeriol | Profilul diferă între S. scardica și S. raeseri |
| Diterpene | De tip ent-kauren: siderol, sideroxol, epoxisiderol, eubol | Descrise la S. scardica |
| Steroli, triterpene, cumarine | Campesterol, stigmasterol, β-sitosterol; triterpene și cumarine, prezente | În partea aeriană |
| Ulei volatil | 0,03% | Mai ales β-pinen, 17,9%, carvacrol, 14,8%, și α-pinen |
| Minerale | 20 de minerale determinate | Cele mai multe: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, aluminiu și sodiu |
Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2016, care citează lucrări din 2011-2014.1
Într-un ceai din S. clandestina, altă specie din monografie, analiza prin cromatografie și spectrometrie de masă a găsit 17 compuși, din clasele derivaților de acid chinic, iridoide (melitozid), glicozide feniletanoidice și flavonoide. Cei mai abundenți au fost melitozidul și derivații acidului chinic.1 Cifrele de mai sus descriu planta analizată în laborator, nu cana de ceai.
Ce spun studiile
Pentru iarba-de-fier nu există studii clinice care să fi testat ceaiul la oameni cu tuse sau cu disconfort digestiv. În 2016, raportul Agenției Europene a Medicamentului nota lipsa lor și cerea studii randomizate riguroase.1 Recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată și pe studii de laborator care o fac plauzibilă. Din 2016 până în 2023, Agenția a examinat 46 de referințe noi, iar niciuna nu a schimbat monografia.12
Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2016 și 2023; Wightman și colab., 2018; Papanikolaou și colab., 2024.1, 12, 13, 14
Tusea și digestia, în laborator
În eprubetă, extracte de iarbă-de-fier au avut activitate antimicrobiană, în grade diferite, față de mai multe bacterii, printre care stafilococul auriu, și față de ciuperca Candida albicans. La șobolani, extracte din plantă au avut efecte antiinflamatoare și de protecție a stomacului, iar un extract din S. raeseri a relaxat mușchiul neted izolat al intestinului.1 Pe baza acestor rezultate, Agenția consideră plauzibile cele două folosiri tradiționale. Rezultatele de laborator și cele de pe animale nu arată însă ce se întâmplă la oameni.
Studiile pe oameni
Studiile randomizate pe oameni sunt puține. Două dintre ele, la adulți sănătoși, au folosit extracte uscate, nu ceai, și niciunul nu a urmărit tusea sau digestia. La 155 de adulți de 50-70 de ani, un extract (475 sau 950 mg), luat 28 de zile, a fost comparat cu placebo și cu ginkgo. Doza mare a fost urmată de mai puține alarme false la un test de atenție și de o anxietate de moment mai mică, față de placebo. Trei dintre autori sunt angajați ai firmei Finzelberg, producător de extracte din plante.13
Într-un studiu din 2024, la 28 de adulți sănătoși, un extract luat 4 săptămâni, în doză de 1.500 mg pe zi, a fost urmat de scăderi ale tensiunii sistolice, ale pulsului în repaus și ale unor enzime ale ficatului, față de începutul studiului. Studiul a fost mic, iar astfel de rezultate trebuie confirmate pe grupuri mari.14
Siguranța, în studii pe animale
La șobolani, o doză de 2.000 mg/kg dintr-un extract uscat nu a produs semne de toxicitate, iar în 28 de zile de administrare doza fără efecte nedorite observate a fost de 1.000 mg/kg. Patru teste Ames, cu extracte de polaritate diferită, au ieșit negative: în aceste teste, planta nu a fost mutagenă.1 Un studiu publicat în 2018 a ajuns la aceleași rezultate.12
Ce nu s-a demonstrat
Pe internet circulă și alte promisiuni. Pentru memorie, raportul din 2023 a notat doar studii pe șoareci și în eprubetă, pentru următoarea revizuire, fără să schimbe monografia.12 La oameni, memoria a fost urmărită în studiul de mai sus, cu un extract, la adulți sănătoși de 50-70 de ani. Monografia nu recunoaște folosiri ca afrodisiac, pentru gută, pentru anemie sau pentru memorie, iar studiile de mai sus nu au testat afrodisiacul, guta sau anemia.4
Iarba-de-fier nu tratează tusea, bolile digestive sau alte boli și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.
Precauții și siguranță
Monografia europeană nu menționează efecte nedorite cunoscute și nici cazuri de supradozare.4 Datele sunt însă puține. La evaluarea periodică din 2023, în bazele de date de farmacovigilență EudraVigilance și VigiLyze nu a apărut nicio înregistrare pentru iarba-de-fier.12
- Alergia: nu o folosesc cei alergici la iarba-de-fier sau la alte plante din familia Lamiaceae, precum menta, cimbrul sau salvia.4
- Vârsta: nu se recomandă sub 18 ani, pentru că lipsesc datele.4
- Sarcina și alăptarea: siguranța nu a fost stabilită, așa că nu se recomandă. Nu există date despre fertilitate.4
- Medicamentele: monografia notează că nu s-au raportat interacțiuni.4 Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.
- Cât timp: dacă tusea durează mai mult de o săptămână în timpul folosirii, e nevoie de medic. Pentru disconfortul digestiv, limita e de două săptămâni. Dacă simptomele se agravează, tot medicul.4
- Doza: monografia dă cel mult 12 g de plantă pe zi.4
- Conducerea mașinilor: nu s-au făcut studii despre efectul asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.4
- Teste lipsă: nu s-au făcut teste de toxicitate asupra reproducerii și nici alte teste de siguranță pe termen lung.4
Ce spune legea
În Uniunea Europeană, partea aeriană de iarbă-de-fier are din 2 februarie 2016 o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională. Ea acoperă patru specii de Sideritis și ceaiul din planta mărunțită, pentru ameliorarea tusei asociate cu răceala și a disconfortului gastrointestinal ușor, la adulți, și se sprijină exclusiv pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.4, 15 Revizuirea periodică, încheiată în 2023, a lăsat monografia neschimbată.12
În aceeași zi, 2 februarie 2016, Comitetul pentru medicamente din plante al Agenției a adoptat și o intrare în lista europeană a substanțelor din plante pentru medicamente tradiționale, pentru Sideritis scardica, trimisă Comisiei Europene pe 30 iunie 2016.16 Când s-a făcut evaluarea, în Uniunea Europeană nu era înregistrat niciun medicament cu iarbă-de-fier.1 Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru iarba-de-fier.17
În România, iarba-de-fier nu e pe Lista nr. 1 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor periculoase, și nici pe lista nr. 3. Pentru produsele predozate, precum capsulele, cu plante care nu sunt pe listele nr. 2 și 3, ordinul cere o notificare prealabilă la Institutul de Bioresurse Alimentare.8 În Bulgaria, ceaiul de Pirin e pe lista plantelor medicinale reglementate prin Legea plantelor medicinale din 2000.1
Iarba-de-fier de-a lungul timpului
Grecii antici cunoșteau genul Sideritis: îl pomenesc Teofrast și Dioscoride. Dioscoride descrie trei plante cu acest nume, dar doar una dintre ele, probabil Sideritis scordioides, e socotită azi înrudită cu genul. După raportul Agenției Europene a Medicamentului, el ar fi sfătuit soldații să bea infuzia, ca să se vindece mai repede.1
Sub stăpânirea venețiană, în Creta, specia locală, Sideritis syriaca, a primit numele malotira, din italienescul male, boală, și tirare, a trage. Păstorii greci își făceau ceai din ea pe înălțimi, în timp ce își păzeau turmele, de unde și numele de ceaiul păstorilor.1


În Bulgaria, ceaiul de Pirin e pomenit în surse scrise din primele decenii ale secolului XX drept ceai aromat și vindecător pentru bolile căilor respiratorii.1 Prima analiză chimică a speciei s-a făcut în 1943.1 În Albania, ceaiul se vinde vrac, pe piețele locale și în farmacii.1
Astăzi, un sondaj național din Grecia, făcut în 2013-2014 pe 3.951 de adulți, arată că ceaiul de munte rămâne printre infuziile cel mai des raportate.11 În 2016, Agenția Europeană a Medicamentului a adoptat monografia, iar în 2023 a confirmat-o.4, 12
Din magazinul Hypericum
Produse Hypericum cu iarbă-de-fier
Până aici ai citit despre iarba-de-fier. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște partea aeriană de iarbă-de-fier, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea tusei asociate cu răceala și pentru ameliorarea disconfortului gastrointestinal ușor, sub formă de ceai, doar la adulți.4, 15 Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.
Ceai Iarba de Fier vrac
- 100% părți aeriene de iarbă-de-fier (Sideritis scardica Griseb.), uscate și mărunțite
- Vrac
- Pe etichetă: infuzie din 1 linguriță cu vârf de plantă, 5 minute; 3 căni pe zi
- Monografia europeană descrie 2-4 g de plantă mărunțită la 150-200 ml de apă, de 2-3 ori pe zi, cel mult 12 g pe zi4
Prețul inițial a fost: 12,84 lei.8,99 leiPrețul curent este: 8,99 lei.Economisești 3,85 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore
Tot cu iarbă-de-fier: același ceai, în ambalaj de 40 g
Iarba-de-fier se găsește la noi și în ambalaj de 40 g, tot ceai din părți aeriene, fără alte plante. Forma de ceai, din planta uscată și mărunțită, e cea la care se referă monografia europeană.4
Și alte plante pentru tuse, în monografii europene
Pentru tusea asociată cu răceala, iritația gâtului și primele semne ale răcelii, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru frunza de pătlagină-îngustă, floarea de lumânărică, floarea de soc și floarea de tei.18, 19, 20, 21
Și alte plante pentru digestie
Pentru neplăcerile digestive ușoare, precum balonarea, flatulența și crampele mici, Agenția are monografii de utilizare tradițională și pentru frunza de mentă, fructul de chimen și floarea de mușețel.22, 23, 24
Cum se folosesc
| Produs | Cum se folosește | De reținut |
|---|---|---|
| Ceai Iarba de Fier, vrac | Infuzie: 1 linguriță cu vârf de plantă măcinată, peste care se toarnă apă fiartă, 5 minute; sau decoct: 3 linguri la 1 litru de apă, fierte 2-3 minute și lăsate 15 minute acoperite; 3 căni pe zi | Monografia europeană: 2-4 g la 150-200 ml, de 2-3 ori pe zi, cel mult 12 g pe zi |
| Ceai iarba de fier, 40 g | La fel ca ceaiul vrac de mai sus | Nu sub 18 ani, nici în sarcină și alăptare |
| Ceai Pătlagină, vrac | 1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi | Nu sub 12 ani; nu la alergici la pătlagină sau la polenul ei |
| Ceai Lumânărică, vrac | 1 linguriță la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac; 2 căni pe zi | Nu sub 12 ani; dacă tusea durează peste o săptămână, medicul |
| Ceai Soc, vrac | 1-2 lingurițe de flori la 200-500 ml de apă fierbinte; 3 căni pe zi; nu se fierbe | Nu sub 12 ani; la dificultăți de respirație, febră sau spută cu puroi, medicul |
| Ceai Tei, pliculețe | 1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi | Nu sub 4 ani; la febră mare, dificultăți de respirație sau spută cu puroi, medicul |
| Ceai Mentă, pliculețe | 1 pliculeț la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; până la 3 căni pe zi | Nu la arsuri la stomac; nu sub 4 ani |
| Ceai Chimen, vrac | 1 linguriță de fructe la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac | Nu sub 12 ani; nu în boli ale ficatului sau ale căilor biliare |
| Ceai Mușețel, vrac | 1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, câteva minute sub capac; 2-3 căni pe zi | Nu la alergici la mușețel sau la alte plante din familia Asteraceae |
Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografia de iarbă-de-fier se referă doar la adulți și nu o recomandă în sarcină și alăptare. Dacă tusea durează peste o săptămână sau disconfortul digestiv peste două săptămâni, e nevoie de medic.4, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24
Întrebări frecvente
Referințe
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Sideritis scardica Griseb.; Sideritis clandestina (Bory & Chaub.) Hayek; Sideritis raeseri Boiss. & Heldr.; Sideritis syriaca L., herba, EMA/HMPC/39455/2015, 2 februarie 2016.
- González-Burgos E., Carretero M.E., Gómez-Serranillos M.P. Sideritis spp.: uses, chemical composition and pharmacological activities: a review. Journal of Ethnopharmacology, 2011, 135(2):209-225.
- GBIF Secretariat. Sideritis scardica Griseb., GBIF Backbone Taxonomy, gbif.org/species/7307419, consultat în octombrie 2026.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Sideritis scardica Griseb.; Sideritis clandestina (Bory & Chaub.) Hayek; Sideritis raeseri Boiss. & Heldr.; Sideritis syriaca L., herba, EMA/HMPC/39453/2015, adoptată pe 2 februarie 2016.
- Todorova M., Trendafilova A. Sideritis scardica Griseb., an endemic species of Balkan peninsula: traditional uses, cultivation, chemical composition, biological activity. Journal of Ethnopharmacology, 2014, 152(2):256-265.
- dexonline.ro, articolele „iarba-fiarelor”, „iarbă”, „popilnic” și „încheietoare”, după Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (CADE, 1926-1931), Dicționarul limbii române literare contemporane (DLRLC) și Dicționarul de sinonime. Căutările „iarba-de-fier” și „iarba-fierului” nu dau definiții proprii, consultat în octombrie 2026.
- GBIF Secretariat. Vincetoxicum hirundinaria Medik., GBIF Backbone Taxonomy, gbif.org/species/7312084, consultat în octombrie 2026.
- Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
- European Medicines Agency. Herbal medicine, lista monografiilor și a intrărilor pe plante, generată de pe ema.europa.eu la 23 septembrie 2026.
- Wikipedia în limba română, articolul „Sideritis”, ro.wikipedia.org, consultat în octombrie 2026.
- Tomou E.M., Peppa E., Trichopoulou A. Consumption of herbal infusions/decoctions and tea in Greece: a Planeterranean perspective on the results of Hydria survey. Journal of Translational Medicine, 2023, 21(1):899.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Sideritis scardica Griseb.; Sideritis clandestina (Bory & Chaub.) Hayek; Sideritis raeseri Boiss. & Heldr.; Sideritis syriaca L., herba, EMA/HMPC/320997/2023, 20 septembrie 2023.
- Wightman E.L., Jackson P.A., Khan J. și colab. The acute and chronic cognitive and cerebral blood flow effects of a Sideritis scardica (Greek mountain tea) extract: a double blind, randomized, placebo controlled, parallel groups study in healthy humans. Nutrients, 2018, 10(8):955.
- Papanikolaou K., Kouloridas K., Rosvoglou A. și colab. Characterization of the Sideritis scardica extract SidTea+ and its effect on physiological profile, metabolic health and redox biomarkers in healthy adults: a randomized, double-blind, placebo-controlled study. Molecules, 2024, 29(5):1113.
- European Medicines Agency. Herbal medicine: summary for the public. Ironwort, Sideritis scardica Griseb.; Sideritis clandestina (Bory & Chaub.) Hayek; Sideritis raeseri Boiss. & Heldr.; Sideritis syriaca L., herba, EMA/115825/2016, 9 noiembrie 2016.
- European Medicines Agency. Sideritis herba (ironwort), pagina medicamentului din plante, ema.europa.eu/en/medicines/herbal/sideritis-herba, consultată în octombrie 2026.
- Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Plantago lanceolata L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/887979/2022, adoptată pe 9 iulie 2025.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Verbascum thapsus L., V. densiflorum Bertol. (V. thapsiforme Schrad) and V. phlomoides L., flos, EMA/HMPC/611537/2016, adoptată pe 27 martie 2018.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Sambucus nigra L., flos, EMA/HMPC/611512/2016, adoptată pe 27 martie 2018.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Tilia cordata Miller, Tilia platyphyllos Scop., Tilia x vulgaris Heyne or their mixtures, flos, EMA/HMPC/337066/2011, adoptată pe 22 mai 2012.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Mentha x piperita L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/572705/2014, 15 ianuarie 2020.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Carum carvi L., fructus, EMA/HMPC/715092/2013, adoptată pe 7 iulie 2015.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, adoptată pe 7 iulie 2015.
Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi iarbă-de-fier.
