Osul-iepurelui (Ononis spinosa): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Osul-iepurelui (Ononis spinosa) e o plantă spinoasă, cu aspect de tufă mică, cu flori roz și frunze cu trei foliole, care crește pe pajiști uscate. Din ea se folosește rădăcina uscată, cu gust amărui. Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, ca ceai care crește cantitatea de urină, ca ajutor în neplăcerile urinare minore. Agenția nu a găsit studii clinice cu rădăcina singură, așa că recunoașterea se sprijină doar pe folosirea îndelungată. Mai jos afli cum o recunoști, de unde vin numele ei, ce conține, ce spun studiile și cum se folosește.

Ce este osul-iepurelui

Osul-iepurelui e o plantă perenă din familia Fabaceae, cu tulpini drepte, ramificate de la bază, care se termină în spini. De obicei are 30-60 cm, dar Agenția Europeană a Medicamentului dă și până la 80 cm.^{1, 2} Genul Ononis are aproximativ 75 de specii, răspândite în Africa de Nord, în sud-vestul Asiei și în Europa. Osul-iepurelui a fost descris de Linné în 1753.¹

Numele genului, Ononis, vine din grecescul onos, „măgar”, și, după raportul Agenției, face trimitere la faptul că măgarii mănâncă planta.² În literatura de specialitate apar mai multe subspecii. Pentru ceai și pentru extracte se folosește rădăcina uscată.²

Din magazinul Hypericum: Ceai Osul Iepurelui vrac.

Cum arată osul-iepurelui

Osul-iepurelui e o tufă mică, cu ramuri care se termină în spini drepți și sunt acoperite cu peri, unii dintre ei glandulari.^{1, 2} Frunzele au câte trei foliole, iar florile sunt roz și apar câte una, uneori câte două sau trei, la subsuoara frunzelor.^{1, 3} Înflorește de obicei în iunie-iulie, iar planta are un miros neplăcut.²

Cum îl recunoști

• Ramurile: drepte sau ridicate, mult ramificate, cu spini la capăt. Perii sunt lungi și scurți, glandulari, adesea așezați pe două linii opuse.^{1, 2, 3}
• Frunzele: cu trei foliole, uneori una singură spre vârful tulpinii. Foliola din capăt e alungită, de 5-10 mm, cu marginea fin dințată.¹
• Florile: caliciul are 7-8 mm, cu dinți mai lungi decât tubul. Corola e roșiatică-pală până la liliachie, de 10-20 mm.¹
• Fructul: o păstaie alungită sau romboidală, de 8-9 mm, cu cioc, în care sunt 2-3 semințe brune până la negre, cu mici ridicături.¹
• Mirosul și gustul: planta miroase neplăcut, iar rădăcina are gust amărui, ca de lemn-dulce.²

Unde crește osul-iepurelui

Osul-iepurelui e originar din Europa, din vestul Asiei și din nordul Africii. Crește mai ales pe pajiști semiaride, pe fânețe uscate și pe pășuni.² Potrivit raportului Agenției, rădăcina din comerț vine de obicei din flora sălbatică din sud-estul Europei.²

În China planta nu e nativă: a ajuns acolo ca plantă ornamentală, adusă din Europa.¹ Fotografiile de mai jos sunt făcute în Spania, pe un teren uscat, la o subspecie, Ononis spinosa subsp. australis.

Osul-iepurelui sau Ononis arvensis?

Genul Ononis are aproximativ 75 de specii, pe care Flora Chinei le deosebește după spini, după felul în care stau florile și după mărimea corolei și a păstăii.¹ În literatura mai veche, mai ales în cea din fosta URSS, rădăcina apare uneori și de la Ononis arvensis, dar Farmacopeea Europeană ia în calcul doar Ononis spinosa, iar pe piața europeană se găsesc doar produse din ea.² Dicționarele românești dau numele „osul-iepurelui” mai multor specii de Ononis, iar pentru Ononis arvensis notează numele regional „dârmotin-puturos”.³

Surse: Flora of China, volumul 10; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2014.^{1, 4}

Dintre cele două, doar osul-iepurelui are spini la capătul ramurilor.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește osul-iepurelui, dar dicționarele notează și alte nume, regionale. Unele dintre ele se dau și altor specii de Ononis.³ În alte limbi ale Europei, numele se leagă adesea de spini sau de animale: boul, iepurele, pisica.^{4, 2, 5}

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2014, raportul de evaluare și proiectul de monografie din 2025, pentru celelalte limbi.^{3, 4, 2, 5}

Un nume, mai multe plante

• Mai multe specii de Ononis: după Dicționarul de sinonime, „osul-iepurelui” înseamnă Ononis spinosa, Ononis arvensis, Ononis hircina și Ononis repens.³
• Sunătoarea: același dicționar trece „osul-iepurelui”, regional, și printre numele sunătoarei (Hypericum perforatum), o altă plantă.³
• Ce faci în practică: când un text vechi sau o etichetă spune „osul-iepurelui”, caută numele latin. Rădăcina din monografia europeană e doar cea de Ononis spinosa.⁴

Ce parte se folosește

Se folosește rădăcina uscată, întreagă sau tăiată. Raportul Agenției o descrie ca fiind mai mult sau mai puțin turtită, răsucită și încovoiată.²

• Cum arată rădăcina: suprafața e cenușiu-brună până la brun-închis, cu șanțuri longitudinale adânci. Pe secțiunea transversală, lemnul are o structură radiară, cu raze de lățimi diferite. Ruptura e scurtă și fibroasă.²
• Gustul: amărui, asemănător cu cel al lemnului-dulce.²
• Forma recunoscută: monografia europeană se referă doar la rădăcina mărunțită, pentru ceai, care trebuie să respecte monografia din Farmacopeea Europeană. Extractele din rădăcină apar în produse cu mai multe plante, pentru care nu există monografie.^{4, 2}

7 lucruri surprinzătoare despre osul-iepurelui

1. Numele latin vine de la măgar. În greacă, onos înseamnă „măgar”, iar raportul Agenției Europene a Medicamentului notează că măgarii mănâncă planta.²
2. În franceză i se spune „oprește-boul”. Numele arrête-bœuf înseamnă literal „oprește-boul”, iar în germană rădăcina se numește și Ochsenbrechwurzel, de la Ochse, „bou”, și brechen, „a rupe”.²
3. Același nume, altă plantă. Dicționarele de sinonime trec „osul-iepurelui” și printre numele regionale ale sunătoarei.³
4. Un nume vine din „miros acru”. Cuvântul regional „dârmotin” vine, după Micul dicționar academic, din neogreacă și înseamnă „miros acru”. Planta chiar are un miros neplăcut.^{3, 2}
5. Ceaiul se bea pe termen scurt. După literatura citată de Agenție, efectul diuretic scade cu folosirea continuă. O autorizare standard germană din 1986 spunea că ceaiul se folosește doar câteva zile și se poate relua după o pauză de câteva zile.^{2, 6}
6. Rădăcinile serveau drept periuță de dinți. Enciclopedia Britannica din 1911 nota că, în Afganistan, rădăcinile fibroase ale plantei serveau adesea drept periuță de dinți.⁷
7. Anticii o cunoșteau pentru urină și pietre. Dioscoride scria că rădăcina crește urina și sparge pietrele, iar Pliniu, că scoate pietrele de la vezică. Monografia europeană de azi nu recunoaște o asemenea folosire.^{2, 4}

Ce conține rădăcina de osul-iepurelui

Rădăcina conține izoflavone, triterpene, steroli, saponine și foarte puțin ulei esențial.²

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2014, după literatura citată acolo, și proiectul de raport din 2025.^{2, 6}

Rădăcina mai conține acizi fenolici, lectine, taninuri, zaharoză, lipide și acid citric.² Cifrele descriu rădăcina uscată, nu cana de ceai: raportul Agenției nu dă cifre pentru infuzie.

Ce spun studiile

Agenția Europeană a Medicamentului nu a găsit niciun studiu clinic cu rădăcina nici în evaluarea din 2014, nici în revizuirea din 2025, care acoperă literatura până în 2023.^{2, 6} De aceea monografia se sprijină doar pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.⁴

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2014 și 2025; Rebuelta și colab., 1981; Vahlensieck și colab., 2019; Nechita și colab., 2026.^{2, 6, 8, 9, 10}

Ce a concluzionat Agenția Europeană a Medicamentului

Agenția consideră folosirea în neplăcerile urinare minore plauzibilă, pe baza literaturii și a datelor farmacologice, dar nu a acceptat o folosire „bine stabilită”, tocmai din lipsa studiilor clinice.² Datele despre efectul diuretic vin din lucrări vechi, mai ales din secolul XX, și arată un efect diuretic moderat.^{2, 6}

Pe animale

Într-un studiu din 1981, un extract apos din rădăcină, dat pe gură unor șobolani masculi, a crescut urina strânsă în 5 ore la 21,4 ml, față de 15,1 ml după apă și 17,9 ml după teofilină, folosită ca termen de comparație. Autorii au atribuit efectul sărurilor de potasiu și glicozidelor flavonoidice din rădăcină.^{2, 8} Un extract cu alcool, dat pe gură, a crescut cu 103% urina strânsă în 2 ore la șoareci și șobolani, față de ser fiziologic, dar efectul nu a apărut când extractul a fost injectat în abdomen.² Rezultatele de pe animale nu arată ce se întâmplă la om.

Un studiu pe un amestec

Singurul studiu clinic citat de Agenție în 2025 a fost făcut cu un preparat din trei extracte: 80 mg de rădăcină de osul-iepurelui, 90 mg de ceai de Java (Orthosiphon) și 180 mg de splinuță, de trei ori pe zi, timp de 7 zile. Au participat 200 de femei cu infecție urinară joasă, acută și necomplicată.^{6, 9} În analiza din 2019, plătită de o firmă farmaceutică, amestecul a stat mai bine decât placebo la scorul simptomelor.⁹ Agenția notează însă că aportul fiecărei plante nu a fost măsurat, deci studiul nu arată ce a făcut osul-iepurelui.⁶

În laborator

Un extract apos din rădăcină a scăzut lipirea bacteriei Escherichia coli de celule de vezică umană crescute în laborator, fără să omoare bacteria și fără să strice celulele. Autorii spun că rezultatul ar da o explicație pentru folosirea tradițională, dar e un experiment de eprubetă.¹¹ Rădăcina conține și genisteină, o izoflavonă despre care literatura spune că are un efect estrogenic slab; nu există studii pe un extract de osul-iepurelui.² Sinteza din 2026, făcută de cercetători din Cluj-Napoca, a ales 34 de studii din 308 găsite, publicate între 1997 și 2024. Efectele descrise sunt susținute de studii pe celule și pe animale, iar autorii cer studii clinice bine făcute.¹⁰

Osul-iepurelui nu tratează infecțiile urinare, pietrele la rinichi sau umflarea picioarelor și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

Monografia europeană nu menționează efecte adverse cunoscute pentru rădăcina de osul-iepurelui și nici cazuri de supradozare.⁴ Datele de siguranță sunt totuși puține: se bazează pe folosirea îndelungată, nu pe studii.² În baza europeană a reacțiilor adverse, EudraVigilance, căutarea din august 2023 a găsit un singur raport: o femeie de 74 de ani, cu o gastrectomie în trecut, a avut dureri de stomac, greață și vărsături după un produs necunoscut cu osul-iepurelui; simptomele au dispărut după oprire.⁶

• Alergia: nu se folosește la cine e alergic la rădăcina de osul-iepurelui.⁴
• Aportul de lichide: pentru ca urina să crească, trebuie băute suficiente lichide. Monografia din 2014 contraindică osul-iepurelui în bolile în care se recomandă un aport redus de lichide, de exemplu în bolile severe de inimă sau de rinichi.⁴ Literatura citată de Agenție îl exclude și la umflături (edeme) din cauza inimii sau a rinichilor și în deshidratare.²
• Vârsta: nu se recomandă sub 12 ani, din lipsa datelor.⁴
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că siguranța nu a fost stabilită. Nu există nici date despre fertilitate.⁴
• Medicamentele: monografia nu menționează interacțiuni, dar nici nu există studii despre interacțiunile rădăcinii.^{4, 2}
• Semnele de alarmă: dacă neplăcerile urinare se agravează sau apar febră, usturime la urinat, crampe ori sânge în urină, e nevoie de medic. Dacă simptomele durează peste o săptămână în timpul folosirii, tot medicul.⁴
• Testele de laborator: într-un test pe celule din sânge uman, un extract apos din rădăcină a crescut de 5-6 ori numărul de micronuclei, un semn de rupturi ale cromozomilor. Autorii nu au precizat specia de Ononis folosită, iar Agenția notează că lipsesc teste adecvate de genotoxicitate. Totuși, ea consideră că, la dozele tradiționale, ceaiul poate fi privit ca sigur pentru adulți și adolescenți.^{12, 2}

Umflarea picioarelor din bolile de inimă sau de rinichi nu se tratează cu ceai de osul-iepurelui: în aceste boli, monografia îl contraindică.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, rădăcina de osul-iepurelui are o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, adoptată pe 25 martie 2014. Ea acoperă ceaiul din rădăcină mărunțită, pentru a crește cantitatea de urină și a spăla căile urinare, ca ajutor în neplăcerile urinare minore, la adolescenți de peste 12 ani, adulți și vârstnici.⁴ Pentru recunoașterea „tradițională” produsul trebuie să fi fost folosit cel puțin 30 de ani, din care 15 în Uniunea Europeană, iar eficacitatea nu trebuie dovedită prin studii clinice, ci doar să fie plauzibilă.¹³

Agenția nu a acceptat o folosire „bine stabilită”, din lipsa studiilor clinice. Nu a recomandat nici includerea rădăcinii în lista Uniunii Europene a plantelor pentru medicamente tradiționale, din cauza datelor insuficiente de genotoxicitate.²

În 2022, Agenția a cerut date științifice pentru revizuirea periodică a monografiei.¹⁴ Pe 7 mai 2025, Comitetul a adoptat, pentru consultare publică, o versiune revizuită. Ea reformulează indicația, ca ameliorare a simptomelor asociate cu neplăcerile urinare minore, pe lângă recomandarea generală de a bea suficiente lichide. Doza ar fi de 2-4 g la 150 ml de apă, iar contraindicația pentru aportul redus de lichide ar deveni un avertisment. Consultarea publică a durat de la 1 iunie la 31 august 2025; până la adoptarea textului final rămâne valabilă monografia din 2014.^{5, 4}

Rădăcina are monografie și în Farmacopeea Europeană.² Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru osul-iepurelui.¹⁵

În România, osul-iepurelui (Ononis spinosa) și Ononis arvensis sunt pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu sunt pe lista plantelor periculoase.¹⁶

Osul-iepurelui de-a lungul timpului

Rădăcina apare în texte vechi: Dioscoride, Pliniu, Matthiolus și Lonicerus o pomeneau pentru urină și pentru pietre. Mai târziu a intrat în farmacopei, printre ele cea germană din 1884, cea cehoslovacă din 1954 și cea poloneză din 1970.²

În medicina populară, rădăcina s-a folosit și pentru gută, dureri reumatice și boli ale pielii; monografia europeană nu recunoaște aceste folosiri.^{2, 4} Extractele din rădăcină apar în produse combinate din 1951 în Italia, iar rădăcina e în ceaiuri cu mai multe plante din 1969 în Cehia.²

La noi, dicționarele din secolul XX notează planta sub mai multe nume. Șăineanu o numește dârmotin și o descrie ca „plantă ce formează tufe spinoase”, iar CADE trece „asudul-calului” ca nume al ei.³

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu osul-iepurelui

Până aici ai citit despre osul-iepurelui. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște rădăcina de osul-iepurelui, pe baza utilizării tradiționale, ca ceai pentru a crește cantitatea de urină, ca ajutor în neplăcerile urinare minore.⁴ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. În timpul curei, bea suficiente lichide.

Ceai Osul Iepurelui

• 100% rădăcină de osul-iepurelui (Ononis spinosa), uscată și mărunțită, din flora spontană
• Vrac, 80 g
• Pe etichetă: decoct, fiert 10 minute și lăsat acoperit câteva minute; 1-2 căni pe zi
• Monografia europeană descrie o infuzie din 2-3 g de rădăcină mărunțită la 150 ml de apă clocotită, de până la 3-4 ori pe zi, cel mult 12 g pe zi⁴

9,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Și alte plante pentru spălarea căilor urinare

Pentru aceeași folosire, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru frunza de mesteacăn, frunza de urzică, coada-calului și splinuță.^{17, 18, 19, 20} Toate cele patru monografii contraindică folosirea în bolile severe de inimă sau de rinichi, în care se recomandă mai puține lichide.

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Mesteacan vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Urzica vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Calului vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Splinuta vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Pentru infecții urinare, pietre la rinichi sau umflarea picioarelor, mergi întâi la medic. Niciun ceai nu tratează aceste probleme.

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Osul Iepurelui, vrac	Pe etichetă: decoct, fiert 10 minute; 1-2 căni pe zi	Monografia europeană: infuzie din 2-3 g la 150 ml, de până la 3-4 ori pe zi, cel mult 12 g pe zi; bea suficiente lichide
Ceai Mesteacăn, vrac	Infuzie din 2-3 lingurițe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	Frunze de mesteacăn; monografia europeană: 2-3 g la 150 ml, până la 4 ori pe zi
Ceai Urzică, vrac	Infuzie la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute sub capac; 2-3 căni pe zi	Frunze de urzică
Ceai Coada Calului, vrac	Infuzie din 1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi; cure de o lună	Părți aeriene de coada-calului
Ceai Splinuță, vrac	Infuzie din 1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi	Vârfuri înflorite de splinuță; monografia europeană: 2-4 săptămâni

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Pentru osul-iepurelui, monografia europeană recomandă medicul dacă neplăcerile durează peste o săptămână și nu recomandă rădăcina sub 12 ani, în sarcină și alăptare, nici în bolile severe de inimă sau de rinichi.⁴

Întrebări frecvente

Referințe

1. Wu Z.Y., Raven P.H., Hong D.Y. (ed.). Ononis Linnaeus, Ononis spinosa Linnaeus și Ononis arvensis Linnaeus, în Flora of China, vol. 10 (Fabaceae), Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 2010, efloras.org.
2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Ononis spinosa L., radix, EMA/HMPC/138316/2013, 24 martie 2014.
3. dexonline.ro, articolele „osul-iepurelui”, „os”, „dârmotin”, „asud”, „sunătoare” și „pojarniță”, după Dicționarul de sinonime (Seche, 1982 și 2002), Micul dicționar academic (ed. a II-a, 2010), Dicționarul enciclopedic ilustrat (CADE, 1926-1931), Dicționarul universal al limbei române (Șăineanu, ed. a VI-a, 1929) și Dicționarul dendrofloricol (Preda, 1989).
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Ononis spinosa L., radix, EMA/HMPC/138317/2013, adoptată pe 25 martie 2014.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Ononis spinosa L., radix, Draft, Revision 1, EMA/HMPC/584455/2023 Rev 1, 7 mai 2025; consultare publică 1 iunie-31 august 2025.
6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Ononis spinosa L., radix, Draft, Revision 1, EMA/HMPC/584453/2023, 7 mai 2025.
7. Encyclopaedia Britannica, ediția a 11-a, 1911, articolul „Afghanistan”, secțiunea despre floră, accesat prin Wikisource.
8. Rebuelta M., San Román L., Serra Nillos M. Étude de l’effet diurétique de différentes préparations de l’Ononis spinosa L. Plantes Médicinales et Phytothérapie, 1981, 15:99-108, citat în raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului.
9. Vahlensieck W., Lorenz H., Schumacher-Stimpfl A., Fischer R., Naber K.G. Effect of a Herbal Therapy on Clinical Symptoms of Acute Lower Uncomplicated Urinary Tract Infections in Women: Secondary Analysis from a Randomized Controlled Trial. Antibiotics (Basel), 2019, 8(4):256.
10. Nechita V.I., Tărău A.P., Șuster A.I., Nechita M.A., Toiu A., Benedec D., Hanganu D., Siserman C., Drugan C., Oniga I. Phytochemical Constituents and Biological Activities of Ononis spinosa: A Comprehensive Review. Plants (Basel), 2026, 15(9):1409.
11. Deipenbrock M., Sendker J., Hensel A. Aqueous Root Extract from Ononis spinosa Exerts Anti-adhesive Activity against Uropathogenic Escherichia coli. Planta Medica, 2020, 86(4):247-254.
12. Joksić G., Stanković M., Novak A. Antibacterial medicinal plants Equiseti herba and Ononidis radix modulate micronucleus formation in human lymphocytes in vitro. Journal of Environmental Pathology, Toxicology and Oncology, 2003, 22(1):41-48.
13. European Medicines Agency. Herbal medicine: summary for the public. Restharrow root, Ononis spinosa L., radix, EMA/815130/2016, 2017.
14. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Ononidis radix, EMA/HMPC/120241/2022, perioada de depunere 15 martie-14 iunie 2022.
15. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
16. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Betula pendula Roth and/or Betula pubescens Ehrh. as well as hybrids of both species, folium, EMA/HMPC/573241/2014, 24 noiembrie 2014.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/508015/2007, 14 ianuarie 2010.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278091/2015, 2 februarie 2016.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Solidago virgaurea L., herba, EMEA/HMPC/285758/2007, 4 septembrie 2008.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de inimă, de rinichi sau a căilor urinare ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi osul-iepurelui.