Splinuță (Solidago virgaurea): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Splinuța (Solidago virgaurea) este o plantă perenă din familia Asteraceae, cu flori galbene, mici, adunate în ciorchini. Crește prin păduri, tufărișuri și fânețe. Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru creșterea cantității de urină, ca adjuvant în neplăcerile urinare minore. Mai jos afli cum o recunoști, cum o deosebești de rudele ei invazive, de ce se numește splinuță, ce conține, ce spun studiile, cui nu i se potrivește și ce spune legea.

Ce este splinuța

Splinuța face parte din familia Asteraceae, numită în dicționare și a compozeelor.^{1, 2} Genul Solidago are aproximativ 120 de specii, mai ales în America de Nord și câteva în Asia, în Europa și în America de Sud.³

Este o plantă perenă, cu rizom lemnos și tulpină dreaptă, de la câteva zeci de centimetri până la aproape 1 m înălțime.^{4, 2} Partea aeriană înflorită se culege și se usucă, iar în monografia europeană poartă numele Solidaginis virgaureae herba.⁵

Splinuța este specia europeană. Celelalte două specii de Solidago des întâlnite în Europa, Solidago canadensis și Solidago gigantea, au fost aduse din America de Nord la mijlocul secolului al XVIII-lea, ca plante ornamentale.⁶ Diferența contează, pentru că monografia europeană privește numai splinuța.^{5, 7}

Din magazinul Hypericum: Ceai Splinuta vrac.

Cum arată splinuța

Florile sunt capitule mici, galbene, adunate într-un ciorchine sau într-un panicul îngust. Un capitul are în jur de 12 flori: jumătate femele, cu limbul lung, pe margine, și jumătate bisexuate, tubulare, în centru.^{8, 4}

Cum o recunoști

• Tulpina: dreaptă și rotundă, fără ramuri până la inflorescență, păroasă în partea de sus. Înălțimea variază de la 10 cm la aproape 1 m, după loc.^{8, 4}
• Frunzele: alterne și simple. Cele de jos au limbul ovat sau ovat-eliptic, cu vârful ascuțit și pețiolul aripat. Cele de sus sunt mai înguste, liniar-lanceolate sau eliptice, cu pețiol scurt și marginea dințată sau întreagă.⁴
• Florile: în jur de 100 de capitule mici pe o plantă, din iulie până în septembrie.⁸
• Fructul: o achenă cilindrică, cu 8-10 coaste, cu un smoc de peri care o poartă în vânt.^{4, 8}
• Rădăcina: un rizom lemnos, oblic și cilindric, pe care se văd cicatricile tulpinilor. Nu se întinde pe orizontală, așa că planta rămâne un smoc.^{4, 8}

Unde crește splinuța

Splinuța are o răspândire eurasiatică, în zona temperată și boreală.⁸ Dicționarele o descriu ca plantă de păduri, tufărișuri și fânețe.²

• Vrea lumină și sol sărac. În Marea Britanie și în Irlanda crește pe pajiști de munte, pe stânci, pe grohotișuri, pe maluri de pârâuri, în poieni și la marginea pădurilor, mai ales pe soluri sărace, deschise, cu drenaj bun.⁸
• Nu suportă concurența. Lipsește din pajiștile înalte și dese și din pășunile fertile.⁸
• În munți are o formă pitică. Se numește Solidago virgaurea subsp. minuta și crește pe stânci și pe coaste deschise de munte, între altele în lanțurile muntoase din nordul, centrul și estul Europei.⁸
• O polenizează insectele. Florile nu se pot fecunda singure, iar semințele mici sunt purtate de vânt: o estimare din Marea Britanie vorbește de circa 4.000 de semințe pe plantă.⁸

Splinuța și speciile invazive de Solidago

În Europa cresc și două specii de Solidago aduse din America de Nord. Au ajuns ca plante ornamentale, apoi s-au răspândit în afara grădinilor, pe câmpuri părăsite, pe margini de pădure și pe maluri de râuri, unde formează pâlcuri dese și înlocuiesc alte plante.^{6, 9} Ambele sunt pe lista EPPO a plantelor străine invazive.⁶ Splinuța nu face așa ceva: rămâne un smoc și se înmulțește numai prin semințe.⁸

Surse: Botanical Society of Britain & Ireland, Fursenco și colab. (2020) și Radušienė și colab. (2024), pentru splinuță; Flora of North America, pentru S. canadensis și S. gigantea; raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului, pentru leiocarposid; addendumul din 2021 și lista monografiilor europene, pentru monografii și pentru Farmacopeea Europeană.^{8, 4, 6, 10, 11, 1, 7, 12}

Pe etichetă contează numele latin: monografia europeană privește numai Solidago virgaurea. Farmacopeea Europeană descrie separat drogul din S. gigantea și S. canadensis, iar leiocarposidul, unul dintre compușii splinuței, lipsește din acestea.^{1, 7}

Cele două specii se încrucișează cu splinuța. Hibridul Solidago × niederederi, între S. canadensis și splinuță, a fost observat prima dată în Austria, acum peste un secol, și e frecvent azi în multe țări europene. Un al doilea, S. × snarskisii, între splinuță și S. gigantea, a fost găsit în Lituania, Polonia, Rusia și Suedia.^{13, 6} Hibrizii au trăsături intermediare, iar cele mai informative semne pentru a-i deosebi de speciile părinte sunt lungimea florilor și a involucrului.¹⁴ La culesul din natură, identificarea corectă a plantei este esențială.¹³

Nu o confunda nici cu sunătoarea (Hypericum perforatum), care are tot flori galbene, dar din altă familie. Sunătoarea are petale galben-aurii de 7-13 mm, 40-90 de stamine și glande negre pe tulpină și pe frunze, pe când splinuța are capitule mici, adunate în ciorchine.¹⁵ Un medic scria încă în secolul al XIX-lea că splinuța se poate încurca cu Senecio nemorensis, o plantă fără efect și, probabil, periculoasă.⁴

Denumiri populare, nume în alte limbi și de ce se numește splinuță

Numele științific are două părți. Solidago vine din latinescul solidus, „întreg”, probabil cu aluzie la proprietățile de vindecare atribuite plantelor din acest gen.¹⁶ Virgaurea vine din virga aurea, „vargă de aur”, iar de aici și numele englezesc goldenrod, tipărit prima dată în 1568.⁸

În limba română, dicționarele îi dau și numele de vargă-de-aur, iar regional i se spune mănunchi, splinariță, zmeoaică, floare-boierească sau floare-buiacă.² Dicționarele înregistrează și cuvântul solidago, ca nume al genului, cu splinuță drept sinonim popular.²

Surse: GBIF, pentru limbile germanice, franceză, italiană și finlandeză; Wikidata, pentru poloneză, cehă, maghiară și estonă; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru cehă.^{17, 18, 1}

De ce se numește splinuță

Numele vine de la splină, organul, plus sufixul -uță.² Cuvântul splină vine din neogreacă și din latinescul splen. În română, splină este și numele altei plante mici, cu flori galbene-aurii, Chrysosplenium alternifolium.² Dicționarele nu spun de ce s-a ales numele organului pentru aceste plante.

Numele nu înseamnă că splinuța e recunoscută pentru splină. Monografia europeană privește numai creșterea cantității de urină în neplăcerile urinare minore, iar pentru splină nu există nicio recunoaștere.⁵ Dicționarele notează forma splinuță ca rară.² Forma „splicuță” nu apare în dicționare și e o greșeală de scriere.²

Ce parte se folosește

Se folosește partea aeriană înflorită, uscată, Solidaginis virgaureae herba. Farmacopeea Europeană are o monografie pentru ea, actualizată în 2013 (01/2013:1893).⁷

Monografia europeană acceptă patru forme: planta mărunțită, pentru infuzie; extractul lichid (1:1, în alcool de 25%); tinctura (1:5, în alcool de 45%); extractul uscat (5-7:1, în alcool de 30-60%).⁵ Toate sunt pentru uz oral, adică se beau sau se înghit; monografia nu descrie folosiri pe piele.⁵

Culeasă din natură, planta trebuie recunoscută sigur, pentru că rudele invazive și hibrizii seamănă cu ea.¹³

7 lucruri surprinzătoare despre splinuță

1. Numele latin înseamnă „vargă de aur”. Virga aurea, „vargă de aur” sau „ramură de aur”, descrie tulpina dreaptă cu flori galbene. Din latină a fost tradus numele englezesc goldenrod, tipărit prima dată în 1568, în „A New Herball” al lui William Turner.⁸
2. Numele genului vine de la „întreg”. Solidago vine din latinescul solidus și, probabil, se referă la proprietățile de vindecare. În tradiția plantelor de leac din secolele XVI-XVII, splinuța era cunoscută mai ales ca plantă de răni.^{16, 8}
3. Nu se întinde prin rizomi, ca rudele ei invazive. Splinuța se înmulțește numai prin semințe și rămâne un smoc. S. canadensis și S. gigantea se întind prin rizomi orizontali și formează pâlcuri dese, în care alte plante nu mai cresc.^{8, 6}
4. Se încrucișează cu rudele străine. Hibridul dintre splinuță și S. canadensis a fost observat în Austria acum peste un secol și e azi comun în multe țări europene, unde e un concurent puternic pentru speciile părinte, cu rizomi ca la S. canadensis.^{13, 6}
5. Compusul ei caracteristic lipsește din rudele invazive. Leiocarposidul, între 0,08% și 0,48% din plantă, nu se găsește deloc în S. canadensis și S. gigantea.¹
6. Ceaiul se schimbă în intestin. Într-un model de laborator, cele mai multe substanțe din infuzia de splinuță nu au trecut nemodificate de peretele intestinal. Bacteriile intestinale le-au transformat în molecule mai mici, care au trecut.¹⁹
7. Forma de munte a fost socotită specie. Unii botaniști au numit Solidago cambrica splinuța pitică de pe stânci; azi este considerată subspecie, Solidago virgaurea subsp. minuta.⁸

Ce conține splinuța

Partea aeriană înflorită conține mai ales flavonoide, saponine, compuși fenolici și puțin ulei volatil. Cifrele de mai jos vin din raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului, care le ia din literatura de specialitate.¹

Sursă: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2008.¹

Cifrele descriu planta analizată în laborator, nu cana de ceai. Într-un studiu din 2021, infuzia de splinuță conținea în principal derivați ai acidului cafeoilchinic, flavonoide și fenilpropanoide.¹⁹

Ce spun studiile

Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului

La 4 septembrie 2008, Comitetul pentru medicamente din plante al Agenției Europene a Medicamentului a adoptat monografia pentru partea aeriană a splinuței. O recunoaște ca medicament tradițional din plante pentru creșterea cantității de urină, ca adjuvant în neplăcerile urinare minore, exclusiv pe baza utilizării îndelungate.⁵ Adjuvant înseamnă ajutor pe lângă alte măsuri. Monografia nu s-a schimbat de atunci: în 2018 agenția a cerut date științifice noi, iar în 2021 comitetul a hotărât, prin consens, să n-o revizuiască.⁷

• Ceai, pentru adolescenți și adulți: 3-5 g de plantă mărunțită, ca infuzie, de 2-4 ori pe zi.⁵
• Extract lichid și tinctură: 0,5-2 ml, de 3 ori pe zi.⁵
• Extract uscat: 350-450 mg, de 3 ori pe zi.⁵
• Cât timp: tradițional, 2-4 săptămâni. Dacă simptomele persistă, e nevoie de medic.⁵
• Lichide: la extracte se asigură un aport suficient de lichide.⁵

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2008 și 2021.^{5, 1, 7}

Studiile pe oameni

Agenția a analizat cinci studii clinice cu produse din splinuță, cu între 22 și 1.487 de participanți. Au fost studii deschise, necontrolate și nerandomizate, fără metode statistice complete în toate protocoalele. Agenția a scris că nu poate evalua calitatea lor și că efectul se poate interpreta doar ca utilizare tradițională.¹ Câteva exemple:

• La 22 de voluntari sănătoși, un extract în alcool din planta proaspătă (100 de picături pe zi, timp de 2 zile) a fost urmat de o creștere de 27% a volumului zilnic de urină.¹
• La 745 de femei cu disurie, un extract uscat (3 × 380 mg pe zi, 14 zile) a fost urmat, la 69,2% dintre ele, de scăderea frecvenței urinărilor.¹
• La 1.487 de pacienți cu tulburări urinare diferite, un alt extract uscat (3 × 424,8 mg pe zi, în medie 4 săptămâni) a fost urmat de o îmbunătățire evaluată de medici la 79% dintre ei.¹

Toate au folosit extracte, nu ceai. Raportul notează că studiile n-au avut grupuri de control.¹

Studiile publicate după raport au testat preparate cu mai multe plante, nu splinuță singură. Într-un studiu pilot pe 83 de pacienți cu sondă urinară permanentă, o tabletă pe zi, timp de 30 de zile, cu extracte de splinuță, ortosifon, mesteacăn și merișor a fost urmată de mai puține urinocolturi pozitive decât lipsa tratamentului: 10 din 43, față de 16 din 30.²⁰ Într-un alt studiu, la 164 de femei cu infecții urinare repetate, un preparat cu splinuță, ortosifon și mesteacăn, luat împreună cu antibiotic, a fost urmat de mai puține recidive în anul următor decât antibioticul singur.²¹ Cum splinuța era una dintre mai multe plante, nu se poate spune ce a contribuit ea. Agenția a trecut ambele studii în revizuirea din 2021, fără să schimbe monografia.⁷

În laborator și pe animale

Șobolanii cărora li s-a dat leiocarposid pe gură, 25 mg/kg, au eliminat în 24 de ore cu 80% mai multă urină decât martorii. Efectul a apărut după circa 5 ore și a durat până la 24 de ore.¹ Rezultatele cu alte fracțiuni ale plantei se contrazic: fracțiunea de flavonoide a mărit urina într-un experiment și n-a mărit-o în altul, fracțiunea de saponine a mărit urina și eliminarea de sodiu și potasiu, cu efecte apropiate de ale furosemidului, iar cea de acizi hidroxicinamici a mărit eliminarea de sodiu și potasiu.¹ Nicio substanță izolată nu e recunoscută ca răspunzătoare de efectul diuretic; agenția spune că planta întreagă trebuie socotită substanța activă și că nu există o explicație științifică detaliată a mecanismului.¹

Extracte de splinuță și de Rhus aromatica au blocat, în laborator, contracția fragmentelor de vezică urinară de șobolan și de om. Autorii notează că un efect terapeutic rămâne de demonstrat în studii clinice controlate.²²

Rezultatele din laborator și de la animale nu arată ce face un ceai la un om. Recunoașterea europeană se bazează pe tradiție, nu pe studii clinice.^{5, 1}

Precauții și siguranță

Agenția nu a găsit semnale serioase de îngrijorare privind siguranța, dar lipsesc multe date: nu s-au făcut teste de toxicitate asupra reproducerii, de genotoxicitate și de carcinogenitate.^{5, 1} Monografia cere câteva precauții clare:⁵

• Alergia: nu se folosește în caz de alergie la splinuță sau la alte plante din familia Asteraceae (Compositae).⁵ Un studiu a descris o sensibilizare încrucișată între splinuță și latex la trei cazuri profesionale, doi floristi și un lucrător medical; agenția notează că semnificația clinică trebuie clarificată.^{7, 23}
• Limitarea lichidelor: nu se folosește când se recomandă reducerea lichidelor, de exemplu în bolile severe de inimă sau de rinichi.⁵
• Diureticele de sinteză: nu se recomandă folosirea în același timp.⁵
• Simptome de alarmă: dacă apar febră, durere sau usturime la urinare, spasme ori sânge în urină, e nevoie de medic. La fel, dacă simptomele persistă.⁵
• Copiii: nu se recomandă sub 12 ani, din lipsa experienței.⁵
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că nu există date suficiente.⁵
• Reacții adverse: pot apărea reacții alergice sau tulburări digestive, cu frecvență necunoscută. În studii au fost raportate la 0,07-0,3% dintre pacienți.^{5, 1}
• Interacțiuni: monografia nu raportează niciuna. Într-un test pe celule, însă, un preparat cu splinuță a crescut de 1,9 ori expresia genei pentru enzima CYP3A4, iar raportul notează că sunt posibile interacțiuni.^{5, 1}
• Alcoolul: tincturile conțin alcool și trebuie să aibă pe etichetă mențiunile despre alcool.⁵
• Durata: tradițional, 2-4 săptămâni.⁵

La revizuirea din 2021, baza europeană EudraVigilance avea 28 de raportări de reacții suspectate pentru Solidago virgaurea sau „goldenrod”, printre ele 2 cu erupții pe piele și 2 cu diaree, iar baza OMS, VigiBase, avea 41 de raportări între 2008 și septembrie 2021. Agenția nu a găsit motive noi de îngrijorare.⁷

Febra, durerea sau usturimea la urinare, spasmele și sângele în urină cer medic, nu ceai. Splinuța nu înlocuiește diagnosticul și tratamentul.⁵

Ce spune legea

În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, Solidago virgaurea e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme dozate, precum capsulele.²⁴

Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde splinuța.²⁵ Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante. Splinuța nu se află pe lista europeană a plantelor pentru medicamente tradiționale, pentru că lipsesc datele despre mutagenitate și genotoxicitate.¹ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.

Splinuța de-a lungul timpului

Splinuța se folosește în Europa încă din Evul Mediu. Raportul agenției îi pomenește pe Arnold de Villanova (1240-1311), pe Lonicerus, în 1564, pe Hieronymus Bock, în 1565, și pe Tabernaemontanus. Folosirea ei pentru creșterea cantității de urină apare în „Thesaurus pharmacologicus” al lui Schroeder, din 1669.¹ Bock presupunea că vechile triburi germanice o foloseau ca leac și o socoteau „Wunderkraut”, planta-minune, iar în Germania Evului Mediu i se spunea și „Heydnisch Wundkraut”, adică planta de răni a păgânilor.⁴

În România, splinuța are o istorie lungă în fitoterapia tradițională, iar produsul Solidaginis virgaureae herba se vinde în magazine specializate din 1990. Folosirile tradiționale țineau mai ales de căile urinare și de digestie. În afară, infuzia sau decoctul de plantă se puneau pe răni și pe ulcerațiile din gură.⁴ Monografia europeană nu descrie astfel de folosiri.⁵

În Germania, Comisia E a publicat în 1987 o monografie intitulată „Solidago / Goldrute”, rectificată în 1990.²⁶ La agenția europeană, monografia a fost adoptată în 2008 și confirmată, fără schimbări, în 2021.^{5, 7}

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu splinuță

Până aici ai citit despre splinuță. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Pentru partea aeriană a splinuței există o monografie europeană de utilizare tradițională, iar forma cea mai apropiată de ea e ceaiul nostru din splinuță.⁵ Bea suficiente lichide, dacă medicul nu ți le-a limitat.

Ceai Splinuță vrac

• Părți aeriene de splinuță (Solidago virgaurea), vârfuri înflorite, mărunțite și uscate, din flora spontană românească, 30 g
• Pe etichetă, pentru uz intern: infuzie din 1-2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă fierbinte, 2-3 căni pe zi
• În monografia europeană, pentru adolescenți și adulți: 3-5 g de plantă mărunțită, ca infuzie, de 2-4 ori pe zi, timp de 2-4 săptămâni⁵

6,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Splinuța în amestecuri

În celelalte produse, splinuța este una dintre mai multe plante. E 5% din Ceaiul Diuretic, vrac sau la plic, cu 10 plante, printre care mesteacănul, coada-calului și urzica. O găsești și în Tinctura Diuretică, cu 9 plante, în capsulele Hyper Dep Diu, cu extract din 10 plante, și în capsulele Hyper Uro Renal, cu extract din 11 plante. Pentru aceste amestecuri nu există o monografie europeană finală, iar dozele din monografia splinuței nu li se aplică. Ceaiul Diuretic, Tinctura Diuretică și capsulele Hyper Uro Renal conțin și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.²⁷ Monografia splinuței nu recomandă folosirea împreună cu diureticele de sinteză.⁵

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Diuretic vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Diuretic doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Tinctura Diuretica

12,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Dep Diu

32,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Hyper Uro Renal

36,99 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, alte plante

Pentru aceeași folosire, creșterea cantității de urină în neplăcerile urinare minore, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, frunza de mesteacăn, frunza de urzică, coada-calului și rădăcina de osul-iepurelui. Fiecare monografie are propriile precauții, așa că citește eticheta produsului.^{28, 29, 30, 31}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Mesteacan vrac

6,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Urzica vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Calului vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Osul Iepurelui vrac

8,99 lei

Adaugă în coș

Dacă ai febră, durere sau usturime la urinare, spasme sau sânge în urină, mergi întâi la medic. Niciun ceai nu tratează aceste probleme.

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește, intern	De reținut
Ceai Splinuță vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi	În monografie: 3-5 g, de 2-4 ori pe zi, 2-4 săptămâni
Ceai Diuretic, vrac sau la plic	1-2 lingurițe sau pliculețe la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi	10 plante, între ele sunătoarea
Tinctură Diuretică	1 linguriță de 3 ori pe zi, dizolvată în ceai, înaintea meselor principale	Conține alcool, 38%, și sunătoare
Capsule Hyper Dep Diu	6 capsule pe zi, câte 2 după mesele principale, cu un pahar mare de apă	Extract din 10 plante
Capsule Hyper Uro Renal	Adulți: 3-6 capsule pe zi, câte 1-2 după mesele principale	Extract din 11 plante, între ele sunătoarea; monografia splinuței nu recomandă folosirea sub 12 ani

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pentru uz intern. Monografia europeană descrie numai folosirea pe cale orală, timp de 2-4 săptămâni; dacă simptomele persistă, e nevoie de medic.⁵

Întrebări frecvente

Referințe

1. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Solidago virgaurea L., herba, EMEA/HMPC/285759/2007, 4 septembrie 2008.
2. dexonline.ro, articolele „splinuță”, „splină” și „solidago”, plus căutarea „splicuță”, fără rezultate, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), NODEX, Dicționarul enciclopedic, DOOM 3, dicționarele lui Șăineanu și Scriban și Dicționarul de sinonime.
3. Chen Y., Semple J.C. Solidago Linnaeus, în Flora of China Editorial Committee (ed.), Flora of China, vol. 20-21, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2011, efloras.org.
4. Fursenco C., Calalb T., Uncu L., Dinu M., Ancuceanu R. Solidago virgaurea L.: A Review of Its Ethnomedicinal Uses, Phytochemistry, and Pharmacological Activities. Biomolecules, 2020, 10(12):1619.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Solidago virgaurea L., herba, EMEA/HMPC/285758/2007, adoptată pe 4 septembrie 2008.
6. Radušienė J., Karpavičienė B., Vilkickytė G., Marksa M., Raudonė L. Comparative Analysis of Root Phenolic Profiles and Antioxidant Activity of Five Native and Invasive Solidago L. Species. Plants, 2024, 13(1):132.
7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Solidago virgaurea L., herba, EMA/HMPC/637909/2018, adoptat pe 22 septembrie 2021.
8. Botanical Society of Britain & Ireland. Solidago virgaurea L., Goldenrod, în Fermanagh species accounts, bsbi.org, consultat în septembrie 2026.
9. Weber E. Current and potential ranges of three exotic goldenrods (Solidago) in Europe. Conservation Biology, 2001, 15(1):122-128.
10. Solidago canadensis Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 20, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
11. Solidago gigantea Aiton, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 20, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
12. European Medicines Agency. Lista medicamentelor din plante și a monografiilor europene (Herbal medicines), export de pe ema.europa.eu din 23 septembrie 2026.
13. Radušienė J., Karpavičienė B., Marksa M., Ivanauskas L., Raudonė L. Distribution Patterns of Essential Oil Terpenes in Native and Invasive Solidago Species and Their Comparative Assessment. Plants, 2022, 11(9):1159.
14. Karpavičienė B., Radušienė J. Morphological and anatomical characterization of Solidago × niederederi and other sympatric Solidago species. Weed Science, 2016, 64(1):61-70.
15. Robson N.K.B. Hypericum perforatum Linnaeus subsp. perforatum, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 6, Oxford University Press, 2015, efloras.org.
16. Semple J.C., Cook R.E. Solidago Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 20, Oxford University Press, 2006, efloras.org.
17. GBIF Secretariat. Solidago virgaurea L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în septembrie 2026.
18. Wikidata. Solidago virgaurea (Q599435), etichete și nume comune, wikidata.org, consultat în septembrie 2026.
19. Popowski D., Czerwińska M.E., Kruk A., Pawłowska K.A., Zentek J., Melzig M.F., Piwowarski J.P., Granica S. Gut microbiota metabolism and the permeability of natural products contained in infusions from herb of European goldenrod Solidago virgaurea L. Journal of Ethnopharmacology, 2021, 273:113924.
20. Cai T., Caola I., Tessarolo F. și colab. Solidago, orthosiphon, birch and cranberry extracts can decrease microbial colonization and biofilm development in indwelling urinary catheter: a microbiologic and ultrastructural pilot study. World Journal of Urology, 2014, 32(4):1007-1014.
21. Frumenzio E., Maglia D., Salvini E. și colab. Role of phytotherapy associated with antibiotic prophylaxis in female patients with recurrent urinary tract infections. Archivio Italiano di Urologia e Andrologia, 2013, 85(4):197-199.
22. Borchert V.E., Czyborra P., Fetscher C., Goepel M., Michel M.C. Extracts from Rhois aromatica and Solidaginis virgaurea inhibit rat and human bladder contraction. Naunyn-Schmiedeberg’s Archives of Pharmacology, 2004, 369(3):281-286.
23. Bains S.N., Hamilton R.G., Abouhassan S., Lang D., Han Y., Hsieh F.H. Identification of clinically relevant cross-sensitization between Solidago virgaurea (goldenrod) and Hevea brasiliensis (natural rubber latex). Journal of Investigational Allergology and Clinical Immunology, 2010, 20(4):331-339.
24. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
25. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
26. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte (BfArM). Liste der Monographien der E-Kommission (Phyto-Therapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stare la 31 iulie 1994.
27. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
28. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Betula pendula Roth and/or Betula pubescens Ehrh. as well as hybrids of both species, folium, EMA/HMPC/573241/2014, adoptată pe 24 noiembrie 2014.
29. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/508015/2007, adoptată pe 14 ianuarie 2010.
30. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278091/2015, adoptată pe 2 februarie 2016.
31. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Ononis spinosa L., radix, EMA/HMPC/138317/2013, adoptată pe 25 martie 2014.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a splinuței se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar pentru febră, durere la urinare, spasme sau sânge în urină este nevoie de medic.