Plămânărică (Pulmonaria officinalis): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Plămânărica (Pulmonaria officinalis) e o plantă de pădure care înflorește primăvara devreme, cu frunze pătate cu alb și flori ce trec de la roșu la albastru. Numele îi vine de la plămân, pentru că în medicina populară se folosea la bolile lui, dar nicio autoritate europeană nu i-a recunoscut o indicație. Familia ei conține alcaloizi pirolizidinici, de aceea pagina spune și ce trebuie să știi despre ei. Mai jos afli cum o recunoști, ce alte plante se numesc la fel, ce conține, ce spun studiile, ce spune legea și cum se folosește.

Ce este plămânărica

Plămânărica e o plantă perenă din familia Boraginaceae, înaltă de 10-40 cm, cu tulpini și frunze acoperite de peri aspri.^{1, 2} Face parte din genul Pulmonaria, care are 16-18 specii, după felul în care le numără botaniștii, aproape toate din Europa.^{3, 4}

Ca plantă medicinală se folosesc părțile aeriene, frunzele și florile uscate, numite în comerț Pulmonariae herba.^{5, 6} Folosirea ei tradițională pentru plămâni nu a fost recunoscută de nicio autoritate europeană, iar studiile de azi sunt de laborator.^{6, 7, 8}

Din magazinul Hypericum: Ceai Plamanarica vrac.

Cum arată plămânărica

Plămânărica se recunoaște primăvara după două semne: frunzele pătate cu alb și florile care își schimbă culoarea. Toată planta e păroasă, cu peri aspri.^{1, 2}

Cum o recunoști

• Frunzele: cele de vară au baza în formă de inimă și limbul lung de 10-18 cm. Codița e de cele mai multe ori mai scurtă decât limbul. Pe frunză sunt peri aspri așezați rar, de până la 3 mm, și pete albicioase, de cele mai multe ori clare.¹
• Înălțimea: între 10 și 40 cm.¹
• Florile: lungi de 12-20 mm, în formă de tub care se lărgește ca o pâlnie, cu 5 lobi rotunjiți. La început sunt roșii-liliachii, apoi violete și, în final, albastre. Rar, florile sunt albe.^{1, 2}
• Înflorirea: din martie până în aprilie sau mai. Planta rămâne verde și iarna.^{1, 9}
• Rădăcina: rizomul, tulpina subterană, e orizontal.²

Unde crește plămânărica

Plămânărica crește în Europa și în vestul Asiei.⁵ Preferă pădurile mixte și luminișurile, pe soluri umede, lutoase.⁹ În Elveția se găsește din zona de deal până în cea subalpină, în păduri și tufărișuri, la umbră, pe sol umed, neutru sau bazic.¹ E plantă spontană și în România.^{10, 11}

Se cultivă și ca plantă ornamentală, iar uneori plantele de grădină scapă în natură.^{4, 5} E și plantă meliferă.⁵ În America de Nord e notată ca plantă introdusă.¹¹

Plămânărică sau altă plantă?

Trei lucruri pot fi luate drept plămânărică: planta înrudită Pulmonaria obscura, numele „mierea-ursului” și lumânărica.

Pulmonaria obscura

Lângă plămânărică poate crește o specie foarte asemănătoare, Pulmonaria obscura. Împreună formează grupul P. officinalis, cel mai răspândit complex de specii de plămânărică din Europa. Arealele lor se suprapun în parte, deci pot crește în același loc, iar botaniștii le deosebesc după numărul de cromozomi: 16 la plămânărică, 14 la P. obscura.^{3, 4} Ambele sunt plante comestibile și ingrediente ale unor produse din plante.⁸

Surse: Flora Helvetica, prin Info Flora și GBIF; Kobrlová și colab., 2024.^{1, 4}

Plantele de grădină cu frunze foarte pătate, vândute uneori drept P. saccharata, scapă adesea în natură și sunt luate uneori drept plămânărică.⁴

Mierea-ursului

Cine caută „mierea-ursului” poate ajunge la plămânărică, dar numele nu e al ei singură. Dicționarul general de sinonime mai înșiră încă 12 plante care au purtat acest nume, multe doar regional: unele inofensive, altele de pe lista plantelor periculoase din Ordinul nr. 244/2005.^{2, 12}

Surse: dexonline, articolul „mierea-ursului”, după DEX ’09 și Dicționarul general de sinonime; Ordinul nr. 244/2005. Dicționarul mai înșiră, regional, încă patru plante: coada-calului, garoafa, dumbravnicul și portulaca.^{2, 12}

Pe etichetă contează numele latin, nu cel popular. La plămânărică, el este Pulmonaria officinalis.

Lumânărica

Numele seamănă, dar lumânărica e altă plantă: în DEX, o plantă medicinală din genul Verbascum, cu frunze mari, rozetă la bază și flori galbene într-un spic.² Plămânărica are flori roșii și albastre și frunze pătate cu alb.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta are mai multe nume, unele doar regionale. Dicționarele o numesc plămânărică, plămânăriță și cuscrișor, iar „plămânare” și „plămânărea” sunt variante regionale sau învechite.² Într-un studiu despre medicina populară a copiilor din România, între 1860 și 1970, planta apare și cu numele „moșnegei”.¹⁰ În alte limbi, numele ei vorbește de obicei despre plămâni sau despre petele frunzelor.¹¹

Surse: dexonline și Petran și colab., 2020, pentru română; GBIF, nume comune, pentru celelalte limbi.^{2, 10, 11}

Mai multe nume englezești o leagă de familia lui Isus: „Joseph-and-Mary” înseamnă Iosif și Maria, iar „Mary-spilt-the-milk” înseamnă „Maria a vărsat laptele”.¹¹

Ce parte se folosește

Se folosesc părțile aeriene, frunzele și florile, uscate. În comerț, planta se vinde ca Pulmonariae herba sau ca ingredient în suplimente alimentare, amestecuri și ceaiuri.⁸

Rădăcina și rizomul nu se folosesc. La specia înrudită P. obscura, ele aveau de cel puțin 65 de ori mai mulți alcaloizi pirolizidinici decât frunzele și florile.¹³

7 lucruri surprinzătoare despre plămânărică

1. Florile își schimbă culoarea. Corola trece treptat de la roșu, prin violet, la albastru. Culoarea le arată insectelor care flori au cel mai mult nectar.⁹ La o specie înrudită, Pulmonaria collina, florile tinere, roșii, aveau mai mult polen și nectar decât cele vechi, albastre, și erau vizitate mai des.¹⁴
2. Puține insecte o polenizează bine. Într-un studiu din nordul Belgiei, florile erau vizitate de bondari și de o muscă, dar doar o albină cu limba lungă, Anthophora plumipes, a fost un polenizator eficient.⁹
3. Are două feluri de flori. Unele plante au florile cu stilul lung, altele cu stilul scurt. Botaniștii numesc asta distilie. La plămânărică a fost studiată pe 27 de populații din nordul Belgiei, unde raportul dintre cele două tipuri influențează diversitatea genetică. Toate speciile genului au această particularitate.^{3, 15}
4. Numele vine dintr-o teorie veche. După teoria semnăturilor, frunzele pătate semănau cu un plămân bolnav, iar planta a primit numele „lungwort”, adică iarba plămânilor.¹⁶
5. „Mierea-ursului” nu e numele unei singure plante. Dicționarul general de sinonime îl dă la 13 plante, iar plămânărica e doar prima dintre ele.²
6. Florile se foloseau în baie pentru copiii slabi. În culegerile de medicină populară românească din 1860-1970, florile de plămânărică apar în băi pentru copiii slabi și, ca decoct, pentru scrofuloză, o boală legată de tuberculoză. Autorii recenziei notează că nu există studii clinice la copii.¹⁰
7. Se și mânca. În trecut, florile și frunzele de plămânărică se foloseau ca plantă sălbatică alimentară, iar azi au revenit în bucătăria vegană și vegetariană.⁸ Asta nu face din ea un aliment de fiecare zi: Agenția Europeană a Medicamentului cere ca expunerea la alcaloizii pirolizidinici să fie cât mai mică.¹⁷

Ce conține plămânărica

Părțile aeriene conțin în primul rând acizi fenolici, mai ales acidul rozmarinic, și flavonoide.^{5, 8, 19}

Surse: Krzyżanowska-Kowalczyk și colab., 2018 și 2021; Brantner și Kartnig, 1995; Haberer și colab., 2002; Lüthy și colab., 1984; Altmeyers Enzyklopädie.^{5, 8, 13, 19, 20, 21}

Cifrele descriu planta uscată analizată în laborator, nu cana de ceai sau un produs anume. Concentrația de acid rozmarinic a variat mult de la o probă la alta, iar autorii nu știu de ce.⁵

Ce spun studiile

Plămânărica a fost puțin studiată. Autorii unei lucrări din 2018 notau că sunt foarte puține studii farmacologice care să confirme folosirea ei tradițională.⁵ Cele publicate după aceea, în 2019, 2021 și 2025, sunt tot de laborator.^{8, 16, 22}

Surse: lista monografiilor Agenției Europene a Medicamentului, 2026; BfArM, 1987; Krzyżanowska-Kowalczyk și colab., 2018.^{5, 6, 7}

La oameni

Nu există o monografie europeană.⁷ În Germania, Comisia E a publicat în 1987 o monografie negativă: cu datele de atunci, eficacitatea nu era dovedită, iar riscuri nu se așteptau.^{6, 23} Studiile despre efectele plantei sunt toate de laborator, iar autorii celei din 2025 scriu că activitatea ei biologică nu a fost încă destul de cercetată.²²

În laborator

Extracte de frunze și flori au protejat în eprubetă plasma sângelui uman de stresul oxidativ produs de peroxinitrit și au încetinit enzima COX-2, mai puternic la plămânărică decât la P. obscura. Celulele din sânge nu au fost afectate.⁸ Alte extracte au avut activitate antioxidantă și au încetinit în eprubetă enzime ca acetilcolinesteraza și tirozinaza.²⁴

Nu toate rezultatele sunt favorabile. Pe tulpini de Staphylococcus aureus luate de la bolnavi cu fibroză chistică, un extract a scăzut de cele mai multe ori aderența bacteriilor și producerea toxinei alfa, dar în unele cazuri a favorizat formarea biofilmului. Autorii l-au socotit util cel mult ca măsură de prevenție, nu ca tratament.¹⁶ Un extract cu etanol 70% a protejat ADN-ul unor celule de fibroblaste umane de apa oxigenată la concentrații mici, dar a fost genotoxic la concentrații mari.²²

Ce nu se poate spune

Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la om. Nu se poate spune că plămânărica ajută la tuse, la bronșită sau la alte boli ale plămânilor.

Plămânărica nu tratează bolile plămânilor și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Alcaloizii pirolizidinici din familia plămânăricii

Alcaloizii pirolizidinici sunt substanțe produse de peste 6.000 de plante, circa 3% din plantele cu flori ale lumii. Apar mai ales în familiile Boraginaceae, la toate genurile, Asteraceae și Fabaceae.¹⁷ Plămânărica face parte din prima.

Dintre ei, cei „1,2-nesaturați” sunt toxici pentru ficat, iar unii produc cancer la animalele de laborator.¹⁷ Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a concluzionat în 2011 că pot acționa ca agenți cancerigeni genotoxici și la oameni, iar în 2017 a văzut un posibil motiv de îngrijorare pentru cei care beau des sau mult ceai și infuzii din plante, mai ales la vârste tinere.²⁵

Cât conține plămânărica

Cantitatea depinde de specie, de partea plantei, de sezon și de loc.¹⁷ Cele mai multe date vin de la specia înrudită Pulmonaria obscura: în rădăcini și rizomi, 0,026-0,158 mg de alcaloizi pe gram de plantă uscată, de tip licopsamină; în frunze și flori, doar urme, sub 0,4 µg pe gram.¹³ Pentru plămânărica propriu-zisă, în PubMed apare o singură lucrare despre alcaloizi, din 1984, în limba germană, despre plămânărică și limba-mielului (Borago officinalis).²⁰

Un ceai poate conține alcaloizi și din altă sursă: buruieni care îi produc și care ajung printre plantele recoltate, chiar dacă planta din ceai nu îi produce.¹⁷

Ce limite există

Pentru medicamentele din plante, Agenția Europeană a Medicamentului consideră acceptabil un aport de cel mult 1,0 µg de alcaloizi pirolizidinici pe zi la un adult de 50 kg și de 0,5 µg la un copil de 20 kg, și cere ca expunerea să fie ținută cât mai jos.¹⁷ Pentru alimente, Regulamentul (UE) 2023/915 fixează 200 µg/kg pentru infuziile din plante uscate și 400 µg/kg pentru suplimentele alimentare cu preparate botanice, ca sumă a alcaloizilor analizați.²⁶

Pentru plămânărică nu există o doză sau o durată stabilită, așa că e prudent ca ceaiul să nu fie băut zilnic, luni la rând.

Precauții și siguranță

Pentru plămânărică lipsesc datele de siguranță adunate de o autoritate europeană, pentru că nu are monografie. Comisia E a notat în 1987 că nu se așteaptă riscuri, dar limitele europene pentru alcaloizii pirolizidinici sunt mai noi: declarația Agenției e din 2014, revizuită în 2021, iar limitele pentru alimente se aplică din 2022.^{6, 17, 23, 25}

• Alcaloizii pirolizidinici: vezi capitolul de mai sus. Ceaiul de plămânărică nu e pentru băut zilnic.¹⁷
• Sarcina și alăptarea: lipsesc datele de siguranță. Agenția Europeană a Medicamentului include gravidele și femeile care alăptează printre grupurile sensibile la alcaloizii pirolizidinici, iar la ceaiul nostru scrie că nu se recomandă în aceste perioade.¹⁷
• Copiii: lipsesc datele de siguranță. Pentru copii, limita de alcaloizi se calculează după greutate, deci e mai mică. La ceaiul nostru scrie că nu se dă copiilor sub 3 ani.¹⁷
• Ficatul: alcaloizii pirolizidinici toxici afectează ficatul, de aceea cine are o boală de ficat întreabă medicul înainte de orice preparat din plante care îi poate conține.¹⁷
• Medicamentele: fără monografie, nu există o listă oficială de interacțiuni. Cine ia zilnic medicamente întreabă medicul sau farmacistul înainte de a folosi preparate din plante.
• Tusea care nu trece: o tuse care durează, cea cu febră, cu respirație grea sau cu spută cu sânge se tratează la medic, nu cu ceai.

Ce spune legea

Agenția Europeană a Medicamentului nu are monografie pentru plămânărică: planta nu apare pe lista monografiilor europene de plante medicinale, consultată în septembrie 2026.⁷ În Germania, Comisia E, comitetul de experți în fitoterapie, a publicat în 1987 o monografie negativă pentru Pulmonariae herba. Eficacitatea nu era dovedită cu datele de atunci, riscuri nu se așteptau, iar pentru amestecurile de ceai pentru tuse și bronhii nu s-au făcut obiecții la cel mult 5 g de plămânărică la 100 g.^{6, 21, 23}

Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru plămânărică.²⁷

În România, plămânărica e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme predozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹²

Ca aliment, ceaiul de plămânărică intră sub limitele pentru alcaloizi pirolizidinici din Regulamentul (UE) 2023/915, citate mai sus.²⁶

Plămânărica de-a lungul timpului

Linné a trecut planta în Species Plantarum, în 1753, cu mențiunea că trăiește în pădurile Europei.¹¹ Cuvântul românesc vine de la „plămân” și are în dicționare variante vechi sau regionale, ca plămănărică, plumănărică, pulmnărică sau plămânărea.²

În medicina populară românească, florile se foloseau în urmă cu un secol în băi pentru copiii slabi și ca decoct pentru scrofuloză.¹⁰ Folosirea pentru boli ale plămânilor se întâlnește în mai multe țări, dar nicio autoritate europeană nu a recunoscut-o: Comisia E a dat în 1987 o monografie negativă.^{5, 6}

Substanțele plantei au fost cercetate în detaliu abia în ultimii ani. O echipă din Polonia a descris în 2018 nouă compuși fenolici necunoscuți până atunci în părțile ei aeriene,⁵ iar în 2025 un grup din Serbia a testat un extract pe celule umane.²² Rezultatele rămân de laborator.

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu plămânărică

Până aici ai citit despre plămânărică. De aici încolo, despre produsul nostru. Pentru plămânărică nu există o monografie europeană și nici o mențiune de sănătate aprobată.^{7, 27} Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Se folosesc doar părțile aeriene ale plantei, nu rădăcina.

Ceai Plămânărică

• 100% părți aeriene de plămânărică (Pulmonaria officinalis): flori, frunze și tulpini
• Vrac, 20 g
• Pe etichetă: infuzie din 1-2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi, între mesele principale
• Pentru plămânărică nu există o doză stabilită în Uniunea Europeană

9,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Cum se folosește

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Plămânărică, vrac	Infuzie din 1-2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi, între mesele principale	Nu există doză sau durată stabilită în Uniunea Europeană; nu în sarcină și alăptare; nu sub 3 ani

Modul de folosire este cel de pe eticheta produsului. Pentru plămânărică nu există o doză sau o durată stabilită de o autoritate europeană, iar familia ei conține alcaloizi pirolizidinici, deci ceaiul nu e pentru băut zilnic. O tuse care nu trece sau care vine cu febră, cu respirație grea ori cu spută cu sânge cere medic.¹⁷

Întrebări frecvente

Referințe

1. Lauber K., Wagner G., Gygax A. Flora Helvetica, Haupt, 2018, descrierile speciilor Pulmonaria officinalis L. și Pulmonaria obscura Dumort., publicate de Info Flora Elveția și preluate de GBIF, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
2. dexonline.ro, articolele „plămânărică”, „plămânăriță”, „cuscrișor”, „plămânare”, „mierea-ursului”, „lumânărică” și „pulmonar”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” (1926-1931), dicționarele lui Șăineanu și Scriban, Dicționarul general de sinonime al limbii române (Cobeț, Manea, 2013) și Dicționarul de sinonime (Seche, 2002).
3. Koprivý L., Fráková V., Kolarčik V., Mártonfiová L., Dudáš M., Mártonfi P. Genome size and endoreplication in two pairs of cytogenetically contrasting species of Pulmonaria (Boraginaceae) in Central Europe. AoB Plants, 2022, 14(5):plac036.
4. Kobrlová L., Čížková J., Zoulová V., Vejvodová K., Hřibová E. First insight into the genomes of the Pulmonaria officinalis group (Boraginaceae) provided by repeatome analysis and comparative karyotyping. BMC Plant Biology, 2024, 24:859.
5. Krzyżanowska-Kowalczyk J., Pecio Ł., Mołdoch J., Ludwiczuk A., Kowalczyk M. Novel phenolic constituents of Pulmonaria officinalis L. LC-MS/MS comparison of spring and autumn metabolite profiles. Molecules, 2018, 23(9):2277.
6. Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte. Liste der Monographien der E-Kommission (Phyto-Therapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stare la 31 iulie 1994, cu corecturi până la 11 ianuarie 2002: Pulmonariae herba, Lungenkraut, Bundesanzeiger nr. 193a din 15 octombrie 1987, marcată ca monografie negativă.
7. European Medicines Agency. Herbal medicines, lista monografiilor europene de plante medicinale, generată automat de pe ema.europa.eu la 23 septembrie 2026.
8. Krzyżanowska-Kowalczyk J., Kowalczyk M., Ponczek M.B., Pecio Ł., Nowak P., Kolodziejczyk-Czepas J. Pulmonaria obscura and Pulmonaria officinalis extracts as mitigators of peroxynitrite-induced oxidative stress and cyclooxygenase-2 inhibitors: in vitro and in silico studies. Molecules, 2021, 26(3):631.
9. Jacquemyn H., Lenaerts M., Brys R., Willems K., Honnay O., Lievens B. Among-population variation in microbial community structure in the floral nectar of the bee-pollinated forest herb Pulmonaria officinalis L. PLoS ONE, 2013, 8(3):e56917.
10. Petran M., Dragoș D., Gilca M. Historical ethnobotanical review of medicinal plants used to treat children diseases in Romania (1860s-1970s). Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine, 2020, 16:15.
11. GBIF Secretariat. Pulmonaria officinalis L., GBIF Backbone Taxonomy: nume comune, răspândire și descrieri, între care cea din Species Plantarum (1753), gbif.org, consultat în octombrie 2026.
12. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
13. Haberer W., Witte L., Hartmann T., Dobler S. Pyrrolizidine alkaloids in Pulmonaria obscura. Planta Medica, 2002, 68(5):480-482.
14. Oberrath R., Böhning-Gaese K. Floral color change and the attraction of insect pollinators in lungwort (Pulmonaria collina). Oecologia, 1999, 121(3):383-391.
15. Meeus S., Honnay O., Brys R., Jacquemyn H. Biased morph ratios and skewed mating success contribute to loss of genetic diversity in the distylous Pulmonaria officinalis. Annals of Botany, 2012, 109(1):227-235.
16. Sadowska B., Wójcik U., Krzyżanowska-Kowalczyk J., Kowalczyk M., Stochmal A., Rywaniak J., Burzyńska J., Różalska B. The pros and cons of cystic fibrosis (CF) patient use of herbal supplements containing Pulmonaria officinalis L. extract: the evidence from an in vitro study on Staphylococcus aureus CF clinical isolates. Molecules, 2019, 24(6):1151.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on the use of herbal medicinal products containing toxic, unsaturated pyrrolizidine alkaloids (PAs) including recommendations regarding contamination of herbal medicinal products with PAs, EMA/HMPC/893108/2011 Rev. 1, adoptată pe 7 iulie 2021.
18. Eymann C., Lassek C., Wegner U., Bernhardt J. și colab. Symbiotic interplay of fungi, algae, and bacteria within the lung lichen Lobaria pulmonaria L. Hoffm. as assessed by state-of-the-art metaproteomics. Journal of Proteome Research, 2017, 16(6):2160-2173.
19. Brantner A., Kartnig T. Flavonoid glycosides from aerial parts of Pulmonaria officinalis. Planta Medica, 1995, 61(6):582.
20. Lüthy J., Brauchli J., Zweifel U., Schmid P., Schlatter C. Pyrrolizidinalkaloide in Arzneipflanzen der Boraginaceae: Borago officinalis L. und Pulmonaria officinalis L. (articol în limba germană). Pharmaceutica Acta Helvetiae, 1984, 59(9-10):242-246.
21. Bacharach-Buhles M. Pulmonariae herba, în Altmeyers Enzyklopädie, Fachbereich Phytotherapie, actualizat la 1 noiembrie 2025.
22. Ignjatijević A., Anđić T., Lješević M., Nikolić B., Ganić T., Spasović S., Vuletić S. Assessment of antioxidant activity and dose-dependent effect on genotoxicity/antigenotoxicity of Pulmonaria officinalis ethanolic extract. Pharmaceutics, 2025, 17(9):1134.
23. Arzneipflanzenlexikon. Lungenkraut (Pulmonaria officinalis), arzneipflanzenlexikon.info, consultat în octombrie 2026.
24. Neagu E., Radu G.L., Albu C., Paun G. Antioxidant activity, acetylcholinesterase and tyrosinase inhibitory potential of Pulmonaria officinalis and Centarium umbellatum extracts. Saudi Journal of Biological Sciences, 2018, 25(3):578-585.
25. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/2040 al Comisiei din 11 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 în ceea ce privește nivelurile maxime de alcaloizi pirolizidinici în anumite produse alimentare, considerentele (2) și (5), care rezumă avizele Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară din 2011 și 2017. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 420 din 14 decembrie 2020.
26. Regulamentul (UE) 2023/915 al Comisiei din 25 aprilie 2023 privind nivelurile maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1881/2006, secțiunea 2.4, alcaloizi pirolizidinici. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 119 din 5 mai 2023.
27. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o tuse care nu trece sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi plămânărică.