Salcie albă: beneficii, proprietăți și mod de folosire
Salcia albă (Salix alba) este arborele din scoarța căruia a fost izolată, în 1828, salicina, substanța de la care pornește povestea aspirinei. Pagina de față adună ce se știe despre scoarța de salcie: cât conține, ce a recunoscut Agenția Europeană a Medicamentului, de ce contraindicațiile ei sunt aceleași cu ale salicilaților de sinteză și în ce privință seamănă mai puțin cu aspirina decât se crede.
Salix alba L.
Ce este salcia albă
Salcia albă este un arbore din familia Salicaceae, înalt până la 25 de metri, cu frunze înguste, lanceoliate, acoperite pe dos cu peri mătăsoși care le dau un luciu argintiu, de unde vine și numele. Crește pe malurile apelor, în luncile râurilor și în zonele inundabile din toată România. Partea folosită este scoarța ramurilor tinere, de doi sau trei ani, recoltată primăvara, când seva circulă și coaja se desprinde ușor.
În 1828, farmacistul german Johann Buchner a izolat din scoarța de salcie o substanță amară pe care a numit-o salicină, după numele latin al arborelui. Zece ani mai târziu, Raffaele Piria a transformat-o în acid salicilic. În 1897, la Bayer, acidul salicilic a fost acetilat, iar rezultatul a fost acidul acetilsalicilic, adică aspirina. Numele medicamentului nu vine însă de la salcie, ci de la Spiraea ulmaria, crețușca, cealaltă plantă bogată în salicilați, din care se obținuse tot acid salicilic: a de la acetil, spir de la Spiraea.
Aici intervine un amănunt pe care puține pagini îl spun. Monografia europeană și cea din Farmacopeea Europeană nu se referă la salcia albă în mod special, ci la scoarța mai multor specii de Salix, dintre care sunt numite S. purpurea, S. daphnoides și S. fragilis. Motivul este chimic: salcia albă este printre cele mai sărace specii de salcie în salicină, iar materia primă farmaceutică provine de obicei de la rudele ei mai bogate. Numele comercial spune salcie albă, conținutul poate spune altceva.
Din magazinul Hypericum: Ceai de Salcie doze și Tinctura de Salcie.
Scoarța de salcie, în cifre
Valorile de mai jos se referă la scoarța uscată. Singura cifră impusă prin normă este conținutul de derivați salicilici: Farmacopeea Europeană cere minimum 1,5 grame la 100 de grame, exprimate ca salicină. Variația între specii este însă foarte mare, iar aceasta este informația cea mai utilă din tabel.
| Component | La 100 g scoarță uscată | Observație |
|---|---|---|
| Derivați salicilici totali | minimum 1,5 g cerut de farmacopee | Exprimați ca salicină; este pragul sub care materia primă nu poate fi folosită în medicamente |
| Salicină, la Salix alba | de regulă sub 1 g | Specia este printre cele mai sărace în salicină din genul Salix |
| Salicină, la S. purpurea și S. daphnoides | de câteva ori mai mare | Sunt speciile numite explicit în farmacopee și cele din care provine de obicei materia primă farmaceutică |
| Taninuri | 8 – 20 g | Dau astringența puternică a decoctului și explică iritația gastrică la stomacul sensibil |
| Flavonoide | prezente | Derivați de naringenină și de eriodictiol |
| Acizi fenolici | prezenți | Contribuie la activitatea antioxidantă măsurată în laborator |
Sursa: Farmacopeea Europeană, monografia Salicis cortex; raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului asupra Salix, diverse specii, inclusiv S. purpurea L., S. daphnoides Vill. și S. fragilis L., cortex.
Ce descriu, de fapt, aceste cifre. Ele se referă la scoarța uscată, nu la cana de decoct. Doza zilnică folosită tradițional este echivalentă cu 60 până la 120 de miligrame de salicină, adică o cantitate de câteva zeci de ori mai mică decât conținutul de salicilat dintr-un comprimat obișnuit de aspirină. Diferența aceasta explică de ce decoctul de salcie nu produce efectele puternice ale aspirinei, dar nu anulează contraindicațiile: organismul transformă salicina în acid salicilic, iar persoanele care nu tolerează salicilații reacționează la ambele.
Salcia are monografie europeană, iar aceasta cuprinde două tipuri de încadrare. O parte a preparatelor, extractele uscate standardizate, este încadrată la utilizare bine stabilită, adică sprijinită pe studii clinice. Restul preparatelor, inclusiv pulberea și ceaiul, este încadrat la utilizare tradițională. Este una dintre puținele plante de pe rafturile noastre care au trecut pragul utilizării bine stabilite.
Ce recunoaște monografia
- Utilizare bine stabilită: tratamentul de scurtă durată al durerii lombare joase, cu extract uscat standardizat.
- Utilizare tradițională: ameliorarea durerilor articulare minore, ameliorarea febrei asociate răcelii și durerea de cap.
Monografia se adresează exclusiv adulților, iar pentru durerea lombară și articulară folosirea nu depășește patru săptămâni.
În ce privință seamănă cu aspirina și în ce privință nu
Salicina se transformă în organism, prin intestin și prin ficat, în acid salicilic. Din acest punct de vedere legătura este reală, iar contraindicațiile salicilaților se aplică. Există însă o deosebire de care depinde înțelegerea corectă: aspirina blochează ireversibil agregarea plachetară prin gruparea ei acetil, iar salicina nu are această grupare. Scoarța de salcie nu are, prin urmare, efectul antiagregant al aspirinei și nu poate fi folosită în locul ei pentru protecție cardiovasculară. Precauția la persoanele care iau anticoagulante rămâne totuși în vigoare.
Ce arată studiile
Studiile clinice care au stat la baza încadrării la utilizare bine stabilită au folosit extracte standardizate, cu 120 până la 240 de miligrame de salicină pe zi, în durerea lombară joasă. Ceaiul din scoarță nu atinge aceste doze și nu poate invoca aceleași rezultate. Diferența dintre un extract standardizat și un decoct făcut acasă este, în cazul salciei, mai mare decât la aproape orice altă plantă.
Ce nu se poate spune
Salcia nu înlocuiește aspirina în prevenția cardiovasculară, nu tratează artrita reumatoidă și nu vindecă hernia de disc. Durerea lombară însoțită de amorțeli, de slăbiciune în picior sau de tulburări de control sfincterian este o urgență neurologică, nu o indicație pentru plante.
Decoct
O linguriță de scoarță mărunțită, aproximativ 2 până la 3 grame, la 250 ml de apă rece. Se aduce la fierbere și se fierbe cinci minute, apoi se lasă acoperit încă zece. Scoarța cere fierbere, nu opărire, fiindcă substanțele nu trec în apă la simpla infuzare. Două sau trei căni pe zi, după mese.
Extract uscat standardizat
Forma pentru care există studii clinice. Se dozează conform etichetei, care indică de obicei cantitatea de salicină pe doză. Aceasta este forma la care se referă indicația de utilizare bine stabilită.
Tinctură
Extract hidroalcoolic, dozat în picături conform etichetei, diluat într-un pahar cu apă.
Cum se ia
După masă, niciodată pe stomacul gol. Taninurile și derivații salicilici irită mucoasa gastrică, iar decoctul luat pe nemâncate produce frecvent disconfort.
Când se recoltează
Primăvara, în martie și aprilie, de pe ramuri tinere de doi sau trei ani, când seva circulă și coaja se desprinde ușor. Se ia scoarța de pe ramurile tăiate, nu de pe trunchiul arborelui viu, fiindcă decojirea trunchiului omoară copacul.
Cum se usucă
La soare sau la căldură blândă, în strat subțire, întorcând bucățile. Scoarța uscată corect se rupe cu zgomot sec; cea care se îndoaie nu este uscată complet și mucegăiește la păstrare.
Contraindicațiile salciei nu sunt formale: ele decurg direct din faptul că organismul transformă salicina în acid salicilic, iar cine nu tolerează salicilații nu tolerează nici scoarța de salcie.
Durerea lombară însoțită de amorțeală, de slăbiciune în picior sau de tulburări în controlul urinării este o urgență neurologică. Prezentarea la medic nu se amână.
Întrebări frecvente
Referințe
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Salix (various species including S. purpurea L., S. daphnoides Vill., S. fragilis L.), cortex.
- European Medicines Agency. Assessment report on Salix (various species including S. purpurea L., S. daphnoides Vill., S. fragilis L.), cortex.
- European Medicines Agency. Willow bark: herbal medicine summary for the public.
- Farmacopeea Europeană, monografia Salicis cortex, cerința de minimum 1,5% derivați salicilici totali, exprimați ca salicină.
- Bojor O., Pop M. Fitoterapia în folosul tuturor. Editura Medicală, 2010.
Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli. Dacă urmați un tratament sau aveți o afecțiune diagnosticată, discutați cu medicul înainte de a folosi preparate din plante.
Produse naturiste cu salcie albă
Salcia intră în zeci de produse Hypericum: scoarță pentru decoct, amestecuri pentru articulații, tincturi și capsule cu extract.
Vezi toate cele 36 de produse cu salcie albă
Livrare în România și în UE, expediere în 24 de ore.
