Schinduf (Trigonella foenum-graecum): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Schinduful (Trigonella foenum-graecum) e o plantă anuală din familia leguminoaselor, cu frunze din trei foliole și păstăi lungi, pline cu semințe brune. Folosirea lui e documentată încă din Egiptul antic, iar azi semințele se folosesc ca mirodenie și ca remediu tradițional. Agenția Europeană a Medicamentului îl recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și, în uz extern, pentru inflamațiile ușoare ale pielii. Pentru glicemie, colesterol, lapte matern sau testosteron, studiile sunt mici și de calitate scăzută, iar monografia europeană nu recomandă schinduful în sarcină și în alăptare. Mai jos afli cum îl recunoști, ce alte plante poartă același nume, ce conțin semințele, ce spun studiile și cum se folosește.

Ce este schinduful

Schinduful e o plantă anuală din familia Fabaceae, adică din familia leguminoaselor, din care fac parte și arahidele, soia, lintea, mazărea, fasolea și năutul.^{1, 2} Genul Trigonella are în jur de 55 de specii, răspândite mai ales în Africa, Asia, Europa, regiunea mediteraneană și Oceania. Linné a descris specia în 1753.¹

Semințele lui se folosesc ca mirodenie și în medicina tradițională, iar planta se cultivă și ca nutreț pentru vite.^{9, 1} Pentru ceai, pentru extracte și pentru uz extern se folosesc semințele.³

Din magazinul Hypericum: Ceai Schinduf vrac și Capsule Schinduf.

Cum arată schinduful

Schinduful e o plantă de 30-80 cm, cu tulpina dreaptă, ramificată, și cu frunze din trei foliole, dințate în jumătatea de sus. Florile, crem sau galben-pal, cu baza violetă, apar câte una sau în perechi la subsuoara frunzelor. Fructul e o păstaie lungă, dreaptă sau ușor curbată, cu un cioc la vârf.¹ Planta are un miros specific, pătrunzător.⁹

Cum îl recunoști

• Planta: anuală, de 30-80 cm, cu o rădăcină pivotantă care poate ajunge la 80 cm și cu tulpina dreaptă, ramificată.¹
• Frunzele: din trei foliole, obovate înguste, ovate sau alungit-eliptice, lungi de 15-40 mm și late de 4-15 mm, cu marginea dințată în jumătatea de sus. Codița frunzei are 6-15 mm.¹
• Florile: fără codiță, câte una sau două la subsuoara frunzelor, crem sau galben-pal, cu baza violetă, lungi de 13-18 mm. Caliciul, de 7-8 mm, e păros.¹
• Fructul: o păstaie lungă de 7-12 cm și lată de 4-5 mm, dreaptă sau ușor curbată, cu un cioc de până la 2 cm.¹
• Semințele: câte 10-20 într-o păstaie, brune, alungite, de 3-5 mm, cu suprafața neregulată.¹
• Înflorirea: în China, din aprilie până în iulie; fructele se coc din iulie până în septembrie.¹

De unde vine și unde se cultivă

Nu se știe sigur de unde provine schinduful. Agenția Europeană a Medicamentului îl dă ca originar din India și din nordul Africii, iar Flora of Pakistan îl descrie ca plantă cu origine îndoielnică, cultivată pe scară largă.^{2, 10}

Azi se cultivă în multe țări. În China, de exemplu, se cultivă peste tot, iar în mai multe provincii a scăpat din culturi și crește ca buruiană semisălbatică, prin câmpuri.¹ După Flora of Pakistan, planta se folosește ca legumă, iar semințele, ca mirodenie; în unele părți ale lumii se cultivă și ca nutreț și pentru îmbunătățirea solului.¹⁰

La noi, schinduful se cultivă doar sporadic, ca plantă furajeră, alimentară și medicinală.⁹

Schinduf, schinduf albastru și cimbrișor

Unii caută „schinduf albastru” sau se întreabă dacă schinduful e același lucru cu cimbrișorul. Cuvântul „schinduf” a avut, în dicționarele românești, mai multe sensuri.⁹

• Schinduful propriu-zis e Trigonella foenum-graecum, planta din acest articol.⁹
• Schinduful albastru e Trigonella caerulea, o specie înrudită, cu flori albastre. Dicționarele o numesc regional schinduf, dar și sulfină-albastră sau molotru albastru.^{9, 8}
• Cimbrișorul (Thymus serpyllum și Thymus pulegioides) se numește, în unele regiuni, tot schinduf.⁹
• Schinducul, o formă regională, e altceva: o plantă de munte din familia umbeliferelor (Conioselinum vaginatum), din care se prepară o băutură alcoolică. Scriban notează că unii călugări de la schitul Durău făceau din frunzele ei un fel de rachiu.⁹

Surse: Flora of China; Flora of Pakistan; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2021.^{1, 8, 10, 3}

Schinduful propriu-zis, schinduful albastru și cimbrișorul sunt trei plante diferite. Dacă ai căutat „schinduf” pentru cimbrișor, caută fișa de cimbrișor: e o altă plantă.

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește schinduf. Dicționarele mai consemnează, în graiurile regionale, formele schindufă, schinduș, schindof și sfândoc, iar pentru aceeași plantă și numele regional molotru. Dicționarul gastronomic îi spune și fân grecesc.⁹ Același înțeles îl are numele latin al speciei, foenum-graecum, ca și italianul „fieno greco”, maghiarul „görögszéna” și germanul „Griechisches Heu”, scris pe o planșă din 1885.^{3, 11}

Numele românesc are o origine nesigură. DEX ’09 spune că etimologia nu se cunoaște. Scriban îl lega de sârbă (svinduh) și de bulgară (sminduh) și presupunea că ar veni dintr-o formă ipotetică, cu sensul „miros de iasomie”.⁹ Bulgarii îi spun și azi „гръцки сминдух”, adică „sminduh grecesc”.³

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2021, pentru limbile europene; Thomé, 1885; Flora of Pakistan, pentru „methi”.^{9, 3, 11, 10}

Ce parte se folosește

Se folosesc semințele. Sunt brune, alungite, de 3-5 mm, cu suprafața neregulată, câte 10-20 într-o păstaie.¹ Aproape jumătate din greutatea lor e fibră, iar semințele sunt bogate în mucilagiu.²

• Forme recunoscute: semințele, întregi sau mărunțite, pentru ceai; pulberea; extractul uscat, obținut cu etanol 20%; extractul moale, obținut cu etanol 60%. Pentru uz extern, monografia descrie semințele sau pulberea, într-o infuzie folosită ca cataplasmă.³
• Frunzele și tulpinile: frunzele și tulpinile fragede se mănâncă drept legumă, iar frunzele, tulpinile uscate și semințele dau aromă mâncărurilor și produselor de panificație. Monografia europeană se referă doar la semințe, nu la frunze, tulpini sau rădăcină.^{1, 3}
• În bucătărie: în țările asiatice, semințele se pun uscate în amestecuri tradiționale, ca cele de curry, sau se încolțesc și se mănâncă în salate, ca verdeață picantă.⁹

7 lucruri surprinzătoare despre schinduf

1. Aproape jumătate din sămânță e fibră. Semințele conțin 48% fibre alimentare, din care 20% solubile, 30% proteine și doar 7% lipide.²
2. Se folosea la îmbălsămarea mumiilor. În Egiptul antic, schinduful intra în tămâie și în îmbălsămarea mumiilor, iar în Egiptul de azi se mai adaugă în făina pentru pâine.²
3. În Roma antică se spunea că ușurează nașterea. Azi, monografia europeană nu recomandă schinduful în sarcină și alăptare.^{2, 3}
4. Folosirea pentru poftă de mâncare e consemnată cel puțin din 1908. În Indian Materia Medica, semințele pulverizate se luau în doză de două lingurițe pe zi.²
5. Nicio substanță din semințe nu e recunoscută drept substanță activă. Agenția Europeană a Medicamentului nu poate indica un compus cu activitate terapeutică cunoscută sau un marker activ.²
6. Se vinde de zeci de ani, dar fără statut de „utilizare bine stabilită”. În Polonia, preparate din schinduf se folosesc cel puțin din 1962, iar în Franța, două extracte s-au vândut între 1970 și 2016. Totuși, studiile clinice sunt prea slabe pentru o recunoaștere de acest fel.²
7. Pentru lapte matern, curmalele au întrecut schinduful. Într-o analiză care a comparat mai multe plante, efectul schindufului a fost mult mai mic decât al curmalelor și al unei plante numite Coleus amboinicus.⁶

Ce conțin semințele de schinduf

Semințele de schinduf conțin în primul rând fibre, proteine și lipide. Urmează saponinele, trigonelina și flavonoidele.²

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2021, după Organizația Mondială a Sănătății (2007), ESCOP (2003) și alte lucrări.²

Cifrele descriu semințele uscate, nu o cană de ceai sau o capsulă anume. Agenția notează că niciun compus nu poate fi recunoscut drept substanță cu activitate terapeutică cunoscută. Farmacopeea Europeană are o monografie pentru semințe, dar nu cere dozarea vreunei substanțe active.^{2, 3}

Ce spun studiile

Schinduful a fost studiat mai ales pentru glicemie și colesterol. Agenția Europeană a Medicamentului a analizat studii despre lipide și glicemie, despre menopauză și sănătate sexuală, dar le-a socotit de valoare limitată: sunt scurte, cu puțini participanți și cu un design slab. De aceea nicio utilizare nu a putut fi recunoscută ca „bine stabilită”.²

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2021; Kim și colab., 2023; Khan și colab., 2018; Yang și colab., 2026.^{2, 4, 6, 7}

Pofta de mâncare

Aceasta e utilizarea tradițională recunoscută de Agenție, dar nu se sprijină pe studii clinice solide. Singurele date clinice vin dintr-un sondaj observațional, fără informații despre doză și despre produs. Evaluarea a concluzionat că studiile publicate nu dovedesc eficacitatea schindufului pentru stimularea poftei de mâncare, iar recunoașterea se bazează pe folosirea îndelungată în Uniunea Europeană.²

Glicemia

Două sinteze de studii au pus la un loc studiile cu schinduf la oameni cu diabet sau prediabet. Cea din 2014 a adunat 10 studii. Față de grupurile de control, glicemia à jeun a fost cu 0,96 mmol/l mai mică, glicemia la 2 ore după o încărcare cu glucoză, cu 2,19 mmol/l mai mică, iar hemoglobina glicată, cu 0,85% mai mică. Efectele asupra glicemiei à jeun și la 2 ore au apărut doar la doze medii sau mari, la persoane cu diabet, iar autorii au arătat că majoritatea studiilor erau de calitate metodologică scăzută.¹²

Sinteza din 2023 a găsit 10 studii, cu 706 participanți. Schinduful a scăzut glicemia à jeun, glicemia la 2 ore și hemoglobina glicată, dar nu și rezistența la insulină. Nu s-a observat toxicitate la ficat sau la rinichi, iar în unele studii au apărut efecte digestive ușoare.⁴ Agenția a notat însă că studiile clinice sunt scurte, mici și cu un design slab, iar monografia are în vedere o urmărire atentă a glicemiei la cei tratați pentru diabet.^{2, 3}

Colesterolul

O sinteză din 2020 a analizat 15 studii randomizate: 281 de participanți au luat schinduf, 255 au fost în grupuri de control, iar alți 136, în studii fără control, au fost urmăriți înainte și după. Față de grupurile de control, schinduful a scăzut colesterolul total, colesterolul LDL și trigliceridele și a crescut ușor colesterolul HDL. În studiile fără grup de control, doar creșterea HDL a fost semnificativă. Autorii cer studii de calitate mai bună.⁵ Sinteza din 2023 a găsit scăderi ale colesterolului total și ale trigliceridelor și o creștere a HDL, dar nicio diferență semnificativă la LDL, deci rezultatele nu coincid în toate punctele.⁴

Laptele matern

O analiză din 2018, care a comparat mai multe plante, a găsit 5 studii cu 122 de femei care au luat schinduf. Analiza a 4 dintre ele a arătat mai mult lapte decât cu placebo. Efectul schindufului a fost totuși mult mai mic decât al curmalelor și al plantei Coleus amboinicus.⁶ Monografia europeană nu recomandă schinduful în alăptare.³

Testosteronul

Schinduful se vinde adesea ca supliment pentru bărbați.⁷ O sinteză din 2020 a patru studii a găsit un efect semnificativ al extractului asupra testosteronului total.¹³ Cea mai nouă sinteză, din 2026, a pus la un loc 13 studii randomizate cu placebo. La testosteronul total, 6 studii au arătat o creștere mică, cu o diferență medie standardizată de 0,25 (interval de încredere 95%: 0,02-0,48). La testosteronul liber, 5 studii nu au arătat un efect clar. Niciun studiu nu a avut risc scăzut de erori, iar certitudinea dovezilor a fost foarte scăzută. Autorii spun că dovezile actuale nu susțin afirmațiile comerciale despre creșterea testosteronului.⁷

În laborator

În eprubetă și pe animale, rezultatele nu contrazic utilizările tradiționale, mai ales pe cele pentru pofta de mâncare și pentru vindecarea pielii. La animale cu diabet, semințele au scăzut glicemia, dar mecanismul și substanța răspunzătoare nu se cunosc, iar multe studii aveau lipsuri: fără grupuri de control, cu o singură doză sau cu doze mult mai mari decât cele pentru oameni.² Tot la animale, semințele au scăzut testosteronul, au afectat testiculele șobolanilor și au crescut pierderile de sarcină.² Rezultatele de laborator nu arată însă ce se întâmplă la oameni.

Schinduful nu tratează diabetul, colesterolul crescut sau altă boală și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

În studiile pe oameni, efectele adverse au fost ușoare, mai ales digestive.⁴ Monografia europeană enumeră, în uz intern, flatulența, diareea și amețelile și, în uz intern și extern, reacțiile alergice. Cât de des apar nu se știe.³

• Alergia: nu îl folosesc cei alergici la schinduf, la arahide, la soia sau la alte plante din familia leguminoaselor. Cine e alergic la arahide are un risc mai mare de reacții severe. Monografia citează reacții alergice după aplicarea pe piele (umflarea feței, respirație șuierătoare) și după consum (astm, rinită alergică).^{3, 2}
• Sarcina, alăptarea și fertilitatea: nu se recomandă în sarcină, în alăptare și la femeile care pot rămâne gravide și nu folosesc contracepție. La animale s-au văzut toxicitate pentru reproducere, pierderi de sarcină și efecte asupra fertilității. Studii observaționale din Maroc au asociat schinduful luat în sarcină cu nașteri premature și cu malformații congenitale, iar Centrul de Farmacovigilență din Maroc a semnalat 8 cazuri de malformații congenitale, în șase luni, la femei care consumaseră semințe de schinduf în sarcină. O asociere nu dovedește însă o cauză.^{3, 2}
• Vârsta: nu se recomandă sub 18 ani, pentru că lipsesc datele de siguranță.³
• Diabetul: din cauza unui posibil efect de scădere a glicemiei, la cei tratați pentru diabet se are în vedere o urmărire atentă a glicemiei.³
• Medicamentele: monografia nu menționează interacțiuni. În literatură există un singur caz, al unei paciente tratate cu warfarină, la care INR-ul a crescut ușor după ce a luat mai multe produse naturale, între ele schinduf și boldo. Agenția a socotit dovezile prea slabe pentru un avertisment. Dacă iei anticoagulante, întreabă medicul.^{3, 2}
• Tiroida: la rozătoare, extractele hidroalcoolice au scăzut hormonul tiroidian T3, de la 110 mg pe kilogram pe zi în sus. La oameni nu există date; dacă ai o boală de tiroidă, discută cu medicul.³
• Dozele mari: între 25 și 100 g de pulbere pe zi, în două prize, au dat diaree și flatulență ușoare în 4 din 10 cazuri.³
• Mirosul: schinduful poate schimba mirosul urinei și al transpirației. Agenția notează riscul unui diagnostic greșit și al unor investigații inutile la copiii mici.²
• Cât timp: dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni în uz intern sau peste o săptămână pe piele, e nevoie de medic. Extractele cu alcool nu sunt potrivite pentru cine nu are voie să consume alcool.³

Nu se recomandă în sarcină, în alăptare și sub 18 ani, nici celor alergici la arahide, soia sau alte leguminoase.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, semințele de schinduf au din 2011 o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională, revizuită în 2021. Ea acoperă pierderea temporară a poftei de mâncare, în uz intern, și tratamentul simptomatic al inflamațiilor ușoare ale pielii, în uz extern, și se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{3, 14} Preparatele descrise într-o monografie trebuie să fie folosite de cel puțin 30 de ani, dintre care cel puțin 15 în Uniunea Europeană. Pentru schinduf, raportul de evaluare dă ca exemple Polonia, din 1962, Franța, din 1990, Spania, din 1992, și Germania, din 1996.^{14, 2}

Agenția nu a putut recunoaște o utilizare „bine stabilită”, pentru că studiile clinice sunt prea slabe. Nu a putut propune nici o intrare în lista europeană a plantelor medicinale tradiționale, din cauza lipsei datelor despre genotoxicitate.²

Semințele au o monografie în Farmacopeea Europeană.³ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru schinduf.¹⁵

În România, schinduful e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁶

Schinduful de-a lungul timpului

Schinduful are o istorie lungă. În Egiptul antic se folosea în tămâie și la îmbălsămarea mumiilor, iar în Egiptul de azi se mai adaugă în făina de grâu și de porumb pentru pâine. În Roma antică se spunea că ușurează nașterea. În medicina tradițională chineză, semințele se foloseau ca tonic și pentru slăbiciune și picioare umflate. În India, schinduful e condiment și, în medicina populară, se dă mamelor pentru lapte, iar ayurveda îl include în farmacopeea ei.²

Folosirea lui pentru poftă de mâncare e consemnată cel puțin din 1908, în Indian Materia Medica: semințele pulverizate, în doză de două lingurițe pe zi. Comisia E germană (1998) l-a descris pentru lipsa poftei de mâncare, în doză de 6 g de semințe mărunțite pe zi sau ca macerat la rece.²

În Europa, preparatele sunt pe piață de zeci de ani: în Polonia, cel puțin din 1962, iar în Franța, un extract uscat și unul moale s-au vândut între 1970 și 2016. Prima monografie europeană a fost adoptată în 2011 și revizuită în 2021.^{2, 3}

La noi, schinduful apare în dicționare ca plantă de nutreț, de bucătărie și de medicină. DLRLC citează o lucrare a lui Pamfile, în care se spune că gospodinele țineau mult să semene și schinduf, ale cărui semințe miroseau frumos.⁹

Din magazinul Hypericum

Produse Hypericum cu schinduf

Până aici ai citit despre schinduf. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște semințele de schinduf, pe baza utilizării tradiționale, pentru pierderea temporară a poftei de mâncare și, în uz extern, pentru inflamațiile ușoare ale pielii, și nu le recomandă în sarcină, în alăptare și sub 18 ani.³ Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Schinduf vrac

• 100% semințe de schinduf (Trigonella foenum-graecum), uscate
• Vrac, 50 g, în cutie de carton
• Pe etichetă: o linguriță de semințe la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac, apoi se strecoară și se bea în cursul zilei
• Monografia europeană descrie 1-6 g de semințe pe zi, în 250 ml de apă clocotită, înainte de mese, sau un macerat din 0,5 g de semințe mărunțite în 150 ml de apă rece, 3 ore, de 3 ori pe zi³

9,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Tot cu schinduf: capsule

Schinduful se găsește la noi și în capsule, cu extract de schinduf. Monografia europeană descrie semințele, în ceai, și doar două extracte anume, obținute cu etanol 20% sau 60%.³

Adăugați la lista de dorințe

Capsule Schinduf

35,70 lei

Adaugă în coș

Aceeași folosire, alte plante: țintaura, coada-șoricelului și brusturele

Pentru pierderea temporară a poftei de mâncare, Agenția Europeană a Medicamentului are monografii de utilizare tradițională și pentru alte plante pe care le avem ca ceai: țintaura (partea aeriană), coada-șoricelului (partea aeriană) și brusturele (rădăcina). Fiecare monografie are condițiile ei: țintaura nu se folosește în ulcerul peptic, iar coada-șoricelului și brusturele nu se folosesc la alergia la plantele din familia Asteraceae.^{17, 18, 19}

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Tintaura vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Coada Soricelului vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Brusture doze

9,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Schinduf, vrac	1 linguriță de semințe la 200 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac; se bea în cursul zilei	În monografie: 1-6 g pe zi, în 250 ml de apă clocotită, înainte de mese; nu sub 18 ani, nu în sarcină și alăptare
Capsule Schinduf	2 capsule de 2 ori pe zi, la masă, cu lichid; cel mult 3 luni, apoi pauză de o lună	Extract de schinduf; nu se recomandă în sarcină și alăptare
Ceai Țintaură, vrac	1 lingură de plantă la 250 ml de apă fierbinte, câteva minute sub capac; 2 căni pe zi, înaintea meselor principale	În monografie: 1-4 g în 200 ml de apă clocotită, de până la 4 ori pe zi; nu în ulcerul peptic
Ceai Coada Șoricelului, vrac	1-2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită, acoperit, apoi strecurat; 2-3 căni pe zi, între mesele principale	În monografie: 1,5-4 g în 150-250 ml de apă clocotită, de 3-4 ori pe zi, între mese; nu la alergia la Asteraceae
Ceai Brusture, la plic	2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, 10 minute acoperit; 2 căni pe zi	În monografie: 2-6 g de rădăcină, de 3 ori pe zi, la adulți; nu la alergia la Asteraceae

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Monografiile europene se referă la adulți. Dacă neplăcerile durează peste 2 săptămâni sau se agravează, e nevoie de medic.^{3, 17, 18, 19}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Flora of China Editorial Committee. Genul Trigonella Linnaeus și specia Trigonella foenum-graecum Linnaeus (pp. 558-559), în Flora of China, vol. 10 (Fabaceae), Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2010, efloras.org.
2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Trigonella foenum-graecum L., semen, versiune finală, revizia 1, EMA/HMPC/179590/2018, 24 noiembrie 2021.
3. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Trigonella foenum-graecum L., semen, versiune finală, revizia 1, EMA/HMPC/179591/2018, adoptată pe 24 noiembrie 2021 (prima monografie, adoptată pe 27 ianuarie 2011).
4. Kim J., Noh W., Kim A., Choi Y., Kim Y.S. The Effect of Fenugreek in Type 2 Diabetes and Prediabetes: A Systematic Review and Meta-Analysis of Randomized Controlled Trials. International Journal of Molecular Sciences, 2023, 24(18):13999.
5. Heshmat-Ghahdarijani K., Mashayekhiasl N., Amerizadeh A., Teimouri Jervekani Z., Sadeghi M. Effect of fenugreek consumption on serum lipid profile: A systematic review and meta-analysis. Phytotherapy Research, 2020, 34(9):2230-2245.
6. Khan T.M., Wu D.B., Dolzhenko A.V. Effectiveness of fenugreek as a galactagogue: A network meta-analysis. Phytotherapy Research, 2018, 32(3):402-412.
7. Yang P., Niu Z., Guo J., Huang T., Chang D., Huang X. Effects of oral fenugreek-derived preparations on testosterone-related outcomes in adult men: a systematic review and meta-analysis of randomized placebo-controlled trials. Frontiers in Nutrition, 2026, 13:1903508.
8. Flora of China Editorial Committee. Trigonella caerulea (Linnaeus) Seringe, în Flora of China, vol. 10 (Fabaceae), pp. 558-559, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2010, efloras.org.
9. dexonline.ro, articolele „schinduf”, „molotru”, „sulfină” și „cimbrișor”, după DEX ’09, Micul dicționar academic (ed. a II-a), DLRLC, Scriban, Șăineanu (ed. a VI-a), DER, Dicționarul enciclopedic, Dicționarul gastronomic explicativ (2003) și Dicționarul de sinonime.
10. Flora of Pakistan, familia Papilionaceae, Trigonella foenum-graecum Linn., p. 293, efloras.org, consultată în octombrie 2026.
11. Thomé O.W. Flora von Deutschland, Österreich und der Schweiz, Gera, 1885, planșa 433, Trigonella foenum-graecum L., nume german „Griechisches Heu”, consultată prin Wikimedia Commons.
12. Neelakantan N., Narayanan M., de Souza R.J., van Dam R.M. Effect of fenugreek (Trigonella foenum-graecum L.) intake on glycemia: a meta-analysis of clinical trials. Nutrition Journal, 2014, 13:7.
13. Mansoori A., Hosseini S., Zilaee M., Hormoznejad R., Fathi M. Effect of fenugreek extract supplement on testosterone levels in male: A meta-analysis of clinical trials. Phytotherapy Research, 2020, 34(7):1550-1555.
14. European Medicines Agency. Assessment Report Summary for the Public (ARSP): Fenugreek seed, EMA/HMPC/387796/2025, publicat în 2026.
15. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
16. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Centaurium erythraea Rafn. s.l., herba, EMA/HMPC/277493/2015, adoptată pe 24 noiembrie 2015.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Achillea millefolium L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/376416/2019, adoptată pe 23 septembrie 2020.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Arctium lappa L., radix, EMA/HMPC/246763/2009 Corr.1, adoptată pe 16 septembrie 2010.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai diabet, colesterol crescut sau altă boală, ești gravidă ori alăptezi sau urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi schinduf.