Troscot (Polygonum aviculare): beneficii, proprietăți și mod de folosire
Troscotul (Polygonum aviculare) este buruiana măruntă, culcată pe pământ, care crește pe cărări, în curți, pe marginea drumurilor și între dalele de pavaj. Agenția Europeană a Medicamentului îl recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, ca ceai pentru ameliorarea simptomelor răcelii și pentru creșterea cantității de urină, ca ajutor în neplăcerile urinare minore, și ca decoct pentru clătirea gurii și a gâtului în inflamațiile ușoare. Mai jos afli cum îl recunoști, cu ce plante se confundă, ce conține, ce spun studiile, cui nu i se potrivește și ce spune legea.
Pe scurt
- Troscotul este o plantă anuală, de obicei de 10-40 cm, cu tulpini subțiri, culcate sau ridicate, și cu flori mărunte, verzui, cu margine albă sau roz, ascunse în axila frunzelor.
- Agenția Europeană a Medicamentului îl recunoaște, pe baza utilizării tradiționale, pentru ameliorarea simptomelor răcelii, pentru inflamațiile ușoare ale gurii și gâtului și pentru creșterea cantității de urină, ca ajutor în neplăcerile urinare minore.
- Doza din monografie, pentru răceală: 1,5-2 g de plantă la 150 ml de apă clocotită, de 3-4 ori pe zi. Se folosește de la 12 ani, cel mult o săptămână (două, pentru căile urinare), apoi se merge la medic.
- Nu se recomandă în sarcină și alăptare și nici celor alergici la plantă. Pentru efectul urinar, nici când medicul a limitat lichidele, de exemplu în boli grave de inimă.
- Pentru cele trei folosiri nu există studii clinice. Pentru pietre la rinichi există doar experimente pe animale, nu și dovezi la oameni.
Polygonum aviculare L., familia Polygonaceae
Ce este troscotul
Troscotul face parte din familia Polygonaceae, a hrișcăi.1 Numele genului, Polygonum, vine din grecescul poly, „mulți”, și gony, „genunchi” sau „articulație”, după nodurile tulpinii, în interpretarea tradițională.1 Specia a fost descrisă de Linné în 1753.2
Câte specii are genul depinde de cine îl descrie. Raportul agenției europene vorbește despre circa 300 de specii în genul Polygonum, luat în sens larg. Flora of North America a trecut o parte dintre ele în genurile Persicaria, Fallopia și Bistorta și numără circa 65.3, 1
Nici troscotul însuși nu e o specie simplă. Botaniștii îl descriu ca pe un „complex” poliploid de forme apropiate, controversat din punct de vedere taxonomic, cu șapte sau mai multe subspecii, greu de despărțit una de alta. Farmacopeea Europeană îl definește, la rândul ei, în sens larg, Polygonum aviculare L. sensu lato.2, 3
Monografia europeană privește troscotul ca singură plantă, uscată și mărunțită. Raportul agenției spune că ea nu se referă la amestecurile cu alte plante.3
Din magazinul Hypericum: Ceai Troscot vrac.
Cum arată troscotul
Troscotul se recunoaște după tulpinile subțiri, ramificate, pline de noduri, și după florile mărunte, ascunse în axila frunzelor. Înflorește vara, între iunie și septembrie, după raportul agenției europene.3


Cum îl recunoști
- Tulpina: subțire, de 0,5-2 mm în grosime, ramificată, cu noduri, culcată pe pământ sau ridicată. Are de obicei 10-40 cm, iar lungimea medie dată de raportul european este de 30 cm.4, 3
- Frunzele: mici și înguste, de 1-4 cm lungime și 3-12 mm lățime, cu marginea întreagă și aproape fără codiță.4
- Teaca de la noduri: la fiecare nod, tulpina e îmbrăcată într-o teacă membranoasă, numită ocrea, argintie și brună, ruptă la margine. Raportul european o socotește trăsătura caracteristică a plantei.3, 4
- Florile: câte 1-5 în axila frunzelor, cu cinci tepale verzui, cu margine albă sau roz, de 2-2,5 mm. Vârfurile sunt adesea roșii, iar staminele sunt de la cinci la opt.4, 3, 2
- Fructul: o achenă, adică un fruct uscat cu o singură sămânță, brun-închis până la neagră, cu trei muchii, de 2-4 mm.3, 4


Unde crește troscotul
Troscotul e originar din Europa și Asia.3 Flora of China îl descrie ca larg răspândit în zona temperată de nord și naturalizat în cea de sud, de la nivelul mării până la 4.200 m altitudine, lângă câmpuri, pe marginea drumurilor și în locuri părăsite.4
- Îi plac locurile bătătorite. Se găsește pe terenuri necultivate, pe margini de drum și între dalele de pavaj, ca în pozele de mai jos.4, 2
- Se adaptează oriunde. O sinteză despre buruienile din Canada spune că plantele au o plasticitate fenotipică și o variabilitate genetică mari și se adaptează ușor la o mulțime de habitate de câmp și de teren părăsit.5
- Locul contează. În Bihor, un studiu din 2026 a găsit, la cinci populații sălbatice crescute între 105 și 605 m altitudine, aceiași compuși fenolici, dar în cantități foarte diferite.6
- Poate lua metale din sol. Într-un oraș ceh puternic poluat, partea aeriană a troscotului a strâns cadmiu din sol. Factorul de bioacumulare, adică raportul dintre cadmiul din plantă și cel din sol, a ajuns la 2,9.7


Troscot, troscot japonez și alte plante cu același nume
În română, cuvântul „troscot” trimite în dicționare la mai mult de zece plante. Tabelul arată care e care.8
| Numele | Ce plantă este | De reținut |
|---|---|---|
| Troscot, troscoțel, sporiș, iarba-găinilor, laba-găinii | Polygonum aviculare | Planta din acest articol |
| Troscot japonez | Reynoutria japonica, numită și Fallopia japonica sau Polygonum cuspidatum | Plantă perenă de 1-2 m, cu frunze late, de 5-12 cm; altă specie decât troscotul |
| Troscot-de-apă, troscotul-broaștelor, sălcuță | Polygonum amphibium, azi Persicaria amphibia | Altă specie din familia Polygonaceae |
| Troscot-roșu, troscot-piperat, dintele-dracului | Polygonum hydropiper, azi Persicaria hydropiper | Altă specie din aceeași familie |
| Troscot-porcesc, troscot-scămos, iarbă-roșie | Polygonum lapathifolium, azi Persicaria lapathifolia | „Iarbă-roșie” se spune în dicționare și troscotului |
| Troscot-de-cereale, hrișcă-deasă | Polygonum convolvulus, azi Fallopia convolvulus | Altă specie din aceeași familie |
| Răculeț | Polygonum bistorta, azi Bistorta officinalis | Regional i se spune și troscot; are rizom gros |
| Troscot-gras, iarbă-grasă | Portulaca oleracea | Plantă din altă familie |
| Troscot-de-câmp, scârțâitoare | Polycnemum arvense | Altă plantă, cu același nume regional |
| Troscot, în unele regiuni | Coada-racului (Potentilla anserina), cimbrișor (Thymus serpyllum), cârligioare (Bidens cernuus), talpa-gâștei (Chenopodium rubrum) | Plante diferite, care poartă același nume doar regional |
Surse: dexonline, după Micul dicționar academic, DEX ’09, DLRLC, Scriban și Dicționarul de sinonime; Flora of China, pentru troscotul japonez; Flora of North America, pentru denumirile științifice actuale ale speciilor din genurile Persicaria, Fallopia și Bistorta.8, 4, 9
Un reper pentru a nu-l încurca cu rudele lui din genul Persicaria: la troscot, florile stau în axila frunzelor, fără peduncul. La Persicaria, inflorescențele sunt la vârful tulpinii, în spice sau panicule, pe un peduncul.2, 1, 9

Cine caută „troscot japonez” caută, de fapt, o altă plantă. Flora of China îl descrie drept o plantă perenă, cultivată pe scară largă, care devine buruiană în alte părți ale lumii.4 Monografia europeană din acest articol privește numai Polygonum aviculare.10
Denumiri populare și nume în alte limbi
Dicționarele românești dau pentru troscot o listă lungă de nume regionale. Micul dicționar academic enumeră șaisprezece: troscoțel, brebenel, costrei, hericică, iarba-găinilor, iarbă-noduroasă, iarbă-roșie, laba-găinii, porcin, sporiș, târsoacă, târșoară, torțel, trăgănător, troscănel și troscovă.8 Numele se suprapun: „brebenel” înseamnă, în DEX ’09, mai multe plante cu flori de primăvară din genul Corydalis.8
Cuvântul „troscot” vine din slava veche troskotŭ și are rude în bulgară, sârbă și croată. „Sporiș” are tot origine slavă: dicționarele îl trimit la sârbescul sporiš, iar în rusă planta se numește popular спорыш, adică tot sporîș.8, 11 Troscoțel e diminutivul lui troscot.8
| Limba | Numele |
|---|---|
| Engleză | knotgrass, doorweed, prostrate knotweed |
| Germană | Vogelknöterich |
| Franceză | renouée des oiseaux |
| Italiană | correggiola, centinodio |
| Spaniolă | centinodia, ciennudos |
| Poloneză | rdest ptasi |
| Rusă | горец птичий, спорыш |
| Ucraineană | спориш звичайний |
| Bulgară | пача трева |
| Sârbă | троскот |
| Suedeză | trampört |
| Chineză | 萹蓄 (bian xu) |
| Japoneză | ミチヤナギ (michiyanagi) |
Surse: Wikidata (Q242573); Flora of North America și Flora of China; Agenția Europeană a Medicamentului, pentru italiană și spaniolă.11, 2, 4, 10
În multe limbi, numele plantei amintește de păsări: Vogelknöterich în germană, renouée des oiseaux în franceză, rdest ptasi în poloneză. Epitetul latinesc aviculare e legat de avicula, „păsărică”.11, 12 În română, regional, planta e iarba-găinilor sau laba-găinii.8
Ce parte se folosește
Se folosește partea aeriană înflorită, Polygoni avicularis herba. Farmacopeea Europeană o definește ca planta întreagă sau fragmentată, uscată, înflorită, din Polygonum aviculare L. sensu lato, cu cel puțin 0,30% flavonoide, exprimate ca hiperozid.3 În Uniunea Europeană, materia primă se culege mai ales în Europa de Est.3
Monografia europeană acceptă planta mărunțită, pentru ceai, ca infuzie sau decoct băut, și pentru decoct folosit la clătirea gurii și a gâtului.10 Tinctura, capsulele și extractele nu sunt descrise în monografie.
7 lucruri surprinzătoare despre troscot
- Un cuvânt, mai mult de zece plante. În Micul dicționar academic, „troscot” înseamnă, în diferite regiuni, plante precum răculețul, sălcuța, hrișca-deasă, iarba-grasă, scârțâitoarea sau coada-racului.8
- Numele vine dintr-un trosnet. Dicționarele spun că troscotul vine din slava veche troskotŭ și are aceeași rădăcină expresivă ca „trosc”. Scriban adaugă că, atunci când vitele îl mănâncă, „face trosc”.8
- Intră și în paste, și în produse pentru baie. Raportul european citează, în Letonia, o pastă de uz oral cu 9 substanțe vegetale, iar în Polonia, o pastă cu 10 și un produs pentru baie cu 6, toate cu troscot.3
- Poate fi o specie sau un grup de forme. Flora of North America îl numește „complex poliploid” controversat taxonomic, cu șapte sau mai multe subspecii.2
- ADN-ul lui a legat o probă de locul unei crime. Într-un studiu de botanică criminalistică din 2012, cercetători olandezi au arătat că troscotul e o specie bună pentru probe de ADN vegetal. Într-un caz de omor, amprenta ADN a identificat populația de troscot de la locul faptei drept sursa cea mai probabilă a probei.13
- Același troscot, de aproape șase ori mai multe substanțe într-un loc decât în altul. În Bihor, suma compușilor fenolici măsurați a diferit de aproape șase ori între cea mai bogată și cea mai săracă dintre cinci populații sălbatice.6
- Medicamente numai din troscot există doar în două țări. Raportul agenției le găsește pe piața din Lituania și din Polonia. În alte țări, troscotul apare doar în amestecuri.3
Știai că?
Monografia europeană a fost adoptată pe 5 aprilie 2016, cu 25 din 26 de voturi. Poziția separată a venit din partea unui membru din Țările de Jos, care ar fi preferat pentru gură și gât formularea „iritații ușoare”, în loc de „inflamații ușoare”.14
Ce conține troscotul
Cifrele de mai jos vin din raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului, care citează literatura de specialitate.3
| Grupa | Cât | Ce știm |
|---|---|---|
| Flavonoide | 0,1-1%, rar 2,5-3% | Derivați de kaempferol, cvercetină și miricetină; avicularina, care poartă numele plantei, are circa 0,2%, alături de juglanină, hiperozid, cvercitrină și rutozid; Farmacopeea Europeană cere cel puțin 0,30%, calculate ca hiperozid |
| Taninuri | 3,5-4% | Taninuri galice și catecolice |
| Acizi fenolici | Prezenți | Acizii cafeic, clorogenic, galic și protocatehic |
| Acizii silicic, tartric și formic | Circa 1% | Prezenți ca silicați solubili în apă |
| Cumarine | Prezente | Umbeliferonă și scopoletină |
| Lignani | Prezenți | Un glicozid de lignină și aviculina |
| Steroli și saponine | Prezenți | Mai ales β-sitosterol; saponine triterpenice, mai ales cu acid oleanolic |
| Altele | Prezente | Ulei volatil, caroten, vitaminele C și K |
Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2016, care preia și cerința Farmacopeei Europene.3
Raportul nu spune cât din acizii silicic, tartric și formic trece într-o cană de ceai.3
Un studiu publicat în 2026 de cercetători de la Cluj-Napoca și Oradea a analizat cinci populații sălbatice de troscot din județul Bihor. Au găsit paisprezece compuși fenolici: un acid hidroxicinamic, douăsprezece glicozide ale flavonolilor și un flavonol liber, cu derivați de kaempferol în frunte. Acidul clorogenic și rutozidul au fost confirmate cu standarde, iar un derivat de cvercetină cu arabinoză, probabil avicularina, a apărut în toate populațiile.6
Suma compușilor fenolici a diferit de aproape șase ori între cea mai bogată și cea mai săracă populație, deși profilul a rămas același. Autorii trag concluzia că troscotul cules din natură nu poate fi socotit uniform.6
Ce spun studiile
Ce recunoaște Agenția Europeană a Medicamentului
Pe 5 aprilie 2016, Comitetul pentru medicamente din plante al Agenției Europene a Medicamentului a adoptat o monografie pentru partea aeriană a troscotului. O recunoaște ca medicament tradițional din plante pentru trei folosiri, exclusiv pe baza utilizării îndelungate: cel puțin 30 de ani, dintre care cel puțin 15 în Uniunea Europeană.10, 3, 15
- Răceală: ameliorarea simptomelor. 1,5-2 g de plantă mărunțită la 150 ml de apă clocotită, ca infuzie, de 3-4 ori pe zi (4,5-8 g pe zi), cel mult o săptămână.10
- Gură și gât: inflamații ușoare. 1,5 g de plantă la 200-250 ml de apă, ca decoct, pentru clătirea gurii și a gâtului, de 4-5 ori pe zi (6-7,5 g pe zi), cel mult o săptămână.10
- Căi urinare: creșterea cantității de urină, pentru spălarea căilor urinare, ca ajutor în neplăcerile urinare minore. 3 g de plantă la 200 ml de apă, ca decoct, de 2 ori pe zi (6 g pe zi), cel mult două săptămâni, cu suficiente lichide.10
- Vârsta: adolescenți, adulți și vârstnici. Sub 12 ani nu se recomandă.10
În 2022, agenția a deschis revizuirea periodică a monografiei și a cerut date științifice noi, între 15 martie și 14 iunie.16
Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2016; González Begné și colab., 2001.10, 14, 3, 17
Studiile pe oameni
Pentru cele trei folosiri din monografie nu există studii clinice.3 Singurul studiu pe oameni găsit de agenție a fost făcut în Mexic, în 2001, pe 60 de studenți bărbați la stomatologie, de 18-25 de ani, cu gingivită. Timp de două săptămâni, au clătit gura de două ori pe zi cu un extract de troscot (1 mg/ml), fără să se spele pe dinți. Indicele de gingivită a scăzut de la 1,056 la 1,011, dar placa dentară a crescut, de la 91,38 la 98,69.17
Agenția notează că metodologia studiului e slabă și că nu se precizează ce parte a plantei s-a folosit. În rezumatul pentru public, ea spune că informațiile despre desfășurarea studiului sunt incomplete și că nu s-au putut trage concluzii ferme. De aceea gingivita nu e o indicație a monografiei.3, 15
Troscotul și pietrele la rinichi
Manualele vechi îl pomeneau pentru pietre la rinichi, iar în Letonia a existat, între 1999 și 2006, un produs cu troscot folosit pentru spălarea căilor urinare și în caz de pietre la rinichi.3 Comitetul european nu a reținut pietrele ca indicație: monografia vorbește doar despre creșterea cantității de urină, ca ajutor în neplăceri urinare minore.10
Studiile existente sunt pe animale. În 2018, pe 64 de șobolani, un extract apos de troscot (100 și 400 mg/kg) a redus depunerile de oxalat de calciu din rinichi și modificările țesutului renal, atât când a fost dat de la începutul experimentului, cât și după 14 zile.18 În 2026, o pectină izolată din troscot a redus, la animale de laborator, depunerea de cristale de oxalat de calciu în rinichi.19 Căutarea noastră în PubMed nu a găsit studii pe oameni.
Pentru pietre la rinichi există doar experimente pe animale, nu și dovezi la oameni. Febra, durerea la urinare, spasmele sau sângele în urină cer medic.10
În laborator
În eprubetă, un extract apos de troscot a frânat două procese legate de inflamație: eliberarea provocată de factorul de activare a trombocitelor (83%) și sinteza prostaglandinelor (52%).3 Un extract în etanol a oprit stafilococul auriu la 1 mg/ml, iar un extract apos a avut nevoie de 9,04 mg/ml pentru a opri 99% din creșterea bacteriei Salmonella Typhimurium. Sunt rezultate pe bacterii în eprubetă, nu pe oameni.3
În 2018, într-un experiment pe țesut izolat de căi respiratorii de șoarece și de om, o fracțiune din plantă și cvercetina au redus contracția mușchiului neted. Autorii vorbesc despre dezvoltarea unor medicamente noi pentru căile respiratorii, dar deocamdată sunt doar teste pe țesut izolat.20
Rezultatele din laborator nu arată ce face un ceai într-un corp omenesc. Recunoașterea europeană se sprijină pe tradiție, nu pe studii clinice.10, 3
Precauții și siguranță
Agenția europeană consideră că, la dozele și pentru folosirile din monografie, troscotul poate fi socotit sigur. Dovezile sunt însă subțiri: lipsesc datele clinice de siguranță pentru aceste folosiri, nu s-au făcut teste de toxicitate pentru reproducere și de genotoxicitate, iar în literatură nu s-a raportat nicio reacție adversă.3, 10 Monografia cere câteva precauții clare:
- Alergia: nu se folosește de cei hipersensibili la plantă.10
- Copiii: sub 12 ani nu se recomandă, pentru că lipsesc datele.10
- Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, pentru că nu există date suficiente. Despre fertilitate nu există date.10
- Cine trebuie să bea mai puțin: pentru efectul urinar, planta nu se folosește când se recomandă limitarea lichidelor, de exemplu în boli grave de inimă. În timpul folosirii trebuie băute suficiente lichide.10
- Semne de alarmă: în folosirea urinară, febra, durerea sau usturimea la urinare, spasmele și sângele în urină cer medic. Pentru răceală și pentru gură și gât, medicul se consultă dacă simptomele se agravează.10
- Durata: dacă simptomele durează mai mult de o săptămână (răceală, gură și gât) sau de două săptămâni (căi urinare), se merge la medic.10
- Medicamentele: monografia nu raportează interacțiuni, dar raportul precizează că nu există date.10, 3
- Locul culesului: troscotul crește pe marginea drumurilor și în orașe, iar într-un studiu din Cehia a strâns cadmiu din sol. O plantă care strânge metale din sol nu se culege de lângă șosele sau din zone poluate.7
Ce spune legea
În Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii și nr. 401/2005 al ministrului sănătății, genul Polygonum e pe Lista nr. 3, a plantelor care se notifică atunci când se vând în forme dozate, precum capsulele. Troscotul nu e pe Lista nr. 1, a plantelor periculoase pentru consumul uman.21
Uniunea Europeană nu i-a aprobat nicio mențiune de sănătate: lista mențiunilor permise, din Regulamentul (UE) nr. 432/2012, nu cuprinde troscotul.22 Monografia europeană privește medicamentele tradiționale din plante și nu acoperă amestecurile.3 Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente și nu pot promite că tratează sau previn boli.
Troscotul de-a lungul timpului
Troscotul apare în manualele vechi de plante: în Hagers Handbuch (1927), în lucrarea lui Madaus din 1938 și în Farmakopea Polska din 1970.3 Cărțile îl recomandau pentru tuse și catar bronșic, pentru inflamațiile gurii și ale căilor respiratorii de sus și ca diuretic. Altele îl pomeneau pentru pietre la rinichi și la fiere și pentru gută, folosiri pe care comitetul european nu le-a reținut.3

Madaus enumera, în 1938 și în 1976, folosiri foarte diferite, de la sângerări la tuberculoză. Comitetul european a reținut numai trei, pe care le-a putut sprijini cu date. Celelalte, de exemplu sângerările, nu sunt acceptabile pentru un medicament tradițional din plante.3
În China, planta se numește bian xu și se folosește din vechime ca diuretic, pentru gât și bronhii și pentru piele.3, 4 În Lituania, înainte de 1990, exista un medicament cu troscot pentru căile urinare.3
În România, o sursă citată în raportul european, Produse farmaceutice românești (1970), definește planta ca întreaga plantă recoltată în timpul înfloririi.3 Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș notează că, în medicina populară, ceaiul din plantă se folosește contra diareei. Această folosire nu apare în monografia europeană.8, 10
Comisia E din Germania a publicat o monografie despre troscot pe 23 aprilie 1987, corectată în 1990.23 Raportul european o numără printre sursele care recomandă planta pentru tuse și pentru inflamații ale gurii și ale căilor respiratorii de sus.3
Din magazinul Hypericum
Produse Hypericum cu troscot
Până aici ai citit despre troscot. De aici încolo, despre produsele noastre. Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli. Monografia europeană se referă la planta uscată și mărunțită, ca ceai sau decoct, iar forma cea mai apropiată de ea e ceaiul nostru numai din troscot.10
Ceai Troscot vrac
- Părți aeriene de troscot (Polygonum aviculare), 20 g, plantă uscată vrac
- Pe etichetă, pentru uz intern: infuzie din 1-2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă fierbinte, 10 minute, 2-3 căni pe zi
- În monografia europeană: 1,5-2 g la 150 ml, de 3-4 ori pe zi (răceală); 3 g la 200 ml, ca decoct, de 2 ori pe zi (căi urinare); cel mult 1-2 săptămâni
6,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore
Amestecurile cu troscot
În celelalte produse ale noastre, troscotul e una dintre multe plante: una din 21 în Ceaiul, în Capsulele și în Bitterul Ierburile Vieții, și una din 30 în Bitterul Taina Plantelor și în capsulele lui. Pentru aceste amestecuri nu există o monografie europeană, pentru că raportul agenției privește numai troscotul ca singură plantă.3 Ceaiul, capsulele și bitterul Ierburile Vieții conțin și sunătoare, care poate slăbi efectul unor medicamente; dacă iei tratamente, întreabă medicul sau farmacistul.24
Aceeași folosire, alte plante: coada-calului, mesteacăn, urzică și splinuță
Pentru creșterea cantității de urină, ca ajutor în neplăcerile urinare minore, Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște, tot pe baza utilizării tradiționale, și partea aeriană de coada-calului, frunza de mesteacăn, frunza de urzică și partea aeriană de splinuță.25, 26, 27, 28
Cum se folosesc
| Produs | Cum se folosește, intern | De reținut |
|---|---|---|
| Ceai Troscot vrac | 1-2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă fierbinte, 10 minute; 2-3 căni pe zi | În monografie: cel mult 1-2 săptămâni, apoi medicul; pentru căile urinare, decoct |
| Ceai Ierburile Vieții, la plic | 1-2 plicuri la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute; 3 căni pe zi | 21 de plante, între ele sunătoarea |
| Capsule Bitter Ierburile Vieții | Adulți: 2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale | 21 de plante, între ele sunătoarea |
| Bitter Ierburile Vieții, 500 ml | Adulți: 6 lingurițe pe zi (aproximativ 30 ml), în trei prize, înainte și după masă, ca atare sau în ceai fierbinte | Conține alcool, 38% vol., și sunătoare |
| Capsule Bitter Taina Plantelor | Adulți: 2 capsule de 3 ori pe zi, după mesele principale | 30 de plante |
| Bitter Taina Plantelor, 500 ml | Adulți: 6 lingurițe pe zi, în trei prize, ca atare sau în ceai fierbinte | Conține alcool, 38% vol. |
| Bitter Taina Plantelor fără alcool, 200 ml | Adulți: 6 lingurițe pe zi, în trei prize, ca atare sau în ceai fierbinte | Extract hidroglicerinic, fără alcool |
| Ceai Coada Calului vrac | Infuzie din 1-2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi | Monografie europeană, pentru partea aeriană |
| Ceai Mesteacăn vrac | Infuzie din 2-3 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită; 2-3 căni pe zi | Monografie europeană, pentru frunză |
| Ceai Urzică vrac | Infuzie la 200 ml de apă fierbinte, 5-10 minute; 2-3 căni pe zi | Monografie europeană, pentru frunză |
| Ceai Splinuță vrac | Infuzie din 1-2 lingurițe de plantă la 200 ml de apă fierbinte; 2-3 căni pe zi | Monografie europeană, pentru partea aeriană |
Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor, pentru uz intern. Monografia europeană pentru troscot descrie ceaiul și decoctul, nu amestecurile și nici formele cu alcool.10, 3 Pentru măsurare, raportul european citează un produs înregistrat în Polonia, la care 3 g de plantă înseamnă două lingurițe.3
Întrebări frecvente
Referințe
- Costea M., Tardif F.J., Hinds H.R. Polygonum Linnaeus, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 5, Oxford University Press, 2005, efloras.org.
- Costea M., Tardif F.J., Hinds H.R. Polygonum aviculare Linnaeus și subspeciile lui, în Flora of North America Editorial Committee (ed.), Flora of North America North of Mexico, vol. 5, Oxford University Press, 2005, efloras.org.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Polygonum aviculare L., herba, EMA/HMPC/143659/2015, 5 aprilie 2016.
- Flora of China Editorial Committee. Polygonum aviculare Linnaeus și Reynoutria japonica Houttuyn, în Flora of China, vol. 5, Science Press și Missouri Botanical Garden Press, 2003, efloras.org.
- Costea M., Tardif F.J. The biology of Canadian weeds. 131. Polygonum aviculare L. Canadian Journal of Plant Science, 2005, 85:481-506.
- Pasca I.A., Bene I.L., Gitea D. și colab. Polyphenolic fingerprint, inter-population variability and botanical authentication of wild Polygonum aviculare L. from northwestern Romania. Molecules, 2026, 31(18):3237.
- Hanousková B., Száková J., Rychlíková E. și colab. The risk assessment of inorganic and organic pollutant levels in an urban area affected by intensive industry. Environmental Monitoring and Assessment, 2021, 193(2):68.
- dexonline.ro, articolele „troscot”, „troscoțel”, „sporiș”, „răculeț”, „brebenel” și „pecetea-lui-Solomon”, după DEX ’09, DOOM 3, Micul dicționar academic (ed. a II-a), DLRLC, DLRM, Scriban, Șăineanu, Dicționarul etimologic român (Ciorănescu), Dicționarul de sinonime, Dicționarul dendrofloricol (Preda, 1989) și Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș (Ștef, ed. a III-a, 2021).
- Flora of North America Editorial Committee (ed.). Flora of North America North of Mexico, vol. 5, Oxford University Press, 2005, efloras.org, genurile Persicaria, Fallopia și Bistorta.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Polygonum aviculare L., herba, EMA/HMPC/143658/2015, adoptată pe 5 aprilie 2016.
- Wikidata. Polygonum aviculare (Q242573), etichete și denumiri alternative în mai multe limbi, wikidata.org, consultat în octombrie 2026.
- Wiktionary. avicula (latină), după Lewis C.T., Short C., A Latin Dictionary, Oxford, 1879, en.wiktionary.org, consultat în octombrie 2026.
- Koopman W.J.M., Kuiper I., Klein-Geltink D.J., Sabatino G.J., Smulders M.J.M. Botanical DNA evidence in criminal cases: knotgrass (Polygonum aviculare L.) as a model species. Forensic Science International: Genetics, 2012, 6(3):366-374.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Opinion of the HMPC on a European Union herbal monograph on Polygonum aviculare L., herba, EMA/HMPC/244313/2016, 5 aprilie 2016.
- European Medicines Agency. Herbal medicine: summary for the public. Knotgrass herb, EMA/270540/2016, 31 mai 2016.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Call for scientific data for the periodic review of the monograph on Polygoni avicularis herba, EMA/HMPC/121979/2022, 24 februarie 2022.
- González Begné M., Yslas N., Reyes E., Quiroz V., Santana J., Jimenez G. Clinical effect of a Mexican sanguinaria extract (Polygonum aviculare L.) on gingivitis. Journal of Ethnopharmacology, 2001, 74(1):45-51.
- Saremi J., Kargar Jahromi H., Pourahmadi M. Effect of Polygonum aviculare L. on nephrolithiasis induced by ethylene glycol and ammonium chloride in rats. Urology Journal, 2018, 15(3):79-82.
- Ma Y., Pan S., Yang T. și colab. Multi-omics analyses reveal a rhamnogalacturonan I (RG-I) from Polygonum aviculare ameliorates nephrolithiasis through regulation of the gut-kidney axis. Carbohydrate Polymers, 2026, 378:124918.
- Luo X., Xue L., Xu H. și colab. Polygonum aviculare L. extract and quercetin attenuate contraction in airway smooth muscle. Scientific Reports, 2018, 8:3114.
- Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
- Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
- Bundesinstitut für Arzneimittel und Medizinprodukte (BfArM). Liste der Monographien der E-Kommission (Phyto-Therapie), die im Bundesanzeiger veröffentlicht sind, stand 31.07.1994, cu corecturi interne până la 11.01.2002, intrarea „Polygoni avicularis herba / Vogelknöterichkraut”: Bundesanzeiger nr. 76 din 23.04.1987, corectură în nr. 50 din 13.03.1990, bfarm.de.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Hypericum perforatum L., herba, revizia 1, EMA/HMPC/7695/2021, publicată în 2023.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Equisetum arvense L., herba, EMA/HMPC/278091/2015, publicată în 2016.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Betula pendula Roth; Betula pubescens Ehrh., folium, EMA/HMPC/573241/2014, publicată în 2015.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Urtica dioica L.; Urtica urens L., folium, EMA/HMPC/508015/2007, publicată în 2011.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Solidago virgaurea L., herba, EMEA/HMPC/285758/2007, publicată în 2008.
Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Recunoașterea europeană a troscotului se bazează pe utilizarea tradițională. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli, iar pentru orice simptom care durează mai mult de o săptămână (două, pentru căile urinare) este nevoie de medic.
