Unguraș (Marrubium vulgare): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Ungurașul (Marrubium vulgare) e o plantă din familia Lamiaceae, cu tulpina acoperită de peri lânoși, frunze zbârcite și flori albe, mici, strânse în mănunchiuri rotunde de-a lungul tulpinii. Are gust foarte amar. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște iarba de unguraș, pe baza utilizării tradiționale, ca expectorant în tusea asociată răcelii, pentru neplăcerile digestive ușoare, precum balonarea și flatulența, și pentru pierderea temporară a poftei de mâncare. Mai jos afli cum îl recunoști, de unde îi vine numele, ce conține, ce spun studiile și cum se folosește.

Ce este ungurașul

Ungurașul e o plantă erbacee din familia Lamiaceae (labiate). Genul Marrubium are cam 40 de specii, de obicei perene, răspândite în nordul Africii, în Asia și în Europa, mai ales în jurul Mediteranei.¹ Marrubium vulgare e specia folosită în fitoterapie.²

Numele românesc, unguraș, apare în dicționare cu două sensuri: unul familiar, „diminutiv al lui ungur”, și numele plantei. Etimologia dată e „ungur” plus sufixul „-aș”.³ Pentru ceai și pentru extracte se folosește partea aeriană înflorită, numită în farmacie Marrubii herba, adică iarba de unguraș.^{2, 4}

Cum arată ungurașul

Ungurașul se recunoaște ușor: tulpina e acoperită de peri lânoși, frunzele sunt rotunjite și zbârcite, iar florile mici și albe stau în mănunchiuri rotunde, unul deasupra altuia, la nodurile tulpinii.^{1, 3}

Cum îl recunoști

• Tulpina: ramificată sau nu, înaltă de 30-40 cm în Flora Chinei și de până la 60 cm în Flora Pakistanului, cu baza lemnoasă, acoperită des de peri lânoși, alipiți.^{1, 5}
• Frunzele: ovale până la rotunde, de 2-3,5 cm lungime și 1,8-3 cm lățime, pe un pețiol de 0,7-1,5 cm. Fața de sus e lucioasă și zbârcită, fața de jos are peri aspri, deși, iar marginea e dințată. Spre vârf, frunzele sunt tot mai mici.¹
• Mănunchiurile de flori: sferice, de 1,5-2,3 cm în diametru, cu multe flori. Jos stau mai rare, spre vârf se strâng. Bracteile sunt subțiri, ca niște ace, și răsfrânte.¹
• Caliciul: are 10 nervuri și 10 dinți ascuțiți, de 1-4 mm, cu vârful cârligat. Cinci dinți sunt mai lungi și alternează cu cinci mai scurți.¹
• Floarea: albă, de 7-9 mm, cu două buze. Tubul corolei are peri pe dinafară.^{1, 5}
• Fructele: nucule triunghiulare, ovale, cu negi.¹
• Înflorirea: din iunie până în august în Flora Chinei, din aprilie până în iunie în Flora Pakistanului. Fructele se coc din iulie până în septembrie.^{1, 5}
• Mirosul și gustul: dicționarul îi atribuie un miros puternic, neplăcut, și un gust foarte amar.³ Planta uscată, spune o sursă britanică citată de Agenția Europeană, are miros plăcut și gust amar, aromat.²

Cele mai sigure semne ale ungurașului: tulpina lânoasă, frunzele zbârcite și mănunchiurile rotunde de flori albe, cu caliciul cu dinți cârligați.

Unde crește ungurașul

Ungurașul crește în toată Europa și într-o mare parte din Asia. Omul l-a dus apoi în multe alte colțuri ale lumii, între care America de Nord, Africa de Sud și Australia, unde s-a înmulțit în sălbăticie.⁵ Go Botany îl dă ca plantă originară din Europa, Asia și nordul Africii.⁶

E o plantă de locuri deschise și uscate. În China, crește pe pante ierboase uscate, în Xinjiang.¹ În Noua Anglie, unde a fost adus, se așază pe terenuri părăsite, la gropile de gunoi și în alte locuri deranjate de om.⁶ Scriban o descrie, la noi, ca o plantă care crește prin locuri necultivate și prin ruine.³ Pentru medicamente, materia primă vine mai ales din țări europene și din nord-vestul Africii.²

Denumiri populare și nume în alte limbi

În română, planta se numește mai ales unguraș. Dicționarele mai dau, ca nume populare sau regionale, voronic, cătușnică-sălbatică, bălțură, gutuiță, iarbă-flocoasă, iarbă-mambie, zmeiță și unsuroasă.³ În farmacie, iarba ei se numește Marrubii herba, iar în versiunea românească a rezumatului european, „iarbă de unguraș”.^{7, 4} Peste hotare, numele diferă mult de la o limbă la alta.⁸

Surse: dexonline, pentru română; Agenția Europeană a Medicamentului, monografia din 2013, pentru numele latin; GBIF, pentru celelalte limbi.^{3, 7, 8}

Cu ce se confundă ungurașul

Agenția Europeană a Medicamentului notează că ungurașul se poate confunda cu alte plante din aceeași familie: Ballota nigra, Nepeta cataria, Stachys germanica, Marrubium incanum și Marrubium remotum. O sursă din 1954, citată de Agenție, adaugă că pe piață se vinde și iarba altei specii, Marrubium peregrinum, sub numele Marrubii nigri herba. Monografia europeană privește doar Marrubium vulgare.²

În română, numele care se încurcă sunt mai multe. Dicționarul numește „cătușnică” iarba-mâței (Nepeta cataria), cu miros aromatic și flori albe sau roșietice, dar și o plantă cu miros greu și flori albastre-violacee, Ballota nigra. „Cătușnică-sălbatică” înseamnă, în schimb, ungurașul.³

Sursa: dexonline, după MDA2, DEX ’98, DEXI și Scriban.³

Pentru ceai contează să fie vorba de Marrubium vulgare. Pe o etichetă, numele latin lămurește confuzia: Marrubium vulgare sau Marrubii herba înseamnă planta din monografia europeană.²

Ce parte se folosește

Se folosește partea aeriană înflorită, uscată, numită în farmacie Marrubii herba. Farmacopeea Europeană o definește ca plante aeriene înflorite, întregi sau fragmentate, uscate.²

• Cum arată drogul: se găsește de obicei tăiat sau zdrobit, cu miros plăcut și gust amar, aromat.²
• Forme recunoscute: planta mărunțită, pentru ceai, planta pulverizată, sucul stors din planta proaspătă și extractul lichid în alcool de 20-30% (V/V).⁷
• Cum se vinde în Europa: în Germania, sucul din planta proaspătă se vinde ca medicament din 1976, la fel și un extract lichid în alcool, iar în Spania, din 1992, capsule cu 225 mg de pulbere. În Austria, Cehia, Danemarca, Polonia, Slovacia și Ungaria, la data evaluării se vindea doar în amestecuri cu alte plante.²
• De unde vine: planta se cultivă sau se recoltează pentru partea ei aeriană.⁴

7 lucruri surprinzătoare despre unguraș

1. Numele vine de la „ungur”. Dicționarele explică „unguraș” prin „ungur” plus sufixul „-aș”. Același cuvânt e și un diminutiv familiar pentru ungur.³
2. Cătușnica-sălbatică e ungurașul. Cătușnica propriu-zisă e iarba-mâței, dar „cătușnică-sălbatică” numesc dicționarele ungurașul.³
3. Singurul studiu clinic citat de Agenție nu privește tusea. A fost făcut în Mexic, unde ungurașul se folosea în medicina populară pentru diabet, și a arătat un efect minim.^{9, 2}
4. Se bea și ca bere. Un manual englez din 1941 notează că, în multe locuri, ungurașul se prepară și se vinde ca „horehound ale”, o băutură din plante.²
5. Intră în bomboane și în lichioruri. Extractele se folosesc la aromatizarea băuturilor și a bomboanelor. În SUA, planta e recunoscută ca sigură (GRAS), iar Consiliul Europei a admis-o ca aromă, în categoria N2.² Flora Chinei mai notează bomboane pentru tuse și dureri în gât și un ulei esențial folosit în lichioruri.¹
6. A trecut oceanul. A ajuns în America în vremea colonizării și a devenit foarte populară, pentru că se crește ușor, mai ales în Mexic și în Brazilia, unde i se spune „maromba” sau „marroio”.¹⁰ Go Botany crede că a scăpat din cultură prima oară în California, în 1833, și a ajuns o buruiană a pășunilor.⁶
7. Amarul ei se măsoară. Valoarea amară, o măsură a gustului amar, e de 3.000 la unguraș, față de cel puțin 10.000 la rădăcina de gențiană galbenă. Valoarea mică, efectele de protecție a stomacului văzute la animale și lipsa cazurilor raportate au fost motive pentru care ulcerul peptic nu e o contraindicație absolută. Cine îl are întreabă totuși întâi medicul.²

Ce conține iarba de unguraș

Gustul amar al ungurașului vine din marrubiină, o diterpenă labdanică, caracteristică genului. Planta mai conține taninuri, flavonoide, colină și mici cantități de ulei volatil.^{2, 11}

Sursa: Agenția Europeană a Medicamentului, raportul de evaluare din 2013, după Blaschek și colab. (2006).²

În planta proaspătă s-au găsit până la 4 mg de diterpene labdanice furanice pe gram, mai ales în frunzele tinere și în muguri. În extracte se găsește marrubiină, premarrubenol sau acetat de marrubenol, după perioada de vegetație și felul extracției.² Farmacopeea Europeană, în ediția a 7-a, din 2011, cerea cel puțin 0,7% marrubiină în planta uscată.² Cifrele descriu planta, nu o ceașcă de ceai sau un produs anume.

Ce spun studiile

Pentru cele trei utilizări recunoscute, nu există studii clinice controlate cu unguraș. Agenția Europeană a Medicamentului scrie că studiile cerute pentru o utilizare bine stabilită nu s-au făcut cu preparate de unguraș, de aceea monografia se oprește la utilizarea tradițională. Eficacitatea e considerată plauzibilă pe baza folosirii îndelungate, nu dovedită.^{2, 4}

Surse: Agenția Europeană a Medicamentului, 2013; Herrera-Arellano și colab., 2004.^{2, 9}

La oameni

Singurul studiu clinic randomizat cu unguraș pe care îl citează Agenția a fost făcut pe 43 de pacienți cu diabet de tip 2, la care tratamentul obișnuit nu dădea rezultate bune. Toți și-au păstrat tratamentul și au băut, timp de 21 de zile, o infuzie din plantă uscată: 21 cu unguraș și 22 cu o altă plantă, Cecropia obtusifolia. La cei cu unguraș, glicemia a scăzut cu 0,64%, colesterolul cu 4,16% și trigliceridele cu 5,78%. La cei cu cealaltă plantă, scăderile au fost mai mari, iar între grupuri au fost diferențe semnificative la glicemie și la colesterol. Agenția a numit efectul ungurașului minim.^{9, 2}

O analiză din 2017 notează că acesta e singurul studiu clinic cu unguraș găsit în literatura științifică și că rezultatele lui contrazic experimentele pe șoareci.¹² Un articol din 2016 se întreabă, chiar în titlu, dacă ungurașul e mai degrabă mit decât realitate și propune o analiză critică a rezultatelor de până atunci.¹⁰ O sinteză din 2020 încheie la fel: sunt necesare dovezi mai solide și studii clinice bine făcute.¹¹

Un studiu etnobotanic din nordul Sardiniei, cu cinci pacienți care luau un decoct de unguraș pentru astm, nu a putut dovedi un efect. Agenția a conchis că nu se poate trage nicio concluzie pentru indicații precise.²

Cum ar lucra, după Agenție

Agenția explică, pe baza literaturii, că substanțele amare și uleiul volatil pot stimula pofta de mâncare și secrețiile de pe mucoasa căilor respiratorii.⁴ Efectul expectorant e atribuit în literatură marrubiinei și uleiului volatil, dar studii farmacologice care să-l dovedească nu s-au găsit.² Amarul ar crește secreția stomacului și a bilei și ar stimula pofta de mâncare prin receptorii gustului amar. E o explicație plauzibilă, fără studii cu preparate de unguraș sau cu substanțele lui. Un efect asupra poftei de mâncare se poate presupune doar la cei cu secreție gastrică scăzută, iar la cei cu poftă normală nu se așteaptă o creștere.²

În laborator

În experimente pe animale și în eprubetă, extracte și substanțe din unguraș au arătat efecte antispastice, antiinflamatoare, analgezice și de protecție a stomacului, pe care Agenția le consideră plauzibile, dar fără legătură directă cu situația clinică. La șobolani, acidul marrubiinic a crescut secreția de bilă. Efectele antimicrobiene, diuretice, de scădere a glicemiei, antioxidante și de relaxare a vaselor au fost socotite slab susținute. Două studii pe șobolani cu tensiune mare au sugerat o scădere a tensiunii, dar din folosirea îndelungată nu există dovezi suficiente care să o confirme.² Rezultatele de laborator nu arată ce se întâmplă la oameni.

Revizuirea din 2022

În 2021, Agenția a căutat din nou în literatură. A găsit 46 de referințe noi, dintre care a reținut două sinteze, și nicio dovadă nouă care să justifice o schimbare. Comitetul pentru medicamente din plante a hotărât, la 26 ianuarie 2022, să nu revizuiască monografia.¹³

Ungurașul nu tratează tusea, bolile digestive, diabetul sau tensiunea și nu înlocuiește tratamentul prescris de medic.

Precauții și siguranță

La momentul evaluării, nu fuseseră raportate efecte secundare asociate cu medicamentele din iarbă de unguraș.⁴ Monografia notează că nu se cunosc reacții adverse și nu s-au raportat interacțiuni, dar enumeră contraindicații și precauții.⁷

• Alergia: nu îl folosesc cei alergici la unguraș sau la alte plante din familia Lamiaceae (labiate).⁷
• Ficatul și căile biliare: nu se folosește la obstrucția căilor biliare, colangită, boli de ficat sau ocluzie intestinală. Cine are ulcer peptic activ, pietre la fiere sau alte boli ale căilor biliare întreabă întâi medicul.⁷
• Vârsta: nu se recomandă sub 12 ani, pentru că lipsesc datele.⁷
• Sarcina și alăptarea: nu se recomandă, din lipsă de date despre siguranță. Un studiu vechi pe șobolani a arătat o oarecare activitate abortivă, dar la cobai și la șoareci efectul nu a fost convingător.^{7, 2}
• Inima: o sursă din 1976, citată de Agenție, spune că dozele mari pot provoca aritmii. Agenția notează că „dozele mari” nu sunt definite și că cine ia medicamente pentru ritmul inimii ar trebui să evite cantitățile mari.²
• Medicamentele: monografia notează că nu s-au raportat interacțiuni, iar pentru unguraș nu se cunosc efecte asupra enzimelor care prelucrează medicamentele. Agenția a analizat un caz de sângerare după o operație la un bărbat care lua un amestec de plante cu ginkgo și unguraș și a conchis că nu se poate trage nicio concluzie. Dacă iei medicamente, întreabă medicul sau farmacistul.^{7, 2}
• Alcoolul din extracte: extractele cu alcool poartă pe etichetă mențiunea despre alcool, cerută de monografie.⁷
• Pielea: într-o listă din 1962 a pericolelor profesionale ale florilor cultivate în centrul SUA, sucul de unguraș figurează printre substanțele care pot da dermatită de contact.²

Dacă tusea durează mai mult de o săptămână sau se agravează, mergi la medic. La fel dacă neplăcerile digestive sau lipsa poftei de mâncare durează peste 2 săptămâni.⁷

Cine are boli de ficat, obstrucție a căilor biliare sau ocluzie intestinală nu folosește iarbă de unguraș, iar cine are ulcer sau pietre la fiere întreabă întâi medicul.

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, iarba de unguraș are din 2013 o monografie a Agenției Europene a Medicamentului, de utilizare tradițională. Ea acoperă tusea asociată răcelii, ca expectorant, neplăcerile digestive ușoare, precum balonarea și flatulența, și pierderea temporară a poftei de mâncare, la adolescenți peste 12 ani, adulți și vârstnici, și se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.^{7, 4} Monografia nu acoperă amestecurile cu alte plante.² Revizuirea periodică, pornită în 2021, s-a încheiat la 26 ianuarie 2022 cu hotărârea de a nu o schimba.¹³

Iarba de unguraș are monografie și în Farmacopeea Europeană.² Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru unguraș.¹⁴

În România, ungurașul (Marrubium vulgare) e pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu e pe lista plantelor periculoase.¹⁵

Ungurașul de-a lungul timpului

Iarba de unguraș se găsește în farmacopei și în tratate de fitoterapie de zeci de ani. Autori vechi de plante medicinale, ca Dioscoride, Hildegard von Bingen, Matthiolus și Tabernaemontanus, o pomenesc pentru tuse și pentru curățarea pieptului de mucus. Paracelsus o socotea „preparat pentru plămân”, iar în 1898 Dragendorff o trecea, în tratatul lui de fitoterapie, la cataruri.²

În 1941, un manual englez de plante medicinale o descria ca tonic amar, expectorant și diuretic și ca poate cel mai popular remediu din plante pentru piept. Un tratat belgian din 1954 amintește un decoct fiert ca un sirop subțire, cu miere, pentru tuse, răgușeală îndelungată și bronșită.²

Nu peste tot a fost folosită la fel. În spațiul german a rămas mai ales un amar, iar în cel anglo-american și în cel mediteraneean, un remediu pentru piept. Dincolo de Europa, medicina populară din Pakistan și din Brazilia a folosit-o pentru tuse, stomac și inflamații, iar cea din Tunisia, pentru tensiune și glicemie. Utilizările pentru tensiune și glicemie nu au fost reținute în monografie.²

La noi, dicționarul o trece printre plantele medicinale și melifere, iar Șăineanu o nota ca sinonim al lui voronic.³ Monografiile naționale vechi au fost înlocuite de monografia din Farmacopeea Europeană, ediția a 5-a, din 2005.² Ungurașul a intrat în inventarul și pe lista de priorități a Agenției la 7 septembrie 2007, iar monografia europeană a fost adoptată la 9 iulie 2013.^{16, 7}

Din magazinul Hypericum

Ceaiuri Hypericum pentru aceleași neplăceri

Până aici ai citit despre unguraș. De aici încolo, despre produsele noastre. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște iarba de unguraș, pe baza utilizării tradiționale, ca expectorant în tusea asociată răcelii, pentru neplăcerile digestive ușoare, precum balonarea și flatulența, și pentru pierderea temporară a poftei de mâncare.^{7, 4} Ceai de unguraș nu avem în magazin, iar monografia europeană nu acoperă amestecurile cu mai multe plante.² Ceaiurile și suplimentele alimentare sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Alte plante pentru aceleași neplăceri

Pentru neplăceri asemănătoare, Agenția are monografii de utilizare tradițională și pentru alte plante din gama noastră. Rădăcina de lemn-dulce are monografie pentru tusea asociată răcelii, ca expectorant, și pentru neplăcerile digestive, precum senzația de arsură și dispepsia.¹⁷ Iarba de țintaură are monografie pentru neplăcerile digestive ușoare și pierderea temporară a poftei de mâncare.¹⁸ Frunza de mentă are monografie pentru neplăcerile digestive, precum dispepsia și flatulența,¹⁹ iar frunza de anghinare, pentru dispepsia cu senzație de plenitudine, balonare și flatulență.²⁰

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Lemn Dulce vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Tintaura vrac

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Menta vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Anghinare vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Lemn Dulce, vrac	1 linguriță de rădăcini la 250 ml de apă clocotită, 10-15 minute acoperit; o cană de trei ori pe zi	Monografia europeană: doar la adulți; pentru digestie, cel mult 4 săptămâni; nu se recomandă la hipertensiune, boli de rinichi, de ficat sau de inimă, potasiu scăzut, în sarcină și alăptare
Ceai Țintaură, vrac	1 lingură de plantă la 250 ml de apă fierbinte, câteva minute acoperit; 2 căni pe zi, înaintea meselor principale	Monografia europeană: 1-4 g la 200 ml, până la 4 ori pe zi, doar la adulți; nu la ulcer peptic; nu în sarcină și alăptare
Ceai Mentă, vrac	Infuzie la 200 ml de apă clocotită, acoperită câteva minute; 3 căni pe zi, la nevoie	Monografia europeană, la adulți: 1,5-3 g de frunză la 100-150 ml, de 3 ori pe zi; nu la arsuri la stomac; prudență la pietre la fiere
Ceai Anghinare, vrac	1-2 lingurițe la 200 ml de apă clocotită, acoperit câteva minute; 2 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale	Monografia europeană: 1,5 g la 150 ml, de 4 ori pe zi, sau 3 g, de 1-2 ori pe zi; nu la alergie la Asteraceae, boli de ficat sau pietre la fiere

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Vârsta minimă diferă de la o plantă la alta: 18 ani la lemn-dulce și la țintaură, 12 ani la anghinare, 4 ani la mentă. Dacă tusea durează peste o săptămână sau neplăcerile digestive peste 2 săptămâni ori se agravează, e nevoie de medic.^{17, 18, 19, 20}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Li X.-W., Hedge I.C. Lamiaceae, în Wu Z.Y., Raven P.H. (ed.), Flora of China, vol. 17, Science Press, Beijing, și Missouri Botanical Garden Press, St. Louis, 1994, genul Marrubium și specia Marrubium vulgare Linnaeus, p. 104, efloras.org.
2. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Marrubium vulgare L., herba, EMA/HMPC/604273/2012, 9 iulie 2013.
3. dexonline.ro, articolele „unguraș”, „voronic”, „cătușnică” și „cătușă”, după DEX ’09, DEX ’98, MDA2, DEXI, Scriban, Șăineanu (ed. VI) și Dicționarul de sinonime.
4. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Iarbă de unguraș, Marrubium vulgare L., herba, rezumat destinat publicului, EMA/HMPC/446032/2013, 13 august 2013.
5. Hedge I.C. Marrubium vulgare L., în Flora of Pakistan, familia Labiatae, p. 56, efloras.org.
6. Go Botany, Native Plant Trust. Marrubium vulgare (white horehound), gobotany.nativeplanttrust.org, consultat în octombrie 2026.
7. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Marrubium vulgare L., herba, EMA/HMPC/604271/2012, adoptată la 9 iulie 2013.
8. GBIF Secretariat. Marrubium vulgare L., GBIF Backbone Taxonomy, nume comune, gbif.org, consultat în octombrie 2026.
9. Herrera-Arellano A., Aguilar-Santamaría L., García-Hernández B., Nicasio-Torres P., Tortoriello J. Clinical trial of Cecropia obtusifolia and Marrubium vulgare leaf extracts on blood glucose and serum lipids in type 2 diabetics. Phytomedicine, 2004, 11(7-8):561-566.
10. Rodríguez Villanueva J., Martín Esteban J. An insight into a blockbuster phytomedicine; Marrubium vulgare L. herb. More of a myth than a reality? Phytotherapy Research, 2016, 30(10):1551-1558.
11. Aćimović M., Jeremić K., Salaj N. și colab. Marrubium vulgare L.: a phytochemical and pharmacological overview. Molecules, 2020, 25(12):2898.
12. Rodríguez Villanueva J., Martín Esteban J., Rodríguez Villanueva L. A reassessment of the Marrubium vulgare L. herb’s potential role in diabetes mellitus type 2: first results guide the investigation toward new horizons. Medicines, 2017, 4(3):57.
13. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Addendum to Assessment report on Marrubium vulgare L., herba, EMA/HMPC/493697/2021, 26 ianuarie 2022.
14. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
15. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
16. European Medicines Agency. Marrubii herba, pagina medicamentului din plante, ema.europa.eu/en/medicines/herbal/marrubii-herba, consultată în octombrie 2026.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Glycyrrhiza glabra L.; Glycyrrhiza inflata Bat.; Glycyrrhiza uralensis Fisch., radix, revizia 1, EMA/HMPC/108399/2024, adoptată la 4 martie 2026 și publicată la 20 iulie 2026.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Centaurium erythraea Rafn. s.l., herba, EMA/HMPC/277493/2015, adoptată pe 24 noiembrie 2015.
19. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Mentha x piperita L., folium, revizia 1, EMA/HMPC/572705/2014, 15 ianuarie 2020.
20. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Cynara cardunculus L. (syn. Cynara scolymus L.), folium, EMA/HMPC/194014/2017, 27 martie 2018.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc tratamentul prescris. Dacă ai o boală de ficat sau de căi biliare, un ulcer, o boală de inimă, ești însărcinată sau alăptezi ori urmezi un tratament, discută cu medicul înainte de a folosi unguraș.