Vinariță (Galium odoratum): la ce folosește? Contraindicații, cumarina și ce spun studiile

Vinarița (Galium odoratum, cunoscută și ca Asperula odorata) este o plantă mică de pădure, cu frunze așezate în stea și flori albe ca niște steluțe. Proaspătă, miroase discret. Lăsată să se ofilească, umple încăperea cu un miros dulce de fân, datorat cumarinei. Aceeași cumarină dă gustul vinului de mai din Germania și tot ea face ca vinarița să nu fie o plantă de băut zilnic. Mai jos găsești cum o recunoști, de unde vine parfumul ei, ce contraindicații are, de ce nu subțiază sângele, deși așa se crede adesea, și ce spun studiile.

Ce este vinarița

Vinarița este o plantă perenă din familia Rubiaceae, aceeași familie din care face parte și arborele de cafea. Crește în zona temperată a Europei și a Asiei și în nordul Africii, mai ales în pădurile de foioase și în cele amestecate, pe soluri umede, bogate în humus, la semiumbră sau la umbră. Se întinde prin rizomi și formează covoare dese.¹

La noi o găsești de la câmpie până la munte, la umbra pădurilor de foioase, dar urcă și în molidișuri. Preferă solurile afânate și umede, de la alcaline până la moderat acide.²

Cum o recunoști

• Talia: 15-25 cm, cu tulpini neramificate, cu patru muchii.
• Frunzele: lucioase, eliptic-lanceolate, câte 6 la bază și 8-9 mai sus, așezate în verticile, ca spițele unei roți.
• Florile: albe, mici, de 4-6 mm, cu patru petale unite la bază ca o pâlnie, adunate în vârful tulpinii. Înflorește în mai și iunie.
• Fructele: mici, de 2-3 mm, câte două, acoperite cu peri țepoși, încârligați la vârf.²
• Mirosul: slab la planta proaspătă, puternic și dulce, ca de fân, după ce se ofilește.¹

7 lucruri surprinzătoare despre vinariță

1. Mirosul ei de fân apare abia după cules. Se simte cu adevărat după ce planta se ofilește sau se usucă. În planta vie, cumarina stă legată de zahăr, iar la vinariță 88% din cumarină se eliberează abia din aceste forme legate.^{1, 3}
2. Uscată prea mult, își pierde parfumul. Cercetătorii de la Universitatea din Kiel au arătat în 2025, pentru prima dată, că la uscarea prelungită cumarina se pierde prin sublimare, adică trece direct din stare solidă în vapori.⁴
3. Stă în vinul de mai de peste o mie de ani. Potrivit lui Madaus, autorul unui tratat german de plante medicinale din 1938, vinarița se punea în Maiwein, vinul de mai, încă din anul 854.¹
4. Din fânul mucegăit de sulfină s-a născut warfarina. În anii 1920, vitele hrănite cu fân de sulfină stricat făceau hemoragii. În 1939, echipa lui Karl Link de la Universitatea Wisconsin a găsit vinovatul, dicumarolul. Mai târziu, Link a creat warfarina, folosită întâi ca otravă pentru șobolani și apoi, din anii 1950, ca medicament.⁵
5. Numele warfarinei vine de la o fundație universitară. Link a cedat drepturile de brevet fundației Wisconsin Alumni Research Foundation, iar numele medicamentului vine de la inițialele ei, WARF. Printre primii pacienți celebri tratați cu warfarină a fost președintele american Eisenhower, după un infarct.⁶
6. Cumarina a fost izolată prima dată din boabele de tonka, în 1820, de chimistul Vogel.⁶ În România, boabele de tonka sunt pe lista plantelor periculoase pentru consumul uman, pe când vinarița e doar pe lista celor care se notifică.⁷
7. Cea mai mare sursă de cumarină din alimente nu e vinarița, ci scorțișoara. Scorțișoara cassia are în medie circa 3 grame de cumarină pe kilogram, iar un adult de 60 kg ajunge la limita zilnică cu aproximativ 2 grame de scorțișoară cassia pe zi.⁸

De unde vine mirosul de fân

În planta vie, cumarina se află mai ales sub formă legată de zahăr, ca cis- și trans-melilotozidă. Când planta se ofilește, se usucă sau e tocată, celulele se rup, iar enzimele desfac legătura cu zahărul. Ce rămâne se închide într-un inel și devine cumarină liberă, substanța cu miros de fân.¹

De aceea, rețetele tradiționale de vin de mai cer ca vinarița proaspăt culeasă să fie lăsată la ofilit între 2 și 24 de ore. Uscarea prelungită scade însă conținutul de cumarină, pentru că aceasta se pierde prin sublimare.⁴

Cantitatea de cumarină depinde și de momentul recoltării. Într-un studiu pe doi ani, cumarina și precursorii ei din frunzele uscate au scăzut din aprilie până în iulie și au crescut din nou în august.¹ În schimb, în Letonia, cumarina a rămas aproape aceeași la plantele sălbatice și la cele cultivate, crescute la soare sau la umbră.⁹

Vinarița subțiază sângele?

Nu. Multe texte de fitoterapie îi atribuie vinariței o scădere a coagulării sângelui, pusă pe seama derivaților cumarinici.² În realitate, cumarina nu are niciun efect anticoagulant.⁶ Confuzia are o poveste.

În anii 1920, vitele hrănite cu fân de sulfină stricat mureau prin sângerare.¹⁰ Mucegaiurile din genul Aspergillus transformaseră cumarina din sulfină în dicumarol, o substanță care acționează împotriva vitaminei K, necesară coagulării. Karl Link și echipa lui au identificat dicumarolul în 1939, iar din cercetările lor a apărut warfarina.^{5, 6}

Warfarina se vinde și azi sub numele comercial Coumadin, ceea ce întreține confuzia dintre cumarină și anticoagulantele derivate din ea. Numai că acestea din urmă sunt anticoagulante puternice, iar cumarina nu are deloc un astfel de efect.⁶

Vinarița nu subțiază sângele și nu înlocuiește anticoagulantele prescrise de medic. Nu tratează nici trombozele, nici varicele.

Contraindicații și siguranță

Riscul vinariței vine tot de la cumarină. Aceasta poate afecta ficatul unor persoane deosebit de sensibile, chiar în cantități relativ mici, dar efectul este de obicei reversibil.⁸ Cauza acestei sensibilități nu se cunoaște.¹¹

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și Institutul Federal German pentru Evaluarea Riscurilor au ajuns la aceeași doză zilnică tolerabilă: 0,1 mg de cumarină pe kilogram corp. Un adult de 60 kg poate primi astfel 6 mg de cumarină pe zi, toată viața, fără riscuri. Depășirea ușoară a limitei timp de una-două săptămâni nu este considerată periculoasă.^{8, 11}

Surse: Institutul Federal German pentru Evaluarea Riscurilor, 2012; Abraham și colab., 2010.^{8, 11}

Când cumarina a fost folosită ca medicament, în doze de până la 2.000 mg pe zi, enzimele ficatului au crescut la o mică parte dintre pacienți: la 8 din 2.173, într-un studiu mare, și la 6% dintre femeile care au primit 400 mg pe zi, într-un alt studiu. În al doilea studiu, valorile au revenit rapid la normal după oprirea tratamentului.⁶

Cine nu ar trebui să folosească vinarița

• Cei cu boli de ficat. Ficatul este organul pe care cumarina îl poate afecta.⁸
• Copiii. Limita se calculează pe kilogram corp, deci un copil de 15 kg ajunge la ea cu o cantitate de patru ori mai mică decât un adult de 60 kg.⁸
• Femeile însărcinate sau care alăptează. Nu există studii clinice cu preparate de vinariță, deci nici date de siguranță pentru această perioadă.¹
• Cei care primesc deja multă cumarină, de exemplu din scorțișoară cassia sau din cosmetice cu cumarină. Toate sursele se adună.⁸
• Cei care iau anticoagulante, nu pentru că vinarița ar subția sângele, ci pentru că în timpul unui tratament orice ceai din plante se bea doar cu acordul medicului.

Vinarița nu se bea zilnic, pe perioade lungi. Cantitatea de cumarină dintr-o cană nu se poate ști fără analiză, pentru că depinde de momentul recoltării, de uscare și de modul de preparare.¹

Ce spune legea

În Uniunea Europeană, cumarina nu poate fi adăugată ca atare în alimente. Poate ajunge în ele doar din plantele sau din aromele care o conțin în mod natural, iar Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 fixează limite pentru câteva categorii de alimente.¹²

Limitele nu se aplică atunci când alimentul nu conține arome, iar singurele ingrediente aromatizante adăugate sunt ierburi și condimente proaspete, uscate sau congelate.¹² Până în 2011 a fost în vigoare o limită generală, mult mai strictă, de 2 mg pe kilogram, pentru că se credea că în cantități mici cumarina ar putea provoca cancer. Studiile mai noi au arătat că temerea nu era justificată.⁸

În România, vinarița (Galium odoratum, sinonim Asperula odorata) este pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu este pe lista plantelor periculoase pentru consumul uman.⁷

Vinul de mai

Maibowle sau Maiwein, vinul de mai, este băutura germană a primăverii: vin alb și vin spumant în care stau la macerat tulpini de vinariță, uneori și alte ingrediente. Rețeta tradițională cere ca planta proaspăt culeasă să fie lăsată să se ofilească între 2 și 24 de ore.⁴ Potrivit lui Madaus, obiceiul datează din anul 854.¹

Aroma de vinariță se regăsește în Germania și în siropuri, în băuturi răcoritoare, în deserturi și în berea Berliner Weisse cu sirop de vinariță.¹ Pentru industrie, aromele sintetice sau standardizate sunt însă mai ușor de controlat decât planta, al cărei conținut de cumarină variază.¹

Ce spun studiile

Studii clinice cu preparate de vinariță nu există. Efectele descrise vin din substanțe izolate, din eprubetă, de la animale sau din extracte nestandardizate.¹

Ce conține vinarița

În laborator și pe animale

În Letonia, extractele de vinariță în alcool de 70% au redus, pe celule de șoarece, numărul de macrofage de tip M1, cele implicate în inflamație.⁹ Într-un studiu italian mai vechi, extractul din frunze, dat pe gură șobolanilor în doză de 100 mg pe kilogram, a redus cu 25% umflarea labei provocată experimental.¹

La Teheran, șobolanii cu arsuri de gradul al doilea au fost tratați 14 zile cu unguente care conțineau 15 sau 30% extract de vinariță. Rănile s-au strâns mai bine decât în grupul de control, mai ales cu extractul în apă, iar țesutul vindecat avea mai puține celule inflamatorii.¹⁴

Cercetători din România

O echipă de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, împreună cu cercetători din Iași și București, a analizat patru specii de Galium culese în 2014 din județele Cluj și Alba. Vinarița a avut cel mai mult acid clorogenic, de circa două ori și jumătate mai mult decât sânzienele și de cinci ori mai mult decât lipicioasa.¹³

Niciunul dintre aceste rezultate nu arată că vinarița ar trata vreo boală la oameni. Studiile pe celule și pe animale sunt doar primul pas.

Vinarița în medicina tradițională

În medicina populară din Europa Centrală și de Nord, vinarița a fost folosită extern pentru răni și intern pentru tulburări digestive, tuse și neliniște.¹ Cărțile românești de fitoterapie o descriu ca sedativă, calmantă și diuretică.²

Se recoltează în perioada înfloririi, din aprilie până în iunie, prin tăiere la 3-4 cm de sol. Se usucă la umbră, în strat subțire, în locuri bine aerisite, sau artificial, la 30-35 °C. Din 6-7 kg de plantă proaspătă iese un kilogram de plantă uscată.²

Pentru niciuna dintre aceste folosiri nu există o recunoaștere europeană: vinarița nu are o monografie la Agenția Europeană a Medicamentului, iar studiile clinice lipsesc.¹

Din magazinul Hypericum

Ceaiuri Hypericum din plante cu aceeași folosire

Până aici ai citit despre vinariță. De aici încolo, despre produsele noastre. Vinarița nu se află în magazinul Hypericum ca ceai simplu, dar pentru liniștea de seară, pentru care o folosea tradiția, avem ceaiuri din plante mai bine studiate. Valeriana, roinița și hameiul au monografii europene de utilizare tradițională pentru ameliorarea simptomelor ușoare de stres psihic și pentru a ajuta somnul, iar teiul pentru simptomele ușoare de stres psihic.^{15, 16, 17, 18}

Ceai de Valeriană, 20 de pliculețe

• Rizomi cu rădăcini de valeriană (Valeriana officinalis)
• 20 de pliculețe, pentru infuzie
• 1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, de preferat seara

7,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Roiniță, hamei sau tei

Dacă preferi alt gust, roinița are aromă de lămâie, hameiul un gust amărui, iar teiul o aromă florală. Toate trei au monografii europene de utilizare tradițională.

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Roinita doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Hamei vrac

7,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Tei doze

7,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc ceaiurile

Produs	Cum se prepară	De reținut
Ceai de Valeriană	1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, lăsate acoperite câteva minute; de preferat seara	Poate afecta capacitatea de a conduce: dacă te simți somnoros, nu conduce; monografia privește adolescenții și adulții
Ceai de Roiniță	1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, 2 căni pe zi	Poate afecta capacitatea de a conduce; monografia privește adolescenții de peste 12 ani și adulții
Ceai de Hamei	1 linguriță de plantă la 200 ml de apă clocotită, 2-3 căni pe zi	Poate afecta capacitatea de a conduce; monografia privește adolescenții de peste 12 ani și adulții
Ceai de Tei	1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, 2-3 căni pe zi	Pentru stres, folosirea sub 12 ani nu a fost stabilită, din lipsă de date

Modul de preparare este cel de pe etichetele produselor. Dacă simptomele durează mai mult de două săptămâni, este nevoie de medic. În sarcină, în alăptare și în timpul unui tratament, orice ceai din aceste plante se folosește doar cu acordul medicului.^{15, 16, 17, 18}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Herre I., Stegemann T. Sweet woodruff (Galium odoratum L.): more than just coumarin. From fundamental to biomass valorization. Molecules, 2026, 31(16):2920.
2. Pop M., Bojor O. Fitoterapia în folosul tuturor. Editura Medicală, 2010.
3. Rychlik M. Quantification of free coumarin and its liberation from glucosylated precursors by stable isotope dilution assays based on liquid chromatography-tandem mass spectrometric detection. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 2008, 56(3):796-801.
4. Herre I., Stegemann T., Zidorn C. Comprehensive analysis of natural products of Galium odoratum (Rubiaceae), focusing on the formation of coumarin during the drying process. Phytochemistry, 2025, 236:114485.
5. Mueller R.L., Scheidt S. History of drugs for thrombotic disease. Discovery, development, and directions for the future. Circulation, 1994, 89(1):432-449.
6. Pitaro M., Croce N., Gallo V., Arienzo A., Salvatore G., Antonini G. Coumarin-induced hepatotoxicity: a narrative review. Molecules, 2022, 27(24):9063.
7. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
8. Bundesinstitut für Risikobewertung (Institutul Federal German pentru Evaluarea Riscurilor). Fragen und Antworten zu Cumarin in Zimt und anderen Lebensmitteln, întrebări și răspunsuri actualizate pe 27 septembrie 2012.
9. Razzivina V., Vasiljeva A., Kronberga A. și colab. Phenolic content and anti-inflammatory activity of cultivated and wild-type Galium odoratum extracts in murine bone marrow-derived macrophages. Antioxidants, 2024, 13(12):1447.
10. Chan N.C., Imiela A.M., Carlin S., Hirsh J. A short history of anticoagulant therapy. Thrombosis Research, 2026, 263:109753.
11. Abraham K., Wöhrlin F., Lindtner O., Heinemeyer G., Lampen A. Toxicology and risk assessment of coumarin: focus on human data. Molecular Nutrition and Food Research, 2010, 54(2):228-239.
12. Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare, Anexa III. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 354 din 31 decembrie 2008.
13. Mocan A., Crișan G., Vlase L., Ivănescu B., Bădărău A.S., Arsene A.L. Phytochemical investigations on four Galium species (Rubiaceae) from Romania. Farmacia, 2016, 64(1):95-99.
14. Kahkeshani N., Farahanikia B., Mahdaviani P. și colab. Antioxidant and burn healing potential of Galium odoratum extracts. Research in Pharmaceutical Sciences, 2013, 8(3):197-203.
15. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Valeriana officinalis L., radix, EMA/HMPC/150848/2015, 2 februarie 2016.
16. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Melissa officinalis L., folium, EMA/HMPC/196745/2012, 14 mai 2013.
17. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Humulus lupulus L., flos, EMA/HMPC/682384/2013, 6 mai 2014.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Community herbal monograph on Tilia cordata Miller, Tilia platyphyllos Scop., Tilia x vulgaris Heyne or their mixtures, flos, EMA/HMPC/337066/2011, 22 mai 2012.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Vinarița conține cumarină și nu se folosește zilnic, pe perioade lungi. Ceaiurile din plante nu tratează și nu previn boli. Dacă ai o boală de ficat, urmezi un tratament sau ești însărcinată, discută cu medicul înainte de a folosi orice plantă.