Black Friday
Vulturica (Hieracium pilosella): la ce este bună? Beneficii, ceai și ce spun studiile
Vulturica (Hieracium pilosella) este o plantă mică și încăpățânată, cu flori galbene ca de păpădie și frunze acoperite de peri lungi și albi. Crește pe pajiștile uscate și însorite, se întinde prin stoloni ca o căpșună sălbatică și, în Franța, este de secole una dintre cele mai cunoscute plante pentru căile urinare. Agenția Europeană a Medicamentului i-a recunoscut folosirea tradițională în 2015, iar rudele ei l-au încurcat pe Gregor Mendel, părintele geneticii.
Pe scurt
- Vulturica este o plantă din familia Asteraceae, cu flori galbene și frunze păroase, care se întinde prin stoloni.
- Se folosește toată planta, cu tot cu rădăcină, recoltată în timpul înfloririi.
- Monografia europeană îi recunoaște utilizarea tradițională pentru ameliorarea simptomelor din problemele urinare minore, alături de un aport suficient de lichide.
- Conține umbeliferonă, flavonoide și acid clorogenic. În laborator, extractele au avut o activitate antioxidantă puternică. Studii clinice pe oameni nu există.
- Nu se recomandă sub 18 ani, în sarcină și în alăptare și nici celor alergici la plantele din familia Asteraceae.
Hieracium pilosella L.
Ce este vulturica
Vulturica este o plantă perenă din familia Asteraceae, aceeași cu păpădia și cu mușețelul. Botaniștii au mutat-o din genul Hieracium în genul Pilosella, așa că în lucrările noi o găsești ca Pilosella officinarum. Numele vine din latinescul pilosus, păros, după perii care îi acoperă frunzele.
Crește în rozetă, cu frunze alungite, acoperite de peri lungi pe fața de sus și de un puf alb și des pe fața de jos. Din rozetă pornesc stoloni lungi și târâtori, care prind rădăcini și dau plante noi, așa că vulturica formează în timp covoare întregi. Tulpina florală, fără frunze, poartă o singură inflorescență galben-pai, de 2 până la 3 centimetri, iar florile de pe margine au pe dos dungi roșiatice.2
Înflorește din mai până în septembrie, pe pajiști uscate, pe margini de drum și în poieni însorite, de la câmpie până la munte. Are un latex alb, iar gustul ei este amărui, ușor aromat.
Cum o recunoști
- Frunzele: în rozetă, cu peri lungi pe fața de sus și puf alb pe fața de jos.
- Stolonii: tulpini lungi, târâtoare, care fac plante noi, ca la căpșun.
- Tulpina florală: înaltă de 10 până la 30 de centimetri, păroasă și fără frunze.
- Floarea: una singură pe tulpină, galben-pai, cu dungi roșiatice pe dosul florilor de margine.
7 lucruri surprinzătoare despre vulturică
- L-a încurcat pe Gregor Mendel. După experimentele cu mazărea, Mendel a încercat să-și verifice legile pe specii din genul Hieracium. Hibrizii nu s-au comportat deloc ca mazărea, iar Mendel și-a publicat rezultatele în 1869 fără să poată explica de ce.8
- Face semințe fără fecundare. Explicația a venit abia după moartea lui Mendel: multe vulturici produc semințe prin apomixie, fără polenizare, iar urmașii sunt copii ale plantei-mamă. Azi, cercetătorii o studiază pentru ceea ce numesc „Sfântul Graal” al agriculturii: culturi care să-și păstreze calitățile din generație în generație.9
- Invadează munții Noii Zeelande. Adusă din Europa la sfârșitul secolului al 19-lea, vulturica a ajuns una dintre marile buruieni ale pajiștilor montane din Noua Zeelandă.10
- Se întinde ca o căpșună. Stolonii ei târâtori prind rădăcini și dau plante noi, așa că o singură vulturică poate acoperi, în câțiva ani, un petic întreg de pajiște.
- A fost bănuită că își otrăvește vecinii. Rădăcinile ei conțin substanțe care, în laborator, frânează creșterea altor plante. Un studiu francez din 1988 a arătat însă că, pe haldele de steril, nu otrăvește solul: iarba înaltă o sufocă pe ea, nu invers.11
- Se folosește cu tot cu rădăcină. Planta este atât de mică încât, la recoltare, o parte din rădăcină ajunge mereu în produs. De aceea monografia europeană vorbește despre herba cum radice, adică planta cu rădăcină.2
- Are o istorie de farmacie. Vulturica are monografie în Farmacopeea franceză și în cea britanică, iar în Franța produsele cu vulturică se vând cel puțin din 1986.2
Știai că?
Tratatele franceze vechi de plante o dădeau pe vulturică chiar și împotriva brucelozei, o boală luată de la animale, cunoscută și ca febra de Malta. Azi bruceloza se tratează cu antibiotice, iar vulturica a rămas în farmacopee pentru căile urinare.
Ce conține vulturica
Vulturica are câteva grupe de substanțe bine studiate, iar Farmacopeea franceză o verifică după conținutul de acizi fenolici:
| Grupa | Compuși | Cât conține planta uscată |
|---|---|---|
| Cumarine | Umbeliferonă, mai ales sub formă de glucozid, și skimmină | circa 0,6% |
| Flavonoide | Luteolină, glucozide de luteolină și de apigenină, isoetină | Glucozidul de apigenină, circa 0,25% |
| Acizi fenolici | Acid clorogenic și alți acizi cafeoilchinici, acid cafeic6 | Cel puțin 2,5%, cerința Farmacopeei franceze |
| Triterpene | Taraxasterol, cel mai abundent, alfa- și beta-amirină, taraxerol5 | În flori, în rădăcini și în partea aeriană |
| Taninuri | Substanțe astringente | Nedeterminat |
Surse: raportul de evaluare al Agenției Europene a Medicamentului (2024); Gawrońska-Grzywacz și Krzaczek (2007); Borisova-Jan și colab. (2017).
Umbeliferona este o cumarină simplă, fără efectul anticoagulant al medicamentelor din familia cumarinelor. Își are numele de la umbelifere, familia morcovului, și strălucește albăstrui sub lumină ultravioletă, motiv pentru care este folosită și în laboratoare, ca marker fluorescent.
Ce spun studiile
Vulturica a fost studiată puțin, iar aproape toate datele vin din laborator:
Un efect diuretic, la șobolani
Un extract hidroalcoolic de vulturică a crescut cantitatea de urină la șobolani, într-un studiu francez din 1999. Spre deosebire de alte două plante testate, nu a crescut și eliminarea de sodiu.3
Antioxidanți din belșug
Extractele în apă, în etanol și în metanol au neutralizat în jur de 95% din radicalul liber folosit în test, la o concentrație mică. Au avut și un conținut mare de compuși fenolici, în jur de 240 mg la gramul de extract uscat.4
Un flavonoid nou
Cercetătorii polonezi au izolat din vulturică un flavonoid descris pentru prima dată, glucozidul de isoetină, cu activitate antioxidantă, antiproliferativă și antibacteriană în laborator.2
Într-un amestec de plante
Într-un studiu mic, fără grup de control, 19 femei cu mult lichid extracelular au luat timp de 60 de zile un amestec de extracte care conținea și vulturică, alături de mesteacăn, coada-calului și urzică. Apa din afara celulelor a scăzut cu aproximativ 2%, dar senzația de balonare nu s-a schimbat. Efectul nu poate fi atribuit doar vulturicăi.7
Nu există studii clinice cu vulturică singură. Agenția Europeană a Medicamentului o spune explicit: recunoașterea se sprijină pe folosirea îndelungată, nu pe studii clinice.2
Vulturica în medicina tradițională
Cărțile franceze de plante medicinale o descriu de mult ca diuretică, astringentă și bună pentru răni. O lucrare din 1948 amintește folosirea ei încă din Evul Mediu, iar în 1961 era trecută printre plantele care ajută la eliminarea clorurilor și a ureei prin urină.2 Fitoterapia românească o descrie în același fel.12
Ce recunoaște monografia europeană. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște vulturica drept produs tradițional din plante, folosit pentru ameliorarea simptomelor asociate problemelor urinare minore, alături de recomandarea de a bea suficiente lichide, pentru creșterea cantității de urină.1 Monografia se referă la planta întreagă, cu rădăcină, folosită sub formă de ceai sau de pulbere.
Ceaiul de vulturică: cum se prepară
- 2 până la 4 grame de plantă mărunțită la o cană de 250 ml de apă clocotită.
- Se acoperă și se lasă la infuzat, apoi se strecoară.
- Se bea de 3 ori pe zi, după cum prevede monografia europeană.
- Se bea și multă apă, pentru că efectul se sprijină pe un aport suficient de lichide.
- Dacă simptomele durează peste 2 săptămâni, e nevoie de medic.
Pulberea de plantă, în capsule, se folosește în doze de 200 până la 520 mg, de 2 până la 4 ori pe zi, fără să se depășească 1.300 mg pe zi.1
Cine trebuie să fie atent
Semnele care cer medicul, nu un ceai: febra, usturimea puternică la urinare, crampele, durerea în partea de jos a spatelui sau sângele în urină.
Din magazinul Hypericum
Ceaiuri Hypericum din plante cu aceeași folosire
Până aici ai citit despre vulturică. De aici încolo, despre produsele noastre. Vulturica nu se află deocamdată în magazinul Hypericum, dar avem ceaiuri din plante pe care tradiția le leagă de același scop. Frunzele de mesteacăn, coada-calului, rădăcina de osul-iepurelui, mătasea de porumb și splinuța au și ele monografii europene de utilizare tradițională pentru căile urinare.
Ceai Diuretic
- 10 plante: mesteacăn și coada-calului, câte 20%, apoi coada-șoricelului, mătase de porumb, sânziene și urzică, câte 10%
- Cozi de cireșe, splinuță, mentă și sunătoare, câte 5%
- 20 de pliculețe, 30 g
Prețul inițial a fost: 9,99 lei.6,99 leiPrețul curent este: 6,99 lei.Economisești 3,00 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore
Pentru cine preferă o singură plantă
Coada-calului, frunzele de mesteacăn și rădăcina de osul-iepurelui se găsesc și separat, fiecare cu monografia ei europeană de utilizare tradițională.
Cum se folosesc ceaiurile
| Produs | Cum se prepară | De reținut |
|---|---|---|
| Ceai Diuretic | 1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, 2-3 căni pe zi | Conține sunătoare; atenție la medicamente |
| Ceai Coada Calului | 1-2 pliculețe la 200 ml de apă fierbinte, 2-3 căni pe zi, în cure de o lună, cu o săptămână pauză | Consultă medicul dacă ai o boală de rinichi sau de inimă |
| Ceai Mesteacăn | 2-3 lingurițe de plantă la 200 ml de apă clocotită, lăsate 6 ore la infuzat, 2-3 căni pe zi | Se bea multă apă în timpul curei; nu pentru alergicii la polenul de mesteacăn |
| Ceai Osul Iepurelui | Decoct din 1 lingură de plantă la 250 ml de apă, 1-2 căni pe zi | Doza zilnică recomandată nu se depășește |
Modul de preparare este cel de pe etichetele produselor. În sarcină, în alăptare și în timpul unui tratament, orice ceai din aceste plante se folosește doar cu acordul medicului.
Întrebări frecvente
Referințe
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Pilosella officinarum Vall. (syn. Hieracium pilosella L.), herba cum radice, Revision 1, EMA/HMPC/493453/2023, adoptată la 20 noiembrie 2024.
- European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Assessment report on Pilosella officinarum Vall. (syn. Hieracium pilosella L.), herba cum radice, Revision 1, EMA/HMPC/493454/2023.
- Beaux D., Fleurentin J., Mortier F. Effect of extracts of Orthosiphon stamineus Benth, Hieracium pilosella L., Sambucus nigra L. and Arctostaphylos uva-ursi (L.) Spreng. in rats. Phytotherapy Research, 1999, 13(3):222-225.
- Stanojević L., Stanković M., Nikolić V. și colab. Antioxidant Activity and Total Phenolic and Flavonoid Contents of Hieracium pilosella L. Extracts. Sensors, 2009, 9(7):5702-5714.
- Gawrońska-Grzywacz M., Krzaczek T. Identification and determination of triterpenoids in Hieracium pilosella L. Journal of Separation Science, 2007, 30(5):746-750.
- Borisova-Jan L., Fransson D., Claeson P. și colab. Liquid Chromatographic Method for the Determination of Caffeoylquinic Acid Derivates in Hieracium pilosella L. Phytochemical Analysis, 2017, 28(6):550-557.
- Perna S., Biserni M., Borsani F. și colab. Effect of a mixture of botanicals extracts plus mannitol on hydration and bloating sensation. An open label study in women with high extra cellular water. Natural Product Research, 2020, 34(17):2500-2504.
- Nogler G.A. The lesser-known Mendel: his experiments on Hieracium. Genetics, 2006, 172(1):1-6.
- Sailer C., Schmid B., Grossniklaus U. Apomixis Allows the Transgenerational Fixation of Phenotypes in Hybrid Plants. Current Biology, 2016, 26(3):331-337.
- Chapman H., Parh D., Oraguzie N. Genetic structure and colonizing success of a clonal, weedy species, Pilosella officinarum (Asteraceae). Heredity, 2000, 84(4):401-409.
- Henn H., Petit D., Vernet P. Interference between Hieracium pilosella and Arrhenatherum elatius in colliery spoils of north of France: allelopathy or competition? Oecologia, 1988, 76(2):268-272.
- Pop M., Bojor O. Fitoterapia în folosul tuturor. Editura Medicală, 2010.
Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale nu tratează și nu previn boli, iar suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și echilibrată. Dacă urmezi un tratament sau ai o afecțiune diagnosticată, discută cu medicul înainte de a folosi preparate din plante.
