Busuioc de câmp (Prunella vulgaris): beneficii, proprietăți și mod de folosire

Busuiocul de câmp (Prunella vulgaris) e o plantă scundă din familia mentei, cu flori violete strânse în spice dense, care crește pe pajiști, la margini de drum și de pădure. Nu e busuiocul din grădină și nici nu miroase ca el. În engleză i se spune self-heal, adică „vindecă-te singur”, iar în chineză xiakucao, „iarba care se usucă vara”. Mai jos afli cum îl recunoști, de ce plante trebuie să-l deosebești, ce conține, ce spun studiile și ce precauții cere.

Ce este busuiocul de câmp

Busuiocul de câmp e o plantă perenă din familia Lamiaceae, a mentei, a salviei și a busuiocului. A pornit din Europa și din Asia și azi crește în zonele temperate de pe tot globul.¹ Rezistă bine la frig și se descurcă pe soluri foarte diferite: prin păduri rare, pe pante uscate, pajiști, margini de drum și de șanț, pe câmpuri și pe maluri, până la 3.200 m altitudine.¹

Dicționarele românești îi dau mai multe nume: busuioc de câmp, busuioc sălbatic, busuioc roșu, șopârlaiță, șopârliță și, regional, șopârlariță și iarbă-neagră.² În medicina populară se folosesc de obicei părțile aeriene, de exemplu în Turcia, ca infuzie, iar medicina chineză folosește spicele uscate.^{3, 1}

Cum arată busuiocul de câmp

Busuiocul de câmp e o plantă scundă, adesea culcată pe pământ, înaltă de 5-30 cm, fără miros aromat.¹ Îl recunoști cel mai ușor după spicul de flori violete din vârful tulpinii, care vara e în plină floare, iar spre toamnă se usucă și devine brun-roșcat.

Cum îl recunoști

• Tulpina: în patru muchii, păroasă, adesea culcată la bază.^{1, 2}
• Frunzele: opuse, ovale sau lanceolate, lungi de aproximativ 2,5 cm și late de 1,5 cm, cu marginea întreagă sau dințată. Frunzele de jos au codițe de până la 5 cm.¹
• Spicul: dens, în vârful tulpinii, cu o pereche de frunze fără codiță chiar dedesubt. Bracteele și caliciul sunt purpurii, iar fiecare bractee are câte trei flori.¹
• Florile: violete, rar albe sau roz, cu două buze. Buza de sus e ca o glugă, iar cea de jos are trei lobi, cu lobul din mijloc mai mare și franjurat.¹
• Semințele: mici nucule brune, netede și lucioase.¹

Busuioc de câmp, busuioc sau busuiocul cerbilor?

Numele de busuioc a fost dat, în română, mai multor plante din aceeași familie. Busuiocul din grădină e Ocimum basilicum, o plantă aromatică cu flori albe sau lila.² Busuiocul cerbilor e Mentha pulegium, o rudă a mentei care crește prin bălți și pe malul râurilor, numită și izmă proastă sau polei, căreia i se spune regional tot busuioc-de-câmp.² Confuzia contează: uleiul acestei mente are 85-97% pulegonă și a produs intoxicații mortale.⁵

Surse: Pan și colab., 2022; dexonline; Agenția Europeană a Medicamentului, declarațiile despre pulegonă și estragol.^{1, 2, 5, 6}

Și busuiocul roșu?

Aici dicționarele nu se înțeleg între ele. Dicționarul de sinonime și dicționarele mai vechi dau numele de busuioc roșu chiar busuiocului de câmp, pe când DEX-ul îl dă altei plante, Amaranthus caudatus, o plantă ornamentală cu flori mici, roșii, în spice.² Iar în grădinărit, busuiocul cu frunze roșii sau mov, cum e soiul Red Rubin, e tot Ocimum basilicum, colorat de antociani.⁷ Pe o etichetă, doar numele latin îți spune sigur despre ce plantă e vorba.

Când se culege și ce parte se folosește

Depinde ce cauți. În medicina chineză se culege spicul, vara, când devine brun-roșcat, și se usucă la soare. Tradiția spune că e de calitate mai bună când ajunge brun-violet.¹ Spicele verzi, culese înainte de vreme, sunt considerate acolo de calitate inferioară.⁴

Laboratorul spune altceva. La Academia Chineză de Științe Medicale, spicele verzi aveau 17-22 mg de acid rozmarinic la gram, iar cele coapte doar 3,7-4,8 mg, și un efect antioxidant mai puternic.⁴ Iar o echipă de la Universitatea Agricolă din Nanjing a găsit în părțile aeriene cele mai mari cantități de acid rozmarinic, ursolic și oleanolic în plină înflorire, mai mult în frunze decât în tulpini.⁸

• Pentru părțile aeriene: în plină înflorire, vara, când planta are cel mai mult acid rozmarinic.⁸
• Pentru spice, după tradiția chineză: vara târziu, când s-au făcut brun-roșcate.¹
• Atenție la loc: busuiocul cerbilor crește prin locuri mlăștinoase, iar numele popular nu ajută. Dacă nu ești sigur de plantă, nu o culege.²

7 lucruri surprinzătoare despre busuiocul de câmp

1. Numele chinezesc înseamnă „iarba care se usucă vara”. Xiakucao i se spune pentru că înflorește primăvara și se usucă după vară. Planta apare deja în „Clasicul de materia medica al lui Shen Nong”, din vremea dinastiei Han de Răsărit, dintre anii 25 și 220.¹
2. Numele englezesc are aproape o mie de ani. Self-heal vine din engleza veche, sylfhele, și se dădea plantelor despre care se credea că te ajută să te vindeci fără medic.⁹
3. În China e și aliment. Din 2010, busuiocul de câmp e pe lista plantelor care pot fi și medicament, și aliment, în cantități limitate.¹ Cărți chinezești vechi descriu cum lăstarii tineri se înmoaie în apă, ca să-și piardă gustul amar, și se mănâncă apoi cu ulei și sare.¹
4. Florile au mărimea trompei bondarilor din zonă. În munții Japoniei, cercetătorii de la Universitatea Shinshu au măsurat florile la diferite altitudini. Lungimea lor nu depindea de altitudine, ci de trompa bondarilor care le polenizau acolo, iar potrivirea influența reușita reproducerii plantei.¹⁰
5. Spicele pe care tradiția le socotește slabe sunt cele mai bogate. Spicele verzi, considerate de calitate inferioară, au de câteva ori mai mult acid rozmarinic decât cele coapte, pe care le preferă medicina chineză.⁴
6. Galezii medievali îl foloseau la durerea de dinți. În manuscrisul galez Meddygon Myddfai, busuiocul de câmp apare în rețete pentru carbuncul și durere de dinți. E una dintre cele șase plante pe care cercetătorii le leagă de o posibilă tradiție celtică.¹¹
7. În română are cel puțin șapte nume. Busuioc de câmp, busuioc sălbatic, busuioc roșu, șopârlaiță, șopârliță, șopârlariță și iarbă-neagră.²

Ce conține busuiocul de câmp

Substanțele cele mai studiate din busuiocul de câmp sunt acizii fenolici, în primul rând acidul rozmarinic, și acizii triterpenici, ursolic și oleanolic. Farmacopeea chineză verifică tocmai după acidul rozmarinic calitatea spicelor.¹

Valori în planta uscată. Surse: Liu și colab., 2025; Chen și colab., 2012.^{4, 8}

Cifrele descriu planta uscată, nu cana de ceai: cât ajunge în infuzie depinde de parte, de mărunțire și de timpul de preparare. Într-un extract analizat la Cluj-Napoca, substanța fenolică cea mai abundentă a fost însă alta, hesperidina.¹²

Ce spun studiile

Busuiocul de câmp are multe studii de laborator și foarte puține pe oameni. Iată ce s-a testat și ce a ieșit.

Surse: Kim și colab., 2025; Adámková și colab., 2004.^{13, 14}

Simptomele urinare la bărbați

La Universitatea Catolică din Coreea, 80 de bărbați între 40 și 75 de ani, cu simptome urinare moderate, au luat 12 săptămâni fie 600 mg pe zi de extract de busuioc de câmp, fie un placebo. Scorul simptomelor a scăzut cu 5,2 puncte în grupul cu extract și cu 2,8 în grupul cu placebo, iar calitatea vieții s-a îmbunătățit puțin mai mult. Debitul urinar și volumul prostatei nu au diferit între grupuri, iar efectele adverse au fost rare și la fel de frecvente în ambele grupuri.¹³

E un singur studiu, mic, iar printre autori sunt și oameni de la două firme private. Simptomele urinare la bărbați cer întâi un consult la medic.

Gingiile

La Universitatea Palacký din Olomouc, 40 de voluntari au folosit 84 de zile o pastă de dinți cu busuioc de câmp și cu o altă plantă, Macleaya cordata, sau o pastă placebo. Pasta cu plante a redus semnele de gingivită, inclusiv sângerarea gingiilor.¹⁴ E însă un produs cu două plante, nu busuiocul de câmp singur.

Tiroida, în studiile chinezești

În China, preparatele din busuioc de câmp se folosesc alături de medicamente în bolile tiroidei. O meta-analiză pe 13 studii, cu 1.468 de pacienți cu noduli tiroidieni, a găsit rezultate mai bune când planta era adăugată la tratamentul cu hormoni tiroidieni, dar autorii notează că nu se știe cât de bune sunt aceste studii.¹⁵ O alta, pe 9 studii cu 966 de pacienți cu boala Graves, a găsit beneficii suplimentare când soluția orală chinezească din busuioc de câmp era luată alături de medicamente, dar cu dovezi de calitate scăzută sau foarte scăzută.¹⁶

Bolile tiroidei se tratează doar de medic. Cine are o boală a tiroidei nu ia busuioc de câmp pe cont propriu.

Virusul herpetic, doar în eprubetă

La Universitatea din Heidelberg, extractele în apă din șase plante din familia mentei, roiniță, mentă, busuioc de câmp, rozmarin, salvie și cimbru, au redus în eprubetă cu peste 90% infectarea celulelor cu virusul herpetic de tip 1 și 2. Extractele au acționat asupra virusului liber, înainte să intre în celule.¹⁷ Nu există studii care să arate același lucru la oameni.

Rănile și inflamația, pe animale

Pe șoareci și șobolani, un extract din părțile aeriene a grăbit vindecarea rănilor și a redus inflamația, iar cercetătorii au pus efectul pe seama acidului ursolic, clorogenic și rozmarinic.³ Și aici, rezultatele vin doar de la animale.

Cercetători din România

La Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, împreună cu Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, un extract de busuioc de câmp a redus stresul oxidativ la șobolani cu inflamație acută, mai bine decât diclofenacul la aceiași indicatori. Surprinzător, concentrațiile mai mici au mers mai bine decât cele mari.¹²

Busuiocul de câmp nu tratează herpesul, bolile tiroidei, afecțiunile prostatei sau rănile și nu înlocuiește medicamentele.

Busuiocul de câmp în medicina chineză

În China, busuiocul de câmp e o plantă veche și importantă. Spicele uscate sunt descrise în Farmacopeea chineză, iar doza medicinală obișnuită e de 9-15 g.¹ După teoria medicinei chinezești, spicul e amar, iute și „rece” și acționează pe meridianele ficatului și vezicii biliare.¹ Aceste noțiuni țin de medicina tradițională chineză și nu au un corespondent în medicina europeană.

Tot în China există și o soluție orală din busuioc de câmp, un medicament chinezesc folosit în bolile tiroidei alături de tratamentul obișnuit.¹⁶ În Uniunea Europeană, planta nu are o monografie pe care să se poată sprijini un astfel de medicament.¹⁸

Precauții și siguranță

Pentru busuiocul de câmp nu există o evaluare europeană a siguranței. Reacțiile adverse raportate sunt rare, dar studiile despre toxicitatea plantei, despre cum se absoarbe și despre interacțiunile cu medicamentele aproape că lipsesc.¹

• Stomacul: în cantități mari poate irita tubul digestiv și poate da diaree și dureri de burtă.¹
• Alergia: a fost descris un caz de dermatită de contact.¹
• În studiul coreean, 600 mg de extract pe zi, timp de 12 săptămâni, au dat la fel de puține efecte adverse ca placeboul.¹³

Cine trebuie să fie atent

• Femeile însărcinate sau care alăptează. Nu există date despre siguranță, așa că planta se folosește doar cu acordul medicului.¹
• Copiii, din același motiv.¹
• Cei cu boli ale tiroidei sau care iau tratament pentru ele, pentru că în China planta se folosește tocmai în aceste boli.^{15, 16}
• Cei care urmează un tratament, pentru că interacțiunile cu medicamentele nu au fost studiate.¹

Busuiocul cerbilor, confuzia periculoasă

Pulegona din busuiocul cerbilor e toxică pentru ficat. Uleiul acestei plante a fost folosit odinioară pentru a provoca menstruația și avortul, iar peste 15 ml de ulei au dus la moarte, cu leziuni grave ale ficatului.⁵ Pentru medicamentele din plante, Agenția Europeană a Medicamentului a stabilit ca un adult să nu ia pe zi mai mult de 37,5 mg de pulegonă și mentofuran, împreună.⁵ Uleiul de busuioc al cerbilor nu se ia niciodată pe cale internă.

Ce spune legea

În România, busuiocul de câmp (Prunella vulgaris) este pe Lista nr. 3 din Ordinul nr. 244/2005, a plantelor care se notifică atunci când sunt vândute în forme dozate, precum capsulele. Nu este pe lista plantelor periculoase.¹⁹

Agenția Europeană a Medicamentului nu are o monografie pentru busuiocul de câmp, iar planta nu apare nici pe lista ei de evaluări.¹⁸ Uniunea Europeană nu a autorizat nicio mențiune de sănătate pentru el.²⁰ În China, în schimb, spicul uscat e în Farmacopeea chineză, iar din 2010 planta poate fi folosită și ca aliment, în limite stabilite.¹

Busuiocul de câmp de-a lungul timpului

În China, busuiocul de câmp e cunoscut de aproape două mii de ani, din „Clasicul de materia medica al lui Shen Nong”.¹ În Țara Galilor, apare în manuscrisul medieval Meddygon Myddfai, în rețete pentru carbuncul și durere de dinți.¹¹ Iar în Europa secolului al XVII-lea, planta era folosită pentru durerea în gât, pentru febră și pentru răni.¹

Numele englezesc, self-heal, se trage din engleza veche. Mai târziu i s-a spus și heal-all, „vindecă tot”, o expresie folosită din secolul al XVI-lea pentru leacurile universale și, din 1814, pentru mai multe plante.⁹ Din lista lungă de folosiri vechi, niciuna nu a primit până azi o recunoaștere europeană.¹⁸

Din magazinul Hypericum

Ceaiuri Hypericum pentru gât, din plante cu monografie europeană

Până aici ai citit despre busuiocul de câmp. De aici încolo, despre produsele noastre. Busuiocul de câmp nu se găsește la noi ca produs separat, ci doar în amestecuri de multe plante. Pentru gât, folosirea lui tradițională în Europa, avem însă ceaiuri din plante recunoscute de Agenția Europeană a Medicamentului, pe baza utilizării tradiționale: frunzele de salvie, pentru inflamațiile din gură și gât, florile de mușețel, pentru ulcerațiile mici și inflamațiile din gură și gât, și frunzele de pătlagină îngustă, pentru iritațiile din gură și gât și tusea seacă asociată.^{21, 22, 23} Ceaiurile sunt alimente: nu tratează și nu previn boli.

Ceai Salvie

• 100% frunze de salvie (Salvia officinalis)
• 20 de pliculețe, 20 g
• Pentru gargară: infuzie din 4 pliculețe la 250 ml de apă clocotită, lăsată 15-20 minute
• Monografia europeană descrie gargara caldă cu 2,5 g de frunze la 100 ml, de 3 ori pe zi²¹

9,99 leiÎn stoc, expediere în 24 de ore

Adaugă în coșAdăugat în coșVezi produsul

Mușețel, pătlagină sau salvie vrac

Ceaiul de mușețel se folosește la fel, pentru clătirea gurii și gargară. Monografia europeană descrie 1-5 g de flori la 100 ml de apă, de mai multe ori pe zi.²² Ceaiul de pătlagină îngustă se bea: 1,4-2 g de frunze la 150-250 ml de apă clocotită, de 2-3 ori pe zi.²³ Salvia se găsește și vrac, pentru cine preferă să o măsoare cu lingurița.

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Musetel doze

9,99 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Patlagina doze

8,56 lei

Adaugă în coș

Adăugați la lista de dorințe

Ceai Salvie vrac

9,99 lei

Adaugă în coș

Cum se folosesc

Produs	Cum se folosește	De reținut
Ceai Salvie, pliculețe sau vrac	De băut, 1-2 pliculețe sau lingurițe la 200 ml de apă clocotită, 10-15 minute; pentru gargară, 4 pliculețe sau lingurițe la 250 ml, 15-20 minute	Monografia europeană nu o recomandă sub 18 ani, în sarcină și în alăptare
Ceai Mușețel, pliculețe	De băut, 1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită; pentru gargară, 2-4 pliculețe la 500 ml	Nu pentru cei alergici la plantele din familia Asteraceae
Ceai Pătlagină, pliculețe	1-2 pliculețe la 200 ml de apă clocotită, 2-3 căni pe zi; pentru gargară, 4 pliculețe la 250 ml	Ca ceai, nu sub 12 ani; nu pentru cei alergici la polenul de pătlagină

Modul de folosire este cel de pe etichetele produselor. Dacă simptomele din gât țin mai mult de o săptămână sau se agravează, e nevoie de medic.^{21, 22, 23}

Întrebări frecvente

Referințe

1. Pan J., Wang H., Chen Y. Prunella vulgaris L.: a review of its ethnopharmacology, phytochemistry, quality control and pharmacological effects. Frontiers in Pharmacology, 2022, 13:903171.
2. dexonline.ro, articolele „busuioc”, „busuioc-de-câmp”, „busuiocul-cerbilor” și „apărătoare”, după Dicționarul explicativ al limbii române (DEX ’09); M. și L. Seche, Dicționar de sinonime, 2002; I.-A. Candrea, Dicționarul enciclopedic ilustrat, 1926-1931; A. Scriban, Dicționaru limbii românești, 1939; M. Preda, Dicționar dendrofloricol, 1989.
3. Küpeli Akkol E., Renda G., İlhan M., Bektaş N.Y. Wound healing acceleration and anti-inflammatory potential of Prunella vulgaris L.: from conventional use to preclinical scientific verification. Journal of Ethnopharmacology, 2022, 295:115411.
4. Liu F., Ma Y., Liu Y. și colab. Differences in chemical profiles, phenolic content, and antioxidant activity of Prunella vulgaris L. at different ripeness stages. Antioxidants, 2025, 14(11):1270.
5. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on the use of herbal medicinal products containing pulegone and menthofuran, EMA/HMPC/138386/2005 Rev. 1, 12 iulie 2016.
6. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Public statement on the use of herbal medicinal products containing estragole, EMA/HMPC/137212/2005 Rev 1 Corr 1, 12 mai 2023.
7. Fernandes F., Pereira E., Círić A. și colab. Ocimum basilicum var. purpurascens leaves (red rubin basil): a source of bioactive compounds and natural pigments for the food industry. Food and Function, 2019, 10(6):3161-3171.
8. Chen Y., Zhu Z., Guo Q., Zhang L., Zhang X. Variation in concentrations of major bioactive compounds in Prunella vulgaris L. related to plant parts and phenological stages. Biological Research, 2012, 45(2):171-175.
9. Harper D. Self-heal; Heal-all, în Online Etymology Dictionary, etymonline.com.
10. Kuriya S., Hattori M., Nagano Y., Itino T. Altitudinal flower size variation correlates with local pollinator size in a bumblebee-pollinated herb, Prunella vulgaris L. (Lamiaceae). Journal of Evolutionary Biology, 2015, 28(10):1761-1769.
11. Wagner C., De Gezelle J., Komarnytsky S. Celtic provenance in traditional herbal medicine of medieval Wales and classical antiquity. Frontiers in Pharmacology, 2020, 11:105.
12. Mîrza C.M., Mîrza T.V., Odagiu A.C.M. și colab. Phytochemical analysis and antioxidant effects of Prunella vulgaris in experimental acute inflammation. International Journal of Molecular Sciences, 2024, 25(9):4843.
13. Kim T.H., Kim S., Lee H. și colab. Efficacy of Prunella vulgaris on male lower urinary tract symptoms: a randomized, double-blind, placebo-controlled clinical trial. The World Journal of Men’s Health, 2025, publicat online pe 23 septembrie 2025.
14. Adámková H., Vicar J., Palasová J., Ulrichová J., Simánek V. Macleya cordata and Prunella vulgaris in oral hygiene products: their efficacy in the control of gingivitis. Biomedical Papers of the Medical Faculty of Palacký University, 2004, 148(1):103-105.
15. Han Q., Xu N., Chen B., Wu W., Sheng L. Safety and efficacy of Prunella vulgaris preparation in adjuvant treatment of thyroid nodules: a meta-analysis. Medicine (Baltimore), 2021, 100(41):e27490.
16. Chen Z., Yuan B., Zhang L. și colab. Prunella Oral Liquid in combination with Western medical treatment for Graves’ disease: a systematic review and meta-analysis. Journal of Ethnopharmacology, 2026, 373:122255.
17. Nolkemper S., Reichling J., Stintzing F.C., Carle R., Schnitzler P. Antiviral effect of aqueous extracts from species of the Lamiaceae family against Herpes simplex virus type 1 and type 2 in vitro. Planta Medica, 2006, 72(15):1378-1382.
18. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. Overview of assessment work: priority list, EMA/HMPC/561868/2021, actualizare din iulie 2026.
19. Ordinul nr. 244/2005 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și nr. 401/2005 al ministrului sănătății privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate. Monitorul Oficial nr. 456 din 30 mai 2005.
20. Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei din 16 mai 2012 de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 25 mai 2012.
21. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Salvia officinalis L., folium, EMA/HMPC/277152/2015 Rev. 1, 20 septembrie 2016.
22. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Matricaria recutita L., flos, EMA/HMPC/55843/2011, 7 iulie 2015.
23. European Medicines Agency, Committee on Herbal Medicinal Products. European Union herbal monograph on Plantago lanceolata L., folium, EMA/HMPC/887979/2022 Rev. 1, 9 iulie 2025.

Informațiile de pe această pagină au caracter documentar și nu înlocuiesc consultul medical. Plantele medicinale și suplimentele alimentare nu tratează și nu previn boli și nu înlocuiesc o alimentație variată și echilibrată sau tratamentul prescris. Dacă urmezi un tratament, ai o boală a tiroidei, ești însărcinată sau alăptezi, discută cu medicul înainte de a folosi busuioc de câmp.