Capsule Hyper Gin

Coada-racului (Argentina anserina sin. Potentilla anserina) este o plantă erbacee perenă, hemicriptofită, care face parte din familia Rozaceelor (din care fac parte Trandafirul, Mărul, Părul, Cireșul, Prunul, Păducelul, Măceșul și multe altele). Cunoscută din vechime, Coada-racului a fost folosită în perioadele de foamete de către multe popoare, în special cele nordice care dezgropau rădăcinile și le uscau pentru a face provizii. În Europa Centrală, planta a fost folosită ca legumă și surogat pentru ceai, iar popoarele din Tibet i-au folosit rădăcinile (gătite în unt și zahăr) pentru prepararea unui fel de mâncare festiv, de Anul Nou. Denumirea științifică a speciei provine, cel mai probabil, de la „potens” (Potentilla), însemnând „puternic / potent”, făcând referire la efectele terapeutice ale plantei, și de la „Anser” (anserina), însemnând „gâscă” și făcând referire la aspectul frunzelor a căror suprafață inferioară este păroasă, argintie și cu o formă ce amintește de penele sau urmele lăsate de aceste păsări. Pe teritoriul țării noastre, Coada-racului a fost folosită în mod empiric ca adjuvant în vindecarea rănilor și a accidentărilor (scrântituri). În Munții Apuseni, frunzele se pisau și se amestecau cu untură, apoi erau aplicate pe zonele dureroase sau pe rănile infectate. Ceaiul din frunzele și tulpinile florifere ale plantei erau consumate contra durerilor și arsurilor de stomac, a durerilor de burtă (crampe, diaree) sau contra frigurilor. Extern, planta se mai folosea și în apa de baie a copiilor, pentru „întărirea oaselor” sau contra eczemelor.

În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de Coada-racului sunt recomandate pentru efectul lor antidiareic, antiseptic și antispastic. Datorită conținutului semnificativ în taninuri (7-11% în părțile aeriene și 20% în cele subterane), Coada-racului reduce permeabilitatea capilarelor și a membranelor celulare și ajută la încetinirea tranzitului intestinal prin efectul astringent. Mai mult, compușii activi din plantă au și un rol reglator asupra microflorei intestinale, aceștia contribuind la restabilirea echilibrului microbiotei din stomac și intestine, prin distrugerea sau limitarea dezvoltării microorganismelor patogene, cu efecte benefice vizibile în special în diareea de natură infecțioasă. Prin acțiunea hemostatică, Coada-racului este utilă și în reducerea hemoragiilor interne sau externe (de ex., colo-rectale, nazale) și în normalizarea fluxului menstrual (în special cel abundent). Astfel, Coada-racului ajută la menținerea confortului înainte și în timpul menstruației, are proprietăți antiinflamatoare și analgezice. De asemenea, acțiunea antiseptică a plantei o face utilă în ameliorarea leucoreei și a altor probleme de natură infecțioasă de la nivelul aparatului genital. În plus, compușii activi din părțile aeriene de Coada-racului contribuie și la calmarea colicilor intestinale, relaxarea musculaturii netede a intestinelor, stomacului și a uterului. Extern, preparatele pe bază de Coada-racului au o acțiune antimicrobiană, antiinflamatoare, hemostatică, astringentă, antihemoroidală, ușor analgezică și cicatrizantă, fiind recomandate pentru îngrijirea gurii și gâtului, a tenului și scalpului prin: gargare, spălături locale, badijonări, cataplasme, comprese sau spălături vaginale. Spre exemplu, specia este utilă în dezinfectarea rănilor și grăbirea vindecării lor. De asemenea, derivatele din această specie pot fi utilizate și pentru întreținerea sănătății zonei genitale feminine. Nu în ultimul rând, specia este utilă și în calmarea durerilor în gât, hemoroidale, menstruale și a gingiilor inflamate.

În concluzie, extractul de Coada-racului este un bun adjuvant în menținerea sănătății sistemului digestiv și îngrijirea aparatului genital feminin. Acesta este util în combaterea problemelor digestive de natură infecțioasă și pentru oprirea hemoragiilor. În plus, compușii activi (de ex.: taninuri, principii amare, mucilagii, flavonoide, ulei volatil, săruri minerale) din părțile aeriene ale acestei specii contribuie și la: reglarea fluxului menstrual, calmarea contracțiilor musculare dureroase asociate menstruației, protejarea și refacerea microbiotei vaginale, calmarea colicilor intestinale, normalizarea tranzitului intestinal accelerat, reducerea colicilor gastrice, echilibrarea microbiotei intestinale prin distrugerea microorganismelor patogene, combaterea stărilor inflamatorii și infecțioase de la nivel gastric, intestinal sau genital. Astfel, printre virtuțile extractului de Coada-racului se numără acțiunea: antiseptică, antiinflamatoare, antidiareică, ușor spasmolitică, anticolitică, hemostatică, astringentă, antihemoroidală, antispastică și modulatoare asupra microbiotei intestinale. Extern aceasta are proprietăți: cicatrizante, calmante, antiseptice, antitricomonazice și antieczematoase.

Coada-șoricelului (Achillea millefolium) este o plantă erbacee perenă din familia Asteraceae/ Compositae. Aceasta este originară din zonele temperate ale emisferei nordice (Europa, Asia, America de N), dar a fost introdusă și în Australia sau Noua Zeelandă pentru a servi drept plantă furajeră și a combate carențele minerale ale animalelor rumegătoare. Coada-șoricelului este o plantă cunoscută și folosită din timpuri străvechi, aceasta fiind menționată în scrierile lui Dioscoride. De asemenea, ea este importantă în medicina Ayurvedică, unde este folosită pentru proprietățile carminative și diaforetice. Deosebit de apreciată a fost și de către popoarele amerindiene care o foloseau ca analgezic, sporirea rezistenței la răceli, îmbunătățirea somnului, scăderea febrei și tratarea arsurilor, printre multe altele. În România aceasta este menționată ca specie fitoterapeutică în anul 1863, însă este consemnată folosirea ei încă de pe timpul dacilor de la care, se pare, că au fost preluate multe dintre utilizările speciei. În lucrările moderne de fitoterapie, Coada-șoricelului este recunoscută ca o plantă cu multiple întrebuințări, remarcându-se în special prin conținutul semnificativ în azulene, asparagină, colină, α- și β-pinen, cariofilen, lactone sesquiterpenice (regăsite în uleiul esențial de culoare albastru închis), flavonoide, vitamine, minerale, fitosteroli și fitoestrogeni (apigenin și luteolină).

În concluzie, extractul de Coada-șoricelului susține digestia, calmează disconfortul abdominal, reglează pofta de mâncare, susține funcțiile ficatului și pe cele ale colecistului. În plus, compușii activi (de ex.: ulei eteric – sesquiterpene – achileină, azulene, cineol, limonen, cariofilen, camfen, borneol, pinen, flavone, principii amare, taninuri, fitosteroli, colină, fitoestrogeni – apigenină, luteolină; acizi organici – achileic, valerianic, formic, acetic, aconitic, ascorbic, folic, cafeic, salicilic, stearic, miristic, oleic, linoleic, succinic, zaharide – zaharoză, maltoză, glucoză, arabinoză, galactoză, dextrine; rezine, vitamine – C, complex B și minerale – Ca, Mn, Cu, Zn, Fe, Ni, Si, Cd) din florile, frunzele și tulpinile acestei specii contribuie și la: menținerea sănătății tractului respirator, întărirea imunității, scăderea glicemiei, combaterea infecțiilor urinare și menținerea sănătății rinichilor, ameliorarea neplăcerilor asociate ciclului menstrual sau perioadei menopauzale, combaterea stresului oxidativ și limitarea proceselor inflamatorii din organism. Astfel, printre virtuțile extractului de Coada-șoricelului se numără acțiunea: digestivă, stomahică, depurativă, fitoestrogenică, hipoglicemiantă, hipocolesterolemiantă, detoxifiantă la nivelul ficatului, venotonică, colecistokinetică, calmantă, astringentă, vermifugă, hemostatică, antispastică, diuretică, imunomodulatoare, expectorantă și ușor laxativă și carminativă.

Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), cunoscută și drept Buruiană-de-friguri, Paștele-calului, Plosca-ciobanului, Tășculiță, Punga-popii, Păsățel, Traista-văcarului sau Coada-pisicii este o specie erbacee anuală (rar bienală), hibernantă care aparține familiei Brassicaceae / Cruciferae (din care fac parte și Varza, Conopida, Broccoli, Kale sau varza de Brussels). Atât denumirea științifică a speciei, cât și cea populară fac referire la forma specifică a capsulelor în care se află semințele, formă ce aduce cu o traistă sau o glugă de cioban. Întâlnită din zona subalpină, până în regiunile de câmpie și stepă, această specie crește în mod spontan pe marginea drumurilor, în livezi, parcuri, grădini și alte locuri cultivate cu acces la suficient soare și apă în sol. Originară din Europa, în prezent, specia a fost introdusă pe tot Globul și are numeroase varietăți. Traista-ciobanului are o tradiție de consum de aproximativ 8.000 de ani. Cunoscută de către strămoșii noștri daci, aceasta era folosită contra problemelor urinare și a „frigurilor” (malarie). Aceștia o puneau în vin, băutura rezultată fiind consumată pentru ameliorarea durerilor gastrice și oprirea hemoragiilor. Datorită caracterului astringent, specia a fost folosită și pentru calmarea problemelor de tranzit intestinal accelerat. Deoarece are un areal atât de răspândit, Traista-ciobanului se regăsește în bucătăria și medicina tradițională a multor state, atât europene, cât și asiatice. Această plantă este folosită ca adjuvant în reglarea tensiunii arteriale și în dilatarea coronariană datorită conținutului în potasiu și nu numai. De asemenea, derivatele din Traista-ciobanului pot avea efecte cronotropice pozitive sau negative și pot stimula musculatura netedă. Conținutul în vitamina K le conferă acestora și proprietățile hemostatice recunoscute, efectul fiind mai puternic în cazul extractelor din plante uscate. De asemenea, taninurile și bioflavonoidele contribuie și ele la acțiunea astringentă a plantei.

În fitoterapia modernă, părțile aeriene de Traista-ciobanului sunt folosite, cel mai adesea, la prepararea infuziilor sau a tincturilor cu proprietăți cardioprotectoare, hipotensoare și hemostatice. Compușii biologic-activi din plată stimulează relaxarea musculaturii netede și provoacă dilatarea vaselor coronariene, cu efecte pozitive în dereglările de tensiune arterială, angină pectorală sau ateroscleroză. De asemenea, acțiunea antihemoragică a plantei o recomandă în problemele menstruale, aceasta fiind eficientă atât în cazul metroragiilor, cât și a menoragiilor. Prin inducerea constricției musculaturii netede de la nivelul uterin, se provoacă îngustarea lumenului vascular și oprirea hemoragiilor uterine. Similar, planta este eficientă și în cazul hemoragiilor digestive, nazale, urinare sau pulmonare. Foarte important, cercetările pe animale au evidențiat și proprietățile antitumorale ale extractelor de Traista-ciobanului. Deși efectul este unul rezultant, din interacțiunea complexă a multitudinii compușilor activi regăsiți în plantă, totuși, se crede că principalul rol antiproliferativ este jucat de către acidul fumaric. Folosită extern, planta are proprietăți antiseptice, vasoconstrictoare, antihemoroidale și cicatrizante datorită taninurilor și a flavonoidelor. Nu în cele din urmă, în medicina veterinară, Traista-ciobanului este folosită pentru calmarea gastroenteritelor, a tranzitului accelerat și a sângerărilor. De asemenea, precum în cazul oamenilor, planta are o acțiune uterotonică și asupra animalelor.

În concluzie, extractul din Traista-ciobanului ajută la reducerea hemoragiilor și normalizarea ciclului menstrual. Acesta limitează procesele inflamatorii și proliferarea celulară necontrolată. În plus, compușii activi (de ex.: flavonoide – luteolină, quercetină, rutinozide, diosmină, campferol, hesperetină, galactozide; saponine, aminoacizi – proline, tiramină, ornitină; peptide – acid α- și γ-aminobutiric, acid α-aminoadipic; amine – colină, acetil colină, histamină; acizi organici – clorogenic, vanilic, siringic, fumaric, bursic; mucilagii, taninuri, rezine, alcaloizi, sinigrin, carotenoizi, vitamine – A, C, K, minerale – săruri de potasiu și calciu, Cu, Cr, K, Na, Mn, Zn, Mg, Fe, ulei esențial – camfor ș.a.) din părțile aeriene de Traista-ciobanului, contribuie și la: protejarea sănătății sistemului cardiovascular prin vasorelaxare și normalizarea tensiunii arteriale, protejarea sistemului renal prin stimularea diurezei și acțiunea antiseptică, și la normalizarea tranzitului intestinal accelerat. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Traista-ciobanului se numără acțiunea: antihemoragică, hemostatică, antiinflamatoare, hipotensivă, astringentă, vasodilatatoare coronariană, analgezică, antitumorală, antihemoroidală, diuretică și antidiareică.

Urzica-moartă-albă (Lamium album), cunoscută și drept Urzică-creață, Urzică-albă, Urzică-surdă, Sugel-alb, Urzici-mortărețe, Fața-mâței sau Mierea-ursului-cu-flori-bălai, este o plantă erbacee perenă, hemicriptofită, meliferă, cu importanță medicinală și alimentară care face parte din familia Lamiaceae / Labiatae (care conține peste 25 de specii de Mentă și numeroși hibrizi, Melisa/Roinița, Iarba-de-fier, Lavanda, Rozmarinul, Busuiocul, Cimbrul, Cimbrișorul, Salvia și multe alte plante aromatice). Specia este originară din regiunea euro-asiatică, fiind naturalizată și pe continentul nord-american. Aceasta se prezintă sub forma a 2 subspecii, în regiunea estică predominând L. album barbatum, iar în cea vestică, subspecia L. album album. Ambele subspecii sunt răspândite cu preponderență în regiunile colinare, putând ajunge până la cele alpine, și preferă zonele umbroase și solurile bogate și umede.

Similar majorității plantelor medicinale, Urzica-moartă-albă este cunoscută și utilizată încă din Antichitate. Aceasta era cunoscută și de către strămoșii noștri daci care o denumeau „dyn” (dziin), ulterior „zin/zân”. Atât florile, cât și părțile aeriene ale plantei erau folosite contra răcelilor, problemelor pulmonare, tusei, a durerilor reumatice, a malariei (friguri), problemelor de stomac sau a tensiunii arteriale. Planta a fost folosită și în scop alimentar, aceasta fiind gătită împreună cu alte vegetale sau adăugată în aluatul de pâine. Pentru durerile reumatice, aceasta era plămădită în vin, fiind administrată dimineața, la prânz și seara, iar decoctul obținut din stoloni era utilizat pentru tratarea ulcerului gastric. Decoctul din flori era indicat în normalizarea tensiunii arteriale, iar cel din tulpinile florifere era folosit ca adjuvant în „poala albă” (scurgeri vaginale).

În fitoterapia modernă, derivatele din Urzică-moartă se remarcă prin proprietățile lor antiinflamatoare, emoliente, astringente, antihemoragice, vasoconstrictoare, depurative și diuretice. Compușii biologic-activi precum mucilagiile conținute de către părțile aeriene ale acestei specii, ajută la calmarea și regenerarea mucoaselor gastrică și intestinală, iar taninurile și compușii antiinflamatori contribuie la normalizarea tranzitului intestinal accelerat, calmând episoadele de diaree. Tot mucilagiile relaxează țesuturile, iar împreună cu uleiul esențial și cu celelalte substanțe antiinflamatorii, acestea fluidifică secrețiile bronșice și favorizează expectorarea acestora. Taninurile și compușii astringenți, contribuie la îngustarea lumenului vascular prin vasoconstricție periferică, oprirea hemoragiilor și ameliorarea varicelor. Urzica-moartă este utilă și în ușurarea traversării etapelor menopauzei, având un efect calmant, depurativ, sedativ asupra sistemului nervos și combătând insomnia. De asemenea, prin acțiunea antihemoragică, specia este utilă și în normalizarea menstrelor abundente și dureroase. Nu în ultimul rând, datorită conținutului crescut în săruri de potasiu, planta acționează asupra epiteliului renal, crescând cantitatea de urină excretată, favorizând normalizarea tensiunii arteriale și detoxifierea organismului. Extern, preparatele pe bază de Urzică-moartă ajută la reducerea durerilor reumatice (în special cele provocate de gută), la calmarea și cicatrizarea ulcerațiilor tegumentare și la ameliorarea ulcerelor varicoase. Foarte utilă este și pentru menținerea dimensiunilor normale ale prostatei, fiind indicate băi de șezut calde pentru a limita procesele inflamatorii de la acest nivel. Similar, plata se poate folosi și la spălăturile vaginale, în vederea combaterii leucoreei, sau contra infecțiilor bucale, sub formă de gargară.

În concluzie, extractul de Urzică-moartă este recunoscut pentru proprietățile sale deosebite în combaterea tulburărilor gastrointestinale și limitarea proceselor inflamatorii din organism. În plus, compușii activi (de ex.: flavonoide, acid clorogenic, acid rosmarinic, carotenoizi, rutozide, quercetină, astragalină, mucilagii, saponine, tilirozidă, glicozide fenolice și iridoide – laminozidă, lamalbozidă, acteozidă, albozida A și B, lamalbid, carioptozidă; hemialbozidă, taninuri, alcaloizi, acizi fenolici, amine biogene – tiramină, histamină, metilamină; clorofilă, ulei volatil, vitamine – C, K și săruri minerale – K, Mg ș.a.) din părțile aeriene de Urzică-moartă contribuie și la: reducerea inflamației intestinale și protejarea mucoasei gastrointestinale, normalizarea tranzitului intestinal accelerat, eliminarea toxinelor din sânge, fluidificarea secrețiilor bronșice, stimularea expectorației, oprirea hemoragiilor, sedarea sistemului nervos, îngustarea lumenului vascular, reducerea hipertrofiei prostatei, ușurarea traversării etapelor menopauzei și creșterea cantității de urină secretată și eliminată. Extern, planta este complementară în: grăbirea vindecării abceselor, furunculelor, ulcerațiilor tegumentare, a infecțiilor vaginale, a umflăturilor cauzate de gută, a rănilor purulente, a hemoragiilor, a varicelor și a ulcerelor varicoase. Pe scurt, printre virtuțile produselor pe bază de Urzică-moartă-albă se numără acțiunea: antiinflamatoare, emolientă, expectorantă, hemostatică, sedativă, depurativă, astringentă, antidiareică, cicatrizantă, vasoconstrictoare periferică, antivaricoasă, vulnerară, protectoare la nivel gastrointestinal, protectoare la nivelul prostatei, antitusivă și diuretică.

Gălbenelele (Calendula officinalis), cunoscute și drept Calinică, Filimică, Căldărușă, Filincică, Ochiul-boului, Roșiori, Năcoțele, Salomie, Rujinele sau Ochi-galbeni, sunt o plantă erbacee anuală, cultivată sau sălbăticită cu proprietăți aromatice și gust caracteristic amărui-sărat, din familia Asteraceae / Compositae (din care fac parte și Floarea-soarelui, Cicoarea, Anghinarea, Echinacea, Coada-șoricelului, Păpădia, Brusturele, Armurariul, Pelinul, Tarhonul și multe altele). În trecut, florile au fost folosite pentru vopsitul în galben și, în mod empiric, pentru combaterea problemelor hepato-biliare, cutanate, digestive și uterine. Deseori, planta era fiartă în vin și băută fracționat pentru adresarea problemelor de natură hepatică. De asemenea, florile erau puse în apa de scăldat a copiilor pentru a-i ajuta să adoarmă.

În fitoterapia modernă, Gălbenelele sunt una dintre cele mai versatile remedii naturale. Preparatele obținute din aceste flori sunt utile în modularea sistemului imunitar, astfel încât acesta să nu răspundă prea violent în contact cu factorii alergeni, dar nici să nu fie vulnerabil în fața agenților patogeni precum virușii, bacteriile și fungii. Mai mult, preparatele fitoterapeutice din florile de Gălbenele au o tradiție îndelungată în stimularea cicatrizării și refacerii țesuturilor și mucoaselor lezate datorită compoziției în polizaharide, mucilagii și gumirezine. Adesea, derivatele din florile acestei plante sunt utilizaă în reducerea hiperacidității gastrice, fiind un excelent pansament gastric și duodenal. Folosite extern produsele pe bază de Gălbenele sunt deosebit de eficiente în grăbirea vindecării infecțiilor, inflamațiilor, plăgilor și a ulcerațiilor, atât la nivel cutanat, cât și oftalmic. Mai mult, conținutul în carotenoizi precum β-carotenul, luteina sau xantofila, ajută la menținerea acuității vizuale prin protejarea petei galbene (macula lutea) de la nivelul retinei, față de acțiunea radicalilor liberi.

De asemenea, principiile amare conținute de către aceste flori le conferă acestora proprietăți stimulatoare pentru bilă și ficat. Mai exact, principiile amare conținute de către Gălbenele sunt responsabile, în cea mai mare parte, pentru efectele sale hepatostimulatoare și colecistokinetice. Foarte importantă este și acțiunea imunomodulatoare a preparatelor pe bază de Gălbenele. Acestea susțin sistemul imunitar în combaterea infecțiilor virale, bacteriene și micotice. Spre exemplu, este bine cunoscută acțiunea antitricomonazică a preparatelor din Gălbenele, ele fiind de ajutor și în combaterea leucoreei, amenoreei și dismenoreei datorită fitoestrogenilor conținuți. Studiile de laborator au indicat efecte protectoare și împotriva: virusului HIV, stafilococului auriu Oxford, Escherichia coli sau Candida albicans. Nu în ultimul rând, Gălbenelele sunt recomandate și în susținerea sistemului cardiovascular prin stimularea respirației, normalizarea tensiunii arteriale și îmbunătățirea circulației periferice. Rutozidul și vitamina C conținute sunt utile în protejarea vaselor și capilarelor de sânge, ajutând la combaterea hemoroizilor. Mai nou, cercetările moderne indică și o posibilă utilitate a Gălbenelelor în combaterea problemelor de diviziune celulară.

În concluzie, Gălbenele ajută la protejarea sistemelor digestiv, imunitar și cardiovascular. Extern ajută la menținerea sănătății pielii și a ochilor. În plus, compușii activi (de ex.: principii amare, polizaharide, saponozide triterpenice, α- și β-smirina, carotenoide – licopina, α și β-caroten, luteina, neolicopina A, xantofila, flavoxantina, crizantemaxantina, rubixantina; flavonoizi, glicozizi flavonici – izoquercitrina, narcizina, neohesperiozida, rutozid; gumirezine, mucilagii, acid malic, esteri colesterinici ai acizilor – lauric, miristic, palmitic, margaric; ulei volatil, vitamine – vitamina A, C și minerale ș.a.) din florile de Gălbenele contribuie și la stimularea colecistului, reducerea nivelului de aciditate de la nivelul stomacului, regenerarea mucoasei gastrice și duodenale, modularea răspunsului imun și ameliorarea alergiilor, susținerea proceselor de diviziune celulară normală, combaterea agenților patogeni și normalizarea menstruației. Pe scurt, printre virtuțile preparatelor pe bază de Gălbenele se numără acțiunea: imunomodulatoare, emolientă, tonic-amară, colagogă, coleretică, hepatoprotectoare, detoxifiantă, antioxidantă, antiinflamatoare, cicatrizantă, antitricomonazică, antispastică, antimicotică, bactericidă, antivirală, antitumorală, antihemoroidală, fitoestrogenică și emenagogă.

Cerențelul (Geum urbanum), cunoscut și drept Albeață, Cerculeț, Vernețăl, Iarba-faptului, Buruiană-de-cucui, Buruiană pentru inimă rea, Crânceș, Răghicioară, Verențel sau Cuișoriță este o plantă erbacee perenă, hemicriptofită, care face parte din familia Rozaceelor (din care fac parte Trandafirul, Mărul, Părul, Cireșul, Prunul, Păducelul, Măceșul și multe altele). Cel mai adesea, Cerențelul poate fi găsit crescând spontan în pâlcuri mari prin pădurile de Stejar sau la marginea celor de Fag, pe marginea apelor, a drumurilor, prin șanțuri, tufărișuri, livezi și alte regiuni ruderalizate, din zona de câmpie și până în cea montană. Din punct de vedere al arealului, acesta este răspândit pe continentul european, în Asia, America de Nord și Australia.

Cerențelul este cunoscut și utilizat încă din Antichitate, primindu-și numele din grecescul „geuein” însemnând „cu gust plăcut, aromat”, făcând cel mai probabil referire la rizomul speciei care are un miros asemănător cu cel al Cuișoarelor, datorită conținutului de eugenol. Acesta apare menționat ca plantă medicinală în scrierile lui Plinius cel Bătrân, fiind utilizat și pe teritoriul țării noastre (tot din Antichitate) ca remediu pentru diaree, dizenterie, tifos, năduf (afecțiuni pulmonare), crampe, hernie, urticarie, dureri de picioare și pentru întărirea oaselor. În regiunea Apusenilor, planta are o tradiție de folosință și pentru „inimă ai rea” (enterită).

În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de Cerențel sunt recomandate pentru efectul lor antidiareic, antiseptic și antispastic. Datorită conținutului semnificativ în taninuri, Cerențelul scade secrețiile mucoaselor, provoacă precipitarea proteinelor din sânge, reduce permeabilitatea capilarelor și a membranelor celulare și ajută la încetinirea tranzitului intestinal prin efectul astringent. Mai mult, uleiul volatil bogat în eugenol are rol reglator asupra microbiotei intestinale, acesta contribuind la restabilirea echilibrului între diversele microorganism prezente în stomac și intestine prin distrugerea tulpinilor patogene, calmând în special diareea de natură infecțioasă. Prin acțiunea hemostatică, Cerențelul este util și în reducerea hemoragiilor interne sau externe precum cele menstruale, colo-rectale sau nazale. De asemenea, acțiunea bacteriostatică a eugenolului îl face util în ameliorarea leucoreei. Substanțele amare conținute stimulează sistemul hepatobiliar, ușurând digestia și reducând senzațiile de vomă și greață asociate. Nu în ultimul rând, derivatele din Cerențel ajută la detoxifierea organismului prin eliminarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din țesuturi pe cale urinară, acționând asupra epiteliului renal și mărind cantitatea de urină eliminată în timp. Extern, preparatele pe bază de Cerențel au o acțiune antimicrobiană, antiinflamatoare, hemostatică, astringentă, antihemoroidală și cicatrizantă, fiind recomandate pentru îngrijirea gurii și gâtului, a tenului și scalpului prin: gargare, spălături locale, badijonări, cataplasme, comprese sau spălături vaginale.

În concluzie, extractul de Cerențel, este un bun adjuvant în menținerea sănătății aparatului digestiv și oprirea hemoragiilor. Acesta este util în combaterea problemelor digestive de natură infecțioasă și în calmarea stării de greață sau vomă asociate tulburărilor hepatobiliare. În plus, compușii activi (de ex.: taninuri hidrolizabile și condensate, principii amare – serpilină, acizi organici – galic, elagic, ursolic, malic, cafeic; heterozide – geină, gumirezine, enzime – gează, carbohidrați – amidon, zaharoză, rafinoză, vicianoză; derivați flavonici, vitamine și săruri minerale, uleiuri volatile – eugenol, cineol, timol, borneol, cimol, carvacrol, alfa-terpinol, beta-cariofilen, mircen ș.a.) din rizomii și rădăcinile de Cerențel contribuie și la: precipitarea proteinelor din conținutul intestinal și calmarea stărilor diareice, ușurarea digestiei, echilibrarea microbiotei intestinale prin distrugerea microorganismelor patogene, dezinfectarea și calmarea căilor respiratorii superioare, combaterea stărilor febrile, menținerea bunei funcționări a sistemului cardiovascular, diminuarea spasmelor musculare, reducerea fluxului menstrual abundent și combaterea stărilor inflamatorii și infecțioase. Extern planta se poate folosi pentru: întreținerea pielii care prezintă ulcere, acnee, eczeme sau pori dilatați, menținerea sănătății aparatului genital, oprirea sângerărilor și grăbirea cicatrizării, calmarea gingivitei și amigdalitei și pentru reducerea hemoroizilor. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Cerențel se numără acțiunea: antidiareică, antiinflamatoare, antiseptică, bactericidă, anticolitică, hemostatică, astringentă, antihemoroidală, antispastică, tonic-amară, analgezică, modulatoare asupra microbiotei intestinale, calmantă, antifebrilă, digestivă, diuretică și cicatrizantă.

Crețișoara este o specie erbacee din familia Rosaceae (din care fac parte și Trandafirul, Zmeurul, Mărul, Păducelul, Cireșul, Măceșul și multe alte specii cunoscute). Este perenă și poate fi întâlnită în zone deluroase, pe malurile apelor, la marginea drumurilor sau a pădurilor. În fitoterapie, sunt folosite părțile aeriene împreună cu inflorescențele plantei. Acestea sunt bogate în compuși activi precum: taninuri, fitosteroli, fitohormoni, saponine, săruri minerale, acizi grași (palmitic, stearic) și acizi organici (elagic, luteic). Datorită conținutului în fitohormoni și acizi grași, Crețișoara este utilă în menținerea sănătății aparatului reproducător feminin, ușurând simptomele asociate ciclului menstrual și menopauzei. De asemenea, aceasta are o acțiune benefică asupra mucoaselor (vaginală, stomacală, intestinală, bucală) datorită compușilor precum taninurile ce au o acțiune astringentă sau a celor cu acțiune cicatrizantă și antiseptică. Tot datorită substanțelor astringente, produsele pe bază de Crețișoară reduc riscul de hemoragie, reglează tranzitul intestinal și tonifică vasele de sânge. Pe scurt, Crețișoara ajută la menținerea confortului înainte și în timpul ciclului menstrual și al menopauzei, are un efect calmant la nivelul gurii, gâtului, faringelor și al corzilor vocale, menține sănătatea sistemelor gastrointestinal și hepatic și reduce disconfortul de la nivelul acestora.

În concluzie, extractul de Crețișoară contribuie la menținerea sănătății aparatului reproducător feminin. Acesta este util în echilibrarea balanței hormonale, ușurarea parcurgerii ciclului menstrual și al etapelor menopauzei, menținerea fertilității feminine, reducerea riscului de sângerare, susținerea organismului pe parcursul sarcinii și refacerea musculaturii uterine după naștere. Astfel, derivatele de Crețișoară au o acțiune: reglatoare la nivel hormonal, venotonică, stomahică, astringentă (extern și intern), de reglare a tranzitului intestinal accelerat și a poftei de mâncare, cicatrizantă și antiseptică

Salvia (Salvia officinalis) este un subarbust peren ce face flori mici albastre-violet și este parte din familia Lamiaceae/Labiatae. Foarte îndrăgită, această specie este cultivată pentru proprietățile sale medicinale, aromatice și ornamentale. Cel mai probabil, planta și-a căpătat numele din latinescul „salvare” (a salva), indicând importanța deosebită pe care romanii i-o acordau acestei specii pentru proprietățile sale sanogene. Romanii nu au fost singurii care au recunoscut virtuțile Salviei, acestea fiind bine cunoscute și apreciate și de către vechii egipteni, greci, daci sau chinezi ce o considerau un panaceu. Vedem, astfel, că Salvia și-a demonstrat utilitatea și este folosită din timpuri străvechi, motiv pentru care, în zilele noastre este una dintre plantele de referință din fitoterapia modernă. Derivatele din frunzele acestei plante sunt recomandate pentru optimizarea digestiei prin stimularea funcțiilor hepatice și biliare, calmarea mucoaselor gastrice și intestinale și ușurarea eliminării gazelor. De asemenea, preparatele pe bază de Salvie sunt complementare în combaterea bufeurilor și transpirației nocturne, putându-se asocia cu Lavanda. Salvia este adjuvantă și în calmarea sistemului nervos, îmbunătățirea memoriei și reechilibrarea sistemului endocrin datorită conținutului în fitoestrogeni. Aceasta sporește rezistența organismului față de factorii de stres și îl tonifică datorită conținutului bogat de vitamine și minerale.

Pe scurt, extractul de Salvie ajută la echilibrarea balanței hormonale, cu eficiență sporită în reducerea transpirațiilor nocturne abundente. În plus, compușii activi (de ex.: ulei eteric cu hidrocarburi terpenice: pinen, camfen, mircen, terpinen, limonen, ocimen, alloocimen, cimen, terpinolen, tujen, tujan, tricilen, cubeben, copaen, bourbonen, guijumen, cariofilen, izocariofilen, maalien, aromadendren, alloaromadendren, humulen, cadinen, calamenen, sitosterol, stigmasterol; și compuși oxigenați: borneol, terpineol, linalool, sabinol, viridifloral, cariofil-enoxid, tuionă, camfor, aldehidă acetică, aldehidă izovalerianică, acetat de bornil, acetat de linalil, acetat de sabinol, izovalerianat de metil, compuși parafinici, flavone – derivați liberi sau glicozați de luteolină și apigenină; taninuri – care, în timpul uscării, se transformă în flobafene; enzime: fenolaze, peroxidaze, oxidoreductaze, biciclic-monoterpe-nol-dehidrogenază; acizi organici: rozmarinic, cafeic, clorogenic, p-cumaric, ferulic, fumaric, glicolic, gliceric; rășină, lipide, glucide, saponină, vitamine: complex B, vitamina C și substanțe minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu, Mo) din frunzele acestei specii contribuie și la: secreția și evacuarea bilei, întărirea imunității, fluidizarea sângelui, normalizarea glicemiei, combaterea stresului oxidativ și limitarea proceselor inflamatorii din organism. Astfel, printre virtuțile derivatelor din Salvie se numără acțiunea: antisudorifică, antioxidantă, digestivă, colecistokinetică, tonic amară, fitoestrogenică, stomahică, emenagogă, antispastică, carminativă, antigalactogenă, hipoglicemiantă, hipotensivă și diuretică.

Iasomia-de-pădure (Philadelphus coronarius), cunoscută și drept Lămâiță, este un arbust exotic cu flori albe frumos-mirositoare, înălțimi de până la 3m ce aparține familiei Hydrangeaceae. Regăsit frecvent în parcurile și grădinile din zonele temperate datorită aspectului său decorativ și a florilor sale foarte parfumate, acesta este originar din sudul Europei și, în România, crește subspontan pe stânci și în mărăcinișurile din zonele de câmpie până la cele submontane (de ex., în zona Tâmpa, Brașov). Regăsită sub diverse nume: „asomie”, „pomul raiului”, „florile rusaliilor”, „sipică”, „mălin”, „clocotici” sau „iasmin”, Iasomia-de-pădure împarte numele cu o altă specie (Iasomia – Jasminum officinalis) cu care, însă, nu este înrudită. Denumirea de „Iasomie” înseamnă „darul lui Dumnezeu” și provine din cuvântul persan „Yasameen”. De asemenea, nu trebuie făcută confuzie nici cu Iasomia-sălbatică (Jasminum fructicans), arbust ce poartă și el denumirea populară de Lămâiță.

Pe lângă evidenta sa utilitate decorativă și aromaterapică, Iasomia-de-pădure este folosită în popor pentru calmarea durerilor de cap și menținerea bunei funcționări a tractului uro-genital la femei. Din plantă se folosesc doar florile ce se recoltează numai pe timp frumos, după ora 11. Florile astfel culese sunt uscate într-un singur strat, la umbră, în zone bine aerisite și se păstrează în pungi de hârtie. Studii științifice recente au evidențiat acțiunea antitricomonazică a florilor de Iasomie-de-pădure. Responsabil de acest efect protector împotriva protozoarului Tricomonas este compusul activ denumit filadelfină. Nu în ultimul rând, florile de Iasomie-de-pădure au și proprietăți antidepresive, ameliorând starea de spirit. În concluzie, extractul din flori de Iasomie-de-pădure contribuie la protejarea aparatului reproducător feminin prin acțiunea sa antiseptică și analgezică. În plus, compușii activi (de ex.: uleiuri volatile, flavonoizi, acizi organici, filadelfină) din florile acestei specii contribuie și la: dezinfectarea tractului urinar, protejarea și refacerea microbiotei vaginale, ameliorarea durerilor de cap și îmbunătățirea stării de spirit. Astfel, printre virtuțile derivatelor din flori de Iasomie-de-pădure se numără acțiunea: antiseptică, antiinflamatoare, analgezică, depurativă, antitricomonazică și diuretică.

Contraindicații:
• Nu se recomandă în sarcină și în perioada de alăptare.
• Nu se utilizează de către persoanele cu sensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului.

Avertismente:
• Nu depășiți doza zilnică recomandată.
• Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și un stil de viață sănătos.
• A nu se lăsa la îndemâna și la vederea copiilor mici.
• Femeile gravide sau cele care alăptează și persoanele care urmează tratamente medicamentoase (diuretice, anticoncepționale, anxiolitice, antidepresive, anticonvulsive) sau care se află sub supraveghere medicală (în special pentru depresie, insuficiență hepatică sau renală decompensată, bradicardie, tensiune arterială scăzută) sunt sfătuite să consulte un specialist înainte de începerea curei.
• A se citi prospectul înainte de utilizare.

Condiții de depozitare:
Bine închis, ferit de lumină și umiditate, la temperaturi de maximum 25°C.